Ei bine, Acesta mi-a fost nextul din aceasta seara. Sincera sa fiu, la cum am descris, chiar si mie, autoului, imi venea sa plang si doar stiu ce se va intampla. Ciudat, nu? Ei bine, acum vreau sa va vad parerile. Totusi, ca sa va mai consolez, uitati niste poze cu acest cuplu ,,ciudatel" (vb lui Sakku ): https://media.photobucket.com/image/sakura%20orochimaru/Emo_Lady_Yuna01/Orochimaru_and_Sakura_by_rachel_cho.jpg?o=49 https://media.photobucket.com/image/sakura%20orochimaru/Emo_Lady_Yuna01/Orochimaru_and_Sakura_by_rachel_cho.jpg?o=49#!oZZ50QQcurrentZZhttp%3A%2F%2Fmedia.photobucket.com%2Fimage%2Fsakura%20orochimaru%2Fassisan_2009%2FNaruto%20PNG%2FOrochimaru-3msolata.png%3Fo%3D50 https://media.photobucket.com/image/sakura%20orochimaru/Emo_Lady_Yuna01/Orochimaru_and_Sakura_by_rachel_cho.jpg?o=49#!oZZ83QQcurrentZZhttp%3A%2F%2Fmedia.photobucket.com%2Fimage%2Fsakura%20orochimaru%2FErolracer%2FNaruto%2FFightingTheFuturewallpaper.jpg%3Fo%3D83 https://media.photobucket.com/image/sakura%20orochimaru/Emo_Lady_Yuna01/Orochimaru_and_Sakura_by_rachel_cho.jpg?o=49#!oZZ138QQcurrentZZhttp%3A%2F%2Fmedia.photobucket.com%2Fimage%2Fsakura%20orochimaru%2FNaruto_Fan_101%2FNaruto%2FCouples%20and%20Groups%2Forosaku060630.jpg%3Fo%3D138 Iertati-ma ca nu am gasit mai multe poze, insa nu multora le place acest cuplu. Astept Comm-uri!

Capitolul 9- Vesti proaste.

Ma duc pana la baie, apoi ies pe terasa sa iau putin aer. Dupa ce inchid usa imi apare in fata cineva sub un cearsaf alb. vreau sa tip, insa imi pune mana la gura. Reusesc doar sa scot un scancet si sa ma lovesc cu spatele de geamul usii ceea ce fu de ajuns ca sa-l trezesc pe Oro. Prin perdea se puteau vedeau doua siluete, a mea si a cel care ma atacase. Oro se ridica din pat, se duse pe intrarea secundara pe terasa, il lua de gat pe atacatorsi ii dadu jos cearsaful. Nimeni altul decat ametitul de Cristi!! Am inceput sa rad si l-am intrebat ce acuta aici la ora asta si de ce s-a deghizat in fantoma. El imi raspunse ca nu avea somn.
-Si pentru asta trebuie sa ne trezesti pe noi, mai, Cristi!...
Il invitam inauntru , il servim cu ceva de baut apoi ii spun ca nu era momentul potrivit sa ne faca o astfel de farsa, pe cand oro era la bucatarie. Pregatea niste saratele ca ca mancam. Ii povestesc intamplarea si el desigur ca nu am crede. Ii spun ca urmatoarea zi sa se duca la morga sa intrebe de mine si sa-i zica ca am disparut chiar in noaptea cu pricina. Mai schimbam cateva baliverne, apoi el pleca cu gandul ca urmatoarea zi sa se convinga de ceea ce i-am zis. Restul noptii a decurs normal. Eu impreuna cu oro imbratisati, dormind ca doi indragostiti. Of, Doamne, il iubesc foarte mult, din toata inima mea! El este toata lumea mea. Pacat ca viata este precum un curcubeu, o minune care dureaza mult prea putin... Eu nu cred ca sunt nemuritoare, totusi o sa-mi incerc norocul. Candva...



Urmatoarea dimineata m-am trezit inaintea lui Oro. Ma dau jos din pat ca sa nu-l scol si ma duc sa pregatesc micul dejun. Imi iau pe mine un capotel mov, ce imi punea in evidenta silueta. Pun niste cereale si niste lapte, apoi ceva mai consistent pentru el pe langa bolul de cereale. Il trezesc cu un sarut pe frunte si ii arat micul dejun. Ma saruta pe buze in felul sau unic si mancam. Cand sa duc vasele la bucatarie, cineva bate inebunit la usa. Ii zic lui Oro sa deschida caci eu nu puteam. In pragul usii apare Eli . Venise intr-un suflet. O intreb ce s-a intamplat de era asa de obosita. Aceasta imi spune sa am asez jos pentru ca are vesti foarte proaste. Ii spuse lui oro sa aduca servetele ca o sa am nevoie. Deja ma ingrijoram. Refuz sa ma asez, dar ea insista. Ma asez jos, langa mine Oro, si Eli incepe:
-Lia, imi pare rau ca tre sa afli asta de la mine, insa ti-o zic direct. Parintii tai... SUnt in stare grava la spital. Amandoi in coma de gradul 3. Corpul imi inghetase, doar lacrimile se miscau pe chipul meu, nestingherite. Oro, ma lua in brate cand imi avzu lacrimile si imi zise ca totul se va rezolva. Atunci incep sa plang cu toata fiinta mea. Inima imi sangera. Fata mi se inrosi. Printre sughituri o intreb pe Eli cum s-a intamplat asta. Tricoul lui Oro se umezise. Sufletul imi era sfasiat. Erau niste sentimente ce nu puteau fi exprimate in cuvinte. Prietena mea imi spuse ca au fost injunghiati de o femeie cu parul alb si lung. Cand am auzit, m-am uitat in ochii adanci ai lui Oro si am spus:,,Verona...Verona mi-a ucis parintii. O voi omori. Jur pe ce am mai scump!" Am spus cu o furie in glas care l-a uimit si pe Orochimaru.

Eli ma intreba daca o cunosc si i-am raspuns ca destul de bine. Eli ma lua in brate. Eu tremuram din toate incheieturile. Il trimise pe Oro sa-mi faca un ceai de tei pentru a ma linisti. Il beau. Dintr-o data mi se face somn. Adorm cu lacrimile in ochi. Imi simt corpul luat pe sus si pus in pat. Sunt invelita cu patura apoi cad intr-un somn adanc.


Oro pov:
,,I-am dat niste somnifere ca sa adoarma pentru a se mai linisti. Vestea asta a tulburat-o extrem de mult. Eli, te rog , du-te la spital si tine-ne la curent cu tot ce se intampla" ii spuse Oro fetei. Eu raman sa o veghez pe Saku in caz ca se trezeste. Sper sa se rezolve lucrurile. In ultimul timp, ghinionul a cam urmarit-o mai ales cel al mortii se pare. Mai intai se intampla cu otrava lui Elenor, apoi moartea ei iar acum parintii ei sunt asa de aproape. Daca a fost intradevar Verona, trebuie sa clarific aceasta situatie. O sa vorbesc cu Saku cand se va trezi. Deocamdata o las sa doarma ca sa se odihneasca. ma duc sa fac un dus ca sa imi mai revin si eu. Am foat si eu bulversat de aceasta veste. Las picaturile de apa sa imi incalzeasca pielea. Nu stiu de ce am un sentiment ciudat de deja vu. O sa ma mai gandesc mai incolo.


Eli pov:
Am ajuns la spital. Intreb o asistenta sa ma ajute, Cautam niste doctori sa ma informeze in legatura cu situatia parintilor Liei. Se pare ca Lia stia despre cine era vorba. O cunoaste pe aceasta fata? Verona? Stai putin! Nu este ea cea care le-a declarat razboi? Este acea kunoichi care foloseste Edo Tensei ca si Oro. Acum inteleg de ce era asa de furioasa Lia. Vad un doctor cunoscut. Il intreb si imi raspunde ca...

Iertati-ma ca e atat de scurt, dar am ramas putin in pana de idei la capitolul descriere. Urmatorul next probabil il pun in week-end, asa ca va las intr-un suspans... Defapt si pe mine, ca nici eu nu stiu ce se intampla mai departe Eu, autoare si tot eu nu stiu. Va rog scuzati greselile de scriere ca mi-e un somn de nu ma vad. Bye!

Ei bine , pentru a incepe anul cu 10, am adus si capitolul 10 Lectura placuta!

Capitolul 10-Viata invinge din nou.

Il intreb si imi raspunde ca se simt mai bine si ca printr-o minune, si-au recapatat cunostiinta amandoi. Eram foarte bucuroasa. In sfarsit, Saku nu mai avea de ce sa-si faca griji. Ma duc inapoi. Saku inca dormea. Oro era la bucatarie ii pregatea o cafea.
-Oro! Vesti bune! Paritnii Liei si-au revenit!!!
-In sfarsit! Multumesc lui DUmnezeu. Sakura inca doarme. Las-o sa se odihneasca. Va fi foarte fericita cand va auzi. vrei o cafea?
Am acceptat. In timp ce vorbeam noi in soapta si beam cafea, s-a sculat si Lia. I-am dat vestea cea buna si a inceput sa lacrimeze de fericire. M-a luat in brate si mi-a multumit. Mi-a cerut detalii pe care am fost bucuroasa sa i le dezvalui. Mi-a spus ca ii av vizita si ca totusi o sa se razbune pe Verona. O va omori cu mana ei.


Saku pov:
Sunt atat de fericita. Totusi si furioasa pe Verona. Fetita asta nu va scapa din mainile mele d aceasta data. Si a reactionat astfel pentru ca era prea increzatoare in fortele ei. A fost prea furioasa ca i-am batut armata de 4.000 de oameni. Am jurat si mai jur ca prima data cand o vad o voi omori. In fata tuturor daca e nevoie. O fi stiind ea Edo Tensei, dar eu stiu mult mai multe tehnici decat ea. Nu stie cu cine s-a pus!! Ii zic lui oro sa mergem pana la spital. El accepta. Ne imbracam cat mai decent, ca na! parintii mei sunt cam... stiti voi. Ne oprim la florarie, luam niste garoafe rosii si ne ducem. Intreb o asistenta de ei si imi raspunde ca ii gasesc pe amandoi la camera 202.

Intram. Amandoi au avut sclipiri in ochi cand m-au vazut. Mama a inceput sa planga si m-a luat in brate. Le-am pus florile intr-o glastra si ne-am asezat pe scaune. oro vorbea cu tata si eu cu mama. Ii ceream detalii pe care Eli nu mi le-a putut da. Mi-a explicat ca aseara erau la un restaurant sa ia cina si au simtit amandoi un fior rece. in spatele lor apare o fetita cu parul alb si lung si cu ochii rosii. I-a injunghiat , iar restul oamenilor, vazandu-i, au chemat salvarea. Astefl au ajuns la spital. Aceasta poveste m-a infuriat si mai atre. Eram rosie la fata. Nu stiu cum m-am calmat. Oro ma vede cu coada ochiului si imi spune sa mergem sa iau putin aer. Accept propunerea lui.


Iesim pe coridor. Ma uit pe geam si iau aer in piept. Apoi respir usurata. Vantul ce adia usor ca o pana ma mmangaie pe fata asemeni unei mame protectoare. Pasarile ce nu plecasera ciripeau un cantecel specific lor. Soarele stralucea si ne imbia cu razele sale calde. Cerul era senin. Norii erau razleti, ici si colo. Neinsemnati. In curtea spitalului erau doi batranei care se tineau unul de altul; pentru a merge. Un zambet mic, in coltul gurii imi aparu. Pe drum, copii se jucau sotron. imi aduc aminte de vremurile cand faceam si eu la fel. Ah, copilaria! Oro ma vazu ca sunt foarte nostalgica si melancolica si ma lua in brate, pe la spate. Capul sau imi statea pe umarul drept. Il sarut apoi mergem inapoi in salon. Aici am stat toata ziua, pana cand s-a inserat.


De aici au inceput pericolele!

Iertati de cat de scurt este, dar nu mai am imp. Bye!

Ei bine, dragi cititori, exact cum v-am promis, ma tin de promisiune. App, acesta este ultimul capitol din acest sezon.Ce sa va mai zic decat : „lectura placuta!”

Capitolul 12-Batalia finala

Oro pov:
In sfarsit a scapat de blestem acum eu sa ma duc sa-mi ingrijesc ranile. Mi le-a vindecat cat decat Saku insa nu a avut destula chakra. Cand eram in dreptul usii, soneria suna. Deschid, iar in prag apar Eli si Cristi, impreuna cu tatal Sakurei... Am incurcat-o.... Daca o vede tatal ei in starea asta o sa faca un scandal... Totusi, hai sa vedem ce are de spus.
-Buna, Orochimaru!
-Buna ziua, domnule Popescu.
-Oro, cred ca a venit momentul sa iti explic o anumita situatie. Stiu ca ti se va parea ciudat, dar, vezi tu, Amalia nu este fiica mea naturala si nu o cheama Popescu Amalia, ci doar Sakura Harunoo. Parintii sai au fost ninja , dar au murit in razboi. O ruda mi-a adus-o sa am grija de ea si sa o cresc cum trebuie. Ea nu va trebui sa stie aceste lucruri. In regula?
-Desigur, dar eu stiam deja aceste lucruri. Insa ea chiar nu le stie, desi sunt intiparite in subconstientul sau.
Dupa ce am mai schimbat niste vorbe, tatal Sakurei a plecat, spunand ca este grabit. Cristi si Eli au ramas sa o vegheze pe Saku in timp ce eu am plecat sa fac niste cumparaturi.




Ma duc pe la supermarketuri, iau tot ce trebuie. O iau pe o scurtatura printre blocuri si ma trezesc cu o lovitura puternica in ceafa. Cad la pamant. Dintr-o data ma trezesc pe o patura alba, rece si pufoasa de zapada. Fulgii de nea cadeau usor, mangaindu-mi pielea alba , ca de sarpe. In departare oserv ceva rosu, ma aproprii din ce in ce mai mult si o observ pe floarea mea de cires zacand intr-o balta sangerie precum apusul marin. Imediat ma trezesc din vis in cruda realitate. Eram legat de maini si de picioare si nici nu ma puteam misca. Usor, cu un scar?ait asurzitor, se deschise o usa cred ca veche de 1000 de ani. Pe ea intrara doi baieti de aproximativ 16-17 ani, amandoi purtand bandanele satului Frunza. Unul cu ochi albastri si senini ce ascundeau un mare secret si celalalt cu ochi negri , putandu-se citind in ei puterea lui si mai ales, un trecut extrem de trist. Acestia de numeau Uzumaki Naruto si Sasuke Uchiha. Amandoi ninja extraordinari si foarte puternici atat din punct de vedere fizic cat si psihic. le
-Unde este Sakura? se repezi ca intotdeauna Naruto.
-Ce vrei de la ea?
-Daca nu vrei sa vorbesti, ne faci sa aplicam calea mai grea. Cred ca o cunosti prea bine ,nu, sensei? spuse Sasuke pe un ton superior.
-Nu stiu ce vreti de la ea, nu-mi pasa, dar nici ca veti afla ceva de la mine.







Saku pov:
Ce e cu acest sentiment? Simt ca ma sufoc. Nu mai pot respira. De parca sa-r intampla ceva de care nu stiu. De parca as fi conectata de ceva. Ma trezesc din aceasta stare de amortire, putin buimaca si incerc sa ma ridic din patutul meu moale si pufos. Cand treceam pe langa bucatarie il observ pe Cristi stand cu spatele la mina, iar Eli pregatea ceva de mancare. Ei discutau despre...mine? Tata nu e defapt tata? Ohm capul meu! Nu mai inteleg nimic din ceea ce se intampla...
-Eli, Cristi, despre ce tot vorbiti? Cum sa fie acest lucru adevarat?
-Lia, nu este nimic ce te poate interesa, stai linistita.
- De ce imi ascundeti adevarul? Unde este Oro?
-A plecat mai devreme la cumparaturi, dar trebuia sa se intoarca pana acum...





Fug si ma imbrac in cea mai mare viteza si ies pe usa val-vartej. Vantul adia. Norii, acoperamantul cerului de azur erau prezenti. Vremes nu era frumoasa, mai degraba mohorata. Stiam pe la ce supermarketuri se duce Oro de obicei, asa ca i-am luat usor urma. Pe o alee printre blocuri gasesc o sacosa aruncata pe jos, dar ce era curios era faptul ca totul era proaspat cumparat. In apropiere gasesc niste urma lasate de un corp tarat. Probabil Oro. Dintr-o data acestea dispar. Cred ca au fost niste ninja si l-au capturat. Sper ca sunt aproape de adevar.. O iau prin copaci si dau de niste stanci. Ating din greseala una dintre ele si ma trezesc intr-o camera foarte intunecata, luminata de o micuta lumanarica. O iau pe coridoare sfioasa. Dintr-o data aud niste voci. Era vocea lui Oro si a inca 2 alti baieti... Cine erau? Ajung langa usa si ma pun sa ascult. Stiu ca nu e frumos, dar e sanatos. Cei doi vroiau sa-l convinga pe Oro sa le zica unde sunt... Deci era din vina mea. Acest sentiment de vinovatie ma impinse direct in capcana celor doi. Imi concentrez chakra in picior si sparg usa. Oro ramase uimit. Cand ma uit mai atent...erau chiar... fostii mei colegi de echipa. Doua lacrimi razlete, de cristal imi apar pe obrajii mei rosii ca de bujor. Incepu sa ma doara capul ingrozitor si cad in genunchi. Oro, care era legat, rupse funiile cu care era legat si veni spre mine. Ii zic ca sunt bine, doar ca ma doare capul, atata tot. Ma ridic in picioare, chiar daca acest lucru imi lua mai multa energie decat de obicei. Naruto il tintu pe Orochimaru la pamant cu tehnica umbrelor, iar Sasuke veni sa ma atace. Ii spun sa stea putin, sa-mi explice situatia. Insa el a continuat atacul. Cred ca in aceasta batalie am folosit toate tehnicile invatate de la Oro. Sasuke nu se lasa nici el mai prejos deoarece si el a fost de asemenea invatacelul lui Oro inaintea mea si a avut mai mult timp sa si le perfectioneze. Intr-un moment de neatentie al lui Sasuke reusesc sa-l ademenesc intr-un genjutsu, reusind sa castig lupta. Totusi , aceasta imi luase mai multa chakra decat credeam. Desi am reusit sa-l inving pe maretul Uchiha Sasuke, n-am scapat nevatamata. Mana stanga imi era rupta, iar piciorul drept destul de grav ranit. Ii zic lui Naruto sa-l lase in pace pe Orochimaru, iar el, surprins, imi ceru explicatii referitoare la faptul ca sunt iubita acestui „raufacator” cum il numi el. Eu i-am spus ca Oro mi-a salvat viata de multe ori si pur si simplu, il plac. Naruto nu a acceptat aceste lucuri prea usor, insa s-a obisnuit repede. Dupa aceste explicatii, am cazut la pamant, inconstienta. Toata chakra era terminata. intr-un somn greu, fara vise...





Oro pov:
Oh, floarea mea de cires, cum am putut sa te lupti in locul meu? Desi am ramas placut surprins la progresele tale. O iau usor in brate, imi iau la revedere de la Naruto care incerca sa-l trezeasca pe Sasuke , apoi o iau prin copaci spre casa. Soarele apuse demult. Luna vegheaza peste lume din imparatia sa cereasca. Strajeii noptii ii usureaza munca. Copacii prvesteau ca se va intampla ceva minunat, namaivazut, neprevazut. Dar ce..nu se stie...inca.

Ajungem acasa, o las pe Saku in pat, apoi ma duc sa caut niste bandaje si medicamente pentru a o trata pe Saku. Ies putin in balcon sa iau putin aer si o lumina orbitoare apare. Era ca un vortex supradimensional, dar totusi altceva. Se forma usor, usor , din ce in ce mai incet. Intru in casa, o ingrijesc pe Saku, iar ea se trezi usor. Ii spun sa nu iasa in balcon. Iar ea intreba de ce dar nu i-am raspuns.Dupa o ora o iau pe Saku si ne ducem amandoi. Acel vortex micut, de marimea unei palme deveni acum destul de mare incat putea inghiti un elefant. Am incercat sa ma tin de ceva si sa o tin si pe Saku, dar mana imi aluneca si zburam amandoi prin acel vortex.