Cap 22

Sakura:
Exact asa cum planuisem eu si Itachi am mai stat cateva minute dupa care eu m-am dus spre camera lui Ino si a lui Sasuke pentru a vorbi cu sora mea despre presupusele chestii pe care incep sa le simt pentru Itachi.
Mergand cu pasi mari ajung imediat in fata usii batand politicos pentru a nu ii deranja din ceea ce fac si pentru a nu vedea ceva ce mi-ar marca visele o perioada de timp. Primesc imediat un raspuns si cea care imi deschise usa fu chiar Ino ce parea la fel de fericita si zambareata.
-Putem vorbi doar noi doua? o intreb eu imediat
-Desigur. Sasuke se va duce la Itachi cat noi vom vorbi nu? intreba ea uitandu-se la Sasuke care incuviinta si iesi din camera
Intru in camera si ma asez pe pat la fel facand si Ino. Stiam exact ce aveam de spus, dar parca nu stiam cum sa incep. Nu imi facusem un anumit scenariu dupa care sa ma i-au si ramasese sa improvizez asa ca acum imi gaseam greu cuvintele.
-Ino in tot acest timp pe care l-am petrecut cu Itachi ca prieteni am inceput parca sa simt ceva pentru el. Nu stiu daca este dragoste sau pur si simplu o atractie fizica, dar parca ceva in interiorul meu s-a schimbat si parca cand sunt cu el suntem doar noi doi si atat

Ii spusesem totul fara a ma mai gandi la altceva, dar cu siguranta era pura fictiune pentru ca eu nu simt nici macar pe sfertul a tot ce am zis pentru Itachi.
-Sakura eu cred ca tu incepi sa te indragostesti de Itachi, imi raspunde Ino serioasa
-Serios? Chiar nu m-am gandit la asta, dar nu stiu cum vom reusi sa dormim in acelasi pat. In mod normal nu as avea nici o problema, dar acum nu stiu la ce sa ma astept
-Draga surioara eu zic ca trebuie doar sa te comporti normal si sa lasi totusi sa mearga de la sine.
Stiind ca acum chiar am convins-o ca eu il iubesc sau cel putin incep sa il iubesc pe Itachi ii multumesc sincer pentru sfaturile sale si dupa ce o imbratisez calduros ies din camera indreptandu-ma spre camera mea si a lui Itachi.
Ajung destul de repede la usa camerei noastre si chiar cand voiam sa pun mana pe clanta si sa o deschid iese Sasuke bucuros din camera aproape intrand unul in celalalt. Lasam acest mic incident deoparte si fiecare pleaca la treburile sale, eu in camera si el probabil la Ino.

Dupa cate imi dau seama vazand fata uimita si in acelasi timp fericita a lui Sasuke cred ca Itachi si-a indeplinit si el cu succes partea sa. Intru in camera vazand ca Itachi statea pe pat exact asa cum il lasasem de data asta nemaiavand aceea privire pierduta.
-Deci a mers? ma intreaba acesta cand imi detecteaza prezenta in camera
-A crezut absolut tot ce i-am spus! Nu credeam ca pot fi o actrita atat de buna, ii raspund eu precauta inchizand usa in urma mea pentru a nu ne auzi cineva
-Si la mine a mers tot asa de bine. Sasuke din cate imi dau eu seama este mult prea indragostit pentru a mai fi la fel de sceptic cum era de obicei.
Acum ca cei doi ne-au crezut trebuie sa ne incepem planul si sa ne prefacem atrasi unul de altul. Stiu ca asta va fi partea cea mai grea pentru ca va trebui sa ne prefacem indragostiti chiar daca nu suntem. Sper doar ca sarada asta sa nu se intinda pe o perioada mai lunga de timp pentru ca sincer nu as vrea sa afle toata scoala si mai ales tot orasul ca eu si Itachi suntem sau ma rog vom fi impreuna, dar oricum vom avea parte de o despartire epica.

Itachi:
Fusesem de accord cu acest plan as putea spune nebunesc pentru ca mi s-a parut ca este chiar o idee buna, dar starea mea nu tocmai buna pe care am avut-o dupa ce am vorbit cu acel nimic numit Josh s-a agravat putin dupa ce am avut o mica discutie cu Sasuke. Am reusit sa il pacalesc pe Sasuke ca totul este adevarat si ca eu chiar simt ceva pentru Sakura, dar asta nu ma facu sa ies din aceasta stare.
Nu stiu de ce si asta ma macina cel mai tare, ca nu imi pot da seama de ce am reactionat asa. De cand ma stiu niciodata nu m-am crezut superior nimanui din scoala chiar daca eram printre cei mai populari si puternici, iar acum doar pentru ca Josh a zis ca vrea sa il ajut sa fie cu Sakura in schimbul acelui telefon am reactionat foarte ciudat.

Un ciocanit usor in usa imi intrerupse sirul gandurilor si cand imi indrept ochii spre usa o vad pe Sakura cum se ridica si se indreapta spre aceasta. Deschise usor usa din spatele acesteia aparand Sasuke si Ino ce pareau destul de fericiti.
-Hei Sakura am venit sa va anuntam ca ne-a zis Kakashi ca tu si Itachi trebuie sa va duceti pana in camera de alaturi pentru ca zicea ca vrea sa vorbeasca cu voi
-Si ce vrea sa vorbeasca chiar cu noi doi? intreb eu ridicandu-ma de pe pat si pasind lent spre usa
-Nu ne-a zis de ce, dar din cate am inteles este foarte important, imi raspunde imediat Ino foarte sigura pe ea
Mi-am ignorat constiinta ce imi urla in cap ca asta nu poate fi adevarat si ei sigur pun ceva la cale si am iesit din camera impreuna cu Sakura inchizand usa in urma noastra. Am ajuns destul de repede si indata ce am intrat in camera spatioasa am observat ca acolo nu se afla nimeni. Evident am vrut sa iesim afara de acolo, dar surpriza, usa era incuiata, iar autorii erau pe partea cealalta.

-Sasuke descuie usa asta sau te omor, o aud pe Sakura cum il ameninta pe fratele meu
-Nu poti face asta atat timp cat esti incuiata acolo, ii facu in ciudat Sasuke dupa care se auzira pasii sai indepartandu-se de acest loc
-Itachi pentru ca este fratele tau si mi se pare normal imi dai voie ca atunci cand iesim de aici sa il bat pe Sasuke? ma intreba Sakura dupa cateva secunde
-Da, dar cu o singura conditie, ii spun eu zambind
-Si care anume? intreba ridicand o spranceana si parand putin nervoasa
-Sa ii dai una si din partea mea
-S-a facut, imi raspunde aceasta si dupa ce batem palma incepem sa ne uitam prin jur in speranta ca vom gasi un mod de a iesi de aici

In momentul asta ma blestemam ca nu mi-am ascultat constiinta care si asa sunt sigur ca danseaza de bucurie pentru simplul fapt ca si de data asta ea a avut dreptate si nu eu. Daca in mod normal in momentul asta m-ar fi cuprins o dorinta foarte mare de a-l bate pe Sasuke pentru ca m-a inchis aici cu Sakura spre surprinderea mea pot spune ca acest sentiment se cam lasa asteptat. Fara sa imi pot explica cum si de ce parca imi suradea ideea ca o sa fiu inchisa o perioada nedefinita de timp in aceasta camera cu Sakura. In nici un caz nu ma gandesc la chestii mai putin decente, dar de cand am lasat aceea dusmanie dintre noi deoparte am descoperit ca noi doi avem destul de multe in comun.
Imi intorc privirea spre Sakura ce parea destul de nervoasa cat sa sparga ceva si decid sa stau la o distanta rezonabila de ea si sa o las sa se calmeze pentru ca nu cumva capul meu sa devina obiectul spart de aceasta. Stiu bine ca la nervi nu reactioneaza prea frumos si nu prea as vrea sa mor asa de tanar.
-Sti cumva de ce ne-a inchis Sasuke aici? ma intreba brusc Sakura intorcandu-se spre mine
-Nu, raspund eu nevinovat ca un elev ce ii este frica de profesor
-Crezi cumva ca este posibil sa ne fi inchis aici pentru a ne spune unul altuia presupusele sentimente? ma intreba iar aceasta putin ganditoare
-Asta ar fi cel mai plauzibil motiv pentru care ne-ar fi putut inchide aici, raspund eu apropiindu-ma de rozalie
-Atunci sa le facem jocul si sa iesim de aici spunand ca am vorbit si ca am hotarat sa ne acordam o sansa ca iubiti, imi raspunde aceasta zambind si apropiindu-se si ea de mica, distanta dintre noi fiind acum foarte mica

Sakura:
Stiam ca eu impreuna cu brunetul facusem treaba destul de bine incat sa ne creada, dar acum prin fapta lor mi-au demonstrat ca ne-am facut chiar mai bine decat am crezut treaba. Daca nu incepeam acum cu aceasta mascarada nu cred ca am fi gasit o alta ocazie atat de buna prea curand. De foarte mult timp simtisem o mica atractie pentru Itachi, dar de fiecare data am ignorat asta incercand sa o ascund si de mine si de ceilalti.
-Deci ai cumva vreo agrafa de par sau ceva de genu cu care sa reusim sa iesim din camera asta ca in acele filme cu spioni? intreba zambind Itachi
-Spre norocul amandurora aceasta este una din putinele zile in care mi-am prins in par agrafe, ii raspund punand mana in parul meu rozaliu scotand de acolo o mica agrafa neagra

Am vazut foarte multe filme cu spioni in care oameni experimentati deschideau o usa incuiata doar cu o mica si inofensiva agrafa si mereu am zis ca este doar un truc si ca usile alea nu sunt cu adevarat incuiate, doar sunt niste filme. Nu stiu daca in cazul nostru va merge, dar cert este ca in momentul de fata nu am alta idee pentru a iesi de aici si in plus incercarea moarte n-are.
Am bagat usor agrafa in incuietoarea usii si cu cateva miscari parca desprinse din filmele de spioni am reusit pana si spre surprinderea mea sa deschid usa care era cu adevarat incuiata. Cred ca de acum imi voi schimba optiunea si voi deveni spion dupa ce voi termina liceul.
-Esti un geniu, Sakura! spune brunetul iesind repede pe usa
-Stiam deja, dar mersi pentru compliment, raspund iesind si eu pe usa
Acum ca am reusit sa iesim din aceea camera trebuie sa ne prefacem ca suntem impreuna si ca cica ne iubim. Chiar daca in tot acest timp o sa ne prefacem voi folosi asta ca un prilez pentru a-mi satisface o curiozitate. Mereu m-am intrebat cum saruta Itachi, dar chiar daca puteam intreba oricare fata cu care stiam sigur ca fusese am ales sa nu fac asta pentru ca as fi prezentat un interes prea mare pentru cineva pe care nu il suportam.

Holul era gol si nu era nici un fel de semn ca ar putea apara prea curand cineva asa ca am mers linistiti, dar cu toate astea putin precauti spre camera noastra. Cat de ciudat suna "camera noastra"! Oare de ce Dumnezeu nu a vrut sa pic si eu in camera cu o fata, oricine ar fi fost? Bine acum nu orice fata ca sunt unele pe care nu le suport, dar macar cu Ino sa pic in camera.
Lasand toate intrebarile si nemultumirile mele catre destinul asta care nu ma prea favorizeaza observ ca am ajuns in camera. Ceasul mare ce atarna deasupra patului ne indica ca este deja ora 17:00 si daca tin bine minte acum trebuia sa ne strangem noi toti din clasa jos in living pentru a il astepta pe Kakashi. Ii reamintesc lui Itachi de acest aspect si iesim imediat din camera indreptandu-ne grabiti spre living.
In scurt timp ajungem in camera ce era acum plina de colegi de ai nostrii si inainte de a mai putea face un pas suntem asaltati de fratii nostri. Sasuke are mare noroc in acest moment pentru ca este posibil sa vina in orice moment Kakashi ca altfel l-as bate aici si acum la cat de mult nervi mi-a facut.

-Si acum ca ati fost inchisi in aceea camera v-ati dezvaluit sentimentele unul fata de altul sau trebuie sa facem noi asta? intreba zambind Ino ce era tinuta de mana de Sasuke
-Da, chiar am vorbit in legatura cu asta si dupa ce ne-am dat seama ca simtim ceva destul de puternic unul fata de altul am zis ca merita sa ne dam o sansa asa ca de azi noi suntem impreuna, raspunde Itachi apropiindu-se mai mult de mine si punandu-si bratul in jurul taliei mele
-Ma bucur ca planul nostru a reusit si ca acum sunteti impreuna. Acum ca asta s-a intamplat eu si Ino am vrea sa va spunem ca tot de azi noi suntem de asemenea impreuna. Am vrut sa va spunem chiar dupa ce relatia noastra a devenit oficiala, dar cand ne-ati zis de sentimentele voastre unul fata de altul am zis ca e mai bine sa va ajutam si pe voi cu aceea negare a sentimentelor si dupa aceea sa va anuntam. Apropo, felicitari pentru relatie si sa speram ca va tine, ne raspunde zambind Sasuke

Deci la faza asta ramasesem efectiv fara cuvinte. Planurile mele au fost date peste cap in doar cateva minute si la fel si tot ceea ce credeam eu pana acum. Acum ca aflasem asta nu aveam ce sa fac decat sa continui un timp aceasta falsa relatie cu Itachi un timp, dupa care sa termin cu o despartire epica, demna de renumele meu. Presupun ca lui Itachi nu ii va conveni asta, dar nu sta in puterea mea si chiar nu putem termina chiar acum relatia.
In scurt timp aparu si Kakashi ce parea foarte binedispus si chiar fericit. Nu stiu de ce, dar as cam vrea si eu reteta fericirii lui inexplicabile in momente ca acestea. Imi las deoparte toate gandurile si incep sa devin atenta auzind cum acesta ne anunta ca in seara aceasta urma sa mergem cu totii in club. Brusc sa ma cuprinse fericirea uitand de tot ceea ce se intamplase azi, mintea mea fiind indreptat doar la tinuta pe care urma sa o imbrac.



Stiu ca a durat atat de mult, dar scoala asta imi ocupa tot mai mult timp odata cu sfarsitul anului scolar si nu am avut nici un chef pana acum sa termin capitolul. Prin aceasta cale va anunt ca nu stiu cand va veni nextul la acest fic sau la unul dintre celelalte doua pentru ca trebuie sa dau tezele.

Ma bucur ca ai adus nextul, draga mea
A fost un capitol excelent si chiar nu ma asteptam ca Sasuke si Ino sa-i inchida pe Itachi si Sakura.
Oricum eu astept nextul!
Spor la scris si la idei, dar si la scoala!

Ma bucur ca ai adus nextul
A fost genial si + faptul ca eu iubesc ficurile ItaSaku bine sa revenim la oile noastre capitolul a fost foarte interesant si sper sa aduci nextul cat mai repede.
Si te rog sa ma anunti si pe mine cand aduci nextul.
Te

heiiii......marsi de anunt....
nu imi vine sa cred....defapt imi vine sa cred ca aia 2 i.au inchis acolo......
si si mai si nu pot sa cred ca aveau de gand sa le spuna de relatie.......
sa ma anunti si pe mine de next........
pupiceiiiiiii

A ajuns si nextul scuze ca am ajuns si eu pe aici dar na cum spui si tu scoala asta te omoara chiar ca, nextul este foarte frumos mia placut foarte mult.Abea astept urmatorul capitol si sa ma anunti cand il pui puna atunci succes cu tezele si la scoala.

Cap 23

Itachi:
Ma bucurase sa aflu ca urma sa mergem in club in seara asta pentru ca sincer chiar daca nu suntem aici mai mult de cateva ore, totul este ultra plictisitor. De cand ne pusesem planul in aplicare si in acelasi timp de cand aflasem de relatia fratilor nostri de care stiam deja de ceva timp nu am vorbit deloc cu rozalia. Nici nu a fost nevoie pana acum sa facem asta pentru ca odata cu aflarea acelei vesti mi-am dat seama fara prea mare efort ca trebuie ca aceasta relatie falsa sa nu mai dureze ceva. Nu pot spune ca ador ca s-a intamplat asa, dar nici ca nu imi place deloc. Pare ciudat si pentru mine, dar parca undeva in interiorul meu imi surade acest gand ca o sa am o relatie cu Sakura chiar si falsa. Nu stiu daca am innebunit sau este doar un moment de ratacire, dar cert este ca incep sa nu imi mai inteleg gandurile si sentimentele.
Holul lung parea acum parca si mai pustiu si asta ii dadea o nota sinistra parca desprinsa din filmele de groaza. Nu stiu de ce este atat de liniste in toata cabana, dar probabil ca multi au iesit pe afara si cei care au mai ramas se pregatesc pentru aceasta iesire in club. Eu unul nici macar nu ma complic in legatura cu asta pentru ca de fiecare data m-am imbracat cu niste simple haine luate din dulap fara sa imi pese daca sunt asortate sau in trend cu noul sezon si totusi am avut lipici la fete. Am cotit la dreapta pe coridorul parca din ce in ce mai ingust si am intrat in camera mea si a Sakurei fara sa ma gandesc macar o clipa ca ar trebui sa bat la usa.
Nici nu apuc insa sa intru bine ca ma si trezesc cu un pantof in cap. Nu stiu ce au fetele astea sa loveasca baietii cu pantofii cu toc cui de nu stiu cati centimetri, dar doare al naibii de tare cand esti lovit cu un astfel de pantof in cap. Si pe langa faptul ca am primit un pantof in cap nici nu am vazut mai nimic.
-Inainte sa intri in camera bate la usa, imi rasuna vocea Sakurei in urechi facandu-ma sa ma intorc robotic cu spatele spre aceasta
-Dar ce esti cumva dezbracata de trebuie neaparat sa bat la usa? intreb eu nepoliticos, nesimtitul din mine facandu-si simtita prezenta
-Da, imi raspunde aceasta sec
-Serios? intreb eu la randul meu curios sa aflu daca spunea adevarul
-Da si nici nu te gandi sa tragi cumva cu ochiul pentru ca am sa te las fara acel lucru cu care te mandresti atat de mult si da ma refer chiar la acel lucru, imi spune aceasta foarte amenintator
Auzind aceasta amenintare greu de ignorat am renuntat la orice tentativa de a trage cu ochiul macar pentru cateva secunde. M-as risca, dar la cum e Sakura de nebuna uneori ma gandesc ca e mai bine sa stau cuminte si sa imi vad de treaba mea. Incercam sa imi gasesc un punct de interes pe suprafata usii cand aceasta se deschise brusc, pe ea intra Temari. Aceasta nu batu la usa inainte sa intre si nici macar nu spuse ceva, ci doar trecu pe langa mine nepasatoare, fara a-si primi un pantof in cap.
-Hei, Temari nu a batut la usa ci a intrat direct asa cum am facut si eu. De ce ea nu a primit nici un pantof sau alt obiect in cap? intreb eu revoltat fara a ma intoarce insa
-In primul rand pentru ca este prietena mea cea mai buna si in al doilea rand pentru ca este fata, imi raspunde Sakura vocea sa indepartandu-se treptat si auzindu-se la un moment dat o usa trantindu-se
Pentru ca eram destul de curios si banuind ca Sakura plecase ori se imbracase deja m-am intors fara sa imi pese ca imi pot lua mai mult de un pantof in cap si spre norocul meu am vazut ca in camera mai ramasese doar Temari. Nu am intrebat-o unde s-a dus rozalia pentru ca sunt sigur ca locul unde se afla acum este baia. Alta usa in afara de cea in fata caruia am stat pana acum si aceea nu mai exista si nu cred ca am fost atat de orb sau distras incat sa nu o vad iesind.
Ma asez pe pat destul de aproape de Temari si incerc sa incep o conversatie cu aceasta din lipsa de preocupare. Sincer sa fiu cand m-am gandit la asta am luat in calcul si posibilitatea ca blonda sa imi zica ceva ce sa ma faca sa raman mut si sa ma expedieze imediat, dar spre mirarea mea acum purtam o discutie destul de interesanta si pentru prima data observ ca aceasta chiar este o tipa de treaba, nu asa cum o cred unii din scoala. Fiind atat de prins in discutie nu am observat cum usa de baie se deschise dupa doar cateva minute in camera intrand Sakura.
-Va distrati? intreba rozalia cu putina ironie in glas parand geloasa
-Sa sti ca da! Chiar nu stiam ca eu si Itachi avem atat de multe chestii in comun si chiar ne-am hotarat ca odata sa ne intalnim si cu baietii si sa facem parasutism, raspunde Temari zambind fara nici un fel de jena
-Aaaa deci despre asta discutati! Eu trebuie sa cobor pana jos pentru ca tocmai ce am primit un mesaj de la Ino deci puteti discuta in continuare, raspunde Sakura zambind
-Dar telefonul tau a fost aici in tot timpul cat ai fost la baie, raspunde Temari confuza
-Da, dar mi-a dat mesajul inainte ca tu sa vi! Acum ma scuzati, dar trebuie sa plec pentru ca nu vreau sa o las sa astepte, mai spuse dupa care iesi grabita din camera
O cunosc de multi ani pe Sakura si niciodata nu s-a purtat asa de ciudat ceea ce ma face sa ma gandesc ca s-a intamplat ceva. Mi-am cerut scuze de la Temari spunandu-i o scuza destul de credibila pentru a putea pleca si am iesit grabit din camera. Rozalia spunea ca pleaca pana jos deci cred ca ar trebui ca acela sa fie primul loc in care o caut.
Zis si facut! In doar cateva minute am ajuns in living unde am vazut-o pe Sakura stand plictisita pe canapea cu privirea spre fereastra. M-am apropiat usor de ea si dupa doar cateva secunde dupa ce am ajuns langa canapea aceasta si-a intors privirea verzuie spre mine.
-Ce cauti aici? Nu trebuia sa fi in camera discutand despre cine stie ce subiect cu Temari? intreba aceasta, ochii sai netradand nici un sentiment
-Asta te-as putea intreba si eu! Parca ziceai ca trebuie sa te intalnesti cu Ino, iar eu nu vad nici urma de vreo sora blonda pe aici. Si ca sa nu zici ca evit subiectul asta nu sunt sus discutand cu Temari pentru ca mi s-a parut ca te-ai comportat ciudat, asa cum nu te-am mai vazut pana acum, ii raspund foarte serios vazand ca aceasta se ridica de pe canapea uitandu-se direct in ochii mei
-Si vrei sa spui ca tie chiar iti pasa de mine Itachi? Noi nu ne-am suportat din clipa in care ne-am intalnit prima oara si daca acum am lasat totul deoparte si suntem prieteni nu cred ca este posibil sa ne pese unul de altul atat de tare. Asa ca nu te mira daca o sa iti spun ca nu te cred.
Tot ceea ce spusese Sakura ma puse pentru cateva secunde pe ganduri. Chiar daca este adevarat ca nu ne-am suportat niciodata si mereu ne certam folosind cele mai colorate cuvinte, eu in tot acel timp undeva in adancul sufletului meu imi pasa de ea mai mult decat am recunoscut vreodata. Nu imi pot explica de ce, dar imi păsa de Sakura, cea pe care nu o suportam si care mi-ar fi placut sa o vad intrand in probleme. Brusc in minte imi reveni o intamplare de acum 1 an, cred.

~Flashback~
O zi frumoasa si calduroasa de vineri in care eu impreuna cu baietii ne relaxam la umbra unui copac batran bucurandu-ne de pauza ce era si asa mult prea scurta. Fiind vineri in mod normal am fi chiulit la greu, dar fusesem deja anuntati ca astazi urmeaza sa avem inspectie la chimie si facusem o mica exceptie. Acum am facut aceasta exceptie pentru ca profa ne-a zis ca daca stam la aceea ora ne da cate un zece la fiecare si ne mai motiveaza din absente ceea ce a fost atat de tentant incat am acceptat.
Totul era perfect tinand cont ca urmatoarea ora aveam chimie urmand dupa aceea inca doua ore la care nu aveam sa mai stam, dar totul fu stricat de aparitia unei fete numite Karin. Aceasta fata este in clasa cu Sasuke si este as putea spune frumusica, dar prea fitoasa si umbla cu prea multi tipi de prin scoala. Singurul din grup care a vrut sa se distreze cu ea a fost Sasuke si jur ca nu stiu ce a fost in mintea lui. Oricum, revenind Karin se apropie cu pasi mari spre noi ducandu-se direct la Sasuke si plasandu-i un sarut pe buze. Mi-am intors privirea de la ei nevrand sa vars tot ce am mancat si imi arunc privirea catre Sakura ce parea ca se cearta cu un tip numit Kail Jones. Am staruit cateva secunde asupra lor, revenind insa la baieti incepand o discutie cu acestia.
-Iti vine sa crezi Sasukins ca proasta aia blonda de Haruno mi-a zis ca ma bate? Nu stiu cum de are atat de mult tupeu sa ma ameninte pe mine care sunt evident regina scolii. Cred ca ar trebui sa isi vada de treburile ei si sorsa aia de care din cate am auzit s-a luat Kail. Am auzit cum ca el ar fi incercat sa o sarute si vopsita aia i-a dat o palma si de acolo a inceput toata cearta asta care cica se va lasa cu bataie intre ei
Nu ma prea interesa palavrageala lui Karin, dar fusesem atent cateva secunde auzind tot ceea ce spusese despre Sakura si Kail. Este Sakura destul de nebuna uneori, bine tot timpul, dar de data asta Kail e cel ce merita o bataie zdravana. Nu ma mai obosesc sa ascult tot ceea ce mai zice roscata si le fac semn baietilor acestia urmandu-ma. Am mers in spatele scolii unde stiam ca nu va fi nimeni uitandu-ma la ceasul ce il aveam pe mana.
-Sasori, Deidara vreau ca voi doi sa va duceti si sa mi-l aduce aici pe Kail Jones, le spun imediat ce ajunge si Sasuke
-De ce tocmai pe el? Nu imi amintesc sa fi facut sau sa fi zic ceva la adresa noastra, spune incurcat Sasori
-Nu conteaza de ce ci doar faptul ca eu vreau sa il aduceti aici asa ca miscati-va mai repede pentru ca nu mai este mult din pauza si urmeaza ora de chimie si aveti grija sa il luati in asa fel incat nimeni, nici macar el sa nu isi dea seama de adevar, ridic eu tonul la ei, acestia plecand imediat
M-am rezemat cu bratul drept de peretele vechi al scolii si am incercat pe cat posibil sa ignor privirile ciudate ale baietilor ce ma enervau. Dupa cateva secunde imi indrept brusc privirea spre ei, moment in care fiecare se preface ca se uita in cu totul alta directie parand, doar parand foarte inocenti. Mi-am mai verificat inca o data ceasul de la mana ce indica ca mai avem aproximativ patru minute din pauza si exact cand am ridicat nervos privirea cei doi si-au facut aparitia cu tipul ce avea sa nu mai iasa bine de aici. Cei doi il imping de la spate spre mine si se duc langa ceilalti.
-Deci Kail am auzit ca ai avut o cearta mai aprinsa cu Sakura. Este adevarat? intreb eu incercand sa nu arat nici un fel de emotie
-Da asta pentru ca eu am vrut sa o sarut. Nu a fost nimic serios ci doar ceva de amuzament, dar proasta mi-a dat o palma si am inceput sa ne certam, iar in urma acelei certi ea are promisa o bataie de la mine
Auzind asta nu am mai putut sa ma stapanesc sa stau si sa ma uit la el asa ca l-am luat de gulerul tricoului si l-am trantit violent de perete. Clar nu imi place faptul ca tipul asta care este as putea spune un amarat din punct de vedere fizic sa vrea sa bata o fata. Oricat de nesimtiti sau mitocani suntem noi si chiar daca nu le suportam pe Sakura si Ino impreuna grupul lor de prietene nu am fi in stare sa dam in vreuna dintre ele oricat de tare ne-ar jigni sau enerva pentru ca un baiat nu da intr-o fata niciodata.
-Fi atent aici Kail! In primul rand nu imi place cum te comporti si ca esti in stare sa dai intr-o domnisoara ceea ce nu se face, indiferent de cine este vorba si in al doilea rand cred ca te intrebi ce cauti aici. Ei bine ca sa, cum se zice? Aaaa da, ca sa nu mori prost am sa iti zic motivul, ca nu poti sa sti cum da o masina peste tine si mori sau ai parte de un alt accident mai dureros ce are ca final moartea ta. Deci te aflii aici pentru ca eu am chef sa iti rup o mana, un picior poate chiar gatul doar asa de amuzament, de distractie, dar inca nu m-am gandit ce sa iti rup pentru ca sunt multe variante. Exista totusi o cale prin care sa pleci de aici intreg si cu un minim de cateva vanatai minore.
-Si... care este aceea... cale? intreba acesta vizibil infricosat
-Tu trebuie sa pleci nu numai din aceasta scoala ci si din acest oras si sa nu te mai intorci niciodata. Daca cumva te intorci si aud ca incepi iar cu astfel de chestii la adresa unei domnisoare oricine ar fi voi veni personal si iti voi rupe capul fara sa stau la discutii. Ai inteles?
-D... D... Da am inteles, raspund intr-un final tremurand usor
Ii dau drumul din stransoare si il las sa atinga pamantul cu picioarele. Inca puteam vedea cum tremura si se uita temator in jur cu frica ca nu cumva unul dintre noi sa ii dea un pumn din senin, probabil gandindu-se la partea cand am zis de vanatai. Nu ma refeream ca noi o sa il batem pentru ca sincer nu vreau sa imi pierd timpul cu unul ca el, dar cand l-am trantit de perete a fost ceva foarte violent si la cat este el de slab si firav nu m-ar mira sa aiba cateva vanatai pe spate.
-Si nu uita Kail! Daca cumva se aude ceva din ce am discutat noi aici te voi cauta personal si voi avea grija sa iti rup capul si inainte de asta sa ai parte de o bataie zdravana, ii mai spun eu inainte ca acesta sa se faca nevazut
Am mai asteptat cateva secunde dupa care am plecat si noi grabiti de acolo nevrand ca de data asta sa intarziem la ora. Spre norocul nostru inca nu se sunase si am intrat in clasa chiar cu cateva secunde inainte ca, clopotelul sa sune si profa sa isi faca aparitia. Ne-am dus la locurile noaste ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In scurt timp se facu si prezenta si profa ajunse in dreptul lui Kail. Odata strigat numele sau si constata absenta sa eu impreuna cu baietii ne-am privit complici pentru cateva secunde, dupa care am continuat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

~EndFlashback~

-Sakura mie si in perioada cat ne dusmaneam de moarte mi-a pasat de tine chiar daca nu am vrut sa recunosc asta nici macar fata de mine. Nu am intentionat niciodata sa aduc vorba de asta, dar cred ca iti aduci aminte de Kail Jones, cel care a vrut sa te sarute si a zis dupa ca te bate dupa ce te-ai certat cu el
-Da imi amintesc foarte bine de acel dobitoc. Din cauza acelei intentii de a ma saruta i-am dat doua palme si de acolo a inceput cearta noastra, dar ma intreb de ce a disparut atat de repede. Imi amintesc ca din ziua aceea nu l-am mai vazut si am auzit cum ca s-ar fi mutat din oras.
-Exact la asta si voiam sa ajung! In aceea zi am auzit cum Karin ii spunea lui Sasuke ca Ino ii spusese ca o bate si ii mai povestea si de intamplarea ta cu, Kail. Atunci am decis sa vorbesc cu acel tip asa ca i-am trimis pe Sasori si Deidara sa il aduca in spatele scolii. Kail venit a inceput sa spuna amuzat si fara nici un pic de jena ca a vrut sa te sarute din amuzament si ca din cauza ca v-ati certat o sa te bata. M-am enervat cand am auzit asta pentru ca eu detest baietii ce sunt in stare sa dea intr-o fata asa ca l-am amenintat si i-am zis sa plece din scoala si din oras si sa nu se mai intoarca niciodata ceea ce a si facut. Deci vezi Sakura, mie chiar mi-a pasat si inainte de tine deci asta nu poate fi o minciuna.

Sakura:
Chiar daca eu sunt genul de persoana care intotdeauna are ceva de spus si rare ori ramane fara cuvinte acesta este unul dintre acele momente rarisime. Nu ma asteptam ca brunetul sa imi spuna asta pentru ca sincer in aceea zi nu am stat deloc sa ma gandesc la faptul ca fraierul de Kail disparuse din oras fara sa spuna o vorba cuiva ceea ce era foarte ciudat. Tot ceea ce am aflat m-a dat cu totul peste cap si a daramat tot ceea ce a fost cladit pana acum si tot ce am crezut. Daca pana acum am crezut ca eu si Itachi am fost predestinati sa ne urim fara pic de dragoste sau compasiune pe celalalt acum totul este mult prea neclar. Niciodata nu am banuit ca acesta ar putea fi ingrijorat de ceea ce patesc eu si mereu am crezut ca daca ar avea ocazia cu siguranta Itachi m-ar fi aruncat intr-o prapastie doar pentru a scapa de mine, ceea ce am crezut ca as fi facut si eu. Toata situatia asta ma depasteste total si am impresia ca odata cu inaintarea in aceasta relatie falsa voi afla din ce in ce mai multe lucruri ce ma vor face mai confuza de atat.

Prima
Hey am ajun sa comentez si eu deci imi place mult si cred ca itachi e indragostit de sakura chiar daca el nu stie asta inca si abia astept nextul spor la scris si la ideei

P.S daca nu cer prea mult te rog sa ma anunti cand pui nextul papa

Pfiu... Eu trebuia sa fiu prima
Dar, lasand asta la o parte, sa stii ca a fost bestial capitolul
Eu sunt inca curioasa de ce Sakura a plecat atunci cand a venit Temari, dar o sa aflu eu in curand... Am o presimtire ca in capitolele urmatoare se va intampla ceva intre Itachi si Sakura
Eu astept nextul! Spor la scris si la idei!

A ajuns si nextul, iar cu el ama juns si eu tot ce vreau sa zic este ca imi place acest capitol si abea astept urmatoarele capitole.
Sa ma anunti cand pui nextul. :)

hei.....mersi de anunt...imi place mult cpitolulll.
sa ma anunti si de next...
pupiceiiiii

Capitolul 24


Sakura's point of view

 -Nu imi vine sa cred ca tu ai facut asta si nici macar nu mi-ai spus, rasuna vocea mea calma si in acelasi timp nervoasa in camera spatioasa
 -Nu puteam sa iti spun absolut nimic din ceea ce facusem pentru ca este clar ca mi-ai fi cerut niste explicatii pentru acest gest ciudat din partea mea, explicatii pe care nici in momentul de fata nu le am
  Oftez silentios si ma asez pe podea sprijinindu-mi spatele de suprafata tare a saltelei. Intotdeauna am avut o singura perceptie despre Itachi si fratele sau si mereu i-am crezut niste baieti increzuti carora le pasa numai si numai de ei. Imi spuneam de fiecare data ca lor nu le poate pasa cu adevarat de cineva si ca sunt doar niste tipi demni de dispret, dar acum realizez ca aveam o perceptie total gresita despre ei doi.
 -Ok! Totul este mult prea ciudat si acum parca mai mult ca oricand imi pun din ce in ce mai multe intrebari in legatura cu trecutul, intrebari la care oricat m-as stradui nu le pot gasi un raspuns. Pentru ca ma gandesc ca iti este si tie destul de greu cum imi este si mie, eu propun sa lasam totul in urma si sa ne concentram pe aceasta relatie falsa, rostesc usor ca si cum mi-ar fi frica de ceva
  Urma in scurt timp un moment agasant de tacere ce parca era desprins din filmele de groaza in care personajele principale mergeau intr-un cimirit noaptea tarziu si totul era sumbru si linistit. Im intorc privirea verzuie catre brunet si observ ca sta sprijinit de peretele maroniu parand parca mult prea ganditor. In momentul asta in gand fugar si totusi parca prea ciudat imi incolti in minte. Pentru prima data imi doresc cu ardoare sa intru in mintea lui Itachi pentru a sti ce gandeste si pentru a afla de ce este atat de concentrat.
 -Sunt total de accord cu tine! Am o singura intrebare: cat va dura aceasta relatie falsa? rupse insfarsit tacerea brunetul
 -Pai din cate spunea Kakashi vom mai sta aici cam o saptamana si ceva, iar relatia se va continua chiar daca nu mult in afara acestei vacante
  Dadu tot la fel de ganditor din cap in semn de da si isi indrepta privirea ca de carbune spre fereastra. Pentru a doua oara in aceasta ora dorinta de a intra in mintea lui Itachi si a descoperi ce gandeste incolti in gandirea mea.
 -Este destul de tarziu si ar trebui sa te pregatesti pentru iesirea din club. Eu te las sa te schimbi, aud vocea suava a lui Itachi indepartandu-se usor, in urma ramanand doar sunetul asurzitor a usii trantite
  Ma ridic usor de pe podea privind uimita ceasul din perete ce indica ora 18:00. Cand eram mica si se nimerea sa fie fix spuneam adesea "e fix, ma iubeste", chiar daca nu exista o persoana pe care macar sa o plac. Acum nu mai cred in chestii de genu si privesc totul cu alti ochii chiar daca mi-as dori sa ma reintorc in aceea perioada plina de jocuri si lipsita de probleme si prejudecati.
  Oftez a doua oara pe ziua de azi si ma indrept cu pasi marunti spre dulapul mare din lemn. Il deschid delicat aruncandu-mi privirea asupra hainelor ce stateau rezemate de umerase de toate felurile. Aleg fugitiv dintre multele haine o rochita simpla formata in partea de sus dintr-un fel de maieu alb si in partea de jos de o fusta neagra cu volanase. Nu imi place sa ma imbrac sofisticat si impopotonat pentru a atrage atentia.
  Ma imbrac rapid cu rochita si ma machiez cat mai natural posibil si dupa ce ma incalt cu niste sandale negre cu un toc cui destul de mare, dar nici prea mare cat sa nu pot merge bine ma duc in baie pentru a-mi aranja parul. Aceasta operatiune nu dura mult, lasandu-l liber pe spate si ma duc inapoi in camera fiind gata de plecare.
 -Sakura esti gata? aud o voce strigand cu putere de pe hol
  Am raspuns afirmativ iesind din camera si vazandu-l intrand in graba pe Itachi. Cum se presupune ca suntem impreuna si ca trebuie sa ne afisam mereu unul langa altul ma rezem usor de peretele crem asteptand ca asa zisul meu iubit sa se gateasca. Spre surprinderea mea nu dura nici macar cinci minute intregi si acesta aparu in pragul usii zambind fermecator si pregatit ca la carte pentru o iesire in club. Acesta imi ofera bratul asemeni unei printese de la curtea regala si pornim cu pasi mari spre living unde sigur ne asteapta toti.
  Ajungem destul de repede in camera acum plina de elevi si pana si spre surprinderea lui Kakashi mai erau de venit si alti elevi in afara de noi doi. In urma noastra la doar cateva secunde incepura sa apara si intarziatii ci priveau stanjeniti catre noi ceilalti.
 -Acum ca suntem toti prezenti sa inceapa distractia, spune autoritar Kakashi si merge in pas alergator catre iesire noi urmandu-l indeaproape
  Am mers cu totii catre masinile ce ne asteptau pentru a pleca si in scurt timp am si ajuns la locatia la care multi am asteptat sa ajungem. Muzica rasuna de la trei strazi distanta si era imposibil sa nu iti dai seama ca aici se afla un club. Pe ici pe colo se mai zarea cate un barbat atat de beat incat nici nu mai poate merge, care se indrepta probabil spre casa.
  Coboram din masini si incepem sa ne indreptam grabiti spre intrarea spre taramul fagaduintei. Odata intrati acolo ni se asterne in fata ochilor un spectacol de lumini si fum acompaniat de galagia si fericirea tinerilor ce dansau de zor pe ringul de dans sau se odihneau la un pahar de vorba sau de ceva tarie, bineinteles.
 -Copii acum ca am ajuns nu vreau sa va bateti cu cineva de pe aici sau intre voi si nici sa va imbatati atat de tare incat sa nu mai stiti nici pe ce planeta suntei. In rest sa va distrati si sa nu provocati probleme prea mari, dadu startul la distractie Kakashi intrand primul in club
  In scurt timp ne-am imprastiat prin multimea deja numeroasa de tineri, dar cum eu aveam mai nou iubit a trebuit sa stau in permanenta cu el chiar si pe ringul de dans. Nu pot spune ca i-am acordat atat de multa incredere, din contra dansand destul de provocator chiar si cu alti baieti necunoscuti mie. Daca el crede cumva ca daca suntem in aceasta relatie falsa trebuie sa stau numai pe langa el si sa nu mai dansez si cu altii se inseala amarnic.
 -Ma duc pana la baie! il anunt eu fugitiv pe Itachi dupa care plec grabita de pe ringul de dans
  Am pornit in pas alergator spre baia fetelor ce sper eu sa nu fie prea departe pentru ca acest tocuri nu imi prea permit sa alerg. Spre marea mea fericire baia nu fu chiar atat de departe si am resusit sa ajung destul de repede fara sa imi rup vreun toc sau mai rau, gatul. Tocurile mele rasunau la contactul cu gresia alba ca neaua facandu-mi simtita prezenta in incaperea goala.
  M-am indreptat cu pasi mici catre oglinda ce se afla la doar cativa metri de oglinda cu gandul de a ma privi curioasa fiind de aspectul meu. Cand am plecat de acasa nu am avut destul timp cat sa ma privesc in oglinda mai atent si am plecat asa fara sa imi pese daca arat bine sau nu. Ma privesc critic in oglinda si dupa cateva secunde constat ca nu era nevoie de nici un fel de schimbare asupra aspectului meu.
  Telefonul ce se afla in mica poseta ce o luasem in graba din camera incepu sa sune alarmat indicand apelul cuiva. Am deschis usor poseta scotand imediat telefonul ce suna intr-o veselie in mana mea. Nu apuc sa ma uit prea bine la ecran ca si simt cum sunt trantita cu brutalitate de peretele rece acoperit cu faianta. Telefonul impreuna cu poseta cazura imediat pe podea provocand un zgomot destul de strident rasunand in incaperea destul de mare.
 -O fata asa de frumoasa ca si tine singurica intr-o noapte ca aceasta? intreba tipul al carui chip nu imi era in nici un fel cunoscut
 -Daca nu ai observat eu nu sunt singura asa ca daca nu ai sa imi mai spui si altceva te rog sa imi dai drumul, spun eu politicos incercand sa ma smucesc din stransoarea sa fara insa nici un rezultat
 -Dar nu a zis nimeni ca am terminat aici si poti pleca, spuse acesta ca o remarca la gestul meu de a ma smuci
  Am vrut sa spun ceva, dar cuvintele imi fura inabusite de mana sa mare ce se afla acum asupra gurii mele. Cealalta mana si-o folosea pentru a-mi explora mie corpul, atingerile lui provocandu-mi greata. Imi este foarte clar ca acest tip vrea doar sa profite de mine si ca trebuie sa scap de el cat mai repede, dar puterea mea este insignifianta pe langa a sa.
  Atingerile incepeau sa se inteteasca in timp ce eu incercam disperata sa ma strecor din stransoarea sa ca de fier. In scurt timp agresorul imi rupse partea de sus a rochiei dezvaluind sutienul meu negru. Atingerile fura inlocuite in scurt timp cu saruturi plasate strategic pe intreg corpul meu, in timp ce eu incercam in continuare cu disperare sa scap. Se apropie de fata mea si ma saruta brutal ca si cum nu mai sarutase de luni bune pe cineva. Mirosea puternic a tutun si alcool si cu toate ca m-as fi putut gandi ca imi va fi destul de usor sa scap de el crezand ca este beat, dar are se pare destul de multa forta.
  Am inchis pentru cateva secunde resemnata ochii incercand cu ultimele puteri sa il dau de pe mine stiind totusi ca este imposibil la puterea mea parca ca de musca in comparatie cu a sa. Brusc greutatea de pe mine disparu ceea ce ma facu sa deschid brusc ochii. La picioarele mele zacea tipul a carui nume nu il aflasem, nu ca m-ar fi interesat, iar in fata mea era chiar Itachi, salvatorul meu.
 -Nu am crezut ca am sa ma bucur atat de tare sa te vad, spun eu sarind in bratele sale
  Inima incepu sa imi bata cu putere de parca cineva o luase la goana, iar frica pusese brusc stapanire pe mine. Acum ca si in alte situatii am constientizat adevaratul pericol abia dupa ce acesta a trecut. O caracteristica a mea pe care uneori o urasc, iar alte o ori o ador. Imi plasez mana in dreptul inimii simtind cum pulsul se ma domoleste cu fiecare secunda petrecuta in bratele protectoare ale lui Itachi.
 -Esti bine? Ti-a facut cumva parazitul asta ceva? ma intreba ingrijorat si aparent mai nervos decat ar fi cazul Itachi
 -Itachi stai calm ca nu a apucat sa imi faca nimic. Acum te rog hai sa plecam de aici direct acasa pentru ca mi-a pierit orice chef de distractie si chiar nu as sti cum sa explic tuturor faptul ca rochia mea este rupta
  Il vad pe brunet cum aproba aparent absent si isi da jos hanoracul pe care il purta ajutandu-ma sa ma imbrac cu el, parca neobservand pana acum mica mea problema cu rochia. Inchei pana sus fermoarul hanoracului nu din cauza faptului ca mi-ar fi frig ci pentru a nu se vedea rochia practic sfasiata si ies impreuna cu Itachi ce ma tine in continuare in brate din baie.
 -Eu ma voi duce la Kakashi sa il anunt ca plecam in timp ce ii spun o minciuna ca motiv pentru plecarea noastra brusca, ma anunta brunetul in timp ce ajungem inapoi in centrul distractiei
 -Bine, dar te rog sa nu stai mult. Nu as vrea sa se trezeasca tipul si sa vina dupa mine, spun eu avand o fata de catelus plouat
  Imi promise ca se intoarce cat de repede posibil dupa care pleca in mare graba spre Kakashi care se distra se pare foarte bine cu o blonda destul de frumoasa. Cu toate ca era foarte posibil ca acel tip sa isi revina si sa ma caute pe aici, eu m-am rezemat aparent relaxata de peretele de langa mine asteptand sosirea brunetului. Un miros divin de parfum imi inunda narile facandu-ma sa ma intreb de unde provine acesta. Apropii usor de nas materialul hanoracului ce il purtam si descopar ca acesta avea impregnat parfumul lui Itachi, un parfum pe care chiar daca l-am mirosit prima data pot spune cu mana pe inima ca il ador.
  Privirea mea fu atintita brusc spre intrarea in baia fetelor de unde il vad iesind pe acel nemernic. De frica ca nu cumva sa ma recunoasca ma ascund intr-un colt mai intunecat sperand ca Itachi si doar el sa ma observe cand se va intoarce.

Auzi domnisoara, tu stiai ca e ilegal sa scrii atat de bine si sa ai idei originale cu cuplul meu preferat? Deci cate am pierdut. Vad ca ficul a rezitat ceea ce ma bucura enorm. Intr-un an de zile nici nu realizezi cat poate evolua o persoana. Ti-am spus-o si o repet. Esti super talentata si deja mi-as imagina un film pe tema asta :)) Ma bucur cand vad ca pui atata suflet in operele tale deci nu pot decat sa zic buna treaba. Astept continuarea cu nerabdare si sper ca acest fic sa dureze cat mai mult. :)        

Si isi face aparitia si intarziata de mine  
Ce mai capitol  Ma bucur ca ai adus nextul, draga mea, chiar mi-ai facut ziua mai buna  
Ce pot sa spun eu, este ca mi-a placut la nebunie si ca astept urmatorul capitol cat mai curand, caci m-ai facut prea curioasa in legatura cu ce se va intampla in continuare  
Asa ca, spor la scris si la idei! 

Capitolul 25

Itachi's point of view

  Furia crestea in interiorul meu cu fiecare secunda care trecea. Oricat de mult as incerca nu imi pot scoate din minte aceea scena din baie. Maresc pasul si ajung in dreptul lui Kakashi batandu-l usor pe umar pentru a-i putea atrage atentia. Acesta simtind atingerea mea isi intoarce privirea curios catre mine parca intrebandu-ma ce doresc, fara macar sa rosteasca ceva inca.
 -Domnule profesor Sakurei nu ii este chiar bine si ar vrea sa se duca acasa si cum nu poate sa se duca singura ma gandeam sa ma duc eu cu ea, spun politicos incercand sa par afectat de presupusa stare de rau a Sakurei
 -Nu cred ca e tocmai indicat ca tu sa te duci cu ea. Cred ca cel mai bine este sa se duca una dintre prietenele ei in cazul in care are nevoie de ceva
 -Stiu foarte bine la ce va referiti si nu sunt chiar atat de nesimtit si idiot incat sa vreau altceva cand ea este in starea aceea si plus de asta nu as vrea sa le stric distractia uneia dintre fete. Dupa cum observati si dumneavoastra de distreaza de minune, iar eu daca pleaca Sakura nu mai am ce cauta aici.
 -Bine, te poti duce cu ea, dar aveti grija sa nu patiti ceva pe drum, spune acesta probabil nerabdator sa se intoarca la blonda sa

  Nu mai astept nici un fel de alt raspuns din partea sa ci pornesc direct spre locul unde am lasat-o pe Sakura. Ajung destul de repede acolo, dar teama ma cuprinse instantaneu cand nu o mai vad pe nicaieri pe rozalie. Teama ca nu cumva tipul respectiv sa isi fi revenit si sa o fi luat de aici ma macina pe interior facandu-ma sa privesc agitat prin jur. Am incercat sa ma calmez si am privit mai atent descoperin accidental intr-un colt mai intunecat o mica stralucire roz. Inima imi tresalta de bucurie la gandul ca poate este doar ascunsa si m-am indreptat cu pasi mari spre acel colt. Am ajuns rapid acolo si privind mai atent am observat ca stand ghemuita si tremurand usor de frica era insasi Sakura.
 -Sakura nici nu stii cat m-ai speriat! Am crezut ca a venit acel tip si te-a luat, spun eu apropiindu-ma de ea
  Indata ce ma aude isi ridica privirea usor inlacrimata si imi sare in brate. Am ramas pentru cateva secunde uimit de gestul sau total ciudat, dar i-am raspund imbratisarii ridicand-o usor de pe cimentul rece. Nu am mai pierdut deloc timpul ci am pornit inca tinand-o strans in brate catre iesirea din club. Cum nu puteam merge pe jos pana acasa i-am cerut lui Neji sa imi imprumute masina sa care era acum in fata intrarii in club asteptandu-ne. Ajunsi la masin o urc cu grija pe rozalie in fata pe locul din dreapta si urc si eu rapid la volan. Nu imi pasa ca este posibil sa ne opreasca un politisc si sa ma fac cu o amenda si apas cu putere pe acceleratie plecand cu viteza catre asa zisa casa.

 -Te simti mai bine? o intreb eu ingrijorat fiind totusi foarte atent la condus pentru a nu face un accident
 -Da, acum ma simt mult mai bine. Te rog totusi sa nu spui nimanui ce s-a intamplat in seara asta. Vreau ca totul sa ramana intre noi.
 -Dar de ce? intreb eu curios peste masura, o dorinta de a afla totul arzand in interiorul meu
 -Pur si simplu nu vreau sa stie nimeni in afara de noi. Nu as vrea sa isi faca griji degeaba din cauza mea, raspunde privind usor ganditoare pe geamul transparent al masinii
  Nu am spus nimic concentrandu-ma pe condus, iar o liniste se lasa peste noi. Tot drumul pana am ajuns in fata casei nici unul dintre noi nu a mai scos nici o vorba eu fiind atent in intregime la condus, iar rozalia probabil prinsa in gandurile sale privind peisajul ce parca zbura pe langa noi.

 Ajunsi si acasa cobor imediat din masina la fel facand si Sakura si ne indreptam la fel de tacuti spre intrare. Pe mine ma cam pune pe ganduri acest motiv al Sakurei de a nu spune nimanui, dar acum oricat as incerca oricum nu scot nimic de la ea in stare in care este. Intru in casa grabit fiind si cum camera noastra nu era tocmai asa de departe de living ajung destul de repede evident urcand scarile in graba. In doar cateva minute ajunge si Sakura ce isi da jos hanoracul si il pune cu grija pe un scaun.
 -Eu te las sa te schimbi, spun eu iesind grabit pe usa
  Ma rezem usor de peretele crem asteptand rabdator ca Sakura sa se schimbe. Nu am nici un fel de problema cu asta si sincer in acest moment ma gandesc ca maine voi avea multe explicatii de dat. Imi si imaginez ca baietii se vor gandi la cu totul altceva in legatura cu motivul pentru care noi am plecat, dupa ei adevaratul motiv. Oricum ar fi sper sa ma creada cand o sa le zic ca Sakurei chiar i-a fost rau si sa nu se gandeasca la cealalta extrema. La mintea lor nu m-ar mira absolut deloc.
 -Gata! Poti intra acum, aud vocea catifelata a rozaliei si fac asa cum mi-a si zis

  Intru inchizand usor usa in urma mea si o vad pe Sakura ce sta rezemata de pervaz privind pe geam peisajul intunecat. S-a imbracat simplu cu niste haine lejere de vara ce ii expun corpul, dar nu vulgar si mai degrama senzual. Imi scutur usor capul pentru a alunga toate aceste ganduri din mintea mea si imi scot din dulap o pereche de pantaloni scurti. Intru in baie si ma schimb de blugii pe care ii purtasem astazi dand si tricoul visiniu jos. Vara de obicei dormeama fara tricou si doar cu pantalonii scurti pe mine datorita caldurii mult prea mari.
  Mi-am facut aparitia in camera aruncand hainele pe un scaun liber si asezandu-ma cu grija pe pat. Sakura se uita la mine pentru cateva secunde parca meditand dupa care isi retrase privirea continuand sa se uite pe fereastra. Prefer ca pentru moment sa o las in pace pentru ca sincer nu am mai avut de aface cu o persoana care a fost la un pas de a fi violata si chiar nu stiu ce e bine si ce nu sa faci si sa spui.

 -Esti bine? o intreb eu intr-un final ingrijorat fiind si punandu-i mana pe umarul dezgolit
  Aceasta indata ce simte atingerea mea pe pielea ei catifelata tresare usor si imi da acelasi raspuns afirmativ ca si in masin privindu-ma intens in ochii parca vrand sa imi spuna ceva prin intermediul acestora.
 -Sakura daca ai ceva pe suflet, ceva ce te macina imi poti spune cu incredere, ii spun eu zambind sincer si incurajator sperand ca va avea destul de multa incredere in mine cat sa imi povesteasca
 -E vorba de toata intamplarea sta in sine. Nu vreau sa spun nimanui pentru ca nu vreau sa ingrijorez pe nimeni si in acelasi timp ma simt atat de singura si simt nevoie de ajutorul cuiva. Toata situatia asta ma depaseste si simt ca nu o sa pot trece peste.

  Nu stiu de ce, poate dintr-un impuls mai ciudat am luat-o in brate pe rozalie strangand-o la pieptul meu parca incercand sa o consolez. Aceasta nu riposta in nici un fel ci se cuibari la pieptul meu, mici picaturi incolore incepand sa cada din frumoasele sala smaralde. O mangai incet pe crestet spunandu-i cuvinte linistitoare si incercand sa o linistesc si sa o fac sa nu mai planga. Nu puteam sa suport sa o vad cum plange si as fi dat orice sa ii opresc lacrimile sa mai curga din frumosii sai ochii.
  Am stat timp de cateva secunde poate minute, nu stiu prea bine pentru ca pentru mine in timpul nu a mai avut valoarea in acele momente cat am stat asa imbratisati. S-a desprins usor din bratele mele stergandu-si si ultimele cateva lacrimi ramase stinghere pe obrajii ei ca de portelan si incerca sa zambeasca chiar daca nu ii reusi tocmai prea bine.

 -Nu vreau sa te mai vad niciodata plangand Sakura. Parca nu te mai recunosc! Unde e tipa aia curajoasa care aproape ca m-a batut in cateva randuri din cauza certurilor noastre aprinse? intreb eu cu un usor repros in voce
  La auzul vorbelor mele incepu sa rada cristalin, un ras sincer si deloc fortat ceea ce ma facu si pe mine sa rad fara nici un motiv. Ma bucura foarte tare sa vad ca nu mai plange si ca rade din toata inima si asta parca imi aducea o stare de implinire. Fara sa imi dau seama de ce fac asta incep sa ii mangai delicat obrazul drept spunand un singur lucru:
 -Asa vreau sa te vad mereu, cu zambetul pe buze.
  A zambind sincer, iar in momentul acela ceasul a batut ora 11:00. Nici nu mi-am dat seama cat de tarziu s-a facut de cand am plecat de la club si pana acum, dar se pare ca este adevarat ca timpul zboara cand il petreci momente de neuitat langa persoanele dragi tie. Imi arunc ochii asupra ceasului atarnat pe perete pentru a fi sigur ca este chiar ora unsprezece si vazand ca nu m-am inselat ii propun Sakurei sa ne punem sa ne culcam, fiind o ora destul de tarzie. Aceasta imi raspunde afirmativ si dupa ce sting lumina ma pun in pat alaturi de ea. Inchid relaxat ochii avand intentia de a ma culca cand o voce suava imi distrage atentia deja captata de scopul de a adormi.

 -Itachi stiu ca e ciudat ce iti cer, dar m-ai putea tine in brate? ma intreba ingerul de langa mine cu o voce mai dulce si decat ciocolata
-Desigur, pentru ce este un iubit? intreb eu usor ironic, dar surazand
 Rase usor la afirmatia ce tocmai am facut-o si imi raspunde simplu ca asta e scopul principal al unui iubit. Auzind ceea ce tocmai a zis am inceput si eu sa rad gandindu-ma  ca eu niciodata chiar daca am mai avut iubite nu am stiu ca acesta este rolul meu si implicit al tuturor baietilor ce se afla intr-o relatie. Aflu lucruri noi cu fiecare alta zi petrecuta cu acest inger rozaliu. Amintindu-mi de cerinta iubitei mele imi inconjor brate in jurul taliei sale strangand-o tare la pipeptul meu si oferindu-i o imbratisare calda si plina de sentimente.  
 
  Cu toate ca aceasta a fost in totalitate dorinta sa trebuie sa spun ca nu ma deranjeaza absolut deloc sa am in brate acest inger fara aripi. Nu stiu cand si de ce s-a intamplat asta, dar parca incep sa simt o dorinta mult mai mare, mult mai arzatoare de a o proteja de orice i-ar putea face rau sau ar putea-o rani pana si in cel mai mic mod posibil. Nu stiu daca este din cauza faptului ca acum suntem prieteni si incepem sa fim mai apropiati unul fata de altul eu putand sa imi arat aceasta grija fata de ea, dar cert este ca ceva in interiorul meu s-a schimbat si motivul inca nu l-am aflat.
  Imi cobor privirea catre chipul luminat usor de o raza razleata venita de la mandra Luna observand ca posesoarea acelor ochii acum acoperiti de pleoape adormise, probabil de doar cateva minute. Am mai stat putin sa o admir in timp ce doarme si simtind ca ma cuprinde si pe mine somnul am inchis ochii zambind discret si pasind in lumea viselor in doar cateva minute.

  Raze aurii cad pe fata mea facandu-ma sa ma stramb usor. Imi doresc sa mai dorm chiar daca nu am habar cate este ceasul, dar aceste raze mult prea insistente nu ma lasa sa imi continui dulcele somn. Nevoit fiind deschid ochii, inchizandu-i rapid din cauza luminii ce ma face sa orbesc si ii deschid dupa iarasi somnoros. Privesc parca din instinct spre locul unde aseara statea Sakura dormind linistita ca un bebelus si observ cu stupoare ca locul era acum gol. Ma trezesc imediat, orice somnolenta pe care as fi putut sa o am plecand brusc si parasindu-ma. Incep sa privesc alarmat si dezorientat prin camera incercand sa o gasesc cu privirea pe rozalie. Eforturile mele fura in zadar si asa cum intr-un fel ma si asteptam in camera nu era prezent nimeni altcineva in afara de mine.
 -Te-ai trezit somnorosule? Credeam ca o sa dormi pana la prand, aud vocea amuzata a cuiva
  Imi ridic privirea de pe cearsafurile albe cu modele mov si observ chipul surazand al Sakurei. Deci se pare ca ii place sa se joace cu mine. Cum oare s-a gandit ea sa ma lase singur asa in camera si sa imi fac cine stie ce idei cum ca ar fi putut fi rapita de extraterestii sa zicem sau oricine altcineva.
 
 -Dar cat este ceasul? intreb eu brusc amintindu-mi ca nu m-a interesat ora fiind preocupat cu cautarea ei
 -Este deja ora zece. Eu m-am trezit acum o ora si cum dormeai atat de frumos nu m-am putut indura sa te trezesc asa ca am iesit usor din pat in asa fel incat sa nu simti si am plecat jos pentru a manca. Oricum toti cred ca inca dorm pentru ca eu cand am iesit era pustiu prin toata casa.
 -Sa nu mai faci asta niciodata! M-am speriat foarte tare cand nu te-am vazut aici, puteam totusi crede ca te-a rapit cineva sau mai stiu eu ce.
 -Daca venea cineva sa ma rapeasca aveam sa fug. Stii bine ca sunt buna la alergat si ca puteam fugi si scapa de cel care voia sa ma rapeasca, raspunde zambind rozalia
 -Vrei sa iti demonstrez ca daca vreau eu te pot prinde? intreb eu brusc un zambet strengar aparandu-mi pe chip

  Aceasta imi dadu un raspuns afirmativ si in secunda doi am dat cearsaful de pe mine si am inceput sa alerg in urma ei fara sa imi pese ca sunt doar in pantaloni scurti. Daca este asa cum spune ea si casa este atat de pustie nu va fi nici un pericol ca cineva sa ma vada asa. Continui sa alerg in urma sa, distanta dintre noi micsorandu-se considerabil pana ce am ajuns in living. Ajunsi acolo am inceput sa o alerg in jurul canapelei pana ce am reusit sa o prind de talia sa subtire si sa incep sa o invart prin camera.
 -Ti-am zis ca o sa te prind, spun eu lasand-o jos si incercand sa ma odihnesc
 -Trebuie sa recunosc ca a fost misto, dar cu toate astea sa stii ca te-ai cam lasat. Inainte erai parca mai bun la alergat, imi raspunde asezandu-se pe canapea vizibil obosita
  Ma rezem usor de canapea uitand complet pentru cateva secunde ca nu am nici un tricou pe mine si imi indrept privirea spre Sakura ce ma privea la randul ei amuzata. Din capatul scarilor incep sa se auda voci si rasete ceea ce ne facem pe amandoi sa ne intoarcem privirile spre acel loc. Toti colegii si in acelasi timp prietenii nostri coboara scarile razand si glumind fiacare avand cate un partener de conversatie. Prietenii mei isi fac simtita prezenta si cu o viteza ciudat de mare se indreapta spre mine ceea ce ma pune putin pe ganduri.
 
 -Itachi ti-ai pus cumva in gand sa dai peste cap toate fetele? intreba razand Deidara
  In primele cateva secunde nu mi-am dat seama la ce se refera, dar un beculet imaginar se aprinse si in acel moment mi-am adus aminte ca nu am tricoul pe mine si ca toti imi pot admira acum abdomenul bine lucrat.
 -Buna remarca, dar nu. Am ramas asa pentru ca m-am alergat cu Sakura pe aici si am uitat sa i-au un tricou pe mine, raspund zambind strangar
 -Cu intentie sau nu, vad ca ai cam zapacit cateva fete, imi spune zambind Sasuke
  Imi indrept privirea spre un grup de fete ce incepusera deja sa vorbeasca despre mine si fara sa depun un efort prea mare am si reusit sa aud ceea ce spuneau.

 -O doamne! Cine ar fi crezut ca Itachi este atat, dar atat de hot. Nu imi vine sa cred ca am fost atat de proasta incat sa ratez sansa de a incerca sa fiu cu el, incepe sa spuna Karin, o roscata destul de frumoasa, dar pe cat de frumoasa pe atat de proasta si enervanta
  Fiind destul de aproape de noi si nesinchisindu-se sa vorbeasca incet eu impreuna cu baietii am auzit tot si se pare ca si Sakura la fel. O privesc subtil cu coada ochiului si o vad cum se apropie ca o felina de mine.
 -Asta e Karin! Ti-ai ratat sansa si sper sa nu uiti ca acum este cu mine, pentru ca stii bine ca nu reactionez prea frumos cand cineva se leaga de ce e al meu, o aud spunand cu putina manie in glas
 -Geloasa cumva? intreb eu zambind si apucand-o de mijloc tragand-o mai aproape de mine
 -Absolut deloc! Doar ii reaminteam ceva ce ar trebui sa stie deja, imi raspunde imediat si imi dadu un sarut scurt pe buze plecand la prietenele sale
  Cu toate ca acel mic pupic nu a fost lung pentru mine a fost foarte intens. Nu e prima data cand sarut o fata sau primesc un pupic, dar de data asta a fost ceva diferit. Parca a fost mai intens si decat primul meu sarut, ceea ce nu credeam ca este posibil. Rasetele prietenilor mei ma scot insa din aceasta stare de meditare intorcandu-mi privirea intunecata spre ei intrebandu-i care este motivul pentru care rad.

 -Tu esti motivul! Ai ramas asa ca o statuie gandindu-te la tu stii ce si aveai o fata tare amuzanta, imi spune Sasori incercand sa se abtina din a mai rade
 -Foarte amuzant baieti. Radeti pe seama mea cat vreti pentru ca vor veni si voua randul, le spun eu indepartandu-ma de ei si pornind spre scari
 -Asa e mai! Haideti sa nu mai radem de saracul indragostit. Chiar asa de rau am ajuns si noi? incerca sa fie serios Deidara, dar dupa nici cinci secunde dupa ce a spus asta a a inceput sa rada
  Nu am mai zis absolut nimic ci doar mi-am dat ochii peste cap si am urcat relaxat si cu cea mare mare lene scarile din lemn indreptandu-ma spre camera mea. Cu toate ca ma duceam pentru a ma schimba si in principiu pentru a pune un tricou pe mine nu ma grabeam deloc pentru ca si asa m-au vazut cu totii deja si in plus la cat am alergat dupa Sakura acum cred ca a venit timpul sa ma mai odihnesc si eu putin.

Ce capitol dragut  
Imi place la nebunie sa-l vad pe Itachi asa protector  
Astept cu nerabdare nextul! Spor la scris si la idei!

Aoleu :))) Am ras cu lacrimi. :)) Sakura si Itachi ar fi buni la circ la cat de amuzanti sunt impreuna :)) Mi-l si imaginez pe Itachi la bustul gol   si deja ma ia cu lesin :))) dar eu sunt o fata cumintica, nu trebuie sa am astfel de ganduri :)))  OO pe cine pacalesc e atat de hot    

Imi cer scuze de intarziere. A trecut ceva timp de cand nu am mai intreat pe aici.
Itachi fara tricou... hmmm... ce as fi vrut sa-l vad si eu iar Sakura incepe sa evina geloasa si in acelas timp se indragosteste de Itachi.

Deci iti pot zice ca-mi place. Abea astept nextul si sa ma anunti.

Buna . In sfarsit ajung si eu p`aici. Sincera sa fiu, iti citesc povestea de mult timp, insa din lipsa de timp nu am comentat la fiecare capitol .
Oricum este un ficcc superrbbb . Itachi cu Sakura sunt pur si simpluu superbi impreuna . Si Sasuke cu Ino sunt extrem de adorabili  .
Abia astept next-ul pentru ca sunt chiar foarte curioasa sa vad cum se indragostesc cei doi unul de altul
Sa ma anunti cand pui next si multa, multa, multa inspiratie!
P.s. Ahh, Itachi la bustul golll!  

Cat mi-a placut acest capitol  
Nu pot sa cred ca Temari s-a dat pe langa Kakashi doar pentru ai fura cheile de la masina  
Sunt tare curioasa sa aflu ce se va intampla la club, asa ca sper ca vei aduce mai repede nextul  
Spor la scris si la idei!

hei...mesri mult de anunt....scuse ca vin asa tarziu...dar nu am avut timp
imi place mult capitolul...mai ales faza cu acele oua....
sa ma anunti si de urmatorul....
pupiceiiiiiiiii ::*

Aoleu. Deci stii cum sa ma faci sa rad la maxim. Faza cu Temari si profu a fost epica :)) Deci nu mai pot de ras :)) Bietul Kakashi ma gandesc ce s-ar putea intampla daca Temari i-ar zgaria masina. Ar fi super cred :))) In orice caz abia astept continuarea :))