Se ridica cu mainile in buzunar apoi ma saruta pe obraz. Culege o floare albastra de jos, mi-o aseaza pe picioare si imi sopteste cu o voce seducatoare : „ O floare speciala pentru o fata speciala.” In secunda urmatoare il vedeam ca se indeparta. Cand ma uit mai bine la floarea primita chiar era o floare speciala. Era floarea de-nu-ma-uita.Ma uitam confuza la floarea firava din mana mea. Era ca si cum ea avea o poveste proprie si incerca sa imi explice, insa eu nu o intelegeam. Nu stiam ce se intampla cu mine, simteam ceva in capul pieptului, aveam un sentiment neplacut,  ca si dezgustul insa nu la fel. Ma simteam folosita si nu stiam de catre cine. Nu mai stiam cine sunt, ce caut acolo, de unde am floarea sau macar pe ce lume sunt. Eram amortita, undeva prinsa intre viata si moarte pana cand aud o voce ca ma striga. Intr-un sfarsit mi-am deschis ochii si in fata mea era Dei-kun, l-am sarutat , desi simteam ca gresesc, ca nu e defapt ceea ce trebuia sa fac. Inca nu imi revenisem complet. O picatura de cristal mi se prelinge pe obrazul fin si catifelat. Nu ma simteam trista, nu stiam de ce am inceput sa plang in bratele blondului. El se uita ciudat la mine ca si cum ar fi vazut o fantoma. Ochii mi s-au inrosit luand culoarea focului. In loc de ochii mei verzi obisnuiti, un rosu sangeriu isi facu aparitia in  pupila mea. Simteam ca aveam nevoie de ceva anume, neobisnuit, de un lichid rosu, anume de sange. Dintr-o data , printre buzele mele trandafirii se ivesc o pereche de colti inspaimantatori. In secunda urmatoarea , acestia erau infipti in gatul baiatului care ma tinea in brate. Doua firicele mici , sangerii, isi faceau cale pe gatul blondinului. Simteam ca primesc energie, ca toata confuzia disparea ca o ceata ce se ridica de pe sufletul si inima mea. Imediat m-am oprit, dandu-mi seama ce faceam. Cred ca aveam o fata de crizata: doi ochi rosii ca de sange, o pereche de colti sangerii, siroaie de lichid rosu scurgandu-mi-se de la colturile gurii, iar mana cu care ma stersesem era la fel de insangerata. Deidara era speriat, tremura, isi tinea mana la rana pe care i-o facusem si se uita la mine. Eram speriata, insa in acelasi timp si lamurita in legatura cu anumite lucruri, precum ca nu el era alesul inimii mele, ci un baiat brunet, cu ochi ispititori, ca de sarpe. ,,Unde este Orochimaru?” , am spus eu reusind sa articulez cateva cuvinte. Baiatul cu ochi albastrii era terifiat si nu putea spune nimic. Am spus in fuga un ,,Iarta-ma!” apoi am fugit spre brunetul meu care si el alerga spre mine. Ca si in filmele de la Hollywood, cei doi indragostiti alergau in bratele celuluilalt, fericiti ca sunt din nou impreuna. Buzele noastre au format un sarut dulce. Cred ca a simtit gustul de sange, dar nu a zis nimic.
 
 
 
 
 
 
 
Inainte sa plec impreuna cu Shizune spre campul de lupta, am lasat un raport in care ziceam: ,,Tsunade, cel de-al cincilea Hokage si nepoata primului Hokage, Hashirama, in caz ca nu ma intorc in viata si voi muri in glorie pe campul de lupta si  las postul meu lui Naruto Uzumaki, Jinchiuurikiul lui Noua-Cozi, Kurama. Acesta sa fie ajutat de ucenica mea, Sakura Haruno, in problemele satului si de Sasuke Uchiha, in problemele de defensiva si ofensiva. Semnat, Tsunade.” Iau o echipa formata din jounini condusa de Shizune si plecam spre ascunzatoarea lui Kabuto. Odata ajunsi acolo, toti agentii ANBU erau invinsi de catre acesta. Unii mai erau insa in viata. I-am spus subordonatei mele sa aibă grija de raniti si sa ii vindece sa poata lupta. Eu si echipa ne-am napustit asupra lui Kabuto care acum nu mai era om sau sarpe, arata mai mult ca un dragon atunci cand isi lua adevarata forma. Imi concentrez chakra in pumn si lovesc cu toata puterea de care dispuneam, distrugand tot pe o distanta de douazeci de metri patrati. Fiecare din cei 6 jounini isi foloseau cele mai bune jutsuri, genjutsuri si numai Mighty (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) folosea taijutsu. A reusit sa deschida pana si a 8-a poarta. Avea o viteza mai mare decat a Raikagelui si o forta mai distructiva decat a mea. Nu eram slabi si aveam sanse sa castigam. Insa , intr-un moment de neatentie, Kabuto imi strapunse inima cu unul din serpii lui, umplundu-mi corpul cu venin. Stiam ca voi muri, asa ca le-am zis celorlalti :,, Chiar daca eu mor, voi luptati in continuare si sa va intoarceti in sat victoriosi, cu corpul sigilat al lui Kabuto, pastrand vie vointa focului…” Apoi ochii mi s-au inchis pentru totdeauna, eu intrand intr-un intuneric adanc.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Shizune a reusit sa ii vindece pe ANBU insa nu a mai putut face nimic pentru a o salva pe Tsunade. Astfel, cel de-al cincilea Hokage a murit si el in lupta, aparandu-si oamenii. Cu totii au ascultat ultimele ordine ale lui Tsunade si au reusit sa il invinga pe Kabuto, sigilandu-l si ducandu-l in Konoha pentru ca trupul sa ii fie examinat. Intotdeauna corpul unui shinobi poate ascunde mari secrete. Intre timp, in parc, Deidara inca nu isi revenise, iar imaginea vie a sangelui nu i se putea sterge din memorie. Era traumatizat, nici nu se astepta ca Sakura sa fie un…vampir…  Orochimaru o tinea strans in brate pe rozalie. Insa aceasta imbratisare nu a durat prea mult pentru ca Shizune a chemat-o pe Sakura, Sasuke si pe Naruto in camera Hokagelui pentru a le spune despre moartea lui Tsunade si ultima ei dorinta.Acestia erau confuzi pana cand au vazut trupul neinsufletit al acesteia. Sakura a cazut in genunchi la vederea corpului maestrei sale si a  izbucnit in plans. Naruto a mangaiat-o pe cap spunandu-i ca totul va fi bine ca ii va veghea in continuare din cer pe toti din sat. Chiar daca a murit, sufletul ei este inca viu si va proteja pe oricare din Konoha ca orice Hokage care a murit. Shizune le-a transmis si ultima dorinta a lui Tsunade. Naruto era incantat, insa , in acelasi timp si foarte trist. Tsunade ii era ca o bunica si ii era foarte draga. Dupa inmormantarea Hokagelui, echipa 7 si-a preluat atributiile.  Sakura nu isi putea reveni dupa ce se intamplase cu Deidara si acum , cu moartea maestrei,  nu ii mai putea zambi nici macar lui Orochimaru, celui pe care il iubea si pretuia cel mai mult din intreaga lume.
 
 
 





 
 
 
A-Asa ceva… nu este posibil…Sakura Haruno…va-va-vampir?!… Simteam cum coltii sai aluneca usor in gatul meu, luandu-mi energia , puteam auzi cum imi bea sangele. Era inspaimantator.  Chiar daca au trecut doar cateva zile, nu pot sa ma impac cu ideea.Trebuie sa aflu mai multe despre ea. Cine este cu adevarat? Ce ascunde dupa acea carapace superba? Sa vedem daca Tsunade stie ceva despre asta. Ma duc spre casa Hokagelui. O vad pe Shizune si ii cer sa imi dea voie sa vorbesc cu Hokagele. Ciocan politicos la usa, apoi intru. Scaunul era cu spatele spre mine. Cand se intoarce, in scaun statea Naruto. Ce cauta el in scaunul Hokagelui? Unde era Tsunade? El incerca sa imi explice situatia ca el este acum cel de-al saselea Hokage. La inceput nu l-am crezut , dar apoi Sasuke intra pe usa cu un client. Ne salutam reciproc, apoi el i se adreseaza blondului : ,,Hokage Naruto, domnul are nevoie de o echipa de gennini sau chuunini pentru a fi escortat in satul pietrei. Este o misiune usoara , de gradul C. Pe cine ati recomanda? ``  Eu am ramas surprins. Cred ca am intrat intr-un fel de transa din cauza aceleli traume. Naruto mentiona ca echipa lui Konohamaru ar fi perfecta. Sasuke pleca sa ii anunte de misiune, iar clientul l-a trimis in sala de asteptare. Eu totusi am ramas uimit. L-am intrebat daca pot vedea dosarul Sakurei. Acesta imi refuza cererea deoarece eu nu apartineam acestui sat si nu puteam afla prea multe informatii despre ninja din alt sat. Plec, busind usa. Singura sansa ar fi sa ma furisez in sala unde sunt tinute toate dosarele despre ninja ai frunzei , dar asta la noapte.
 
 
 
 




 
Seara se lasa peste sat. Garda de onoare a cerului se schimba, o măreţie luând locul alteia, luna preluându-şi tronul ca un imens vârtej în jurul căruia dansau norii pe scena nopţii.Aceasta şi-a lăsat mantia de abanos peste pamantul  obosit. Luna, stăpâna cerului şi-a adus prietenele , stelele, pe bolta cerească. Unii nori s-au rătăcit în timpul zilei şi au rămas încă pe cer. Vântul adia uşor. Frunzele dansau pe simfonia nopţii dirijată de obscuritate. In aceste momente de magie, Sakura si Orochimaru se plimbau pe aleile singuratice, parca uitate de lume, ale Konohai. Niste licurici micuti le luminau calea. Era o atmosfera superba, linistita, iar iubirea era in aer si in inimile celor doi. Acestia se tineau de mana încontinuu si vorbeau. Saku abia mai putea schita cate un zambet, insa fara sa isi arate coltii care inca erau prezenti. Oro simtea ca ceva se intampla cu ea. Imediat ce s-au asezat pe o banca brunetul i-a luat mainile rozaliei in ale lui privind-o in ochi si intreband-o ce ii ascunde.  Sakura ezita cateva momente, apoi ofta, trase aer in piept si ii povesti totul, de la cap la coada. La sfarsit ii arata si coltii pe care nu ii suporta deloc. Acesta nu schita nici un gest, o lua in brate sarutand-o cu multa iubire, parca incurajand-o si spunandu-i : „Stai linistita, esti cu mine. Totul va fi bine, vom trece noi si peste asta.” El ii propuse sa mearga in sala dosarelor , sa il caute pe al ei si sa vedem ce se intampla defapt. Ajunsi acolo i-au cerut voie lui Naruto, iar acesta accepta spunandu-le ca si Deidara a vrut sa vada dosarul ei, insa nu i-a permis acest lucru. Acest lucru a nelinistit-o si mai mult pe rozalie. Au ajuns in sala. Aici teancurile de dosare erau gigantice insa ordonate alfabetic. Se dusera la litera „H” de la „Haruno”. Dupa vreo 10-15 minute de cautare, l-au gasit. Era destul de gros. In el erau scrise numele parintilor, data nasterii, locul, locuinta, varsta, culoarea preferata, absolut totul.  Pe la a treia pagina cu totii au ramas surprinsi. In interiorul Sakurei era ascunsa cea mai periculoasa si inspaimantatoare bestie din cate exista care in acelasi timp ii placea sa bea sange uman , precum un vampir. Ea era....










 
 
 

Imi place asa mult :x a evoluat asa mult povestea, si totusi, si tu o data cu ea. Descrii mult mai frumos si mult mai elegant, fata de primele capitole si scuze ca am intarziat atat. <3

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.

Fanfic deblocat la cererea autoarei.
Spor la scris. ^^

 
 
              Pe cea de-a treia pagina cu totii au ramas surprinsi. In interiorul Sakurei era ascunsa cea mai periculoasa si inspaimantatoare bestie din cate exista si care,  in acelasi timp , ii placea sa bea sange uman , precum un vampir. Ea era Jinchuurikiul lui Juubi (Zece-Cozi)! Sakura ramase muta in fata acestei descoperiri. Ea…sa fie un… Jinchuriki? Si chiar al lui Juubi? Panica, teama fata de sine si, mai ales, teroarea acestui gand pusera stapanire pe ratiunea si sufletul fetei. Scapa din maini dosarul, cazu in genunchi ,iar ochii sai au inceput sa lacrimeze. Era total confuza, nu mai stia cine era, nu isi amintea nimic din cauza socului. Isi puse mainile in par , inchizand ochii si parca incercand sa faca sa dispara aceasta realitate cruda din visul ei frumos. Orochimaru incerca sa o imbratiseze, insa aceasta tipa sa o lase in pace,lovindu-l peste mana. Fugi spre usa, iesi pe coridor, apoi alerga plangand, tinand mana la gura pentru a nu i se auzi suspinele si ajunge, intr-un sfarsit, la un lac. 
              Se aseza pe iarba, mangaiata fiind de razele blande ale lunii. Stelele parca plangeau alaturi de ea, iar vantul incerca sa ii usuce lacrimile amare. Un baiat brunet cu ochii negrii era putin mai incolo de ea, intins pe iarba, cu ochii inchisi. Lui ii placeau noptile cand luna, stelele si vantul coopereaza spre a crea un spectacol al naturii unic. Auzi suspinele si plansetul fetei cu par roz, se ridica si se apropie de aceasta. ,,Hei, esti bine?,, intreba el, ingrijorat. Fata isi ridica privirea spre el si ramase uimita. Negrul si misterul din ochii brunetului se transformara intr-un rosu aprins , cu trei urme de negru si o putere incredibila. In fata ei se afla Itachi Uchiha. Sakura se simti dintr-o data adormita si pica in bratele lui. Acesta o ridica si pleca in afara satului cu ea.
 
 
 
 
 
 
              Nu stiu cum a putut suporta Naruto gandul de a fi un Jinchuriki. E ca si cum o stanca iti apasa sufletul cu fiecare secunda care trece. Ca si cum ai fi inchis intr-o cusca, o inchisoare in care  niciun sentiment, om sau orice altceva poate patrunde. Naruto, acum te pot intelege , pot intelge prin ce ai trecut si chiar imi pare foarte rau ca nu ti-am fost alaturi…IMI PARE RAU!! 
              ,,Hei, esti bine?” Poftim? Cine e? Ridic capul, privesc in ochii lui, apoi adorm. O durere surda se instala in corpul meu.  Nu vedeam si nu simteam nimic, doar auzeam doi baieti vorbind:
              -Ea este?
              -Da. Multumesc ca ai adus-o.
              Vocea aceea… o recunosteam. Era a unei persoane pe care nu mi-o aminteam in acel moment. Ca si cum l-am cunoscut intr-o viata anterioara si l-am iubit mult. Nu imi pot aminti daca a fost ceva intre noi. Nu pot sa imi aduc aminte de nimic, nu stiu ce sa mai simt. E ca si cum cineva mi-a luat viata anterioara, traind acum doar intr-o cusca, ca un animal periculos, si avand doar fragmente din viata mea de om.
              Incep sa imi revin incet, incet in simturi. Cineva imi pune mana pe frunte. Eu stateam intinsa pe ceva moale. Deschid ochii, insa nu vedeam nimic, precum as fi orbit. Gatul ma ardea si il simteam de parca cineva incerca sa ma omoare, spanzurandu-ma. Un miros dulce plutea in aer. Acel lichid… era salvarea mea. Il doream, dar nu puteam ajunge la el. Ma ridic in capul oaselor si il privesc pe cel de langa mine. Nu il vedeam normal, ci doar conturul si venele sale. ,,SANGE!” am strigat cat am putut si m-am repezit ca o bestie spre gatul celui de langa mine. Simteam cum primeam energie, ma simteam mai bine, imi reveneam. Gatul nu ma mai ardea, nimeni nu mai incerca sa ma omoare. Baiatul ma imbratisa si ma saruta pe crestetul capului. Imi retrag coltii din gatul sau, ochii sangerii se transforma inapoi in cei verzi. Vederea imi reveni si in fata mea se afla un baiat cu par roscat. Era Sasori. Ma sterg de sange si ma lipesc fix de perete cand realizez ca eram doar in lenjeria intima. Iau cearsaful cu care fusesem invelita si il pun pe mine.
              -Unde sunt si de ce sunt dezbracata? Imi vreau hainele inapoi , imediat! Spun eu pe un ton nervos.
              -Calmeaza-te. Nu sunt un pervers sau ceva. Ai putea fi macar recunoscatoare ca ti-am dat din sangele meu, in loc sa tipi nervoasa la mine, scumpete. Zise el, facandu-mi apoi cu ochiul si pleca.
 
 
 
 
 
              Sper ca Sasori inca nu a aflat ca puterile Sakurei au fost trezite, altfel ii va spune conducatorului sa il scoatem imediat pe Juubi din ea. El era ceva gen ,,catelusul” sefului. A avut noroc ca l-am lasat cu Sakura , pentru ca eu am alte treburi si , in plus, nimeni nu mai era disponibil. Itachi a trebuit sa plece intr-o misiune de-a lui cu Kisame si doar eu cu roscatul asta am ramas in ascunzatoare. Trebuie sa ma asigur ca Orochimaru nu poate gasi locul asta. Pun pariu ca deja a inceput sa o caute cu serpii lui. Niciodata nu poti stii de unde poate aparea unul. O singura muscatura si intr-un minut esti mort. A conceput o otrava extrem de puternica, afurisitul. Oricum, trebuie sa imbunatatesc barierele pentru ca doar membrii Akatsuki sa poata patrunda.
              Niste pasi se aud in spatele meu. Imediat modelez o bomba si ma pregatesc sa o detonez, cand apare Sasori. L-am intrebat ce cauta aici cand trebuia sa aibe grija de Sakura. El imi raspunse cu superioritate ca acea bestie trebuie neaparat pusa in lanturi pana ce Juubi va fi extras si ca l-a muscat de gat, apoi imi arata urmele lasate de coltii ei.
              -Stii ca o sa-i raportez totul sefului, nu-i asa, Deidara?
              Ma temeam ca asa se va intampla. Trebuia sa il fac cumva sa nu scoata o vorba despre ceea ce se intamplase. I-am propus ca , in schimbul tacerii lui, ii voi da ce va vrea el. Dupa cateva momente de gandire, fu de acord daca recunosteam ca adevarata arta nu consta in bombele mele de argila, ci in marionete. Ma ranise fix in punctul meu slab, Arta mea. O iubeam pe Sakura, vroiam sa fie a mea si, desigur, o vroiam vie! Nu puteam sa imi las orgoliul sa ma ghideze chiar si in aceste momente. Am zis , cu mare tragere de inima, ceea ce m-a pus roscatul sa repet, apoi jura sa nu ii spuna nimic conducatorului si ca se va duce imediat in camera Sakurei ca sa aibă grija de ea.

              ,,Unde o fi disparut Sakura? A fugit atat de repede incat nici nu am putut sa o prind din urma…Sper sa fie in regula.  Stiu ca a fost un soc imens pentru ea, insa nu trebuia sa fuga fara sa spuna unde se duce. Ne-am promis unul altuia sa nu ne despartim niciodata, indiferent de situatie, dar cine s-ar fi gandit la O ASTFEL DE SITUATIE!  Doamne, unde te-ai dus, Sakura?” se intreba pierdut Orochimaru. O cauta acasa, prin parc, la lac, in tot satul, insa nu gasi nimic despre ea. Iesi putin in afara satului, cauta in imprejurimi si tot ce gasise erau niste urme si cateva fire de par roz. Era clar ca erau ale ei. Urma pasii si ajunse la un lac. Aici, urmele se pierdeau si nici pe celalalt mal nu erau continuarea lor. O lua in josul raului si acolo se afla o cascada imensa. O cobori, ajunse la baza ei si incepu sa inspecteze. Din greseala calca pe o hartie exploziva ascunsa. Desigur, el nu pati nimic. Dintr-un frunzis, cineva arunca un kunai. Oro il evita, strigand ca cel care se ascundea sa iasa la lumina. De acolo iesi ……..