Viata sau moarte?- jurnalul Chinei

Subiect: Re: Viata sau moarte?- jurnalul Chinei Vin 21 Dec 2012, 18:38

Ap .... ce am facut capitolul trecut ?
De tinut minte : sa nu ai incredere in mesejele de pe mess :>.<:
Acum....
Kiba-kun $rainbow :\$
A meritat sa te bat la cap

Se sfarseste sezonul ?

Daca ma mai suporti un sezon

Bye

Subiect: Re: Viata sau moarte?- jurnalul Chinei Vin 21 Dec 2012, 18:40

te mai suport stai linistita

Subiect: Re: Viata sau moarte?- jurnalul Chinei Lun 24 Dec 2012, 17:21

am venit si cu o continuare a CAP XXIII si cu penultimul CAP
sper sa va placa happy2

______________________________________________________________________________________

-Naruto, nu minti! Zimi clar si in fata: "e cu altul!".
Acesta, la auzul cuvintelor mele, incepe sa rada, zicand ca sunt cel mai prost din lume daca as putea crede asta.
-Cum asa? il intreb.
-Bai! Ea, cat ai fost in coma, nu s-a miscat de pe acel pat decat pana la toaleta si inapoi. A ramas langa tine 7 luni si a refuzat sa manance daca nu era joi.
-De ce Joi? intreb eu, putin mirat.
-Ma intrebi pe mine? E iubita ta!
-E sora ta! zic eu, si incepem sa ne certam.
Nu pot pricepe de ce, dar, un moment am si uitat de China. Ceva cu adevarat ciudat daca ma intrebi pe mine. Stam, eu si Naruto, si ne certam ca prostii, dar Hinata, ceea ce ma mira, e urlat la noi si a inceput sa ne tina o predica, care, credeai ca mai are putin si plange. Ce s-a schimbat totul de cand am plecat in misiune... Dar aceasta nu apuca sa termine, deoarece Tsunade-sama intra pe usa, si incepe sa tipe ceva cum ca trebuie sa se pregateasca un pat in salon, deoarece vine o fata cu... trei copii abia nascuti???!!!... Ce productiva e... Dar nu apuc sa imi termin gandul, caci pe usa intra imediat trei asistente cu prosoape calde si cu cearceafe albe. Am stat atata timp aici ca m-am si saturat de culoarea asta!
Asistentele intra rand pe rand, cea de-a patra avand in mana un bebelus foarte dragut. Nu dureaza mult, ca intra si Ino cu pacienta. Ciudat este ca... Ino zambea! Ce ciudat! Pacienta ajunge langa mine, si are niste trasaturi destul de cunoscute, dar foarte straine. Mai ales cei doi copii din bratele ei...
Parul ei de un blond sters... Imi e atat de cunoscut... Poate e... Dar nu cred! Parul ei era auriu, iar ea nu-l are.
Tsunade-sama vine langa mine si imi spune ca azi o sa ies deoarece toate radiogarafiile arata ca n-am nici o frantura in oase, iar zgarieturile mi s-au vindecat. Dau din cap aprobativ, si observ ca pe usa intra sora-mea, mama si Akamaru. Ce dor mi-a fost de ei... Mama si Akamaru vin la mine, iar sora mea se duce la acea fata care avea in jur de vreo 17 ani. De unde o cunoaste? Hmm...
-In regula, scumpa. Nu uita ca nu trebuie sa te fortezi, si trebuie sa ai mare grija de tine si de copii de acum inainte. Mai inteles!? vorbi sora-mea cu tipa aceea.
Ma dau jos din patul meu si ma duc langa patul acesteia. Cum ma apropii, observ din ce in ce mai bine chipul plapand al acesteia, ochii aceia frumosi si blanzi, chiar daca acum nu mai sunt galben-aurii, ci portocalii-sangerii.
-Sakuinotora!... dar nu apuc sa termin, deoarece raman hipnotizat de ochii ei superbi, care ma privesc cu atata dragoste.

CAP XXIV: Cum ii cheama?
China pov:
Nu pot sa cred! Am parte de doua feiciri intr-o zi! Mai intai am nascut trei copii atat de frumosi, un baiat si doua fete, iar acum!? Am aflat, si l-am vazut in viata pe Kiba-kun! Ne privim reciproc in ochi, dar el nu a mai putut sa reziste si m-a sarutat. Un sarut atat de dulce... Ce dor mi-a fost de el! Ma simt ca in al noualea cer! Eu rup acel sarut dulce, care speram sa nu se mai termine, desi am fost nevoita, si il privesc din nou in oci spunandu-i cu atata dragoste, un mic "Te iubesc!".
-Si eu! imi raspunde acesta, schitand un zambet mic in coltul gurii.
Am vrut sa-l sarut din nou, insa, baietelul a inceput sa planga.
-Oofff... Nu plange scumpule! Mami e aici! ii zic eu copilului.
-Si... Cum o sa-i cheme? ma imtreba Kiba.
Nu pot sa cred! M-a lasat in ceata! Nu m-am gandit de loc la ce numesa le pun copiilor... Kz!
-Pai... Ai putea sa ii pui numele la o fata, numele prietenei tale care a cazut pe scari si a murit.
Cine a vorbit? Ma uit si la ceilalti si se pare ca si ei sunt confuzi. Si... La cine se refera? Ma uit spre usa si observ ca intra un tip roscat cu ochii albastrii stersi. Il recunosc pe loc!
-Gaara-kun! zic eu, inchizand ochii si inclinand capul spre stanga, apoi zambind.
Acesta se apropie de mine si ma saruta pe frunte, Kiba-kun uitandu-se cam urat la acesta. Ma intreb... Hihihi! E gelos! Dar de ce? Doar stie ca doar pe el il iubesc... Of! Of! Of! Kiba-kun... Ce gelos ai devenit! Pe bue acum! Am trei copii cu el! Cum poate sa creada ca sunt cu altuul? Si Gaara? El m-a ajutat! Frate...
-Kiba!? Deci... Tu esti tatal? zice acesta, uitandu-se la Kiba.
-Aham... zise si iubitul meu.
-Bine, bine baieti! Ca sa lamuresc situatia, si sa nu crezi ca nu m-am prins ca esti gelos, Kiba! Pur si simplu nu pricep de ce va certati. Si, Gaara? La cine te refereai cand ai zis: "numele prietenei tale care a cazut pe scari si a murit"? il intreb eu inca confuza.
-Pai, cum? Nu ai aflat? ma intreaba acesta, mai apoi uitandu-se la Naruto si Hinata, care dadeau din maini ceva in genul "Stai! Nu! Nu! Nu! Taci!".
Ma uit insistent la cei doi, si pana al urma Naruto cedeaza.
-Bine! Bine! E vorba de Shaky!
Shakyna? Vorbesti serios? Nu tocmai ea! nu ca era fata cu care ma inbtelegeam cel mai bine din echipa, da'... Totusi! Era colega mea! Eh...
-Pai... Atunci... Cred ca ea se va numi Shakyna! zic eu, in timp ce ma uit la fetita mea cu ochii albastri ca marea si cu parul castaniu, ca al lui Kiba-kun.
Apoi ma uit la fetita mea cu parul blond ca al meu si cu ochii caprui ca ai lui Kiba, si cand vroiam sa-i propun lui Kiba-kun un nume, am simtit o energie care a umblat prin tot corpul meu, de parca ma scana, care s-a terminat in vreo zece secunde. Apoi, ca sa fie si mai ciudat, o lumina a stralucit pe abdomenul copilei mele, si, cand a disparut, a lasat in urma un semn cu o stea intr-un vartej format de o bagheta. E cam imposibil ceea ce am vazut. Total imposibil. Nu exista magie! Cel putin asa cred... Dar micuta mea fetita nu poate fi o vrajitoare!
Ma uit spre Kiba si pot observa cu usorinta ingrijorarea si mirarea de pe fata lui. Pur si simplu impartasim aceleasi ganii si aceleasi sentimente. Insa, ca sa-l fac sa se simta mai bine, schitez un mic zambet si ii zic usor, aproape soptit:
-Melinda Mica Vrajitoare!
-Ce? ma intreaba acesta, mirat de cuvintele mele.
-Melinda Mica Vrajitoare! repet eu, si continui. Asta este numele ei... Melinda!
Se uita putin uimit la mine, dupa care si el zambeste, insa, nu apuc sa-i vad zambetul prea mult deoarece ma trezesc intr-o camera intunecoasa, unde era apa pe jos. In fata mea era o poarta din bare, neagra. Stau si admir acea incapere foarte cunoscuta pe care, sincer, nu as fi vrut s-o mai revad, insa, visele nu se indeplinesc intotdeauna. In spatele portii apare, dintr-o data, o creatura alba, cu cinci cozi. Rade putin, iar apoi imi zice ceva cum ca "daca nu voi pleca impreuna cu ai mei copii protestatarii se vor alia cu Orocchimaru si ne vor ucide unul cate unul". Raman muta la ale sale cuvinte, si, fara sa-mi dau seama, eram din nou pe patul spitalului.
-Dar lui... Ce nume ii dai? ma intreba mama lui Kiba, referindu-se la baietelul din bratele asistentei.
Acel baietel cu ochii albastrii ca marea si parul castaniu, frumos. Ahh... Copii mei... Dar eu chiar nu m-am gandit. Ce nume sa-i pun? Chiar e atat de greu? Ah... Se pare ca da. Dar am gasit solutia!
-Eu i-am dat numele lui Melinda, Gaara lui Shaky, iar numele baiatului trebuie sa il dea Kiba! zis eu, cu un zambet strengaresc pe fata, pasandu-i aceasta responsabilitate lui Kiba-kun.
Ia sa vedem daca are o solutie, si el, pentru numele copilului. Am fost dreapta. Dar ma tot gandesc si eu la niste nume... Cum ar fi Suzuki... sau Haku... sau Leo... Sunt atatea nume pe care nici macar nu le mai stiu! Dar geniul meu a venit cu o idee pe care am acceptat-o si eu.
-Daniel! zise acesta.
-Atunci asa sa ramana... zic eu, si ii dau un sarut scurt si dulce.

Subiect: Re: Viata sau moarte?- jurnalul Chinei Lun 24 Dec 2012, 20:53

YYYYYYYYYYYYYAAAAAAAAAYYYYYYYYYY!!!!!!!!!!!!!!!!
Nici nu stiu cum sa-ti multumesc de anunt si pentru acest capitol asa frumos acum , in Ajunul Craciunului .
E asa frumos !!! S-au nascut si Kiba e gelos
Si care a fost faza cu mesajul lui 5 Cozi ?
Se pare ca ai vorbit cat se poate de serios cand ai spus ca mai ai idei
Sarbatori fericite !
Te-am pupat

Subiect: Re: Viata sau moarte?- jurnalul Chinei Vin 28 Dec 2012, 18:41

o ce dragut puppy eyes

im pare ne pus de rau ca na venit mai repede nervi!

bad girl

si i am soryy sad

deci e fain nexstu good job

Subiect: Re: Viata sau moarte?- jurnalul Chinei Vin 28 Dec 2012, 19:08

ms scumpelor
e o mica mai mare problemuta... vedeti voi, eu as vrea sa pun acum nextul, insa, mi-e teama ca o sa termin si cu ficul acesta, asa ca...
plz, spuneti-mi daca vreti next acum, O.K.?
pwp

uite sh nextu':
_________________________________________________________________________________
CAP XXV: Un sfarsit neasteptat
Kiba pov:
Tocmai ce alesesem numele copiilor nostrii, caci si intra Renesme pe usa si eu rup sarutul. Era alarmata. Cam ciudat pentru ea... Deoarece ea mereu e linistita. Ne uitam cu totii ciudat la ea, iar China observa un mic detaliu, care o facu sa intrebe ceva a carui raspuns nu era tocmai... astaptat.
-Renesme!? Ce s-a intamplat? De ce bluza ta e rupta?
-Eu... Afara... E... sta putin sa se linisteasca, trage aer in piept si raspunde. Afara a inceput o revolutie a oamenilor si ne ameninta ca "daca Printesa nu paraseste satul cu ai sai copii, ei se vor alia cu Orocchimaru si acesta va fi sfarsitul Konohei!".
Raspunsul ei ne-a lasat pe toti masca. Nu ne asteptam... Ma uit la micul meu trandafir galben, si observ ca pe obrazul fin ca de portelan al acesteia, se prelinge o perluta de apa, urmand, mai apoi, sa se transforme in siroaie de lacrimi ce se scurg necontenit din micii ei ochisori care au pus o vraja pe mintea si inima mea. Aceasta faptura ce de care m-am indragostit este trista... si nu pot face nimic ca s-o inveselesc. Chiar nimic.
Aceasta deschide gura, semn ca vrea sa spuna ceva, insa o inchide. S-a razgandit. Dar incepe sa rada. Cu totii ne uitam ciudat si mirati la ea. Cum poate rade in aceasta situatie? Dar deschide din nou gura, de data aceasta lasand frau liber cuvintelor sa iasa, si sa se duca in voie undeva unde vor fi auzite. Mai precis in aceasta incapere, auzite de noi.
-Nu cred! E o gluma! Nu poate fi posibil asa ceva... Nu acum! Nu cand suntem atat de fericiti... Toata viata am indurat chinuri, iar acum, cand eram mai fericita, totul a fost distrus! Nu... si incepe din nou sa planga, de data aceasta strangand-o la piept pe Shakyna.
-E in regula... incep eu, insa, bineinteles ca nu ma mai pot abtine, si incep ami curge perle din ochi.
Totul... De ce soarta ne joaca o astfel de farsa? De ce atunci cand eram si noi mai fericiti... Eh! Presupun ca nu putem face nimic impotriva acestei decizii. Dar de ce tocmai Orocchimaru? Ce legatura are... Bineinteles! De ce nu m-am putut gandi? El sigur dorea sa se razbune, iar acum... Ne-a gasit un punct slab si a actionat. Acel sarpe... Ah! De ar fi aici sa vezi ce i-as face! Nimeni nu l-ar mai putea scapa din mana mea!
China pov:
Pur si simplu nu reusesc a crede asa ceva! Orocchimaru... Aaahhh! Acel sarpe ieftin! Un jutsu nu-i deajuns pentru al oprii... Nu! Va trebui sa renunt la fericirea pentru cea a Tarii Focului. Pana la urma, asta face o printesa adevarata, nu-i asa? Imi este destul de greu sa il las pe Kiba-kun singur, insa, cred ca este destul de O.K... Ce tot spun!? Eh!...
-Si acum ce facem? ma intreaba mama lui Kiba-kun, cu o voce serioasa, dar totusi trista, parca, neasteptand un raspuns.
-Pai... vrand sa raspunda Kiba.
Stiu cum e... Nici mie nu-mi vine sa plec, dar ce sa facem!? Asta e viata!
-K-k-i-i-b-b-a-a-k-k-un... incep eu, cu o voce tremuranda, nevrand sa continui, dar va trebui. Voi...pleca! zic eu, in cele din urma, cu o mare durere in suflet, lasand asta sa se vada.
-Ce ai spus? Vrei sa pleci si sa ma lasi!? spune si Kiba-kun.
Dau afirmativ din cap, acesta intristandu-se. Mama si sora lui Kiba se apropie de mine, uitandu-se putin ciudat, iarasi dandu-mi acel sentiment de vinovatie. Ah... Parca... Dar nu! Ceea ce e bine pentru mine nu conteaza! Ceea ce conteaza cu adevarat, este ceea ce e bine pentro Konoha si copiii mei.
-Eu... Daca raman, Konoha o sa intre in razboi! In plus, copiii mei nu o sa fie prea in siguranta daca raman aici. Mai ales daca ei nu sunt ca mine sau ca tine... spun eu, in cele din urma.
-Dar...
-Kiba! Stiu ca Melinda e o vrajitoare si s-ar adapta cat de cat, dar gandeste-te la Daniel si la Shakyna! Ei... Ce vor face? Daca nu sunt ninja!? Atunci ce vor face? spun eu.
-Pai...
Dar nu era nevoie sa continue. Stiam deja ca el gandea ca mine. Doar era matur. Pur si simplu... Va fi mai dificil sa ne adaptam, insa, nu imposibil. Pana la urma stiam ca aceasta relatie nu va rezista, insa, am vrut sa fiu fericita. Am fost egoista!
Timpul a trecut, si a venit si unchiul. Fata lui indica fericire, dar si tristete. Nu stiu pentru e anume era fericit, sau pentru ce anume era trist, dar... Important e ca era. Ceea ce nu-mi facea placere. Probabil ca si el auzise de ceea ce amenintasera oamenii din Konoha. Deci, daca auzise, inseamna ca era fericit pentru copiii mei, dar trist datorita revoltei. De ce trebuia sa fie tot asa?
Se apropie usor de mine si ma mangaie pe cap, apoi o saruta pe obraz pe Shakyna. Se duce si la ceilalti doi copii si le face si lor la fel. E placut sa vezi atata dragoste, insa, e ingrozitor cand te gandesti ca nu mai poate fi... in Konoha. Se apropie si de Kiba, si ii multumeste pentru ca a avut grija de mine atata timp, iar mamei lui Kiba, pentru ca l-a nascut si crescut pe acesta. E placut... Adica unchiul fost de accord cu al meu Kiba-kun. El era foarte pretentios cand era vorba de prietenii mei. Inainte de Kiba, singurul cu care unchiul a fost de accord unchiul era Hiroto. Asta deoarece el e printul din Tara Apelor. Chiar nu pricep de ce el a fost de accord cu Kiba, deoarece el este ninja si Lordului nu prea ii plac ninja. Cred ca este si din cauza ca al meu Kiba-kun este din clanul Inuzuka, deci poate sa adulmece orice. Sa nu va ganditi la prea multe! Faza era ca, atunci cand eram mica, pierdeam multe lucruri si le gaseam abia dupa ce le inlocuiam, insa, pe unele nici nu le gaseam. O mai fi si din cauza faptului ca eu, fiind jinchuuriki si un shinobi de gradul S, sunt amenintata de multe pericole. Deci el ar putea sa simta. Sincer... Eu il iubesc pe el! Nu l-am luat datorita calitatilor genetice ale clanului. Eu l-am luat deoarece m-a vrajit. Mai intai a fost atractie fizica, iar apoi m-am indragostit cu adevarat.
-Scumpa mea, haide sa-ti faci bagajele! Hai ca plecam! spune unchiul.
Nu pot a crede asa ceva! Nu pot sa cred ca s-a sfarsit! Dar... Asta este! Orice inceput are si un sfarsit. Dau aprobator din cap la ordinul Lordului, si observ, intorcandu-ma cu fata la Kiba-kun, ca era atat de trist... Ma apropii mai mult de el,si, cu degetul aratator si cel mijlociu de la mana dreapta, ii ridic barbia. Ma uit in ochii lui care mereu ma faceau sa ma simt bine. Ma uit in ochii lui care, mereu veseli, acum tristi. Ii spun ca totul o sa fie bine. Desi eu nu credeam asta, macar il incurajam putin. Orice strop de speranta este bine-venit in astfel de momente tensionate, in care nici macar nu se poate respira.
Tot drumul spre casa mea a fost tacut. Atat de anost, dar totusi, macar eram cu dragul meu Kiba-kun. Aceste clipe mi-erau numarate. Zilele mele ca shinobi... nu vor mai exista!
Intru in casa si fug direct in camera mea. Aceasta camera... Aici m-am indragostit, dar tot aici am aflat ca al meu iubit era in coma. Am parasit aceasta camera cam acum trei zile, iar acum o voi parasi din nou... Pentru ultima data. Dar nici nu voi mai calca in aceasta camera. Defapt... In aceasta casa! Nici nu stiu ce caut aici... Ca doar nu voi putea sa-mi iau hainele si armele de ninja in palat si sa riscam altceva. E total aiurea!
-Sa mergem unchiule! Mi-am luat "La revedere!" de la casa. Cred ca e de ajuns! Hai!
Ne indreptam cu totii spre iesirea din Konoha. Spre iesirea din satul in care m-am nascut si am evoluat ca ninja. Nu pot a crede ca voi parasi acest sat... Tata a fost Hokage aici! Mama a fost shinobi aici! Tot aici va fi si Naruto Hokage! Sunt absolut sigura! El e un Uzumaki! Un Uzumaki nu renunta niciodata, indiferent de situatie! Pacat ca eu nu mai pot fi considerata un Uzumaki... Eh!
Ne indreptam spre iesire si putem cu totii observa o ceata mare de shinobi. Ce shinobi!? Erau prietenii mei! Sai, Ino, Naruto, Hinata, Sakura, Sasuke, Kakashi-sensei, Capitanul Yamato, Kurenai-sensei, Asuma-sensei, Guy-sensei, Shino, Xenia, Renesme, Shikamaru, Chouji, Neji, Lee, TenTen, Temari, Kankuro, Gaara!? Pana si Tsunade si Shizune erau aici! Si bine inteles, cine ar putea uita de TonTon!? Toti erau... Erau aici ca sa ma salute pentru ultima oara. Credeam ca sunt o pacoste pentru ei! Credeam...
-Sakuinotora-san! Imi pare rau ca pleci! spuse si TenTen.
Ce bine ma intelegeam cu ea... Cu ea, cu Chouji si cu Neji. Dragut! Chiar cred ca Neji si TenTen se potrivesc! Cine stie? Poate, daca ma voi intoarce, ii voi gasi cu copii. As vrea eu! Acestea sunt decat vise frumoase... Ce nu as vrea sa se termine.
Gandul ca m-as putea intoarce si sa raman aici pe veci sunt doar vise de noapte. Acele vise pe care le ai inainte de culcare, dar si in somn. Sunt doar povesti de adormit copii. Si vorbesc foarte serios cand zic asta! Cum ziceam eu mereu: "Mai bine acum decat mai tarziu!". Nu stiu exact de ce ziceam asa, insa, cred ca avea legatura cu faptul ca eu uram lectiile de conduita a unei printese, iar eu mereu imi faceam planuri, asa ca terminam repede lectiile si la urma plecam sa-mi fac de cap. Niciodata sa nu te impotrivesti nebunei.
Sincer, eu niciodata n-am crezut ca rolul de printesa mi-se potriveste. Era doar ca-mi placea ca lumea sa faca ce vroiam eu. Niciodata nu mi-au placut responsabilitatile! Credeam ca responsabilitatile sunt doar pentru cei fara pic de viata. Hah! Asta inseamna ca de acum voi deveni, dupa cum credeam cand eram mica, fara viata. Cine ar fi crezut ca imi voi incalca propriile principii? Pai eu, nu!
Se urca in caleasca trei servitoare, fiecare avand cate unul din copii mei in brate. Imediat cand se urca toate, ma duc la Naruto si ii spun:
-Gandeste-te la cine erau ai nostri! Doar asa vei deveni un adevarat Hokage!
Apoi ma urc si eu in caleasca, lasandu-i pe toti in ceata. Am vrut sa ma dau din nou jos, sa fug in bratele lui Kiba-kun pentru ultima data, dar era deja prea tarziu. Caleasca deja plecase, iar eu nu puteam sa-mi las copii singuri.
Asta a fost tot! Povestea vietii mele! Cum se zice: "Orice inceput, are si un sfarsit!". Dar eu speram ca aceasta sa nu aibe. Speram ca viata mea sa se numeasca "Poveste fara sfarsit", dar deja ceream prea multe. Timpul a trecut, Konoha s-a indepartat, la fel si sansa mea de a fi cu al meu Kiba-kun. Dar un singur gand imi trecea acum prin minte:
"TE IUBESC SI TE VOI IUBI MEREU!"

e finalul acestui fic, insa eu chiar cred ca voua nu va mai pasa de el, nu-i asa?
adica nu cred ca este atat de stralucit, insa, sunt unele chiestii pe care trebuie sa le stiti: sunt emotiva puppy eyes

este unlimul capitol, si nu cred ca o sa mai postez celalalt sezon

Incep sa cred ca oamenii isi amintesc cel mai bine de ficurile cu final trist

Dar asta nu inseamna ca scapi asa usor

De ce ? Spune sincer de ce nu i-ai lasat sa fie fericiti ? Stiu ca asa pare totul mai real si ca in viata nu vei gasi prea multe povesti de genul asta cu final fericit dar macar aici , pe forumul nostru , in coltul nostru unde putem lasa imaginatia sa iasa la iveala , macar aici puteam avea un Happy End crying

Te rog iarta-mi aberatiile . Ma apuca din cand in cand . De aia te-am intrebat daca ma mai suporti un sezon . ingrijorat

Si eu sunt emotiva dar asta nu e un motiv sa te descurajezi . Daca intr-adevar vrei sa mai scrii , nimeni nu te opreste . Gandeste-te ca scrii pentru tine , nu pentru altii care lasa sau nu comentarii . a hug

Acum , intre noi fie vorba , de ce nu a plecat si Kiba cu China ? Ea a putut sa renunte la el pentru binele satului iar el nu poate sa renunte la sat pentru ea ? ! think

Inainte sa-mi pui scoci pe gura , sau in cazul nostru sa-mi legi mainile , da-mi voie sa-ti multumesc de anunt si sa te pup dulce kiss

Ja ne !

Nu-mi da-n cap!
Deci, cred ca pana la urma m-am convins! Hai ca o sa continui... Ceva... Bine! Si pun sezonul II.
Dar pana la urma parca mi-e dor de acele zile in care eram mai mereu corectata de acele mici greseli... Dar nu conteaza!
Faza cu Kiba care se duce impreuna cu micul "Trandafir Galben", sa sti ca nu mi-a trecutprin cap, insa, cum trebuia sa te prinzi din ce s-a intamplat, el a trebuit sa ramana din cauza amenintarilor satenilor, care au dorit ca printesa sa plece cu ai sai copii, iar satul sa fie lasat in pace.
Ms pentru comm. PWP si Pa!

Hai mai asa in ceata ne lasi?
Vrei sa ne certam?
Baga capitolul 2 ca la vara nush ceti fac?
Neam inteles?
E ceva unic si merita un Happy Ending,da?

China Uzumaki a scris:: Nu-mi da-n cap!
Deci, cred ca pana la urma m-am convins! Hai ca o sa continui... Ceva... Bine! Si pun sezonul II.
Dar pana la urma parca mi-e dor de acele zile in care eram mai mereu corectata de acele mici greseli... Dar nu conteaza!
Faza cu Kiba care se duce impreuna cu micul "Trandafir Galben", sa sti ca nu mi-a trecutprin cap, insa, cum trebuia sa te prinzi din ce s-a intamplat, el a trebuit sa ramana din cauza amenintarilor satenilor, care au dorit ca printesa sa plece cu ai sai copii, iar satul sa fie lasat in pace.
Ms pentru comm. PWP si Pa!

He he !
Tu te-ai convins angry

? Eu te-am convins heh

!
Bine , intr-o oarecare masura am contribuit si eu la decizia ta . Asa-i ;;)

?

Cum adica trebuia sa ma prind ? Satenii au spus de printesa si copii , intr-adevar nu au spus absolut nimic de Kiba , ceea ce inseamna ca ei nu aveau nicio problema daca el ramanea sau pleca . heh

Recunoaste ca te-am prins ! dap !

Da , da , nu ma bate ike

Referitor la acele vremuri cand erai corectata . Asa-i ca sunt momente frumoase ? Unele dintre cele mai importante pentru primul fic roll

( Asta e primul , nu ? )
Sau atunci cand primesti primele comentarii , sau cand nu mai vrei sa pui finalul de teama ca se va sfarsi sau cand se trezeste o nebuna ca mine sa te bata la cap lough

.

Asa-i ca-ti va fi dor puppy eyes

?

Abia astept sezonul 2 !

Te-am pupat kiss

si te-am imbratisat a hug

!

Simonico, ai revenit si tu dupa o suta de ani sa lasi comm, iar acum imi dai in cap. Cum vine asta? Oi fi tu mai ma re decat mine cu un an, dar asta nu inseamna ca aici se pune problema, da?
Daiana, scumpo, ai contribuit si tu la convingerea mea, si sa se stie ca eu chiar acum o sa ma apuc de postat sezonul II.
Revin cu numele noului sezon.
PWP

Cum v-am promis, am revenit cu, nu numai numele sezonului, ci si cu un link.
https://sasu.forumgratuit.ro/t8910-viata-sau-moarte-povestea-celor-3-inuzuka#257756
Am postat deja primele doua capitole deoarece primul era mic, si am facut capitolul II de te saturi o luna!
Va pwp ultima data pe aceasta pagina. Pa-pa!

deci cam ata de mutl am peridut eu angry

of ce rea pot fi si scuze puppy eyes

n ma pun imediAT PE CITIT cool

Subiect: Re: Viata sau moarte?- jurnalul Chinei Dum 08 Dec 2013, 18:37

A fost dragut fic-ul am citit si sezonul 2 si o sa ma apus si de 3. De ce vorbesc acum si nu am facut-o atunci? Cred ca este cel mai stupid motiv posibile : am uitat sa dau comm. Oricum cea ce conteaza este ca mi-a placut fic-ul. Ja ne!