Sakura's POV

In ciuda ideilor mele tampite, totul a decurs chiar foarte normal. Am mancat impreuna si am inceput sa discutam despre cum am ajuns aici. I-am povestit de cum stiu atat de multe despre el. Practic, i-am spus toata viata mea. Mi-a fost de folos sa vorbesc cu Sasuke. M-am descarcat. Mi-a spus ca si el facea la fel la varsta mea. Prefera sa stea singur, iar ceilalti il considerau un ciudat. Dar cu timpul asta s-a schimbat. Pur si simplu a invatat sa traiasca intr-o lume a lui, sa nu-l intereseze de nimeni altcineva. Mi-a spus ca locuieste cu mama sa, pentru ca tatal a plecat acum mult timp. Acum cateva zile a avut un vis tare ciudat, in care el ii spunea sa se duca la acel copac din padure. De aceea s-a dus acolo, a investigat, si pana la urma ne-a gasit pe noi. Mi-a povestit despre intamplarile misterioase din Carlow, si de cum s-a hotarat sa descopere sursa. Unele lucruri le stiam, dar l-am lasat oricum sa vorbeasca. Pur si simplu vocea sa ma linistea.

Dupa aceasta mica conversatie m-am apucat sa spal vasele. Iar pentru ca nu prea era nimic interesan de facut, el a stat langa mine. La un moment dat a varsat un pahar cu apa pe jos. Eu, nevasandu-l, am trecut peste si am alunecat. Nu a fost asta partea enerventa a situatie, ci faptul ca el in loc sa ma ajute, radea de mama focului, in timp ce eu incercam sa ma ridic. Pana la urma mi-a intins mana, dar cand sa ma ridic, am cazut amandoi pe jos, incepand sa radem ca doi copii. Nu ca eu nu as fi unul... Este ciudat ca brunetul are 20 de ani si este singur. Adica, nici o prietena ?! Cred ca glumeste. Daca asa stau lucrurile, ori este pe invers, ori chiar nu vrea una. Prima varianta nu prea merge, deci ramane a doua. Baiat mai ciudat decat el nu am mai vazut. Oricum, este destul de mare cat sa decida si singur pentru el, nu trebuie sa se bage o fetita ca mine in trebrile sale.

Acum stau in salon si ma gandesc. Am ajuns unde am vrut, si sunt pe cale sa descopar lucruri fenomenale. Practic, tot ceea ce doream, mi s-a implinit. Ceea ce ar fi imposibil pentru mine. Poate este doar un vis. Iar la un moment dat ma voi trezi in patul meu din Sapporo si ma voi uita la ceas, constatand ca voi intarzia la scoala. Asa ca voi da uitarii visul si ma voi intoarce la trista si plictisitoare realitate. Poate chiar as reusi, dar nu in totalitate. Nu as putea uita niciodata de el. De faptul ca de cand am inceput sa citesc acele carti am devenit o psihopata. O nebuna care avea impresia ca traia si ea acolo. In acel timp oriunde mergeam o aveam dupa mine. Citeam dimineata, in timp ce mergeam la scoala. Citeam in timpul orelor. Citeam cand ma intorceam acasa ...in timp ce mancam.

Singurul lucru care nu l-am facut, a fost sa incep sa citesc sub dus. La gandul asta incep sa rad singura. Jur ca de cand am venit aici am ras mai mult de cat am ras toata viata. Poate pentru ca ma simt bine. Nu, sigur pentru asta. Dar totusi, ceva nu este in regula. Naruto si Hinata se pare ca deja sunt impreuna. In doar cateva ore au reusit sa faca ceea ce eu nu o sa pot face nici intr-un an. Nu ma vad langa un baiat. Defapt, nu cred ca exista o persoana pe acest pamant care sa ma suporte macar o saptamana. Dar sentimenrul acesta pe care il am cam de cand am venit aici ...nu reusesc sa-mi dau seama ce inseamna. Sincer acum, cine nu s-ar simti atat de aiurea daca ar sta in aceasi casa cu Sasuke. Vreau sa spun, este ceva nemaipomenit. Nici nu-si da seama ce efecte provoaca doar prezenta sa. Daca ar veni in Sapporo cred ca nu s-ar mai intoarce in viata. Si-ar gasi sigur o sotie. Il vad deja cum merge spre altar, imbracat la costum. Cum naiba ma gandesc la prostii din astea ?

- Hei, ce se intampla ? Te-am auzit razand din camera.
- Ah pai, ma gandeam ...la ce fac Naruto si Hinata.

Cum de m-a auzit de acolo ? Am ras atat de tare ? Ce proasta pot sa fiu. Chiar ca am innebunit. Dar in loc sa dau si eu impresia ca sunt cat de cat normala, sperii lumea. Il intreb ce face de obicei cand se plictiseste. Iar el imi raspunde, dupa cateva minute de gandit, ca nu stie.

- Pur si simplu nu m-am gandit niciodata la asta. Am avut mereu ceva de facut.

Asta este ciudat. Dar daca ma gandesc mai bine, este ceva normal in tot ceea ce s-a intamplat pana acum ? Neavand altceva de spus, il intreb cand se va intoarce mama sa. Dintr-o data expresia fetei ii se schimba din una amuzata in una cu adevarat inspaimantata. Telefonul incepe sa sune, asa ca se duce sa raspunda. Lasandu-ma fara un raspuns.

Sasuke's POV

S-a dus la spital. A plecat ieri, si din cate stiu nu a mai stat niciodata atat de mult. Ridic telefonul si spun un "Alo" indiferent. Discutia nu a durat mult. Tot ce am putut intelege au fost doar cateva urlete si un "Sasuke, vino imediat !". Era sigur mama. Probabil s-a intamplat ceva grav. Dar oare ce anume ? Ma indrept in fuga spre iesire, dar imi amintesc ca nu sunt singur. Nu pot sa-i spun Sakurei. Ar vrea sa vina si ea cu mine, si ar putea, adica nu, sigur ma va incetini. In plus, daca ceilalti doi se intorc, intre timp, si nu ne gasesc acasa ? Asa ca ii spun ca m-a sunat o doamna in varsta, o prietena de a mamei, si mi-a cerut sa o ajut cu cumparaturile. Da din cap afirmativ si imi spune ca ea ramane acasa. Imediat cum ies, o iau la fuga spre spital si o caut. O caut si tot o caut, pana cand, intr-un sfarsit, o gasesc intr-o camera plina cu oameni raniti.

Unii dintre ei nu mai au picioare, sau maini. Altii sunt bandajati pana si pe fata. Sunt oricum prea multe persoane pentru o incapere atat de mica. Dublul, sau chiar triplul numarului limita. O vad intr-un colt, stand in genunchi si ajutandu-l pe unul dintre ei. Incerc sa ajung la ea dar, fiind in coltul opus al camerei, aceasta fiind la randul ei plina de oameni, trebuie sa ma strecor printre ei. Aud gemete peste gemete, si rugaminti la Dumnezeu de a le cruta suferinta. Oriunde imi indrept privirea zaresc doar rosu. Un rosu aprins. In unele parti coagulat, semn ca totul s-a intamplat cu destul timp in urma. In alte parti era perfect lichid, ba chiar se scurgea din hainele celor ce zaceau in pat. Un spectacol nemaipomenit. Si cand ma gandesc ca abia am mancat. Oh Doamne, cum ma gandesc la mancare imi vine sa fug in baie.

Dar mai bine ma abtin, de cat sa fac pe fetita in situatii de genul. O ating incet pe umar, iar ea se intoarce. Un zambet micut ii apare atunci cand ma vede, si ma ia imediat in brate. Fac si eu la fel, si o intreb ce s-a intamplat. Imi povesteste cum la un moment dat, in timp ce vorbea cu asistenta, s.a auzit un cutremur din partea de este a orasului. Au mers toti acolo si au gasit toti acesti oameni.

- Nu poti sa sti Sasuke. Erau unul peste altul, intr-o gramada. Parca cineva i-ar fi luat si pus acolo fara pic de mila. A fost atat de dureros ceea ce am vazut.

Zicand astea, a inceput sa planga cu lacrimi amare si sa ma stranga in brate. Off, asta mai lipsea. Si ce a spus ? Un cutremur in partea de est ? Partea opusa a Carlow-lui. Nimeni nu umbla pe acolo de ani. Iar vila Lanzon este in partea de vest. Nu are nici o legatura cu ce s-a intamplat, aparent... Dar eu stiu foarte bine ca nu este o coincidenta. E imposibil ca dintr-o data sa apara atatia oameni raniti acolo. Sunt imbracati atat de ciudat. Nu am mai vazut asa ceva. Geci de un verde inchis, la fel ca chestia care o au in cap. Si sa nu mai vorbim de curelele care le au la mijloc. Toti ! Toti sunt imbracati in acelasi fel. Si au rani atat de grave. Ceea ce ...ceea ce ma face sa ma gandesc ca nu apartin acestui loc. Dar aunci cum au ajuns aici ? BUM, si zeci de persoane ranite apar. Merge si invers ?