saraca sakura.... draga mea adu mai repede nextul ca vreau sa vad ce se intampla in continuare
te-am pupat dulceee

-Da , pai s-a intamplat ieri , dupa ce ne-au dat drumul acasa. Ea a ramas ultima pt ca fratele meu ma luase afara sa imi spuna ceva, dar cand am vazut ca Sakura nu mai ajunge , Neji a spus ca se duce dupa ea sa o aduca . Peste cateva minute l-am vazut pe Sai iesind nervos din scoala apoi pe Sakura si Neji , care mi-au spus ca Sai se luase de ea. Sakura ne-a spus apoi sa nu iti spunem nimic tie . Am observat ca se tinea de mana deci cred ca ii facuse ceva, ne explica Hinata.
-Sakura e adevarat? O intreb eu pe rozalie care ma privea cu niste ochi mari.
-Da , e adevarat, imi spune ea in cele din urma
-I-l omor. Ce ti-a facut? Ii spun eu suparat si furios
-Nu Sasuke . Nu trebuie, imi spune ea apoi o vad cum se tine de umarul drept.
-Stai sa vad ce ai , spune mama care se apropie de Sakura si vrea sa ii dea bluza jos
-Nu, ii spune Sakura prinzand-o de mana pe mama
-Ba ai sa o lasi Sakura. De ce faci asta? O intreb eu
-Pentru ca nu vreau ca tu sa ai probleme. Imi explica ea
-Si crezi ca daca nu ne arati ce ai o sa rezolvi ceva? Sai ala tot o sa si-o ia , ii spun eu furios
Apoi Sakura o lasa pe mama ei sa ii dea bluza jos ramanand in tricou. Cand ma uit la umarul ei drept raman socat de ceea ce vad. Aproape toata mana ei era vanata.
-Doamne Sakura. Ce ai patit? Cum s-a intamplat asta? O inteaba Naruto socat
-Cand am cazut . Ne spune Sakura scurt. Apoi eu imi amintesc de ziua in care Sai ii facu-se piedica.
-I-l omor. Spun eu furios si ma ridic de pe fotoliu dand cu pumnii in perete.
-Sasuke calmeaza-te , te rog ,imi spune mama venind langa mine. Eu ma uit la Sakura furios
-De ce nu mi-ai spus? De ce? Incep eu sa tip la ea.
-Pentru ca daca ti-as fi spus l-ai fi luat la bataie si ai fi avut probleme cu directotul , imi explica ea
-Nu imi pasa de director. Probabail ai suferit enorm. Trebuia sa ne spui , ii spun eu stranagand din pumni
-Da Sakura , Sasuke are dreptate . Probabil ai suferit enorm. Ii spune si mama
,,Cum de nu mi-am dat seama?'' Ma intrebam eu. Ma uram pentru ca fusesem atata de prost. Trebuia sa imi dau seama
-Te doare ? O intreaba Nareno pe Sakura
-Da . Foarte tare, ii spune rozalia cu lacrimi in ochi
-Sa mergem la spital , ii spun eu si in clipa urmatoare ma duc langa Sakura si o ridic in brate , ea ramanand putin socata de gestul meu. Naruto , hai si deschide portiera , ii spun eu blondului , care imediat iese pe usa si se duce la masina mea.
-Venim si noi , imi spune Nareno care se urca apoi in masina lui impreuna cu mama si Hinata.
Naruto se urca in spate cu Sakura la mine in masina si pornim spre spital. Fata se tinea de umar . Se vedea pe fata ei ca o durea. Ajungem la spital si eu o iau pe Sakura in brate.
-Pot sa merg si singura , imi spune ea
-Nu . Ii spun eu hotarat si rozalia nu mai scoate nici un sunet. O duc in spital unde i-l vad pe Sayto pe hol care cand ma vede se sperie si vine in fuga spre noi .
-Ce are Sakura? E bine? Sakura ce ai? Intreaba Sayto agitat
-Are o mana vanata din cauza unui idiot si noua nu ne-a spus nimic. O doare foarte tare , ii spun eu si apoi Sayto o ia in brate. Eu si ceilalti i-l urmam pana intr-o camera unde Sayto o aseaza pe pat si se uita la mana ei
A ramas socat si el de ceea ce a vazut.
-Cum s-a intamplat asta? Intreaba Sayto
-Am cazut , ii raspunde Sakura
-I s-a pus piedica de un nenorocit care in curand isi va vedea moartea cu ochii , ii raspund eu furios

Sakura P.O.V

Dupa ce Sasuke afla ceea ce s-a intamplat ma ia brusc de pe fotoliu spunand ca mergem la spital. Ma duce in masina si Naruto se urca in spate cu mine. Mana ma durea ingrozitor de tare. Nici nu mai puteam vorbi de durere. Ajungem la spital in cele din urma si Sasuke ma ia in brate .
-Pot sa merg si singura ,ii spun eu cu un glas stins
-Nu ,imi spune el hotarat si furios in acelasi timp si eu nu mai scot niciun cuvant. Sasuke era atat de nervos si vorbea cu mine pe un ton foart aspru dar avea si dreptate sa faca asta. Ajunsi pe hol i-l vad pe Sayto venind speriat spre noi
-Ce are Sakura? E bine? Sakura ce ai? Intreba barbatul speriat in timp ce ma privea.
-Are o mana vanata din cauza unui idiot si noua nu ne-a spus nimic. O doare foarte tare, ii raspunde Sasuke apoi Sayto ma ia in brate si ma duce intr-o camera. Se uita la mana mea si ramane socat de ceea ce vede.
-Cum s-a intamplat asta? Intreaba el
-Am cazut , ii raspund eu scurt
-I s-a pus piedica de un nenorocit care in curand isi va vedea moartea cu ochii. Ii spune Sasuke furios
-De cand esti asa? Ma intreaba Sayto ingrijorat
-De ceva vreme. Acm o saptamana , ii spun eu strangandu-mi buza inferioara cu dintii de sus ca si un copil cand face o nazbatie.
-Cum ai putut rezista? Probabail te doare foarte tare. Am sa iti fac o radiografie, imi spune Sayto grijuliu
-Mama cum se simte? S-a trezit? I-l intreb eu trista
-Inca nu , dar acum sa avem grija de tine, imi spun el si ma ia in brate. ,,De ce nimeni nu inelegea ca eram lovita la mana nu la picior si ma lua in brate ? Totusi ma simtea bine , in bratele lui , ma simteam ca in bratele tatalui meu. Ciudat sa am senzatia asta. '' gandeam eu
Ma duce intr-o alta camera cu multe aparate si imi face radiografia. Ceilalti asteptau pe hol.
-Ai un muschi intors si osul ti-a fost putin atins, dar o sa te faci bine , imi spune Sayto punandu-mi mana pe cap ciufulindu-mi parul. Dar trebuie sa iti pun o alifie pe mana si sa te bandajez , imi spune el ducandu-se la un dulap de unde scoate o cutie alba. Ma unge cu crema din ea pe mana si ma bandajeaza.
-Multumesc , ii spun eu politicoasa.
-Pentru nimic draga mea, imi spune Sayto , apoi eu ma ridic de pe pat si ies din camera .
-Cum te simti? Ma intreaba Naruto care sare peste mine la propriu aproape dandu-ma jos
-Bine . Dar daca sari pe mine nu am sa mai fiu asa de bine , ii spun eu
-Ce are Sakura? I-l intreaba mama pe Sayto care ii explica imediat
-Ma bucur ca esti bine, dar Sai tot o sa si-o ia in gura , imi spune Sasuke venind spre mine .
-Dar macar sa nu fie in scoala, ii spun eu comic
-Unde i-l prind acolo ii dau , imi spune el hotarat
-Nu Sasuke , Sakura are dreptate si oricum sa iti faci dreptate cu pumnii nu e bine. Asa nu rezolvi nimic. Ii spune tata lui Sasuke . Dar daca i-l prinzi in fara scolii poti sa ii dai in gura , icontinua el apoi
-Hei si eu care credeam ca esti mai matur , ii spun eu incepand apoi sa rad.
-Dar sunt , numai cand dorm, imi spune tata si incepem cu totii sa radem . Eu ma duc la el si incep sa i-l gadil in timp ce Sayto si ceilalti se uitau la noi fericiti. Vrei si tu? I-l intreb eu uitandu-ma spre el
-O nu. Nu multumesc , imi spune el punandu-si mainile in fata in semn de aparare.
Pentru o clipa eu uitasem de starea mamei dar imediat ce imi aduc aminte , ma intristez
-O sa fie bine Sakura . Imi spune mama venind spre mine si luandu-ma in brate.
-Da , sa speram. Ii spun eu apoi ne asezam cu totii pe o banca si asteptam. Sayto s-a dus sa ingrjieasca un pacient si noi am continuat sa asteptam. Au trecut cateva minute, dar mama era in aceiasi stare. Eu stateam pe hol si ceilalti incercau sa ma inveseleasca dar degeaba , nu prea reuseau. Peste aproximativ o ora vine si Sayto langa noi si se aseaza langa mine facandu-i Naruto loc. Ma ia in brate si ma saruta pe frunte , gest care imi aminteste de tatal meu care murise.
-Sakura vrei sa bei un suc , ceva? Ma intreaba Hinata . Bruneta era acolo , dar eu nici nu o bagasem in seama
-Sigur. Si iarta-ma ca nu a vrbit deloc cu tine , ii spun eu bunetei cerandu-mi scuze
-Nu e nimic . Imi spune ea zambind si apoi o vad cum se ridica de pe banca.
-Merg si eu cu tine. Ii spune Naruto si apoi pleaca amandoi.
Eu nu mai aveam stare, asa ca incep sa ma plimb pe hol. Peste cateva minute vin si Hinata si Naruto cu sucuri in mana pentru toata lumea.
-Vreau sa merg la mama , spun eu incet
-Da . Hai sa mergem si noi cu ea. O aud pe mama spunand apoi intram cu totii in camera. Eu ma asez pe scaun si ma uit la mama. Era in aceiasi stare . Nu spunea nimic, dar apoi o vad cum deschide incet ochii si se uita la mine .
-Sakura , fiica mea. Nu imi vine sa cred. Probabil visez , spune ea incet incepand sa planga. Eu eram in aceiasi stare ca si ea.
-Nu visezi mama , sunt chiar eu , ii spun incet , apropiindu-ma de ea si sarutand-o pe obraz
-Dar cum? Intreaba ea , apoi eu incep sa ii explic , cand aude de numele Sayto , ramane putin socata . Nu stiam de ce a reactionat asa , apoi se uita in camera si i-l vede.
-Tu . Spune ea putin speriata
-Ma bucur sa te revad Ayame, dar acum te rog odihnesteste-te, i-l aud pe Sayto spunandu-i mamei
-Stai, cum adica ,, ...sa te revad?’’ intreb eu socata uitandu-ma la Sayto
-Adica nu stie inca? I-l intreaba mama pe barbat la care el da din cap in semn ca nu
-Stati. Ce trebuie sa stiu? Intreb eu la care toata lumea punea capul in pamant inafara de Hinata care da din umeri in semn ca nu stie nimic. Eu ma ridic de pe scaunul de langa patul mamei suparata si ii intreb pe cei din camera inca odata aceiasi intrebare , la care nimeni nu spune nimic.
-Draga mea , stii .. eu trebuie sa iti spun ceva , o aud pe mama spunand incet , putin suparata
-Ce ? o intreb eu uitandu-ma la ea.
-Te-am mintit. Imi spune ea scurt cu o voce tremurata
-In legatura cu ce? Intreb eu
-Sakura cred ca ar trebui sa o lasam pe mama ta sa se odihneasca acum , ne intrerupe Sayto
-Nu. Ii spun eu uitandu-ma la el cu o privire fulgeratoare. In legatura cu ce m-ai mintit mama? O intreb eu iar pe mama uitandu-ma la ea
-Ayame, nu e momentul. Sakura a trecut printre niste momente grele. Ea a fost in coma . Era sa o perdem . Nu cred ca ar fi momentul , ii spune Sayto incercand sao impiedice pe mama sa imi spuna ce are de spus.
-Poftim? Ai fost in coma? Intreaba mama socata , incepand sa planga apoi
-Da , am fost. Dar asta nu conteaza acum . Vreau sa stiu adevaraul. Ii spun eu mai mult tipand. Intradevar la faza cu muritul si coma inca nu ajunsesem pentru ca mama auzise de Sayto si apoi au inceput sa apara intrebarile la care eu doream un raspuns.
-Draga mea , nu cred ca e timpul , inearca mama sa spuna.
-Ba da e timpul. De ce va ascundeti atata? Nu inteleg. Si se pare ca si voi m-ati mintit nu? Dupa expresia fetei voastre se pare ca stiti despre ce e vorba , le spun eu celor din camera vazandu-i cum ma priveau. Deci mama , te ascult , ii spun eu mami suparata
-Eu te-am mintit in legatura cu tatal tau , imi spune ea incet.
Cuvintele acelea m-au facut sa tremur
-Cum adica? Intreb eu nedumerita
-Stii tu. Cel pe care tu i-l credeai tu tata , de fapt nu e . Imi spune mama suparata. La auzul acestor cuvinte eu raman socata. Nu imi venea sa cred. Cel pe care eu i-l numeam tata nu era? Nu mai intelegeam nimic
-Cum adica? Ce vrei sa spui? O intreb eu pe mama. Simteam cum inima mea statea sa sara din piept
-Stii tu , pe cand tu aveai doar doi ani eu l-am inselat pe tatal tau adevarat si el cand a aflat a bagat divort de mine , vrand apoi sa te ea cu el. Instanta i-a acordat acest drept si tu aveai sa ramai in grija lui dar eu te iubeam foarte mult asa ca am fugit de la el cu tot cu tine si m-am dus la Hiroshima unde aveam o matusa care la scurt timp dupa ce ajunsesem acolo a murit. Eu l-am cunosut pe Romy , cel pe care tu i-l numeai tata . Insa dupa 9 ani petrecuti impreuna el a murit si eu am cazut intr-o depresie si am inceput sa beau . L-am cunoscut pe Sam si apoi asa a inceput calvarul nostru. In tot timpul acesta m-am gandit mai mult la mine. Nu ma gandeam ca tu suferi mai mult decat mine dar credeam ca asa e mai bine. Imi explica mama trista
Imediat in minte imi revin fel de fel de imagini ca aceia cand l-am vazut prima data pe Sayto la spital , sau ca atunci cand el mi-a spus povestea despre fiica lui pe care nu o vazuse de mult. Mi-am amintiti de ziua in care Sayto m-a dus acasa si l-am auzit vorbind cu mama in bucatarie , sau ziua in care Sasuke mi-a spus sa i-l accept pe Sayto si sa ma comport cu el ca si cum am fi rude. Totul avea sens. Tatal meu adevarat era chiar….
-Sayto, spun eu intorcandu-mi privirea spre barbatul care statea langa patul mamei mele la picioare si privea inmarmurit scena.
-Sakura , Sayto e …. Incearca mama sa imi spuna, fara sa isi dea seama ca eu descoperisem cine e barbatul de fapt. Cu o voce stinsa eu o intrerup:
-…tatal meu. Spun incepand sa plang. Ma uit in ochii mamei care plangea si ea odata cu mine. M-ai mintit. Te urasc. Tip eu la ea din toata puterea mea si fug din camera , cuprinsa de lacrimi.
-Sakura stai, i-l aud pe Sasuke tipand dupa mine din camera dar eu eram prea socata. Fugeam pe holul lung al spitalului . Singurul gand pe care i-l aveam in minte era faptul ca mama mea m-a mintit toti anii astia.

Sasuke P.O.V

Ma simteam neputincios. Sakura nu imi spusese nimic despre incident si acum suferea. Imi venea sa merg si sa i-l omor pe Sai chiar in momentul acela. Dupa ce Sakura a fost consultata de Sayto am mers pe hol , unde am vazut-o pe rozalie razand din nou. Pentru cateva minute uitase de suferinta ce ii inunda sufletul. Imi placea sa o vad razand , dar doar cateva minute a durat acest moment pentru ca mai apoi am vazut-o pe Sakura intristandu-se. Se gandea la mama ei care era pe spatul de spital inconstienta. Dupa ce stam putin pe banca de pe hol,rozalia se ridica si spune ca vrea sa mearga la mama ei, asa ca toti o urmam in salon , unde nu dupa mult timp mama ei deschide ochii. Cu totii ne-am bucurat enorm. Mama Sakurei era extrem de fericita ca isi revedea fiica dupa atata timp , dar mai apoi am observat expresia fetei ei dupa ce l-a vazut si pe Sayto in camera. Acum avea Sakura sa afle adevarul despre tatal ei adevarat , pentru ca intrebarile au inceput sa apara. Fara ca mama rozaliei sa ii spuna cine e de fapt tatal ei, rozalia si-a dat seama. A inceput sa tipe la mama ei reprosandu-i ca a mintit-o si a inceput sa planga , iar apoi am vazut-o fugind din camera. Am tipat dupa ea , dar degeaba
-Sakura draga mea, o aud pe mama Sakurei spunand dupa ce rozalia a plecat
-Ma duc dupa ea, spun eu si apoi ies din camera. In fata mea o vad pe fata fugind pe hol si incep sa strig dupa ea dar degeaba . Sakura nu se oprea . Probabil era suparata si pe mine si o inteleg. O mintisem.

of doamne nu asa imi imaginam ca o sa se intample cand sakura va afla adevarul...
draga mea adu mai repejor nextul sa vad ce se intampla in continuare ca nu mai rezist
te-am pupat dulcee

O prietenire periculoasa
Sakura P.O.V

Continuam sa fug pe hol. Sasuke tipa dupa mine spunandu-mi sa stau. Si el ma mintise. Stia adevarul. Se vedea dupa fata lui. Nici nu doream sa mai vorbesc cu el. Ma simteam atat de rau, atat de singura. Fusesem mintita de toti. Mana incepea din nou sa ma doara dar nu ma opream din alergat ,pana cand……
-Sakura stai. Imi spune brunetul ajungandu-ma din urma si prinzandu-ma de mana stanga. Ma intoarce cu privirea spre el si se uita in ochii mei. Ramane socat de privirea pe care i-o dau. Era o privire de furie , de dezamagire , de suparare. Eram foarte furioasa pe el. Nu m-as fi asteptat ca el sa ma minta.
-Da-mi drumul, ii spun eu si imi smuncesc bratul din mana lui .
-Te rog Sakura intelege…. Incearca Sasuke sa imi spuna dar eu furioasa ,i-l intrerup si ii spun niste cuvinte care cred ca l-au socat dupa expresia fetei lui
-Sa nu mai vorbesti cu mine , pentru ca eu nu mai exist. Nici pentru tine, nici pentru altcineva. Mi-ati distrus toata viata cu minciunile voastre. Aveam inima plina de ura cum niciodata in viata mea nu o avusesem pana atunci, nici macar cand Sam incerca sa ma bata.
-Sa… Sakura. Incearca sa imi spun socat Sasuke. Avea o privire foarte speriata si socata in acelasi timp.
-Pentru voi .... sunt moarta. Ii spun eu suparata si cuprinsa de furie, apoi ma intorc cu spatele la Sasuke care ramane inmarmurit si plec.
Doream sa plec undeva unde nimeni sa nu ma mai gaseasca. Sa uit de toti si de toate. Ies din spital si merg pe alee. Plangeam , plangeam atat de tare incat toata lumea isi indrepta privirea spre mine.
-M-au mintit. In tot acest timp. Persoanele in care aveam cea mai mare incredere m-au mintit. Mi-au distrus viata. Ii urasc. Spuneam eu printre lacrimi, dar apoi m-am ciocnit de cineva. Un corp masiv si bine facut.Imi pare rau , spun eu dar apoi cand imi ridic privirea , vad in fata mea un baiat inalt, tanar, cam 18-19 ani , care semana putin cu Sasuke, iar langa el era Sai.
-O . Nu e nimic domnisoara . Nu iti fa probleme. Dar de ce esti suparata? Ma intreaba baiatul de care tocmai ma ciocnisem
-Da Sakura ce ai patit? Ma intreaba si Sai parand ingrijorat.
-Buna , nu am nimic. Nu conteaza , ii spun eu stergandu-mi lacrimile, dar apoi simt cum picioarele isi pierd puterea de a ma sustine si cad pe pamantul rece, apoi inchid ochii si nu mai aud nimic.

Sasuke P.O.V

Tot fugind dupa rozalie o ajung in cele din urma si o intorc cu privirea spre mine, dar aceasta se intoarce spre mine si imi spune sa ii dau drumul
-Te rog Sakura intelege…. Incerc eu sa ii explic de ce am mintit-o insa rozalie ma intrerupe
-Sa nu mai vorbesti cu mine , pentru ca eu nu mai exist. Nici pentru tine, nici pentru altcineva. Mi-ati distrus toata viata cu minciunile voastre. Imi spune Sakura tipand . In acel moment am ramas socat de spusele ei. Nu imi venea sa cred ca Sakura nu mai dorea sa mai auda de mine.
-Sa… Sakura. Spun eu cu o voce tremurata. Nu doream sa cred ca rozalia nu mai dorea sa afle de mine.
- Pentru voi .....sunt moarta. Imi spune roscata cu aceiasi furie in glas. Cuvintele acestea m-au lasat mut. Nu mai puteam spune nimic. Ma simteam gol. Ma simteam pustiit. Rozalie isi intoarce privirea si pleaca. Nu doream sa o pierd dar nu am mai putut spune nimic. Ma simteam atat de singur incat nu am mai putut sa merg dupa ea. In clipa urmatoare cad in genunchi incepand sa plang. Un medic trece pe langa mine si ma intreaba ce am patit. Lacrimile au inceput sa imi curga. Am dat din ca in semn ca sunt bine si doctorul pleaca. Eu raman in acelasi loc, ingenunchiat. O iubeam atat de mult pe rozalie. Ma simteam fara viata , daca ea nu era cu mine . Din cauza ca am minti-o , acum am pierdut-o. Ar fi trebuit sa ii spun adevarul la timp. Din vina mea s-au intamplat toate astea si eu care credeam ca va fi bine daca vom amana putin vestea asta.
-Sasuke, Sasuke ce ai? Ii aud vocea lui Naruto care ma zguduia , tinandu-ma de umeri.
Eu eram intr-o continua visare. Ma gandeam la Sakura , la plecarea ei. Nu imi puteam scoate din minte acele cuvinte dureroase pe care mi le-a spus ,, Pentru voi .... sunt moarta’’.
-Sasuke revinoti, tipa blondul la mine si apoi simt o durere pe obrazul stang. Blondul tocmai ma plesnise bine ceea ce m-a facut sa imi revin cat de cat din starea aceia de melancolie.
-Sunt mort, spun eu incet . Acelea au fost primele cuvinte venite in minte
-Unde e Sakura? Ce s-a intamplat? Ma intreaba Naruto
-A plecat. Nu mai vrea sa auda de niciunul din noi, ii spun eu incet si trist
-Nu se poate.
-E doar vina mea, continui sa spun , cuprins de aceiasi tristete amara.
-Nu Sasuke. E vina noastra , a tuturor ,ca nu i-am spus adevarul , imi spune Naruto si ma ridica de jos. Cred ca ar trebui sa o lasam putin singura ca sa se gandeasca si apoi se va reintoarce . Ai sa vezi? Isi va da seama ca am mintit-o doar ca sa o protejam . In plus ea e fata mare. Stie sa isi poarte de grija , imi spune Naruto . Vorbele lui nu m-au linistit deloc , dar avea dreptate.
Sigur rozalia s-a dus acasa. Blondul m-a luat de umeri si am mers cu el in salonul unde era mama Sakurei .
-Unde e fiica mea? Ma intreaba mama rozaliei speriata
-A plecat sa se plimbe si sa se gandeasca putin. E suparata ca am mintit-o , ii raspunde Naruto suparat.
-Sasuke linisteste-te , imi spune mama venind langa mine.
-Cum sa ma linistesc daca Sakura sufera din cauza mea? Spun eu suparat.
-Nu Sasuke. Nu e vina ta. Tu ai incercat sa o faci fericita . Imi spune Sayto punandu-mi mana pe umarul stang
-Eu cred ca Sakura ar trebui sa stea putin singura si sa se gandeasca , spune si Naruto
-Dar daca pateste ceva? Intreaba Hinata ingrijorata ducandu-se langa Naruto
-Nu iubito. Nu v-a pati nimic. Sigur s-a dus acasa , sau poate e prin preajma . O sa fie bine. Sa o lasam putin singura si apoi o sunam. Bine? Ii spune baiatul brunetei
-Naruto are perfecta dreptate Hinata. Ar trebui sa i-l asculti , ii spune si Nareno.

Naruto P.O.V

Mama Sakurei se trezise . Eram atat de fericit pentru ea. O vedeam zambind, insa aceasta fericire avea sa se transforme in dezastru. Sakura si-a dat seama ca ceva nu e in regula in legatura cu mama ei si Sayto dupa ce au observat ca cei doi se cunosteau, apoi mama ei a inceput sa ii spuna adevarul. Si eu am ramas inmarmurit de ceea ce tocmai aflasem. Saraca Sakura , suferise mult mai mult decat am crezut eu. Dupa ce rozalia a aflat ca Sayto este tatal ei ne-a intrebat pe toti daca stiam asta. Am lasat privirea in pamant . Ne simteam vinovati. Am mintit-o dar era pentru o cauza nobila. Apoi Sakura a fugit din camera si Sasuke a plecat dupa ea.
-Ayame sa iti fac cunostinta cu aceste persoana , ii spune Sayto doamnei de pe pat dupa cateva momente de tacere. Ei sunt domnul si doamna Uzumaki. Ei au avut grija de fiica noastra in acesti doi ani si ceva de cand ea a fugt de acasa . O considera ca o fiica a lor. Ii explica el
-Va multumesc mult. Nu credeam ca aveam sa imi mai revad fiica. In fiecare zi am incercat sa o caut insa nu am reusit. Ma uitam la televizor pe stiri sperand sa aflu vreo veste despre fica mea dar nimic. Ne explica mama Sakurei incepand sa planga
-Doamna linistiti-va . Nu trebuie sa plangeti. Ati fost operata . Ii spune mama apropiindu-se de patul ei
-Va multumesc din tot sufletul ca ati avut grija de fiica mea , ii spune doamna mamei prinzand-o de mana. Dar Sayto tu stiai ca Sakura e fiica ta? I-l intreaba apoi pe doctor.
-Da am aflat nu de mult timp. Ii spune el.
-Daca fiica mea nu ma va ierta , atunci asta merit , dar tu esti tatal ei si ai iubit-o mult. Eu am fost cea care a gresit cel mai mult in relatia noastra . Spune doamna suparata
-Sa speram doar ca Sasuke o va aduce inapoi pe Sakura , spune Sayto.
-Sakura imi este ca o sora si ma doare sa o vad asta. Sper doar ca este bine , spun eu suparat
-Cum te cheama tinere? Ma intreaba mama rozaliei
-Naruto Uzumaki doamna, ii spun eu politicos.
-Imi pare bine sa te cunosc tinere si imi pare bine ca fiica mea are parte de asa prieteni.
-Si Hinata este o foarte buna prietena de a Sakurei , ii spune Sayto aratand spre bruneta de langa mine
-Imi pare bine sa va cunosc doamna . Ii spune Hinata politicoasa
-Si mie draga mea.
-Eu ma duc dupa Sasuke . Vad ca nu mai vine , spun eu si apoi ies din camera . Merg grabit pe hol si apoi i-l vad pe brunet in fata mea stand cu spatele la mine ingenunchiat. Ma duc la el si incep sa tip la el spunandu-i sa-si revina , dar nimic. Pana cand i-l plesnesc puternic peste fata. I-l intreb de Sakura dar el imi spune ca ea nu mai vrea sa auda de noi. Ma gandesc ca era din cauza furiei si ar fi mai bine sa o lasam putin singura ca sa se gandeasca asa ca i-l iau pe Sasuke cu mine si ne reintoarcem in camera.

Sakura P.O.V

Deschid ochii si simt ceva tare sub mine. Vad copacii inalti deasupra mea acoperiti de zapada pe varfuri. Cateva din pasarelele care nu emigrau se asezau pe varfurile lor. Le priveam parca vrajita si imediat amintirile mi-au inundat mintea
In urma cu 6 ani
,, -Ce frumos e tati, ii spuneam eu barbatului care ma tinea de mana in timp ce ne plimbam prin parc. Priveam in inaltul cerului. Era frumos. Vedeam copacii uriasi. Erau frumosi. Verzi cu alb de la zapada abia cazuta din cer.
-Stiam ca o sa iti placa iubita mea, imi spune tata ridicandu-ma in brate si sarutandu-ma pe frunte.
-Multumesc ca m-ai adus, ii spun eu si apoi ii dau un pupic mic pe obraz. Dar mami unde s-a dus? I-l intreb eu pentru ca observasem ca mama care venise cu noi in parc acum nu mai era.
-Mami s-a dus sa cumpere ceva de la intrare si vine imediat. O asteptam aici? Ma intreaba tata punandu-ma inapoi jos pe pamantul alb, acoperit de zapada rece
-Da . Ii raspund eu si continui sa ma uit la copaci
-Am venit . Sper ca nu am stat mult , o aud pe mama spunand in timp ce se apropia de noi.
-Mamiii!!!! Unde ai fost? O intreb eu si ii sar in brate
-Ti-am cumparat ceva , imi spune scurt mama intinazandu-mi mana in care observ un lantisor mic cu un pandantiv in forma de inimioara.
-Ce frumos e mami, multumesc. Ii spun eu si iau lantisorul apoi i-l pun la gat
-E foarte frumos iubito. Ii spune si tata si se apropie de ea apoi o saruta scurt pe buze.
-Haidet-i acolo sa mergem. Le spun eu aratand cu degetul spre foisorul din parc, apoi ii iau de mana
-Sigur iubito. Sa mergem , imi spune mama .
-Tati , i-l strig eu pe barbatul din partea mea stanga si ma uit la el.
-Da scumpo. Spune.
-Ma bucur ca esti tatal meu. Ii spun eu fericita . Imediat fata i s-a luminat. Era fericit sa auda asta
-Si eu ma bucur draga mea . Imi spune el si ma ridica imediat in brate sarutandu-ma pe obraz. Eu imi impleticesc mainile in jurul gatului sau si i-l strang tare in brate
-Si de mine ce zici? Sunt buna de mama? Ma intreaba si mama
-Daaaa. Ii spun eu si ii sar in brate. Va iubesc pe amandoi. Foarte mult , le spun eu si ii strang in brate
-Si noi scumpo. Si noi , imi spun cei doi in cor si apoi ne continuam drumul prin parc.’’

In prezent

Acum imi dadeam seama de ce tata se uitase atunci la mine asa. Aveam atatea intrebari in minte si raspunsurile nu veneau de nicaieri. Cu toate ca acel om nu fusese niciodata tatal meu naturat eu i-l iubeam si pentru mine tot un tata va ramane. Orice ar fi.
-Sakura esti bine? Aud o voce familiara intrebandu-ma apoi imi dau seama ca inainte sa devin inconstienta eram cu Sai si inca un baiat. Imi indrept privirea spre zona de unde venea vocea aceia si i-l vad pe Sai uitandu-se la mine
-U…unde sunt? Intreb eu trezita din amintiri.
-In parc. Ai lesinat in urma cu cateva minute chiar in fata parcului si te-am adus aici impreuna cu ….. Vrea el sa spuna dar eu i-l intrerup
-Trebuie sa plec. Spun eu grabita si ma ridic de pe banca in graba
-Stai Sakura. Ce se intampla cu tine? Sigur esti bine? Ma intreaba Sai in continuare
-Te intereseaza? I-l intreb eu in momentul acela furioasa amitindu-mi de durerea pe care am indurato din pricina lui
-Ce ai? Eu nu iti vreau raul. Imi spune el
-Sigur. Si vrei sa spui ca mereu ti-a pasat de mine, ii spun eu sarcastica
-Sakura chiar daca nu ne-am inteles de la inceput eu ti-am vrut binele crede-ma , dar imprejurarile m-au facut sa fiu asa. Crede-ma chiar imi pasa de tine. Sigur suferi din cauza lui Sasuke nu? Asa e el , face pe toti sa sufere. Crede-ma Sakura. I-l cunosc si stiu cum e. imi spune Sai
-Poftim? Stai nu inteleg. Adica tie iti pasa de mine si acum spui ca tu i-l stiai pe Sasuke? I-l intreb eu socata de ceea ce aflasem
-Da i-l cunoastem si nu e deloc ceea ce pare, imi spune celalalt baiat care era cu Sai atunci si care acum venea de undeva si se apropie de noi. Ma bucur ca te-ai trezit in sfarsit. Ne-am facut griji, imi spune el venind langa mine si punandu-mi mana pe umarul stang
-Iarta-ma ca iti vorbesc asa dar ma cunosti cumva? I-l intreb eu curioasa pe baiat
-Eu sunt……Zero. Sunt un prieten crede-ma , imi spune el ezitand putin. Imi intinde mana in semn de salut si la fel fac si eu ca sa nu par rea .
-Sakura , imi pare bine, ii spun eu strangandu-l de mana.
-Stiu papusa , stiu . Imi raspunde el zambind. Sai mi-a povestit despre tine. Probabil suferi din cauza lui Sasuke asa e? ma intreaba apoi
-Deci eu nu inteleg de ce spuneti aceste lucruri rele despre Sasuke? Voi i-l cunoasteti? Ii intreb eu nedumerita pe cei doi baieti
-Da , i-l cunoastem si e un mare escroc. Imi raspunde Sai hotarat
-Dar de…. Incerc eu sa intreb dar sunt intrerupta de Zero
-De unde i-l cunoastem? Asta doreai sa intrebi nu? Ma intreaba Zero. Eu dau din cap afirmativ si el incepe sa imi povesteasca. Ei bine e o poveste lunga. Dar pot spune sigur ca Sasuke nu e deloc ceea ce pare. I-l cunosc de ceva ani si crede-ma ca ar face orice ca o fata sa ii cada in patul lui , de aceea Sai ti-a vrut intotdeauna binele . Si el i-l cunoaste pe Sasuke si nu ii place sa vada cum o fata sufera din cauza lui. Imi explica Zbaiatul
-Dar Sai mi-a pus piedica. Ii spun eu amintindu-mi de acea zi
-Poftim? Asa ti-a spus? Ca ti-am pus piedica? Ma intreaba Sai parand socat
-Pai da. Ii spun eu bulversata.
-Nu e adevarat Sakura. Nu ti-am pus piedica deloc. Sasuke a facut anumea. El te-a strigat pt ca a vazut ca aveam un picior mai in fata , stia ca tu te vei intoarce spre el si vei cadea. A profitat de asta ca sa te intoarca impotriva mea. Nemernicul , imi explica Sai furios.
Eu nu mai intelegeam nimic. Eram bulversata. Aveam mintea imprastiata. Nu mai stiam ce sa mai cred.
-Acum intelegi Sakura? Ma intreaba Zero.
-D…a ,ii spun eu bulversata si nehotarata. Adevarul e ca nu intelegeam nimic. Eu trebuie sa plec acum. Imi pare rau. Va multumesc ca m-ati ajutat , le spun eu intorcandu-ma cu spatele la cei doi, insa simt cum cineva ma prinde de mana
-Daca vrei sa vorbim , sa ne cauti. Imi spune Zero care tocmai ma prinsese de mana.
-Bine, multumesc . Ii spun eu si apoi el imi da drumul la mana si plec.
Ma indreptam spre iesirea din parc. Eram bulversata. ,,Sasuke nu era ceea ce pare? Oare el dorea doar sa ma aiba la el in pat?'' Aceste intrebari imi inundau sufletul , doar la asta ma gandeam . Ies din parc si pornesc apoi spre casa. Doream sa stau linistita in camera mea si sa ma gandesc la cele intamplate


Am adus si acest subcapitol care dupa cum observati se intituleaza ,, O imprietenire periculoasa'' si sper sa va placa

Foarte dragutz,si atat de dulcee ....Sunt curioasa ce se mai intampla asa ca adu Nxt.Sal

Sasuke P.O.V

Tic-tac, tic-tac, suna ceasul de pe peretele camerei. Stateam in camera mamei Sakurei pe un fotoliu intr-un colt. Ceilalti vorbeau , dar eu eram suparat. Ma gandeam la Sakura , la faptul ca era suparata pe mine si avea dreptate. Perfecta dreptate.
-Sasuke cum te mai simti? Ma intreaba Naruto venind langa mine
-Bine. Ii raspund eu scurt. Inca ma mai gandesc la Sakura. Trebuie sa o sun , spun eu si ma ridic de pe fotoliu
-Eu merg sa o duc pe Hinata acasa, imi spune apoi blondul punandu-mi mana pe umar.
-Bine. O sa mai vorbim.
-Daca afli ceva de Sakura ma anunti da? Imi spun Naruto .
-Da. Ii spun eu si imi scot telefonul din buzunar. Intru in agenda si o apelez pe ,,Byta’’ asa cum era trecuta in agenda mea Sakura. Telefonul suna, insa rozalia nu raspunde asa de repede.
-Alo. Imi raspunde Sakura suparata la telefon. Ce vrei?
-Sakura te rog asculta-ma . Nu am vrut sa te mint . Tu abia ai iesit dintr-o perioada grea si nu doream sa suferi iar din cauza vestii. Te rog intelege-ma. Ii explic eu. Ciudat era ca Sakura ma asculta. Nu tipa la mine . Ma asculti Sakura? O intreb eu pe fata ca sa stiu daca ma auzise sau nu
-Da . Asta e explicatia ta Sasuke? Ma intreaba ea plictisita
-Da . Nu ma crezi asa e? Cum vrei sa iti demonstrez? Te iubesc Sakura si as fi facut orice ca tu sa nu suferi acum. Intelege-ma te rog. Unde esti?
-Nu conteaza. Nu vreau sa vorbesc cu nimeni acum. Lasa-ma. Imi spune Sakura
-Domnisoara ati ajuns? Cum se simte mama dumneavaostra? Se aude vocea lui Jeny la telefon. Asta insemna ca Sakura era acasa
-Trebuie sa inchid, imi spune Sakura scurt si inchide telefonul fara sa mai pot spune ceva.
-Ai vorbit cu Sakura? Ma intreaba mama rozaliei
-Da . Ii raspund eu scurt
-Si unde e? ma intreaba ea ingrijorata
-E acasa. Ii spun eu incercand sa o linistesc.
-Buna ziua domnilor, se aude vocea unui barbat care tocmai intrase in camera . Era un politist dupa uniforma pe care o purta
-Buna ziua domnule, ii spune Nareno dand mana cu el.
-Am venit ca sa o interoghez pe doamna Haruno , ii spune el. Am inteles de la doctor ca si-a revenit. Spune el uitandu-se la mama Sakurei.
-Sigur. Poftiti. Ii spune Nareno si ii face loc sa treaca. Sasuke hai sa mergem. Sa ii lasam singuri pe cei doi. Sa mergem sa o cautam pe mama ta. Imi spune apoi Nareno luandu-ma de dupa umar.
-Bine. Ii spun eu si iesim amandoi din camera . Pe hol o vedem pe mama care venea de la magazin cu o sticla de suc in mana.
-Ce faceti aici? Ne intreaba ea putin ingrijorata
-Un politist e in camera cu doamna si o interogheaza, ii spune Nareno
-Aha. M-am intalnit cu Naruto afara. Se ducea cu Hinata . Ne spune mama
-Da stiu. Ii raspund eu trist
-Nu ai vorbit deloc cu Sakura? Ma intreaba mama putin suparata
-Ba am vorbit mai inainte cu ea. Inca mai e suparata . Ii spun eu
-Si unde e? ma intreaba mama
-E acasa. Ii spun eu mai mult in soapta apoi ma asez pe o banca pe hol.
Dupa aproximativ o jumatate de ora domnul politist iese din camera. Ne saluta si apoi pleaca.
-Dragul meu eu cred ca ma duc acasa la Sakura ca sa vad cum se simte? Vii si tu ? Ma intreaba mama
-Nu. Ii spun eu cu privirea in pamant. Adevarul era ca doream sa o vad pe rozalie insa ma simteam foarte rau. Era suparata din cauza mea si daca m-ar vedea acum i-as face si mai mult rau. Mai bine o las asa un timp si o sa incerc sa o evit cu toate ca va fi greu.
-Bine. Atunci eu am sa plec si am sa va sun. Ne spune mama si apoi pleaca.
-Sasuke esti bine? Ma intreaba Nareno punandu-mi mana pe umarul meu stang vazand ca sunt abatut.
-Da. Mersi, ii spun eu si apoi ma ridic de pe banca si plec lasandu-l pe barbat singur .
Acum ma plimbam pe hol ingandurat. Ma gandeam cat de mult ajunsesem sa iubesc o fata si cat de mult suferea ea acum. O iubeam mult si doream sa fie fericita . Nu stiam ce trebuie sa fac. ,,Sa vorbesc cu ea sau sa o las un timp sa se linisteasca?'' Aceast intrebare imi inundau mintea. Ma simteam gol si abandonat, dar trebuia sa imi continui si viata. Poate Sakura ma va intelege si ma va ierta.
-Hei Sasuke !!! Unde te duci? I-l aud pe Naruto tipand dupa mine. Ma intorc cu privirea spre el si i-l vad apropiindu-se de mine.
-M-am dus sa ma plimb. Ii raspund eu abatut
-Am dus-o pe Hinata acasa si am mai stat de vorba cu ea putin. S-a mai intamplat ceva? Ai mai vorbit cu Sakura? Ma intreaba blondul
-Nu . Nu am mai vorbit deloc cu ea. Mama s-a dus acasa ca sa vada cum se simte.
-Aha. Bine. Dar mama Sakurei ce face?
-E in salon. Nu stiu ce face.
-Si tata unde e?
-Era pe hol pe aici. Ii spun eu uitandu-ma in jur dar nu i-l vad pe Nareno nicaieri. Cred ca a intrat la mama Sakurei, ii spun eu gandindu-ma mai bine.
-Bine. Eu ma duc la Sayto in birou sa vad cum se simte. Probabil e si el abatut. Imi spune Naruto
-Merg si eu . Ii spun blondului si apoi plecam amandoi spre biroul barbatului
Ajungem in fata biroului lui Sayto si batem dar nu raspunde nimeni. Probabil Sayto avea treaba cu pacientii.
-Mergem la o cafea? Ma intreaba blondul .
-Bine. Sa mergem
-Hai Sasuke nu mai fi asa suparat. Stiu ca o iubesti dar ai sa vezi ca o sa isi revina, ma incurajeaza Naruto
-Da. Sa spetam , spun eu cu un glas secatuit, apoi plecam spre cofetaria spitalului la o cafea .

Sakura P.O.V

Lacrimile au inceput sa imi curga necontenit pe obraz. Plangeam . Ma gandeam la cate am suportat din cauza minciunii mamei. Am fost mintita in cel mai rau mod cu putinta. ,,Cum a putut sa imi faca asta? Cum a putut sa imi ascunda acest adevar? Tatal meu adevarat era Sayto''. Nu stiam ce trebuia sa fac. Sa vorbesc cu Sayto sau sa plec undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni. Imi treceau prin minte multe lucruri la care pana acum nu m-am gandit . Ma simteam goala. Intr-o lume in care toata lumea ma mintea. Si pe deoparte si Sasuke m-a mintit . Nu stiam ce sa cred. Baiatul ala Zero dar si Sai mi-au spus lucruri pe care nu puteam sa le cred. ,,Cum adica Sasuke nu e ceea ce pare? Oare chiar asa e? Oare Sasuke ma vrea doar ca sa ajung in patul lui?'' Nu stiu ce sa cred. Pana acum nu mi-a cerut nimic. Mereu a fost aproape de mine . Chiar si atunci cand am intrat in coma. Nu . Sasuke ma iubeste cu adevarat. Spun eu deodata hotarata. Din toti cei pe care ii cunosc Sasuke nu ma putea minti. Eram sigura ca brunetul ma iubea.
Mi-am amintit de toate momentele in care mi-a fost alaturi si niciodata nu mi-a cerut nimic, iar acum ce motiv ar fi avut sa ma minte in legatura cu mama mea? Sigur ca sa ma protejeze si sa fie bucuria mai mare. Imediat dupa ce m-am gandit mi-am luat telefonul in mana si l-am apelat pe Sayto. Eram hotarata sa vorbesc cu el. Era tatal meu. Trebuia sa ne intalnim urgent.
-Alo Sayto. Ii spun eu dupa ce el raspunde la telefon. Sunt Sakura. Vreau sa ne vedem acum. Ii spun eu hotarata cu toate ca eram emotioata la gandul ca vorbeam cu tatal meu la telefon.
-Sa…Sakura. Nu imi vine sa cred. Chiar vrei sa ne vedem? Ma intreaba el emotionat
-Da. Unde ne vedem? I-l mai intreb eu odata incercand sa imi ascund emotiile
-Pai nustiu. Mai bine vin sa te iau de acasa. Da?
-Bine. Am sa te astept. Ii spun eu apoi inchid telefonul . Ma duc la dulap si incep sa ma imbrac. Mi-am luat o maleta rosie pe mine , o pereche de blugi negri mulati si o geaca de iarna neagra, cu o curea de aceiasi culoare la brau. Cobor la parter si ma asez in fotoliul din sufragerie. Ma intrebam de ce Sai mi-a spus acele lucruri despre Sasuke. Poate din cauza ca nu i-l suporta. Cine stie ? Din cate am inteles se cunosteau de dinainte. Cine stie ce certuri au avut, dar nu aveam de gand sa ii spun nmic lui Sasuke. Stiam ca ma iubeste dar totusi trebuia sa ma mai vad cu Sai si cu Zero ca sa aflu cu adevarat care a fost treaba intre ei.
,,Din-Dong’’ se aude soneria de la usa si Jeny se duce si raspunde:
-Buna ziua domnule, poftiti. O aud pe Jeny
-Multumesc. I-l aud pe Sayt spunand si imediat ma ridic in picioare.
Incepeam sa am emotii apoi i-l vad pe Sayto venind in pragul usii . Se uita la mine cu niste ochi gingasi si plini de lacrimi care mai aveau putin si incepeau sa curga. Eu ma apropii de el fara sa spun nimic. Doar ne priveam in ochi . Imi venea sa plang si simteam ca nu ma mai pot abtine.
-Draga mea. Imi spune el deodata incepand sa planga si apoi ma strange in brate . In momentul acela am inceput si eu sa plang. Nu imi venea sa cred ca tatal meu adevarat era aici si ma strangea in brate. Eram fericita si trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea ca mai am un tata.
-T…tata . Ii spun eu apoi plina de emotii imbratisandul. Era tatal meu si eram foarte fericita ca ii spuneam asa .
-Mi-ai spus ,,tata’’ ? Sakura nu stii cat de fericit sunt ca in sfarsit pot sa te aud spunandu-mi asa. Nu imi vine sa cred ca a venit si ziua aceasta. Imi spune el strangandu-ma si mai tare in brate.
-Pai asta esti, nu? Ii spun eu indepartandu-ma de pieptul lui si privindu-l in ochi. Eram extrem de fericita in acel moment.
-Da asa e. Sunt tatal tau. Al doilea. Imi spune el fericit.
In clipa aceia nu imi venea sa cred. Altul daca ar fi fost in locul lui poate mi-ar fi spus ca el e singurul meu tata dar el s-a gandit si la tatal care m-a crescut de mica. Cel care a avut grija de mine pana a murit.
-Acum stiu cu cine seman la bunatate. Ii spun eu fericita stergandu-mi lacrimile
-Nu spune asta . Si mama ta este o femeie foarte buna la suflet sau cel putin era cand o cunosteam eu. Oricum nu stii cat ma bucur ca ne-am regasit , imi spune el si ma mai imbratiseaza odata.
-Si eu .Hai sa ne asezam pe fotoliu ,ii spun eu .
-Sigur . Imi spune el si se aseaza .
-Imi pare rau ca nu ai mai venit cu fiicele tale azi la noi
-Da , dar o sa mai fie zile in care sa imi cunosti cealalta familie. Eu unul sunt foarte fericit ca ai aflat adevarul si mi-ai spus,, tata'' , draga mea. Imi spune tata fericit stangandu-ma in brate
-Si eu ma bucur, si asa e . Mai sunt zile. Jeny! Strig eu apoi la servitoare.
-Da domnisoara. Doriti ceva ? Ma intreaba aceasta venind in sufragerie
-Da, as dori o cafea pentru tata, ii spun eu fericita
-Sigur, imi spune ea putin nedumerita si pleaca.
Probabail se intreba cum de era tatal meu. Si ea stia ca tatal meu adevarat murise. Cred ca era bulversata saraca. A plecat apoi la bucatarie si eu am ramas cu tata in sufragerie. Am continuat sa vorbim despre cele petrecute. El mi-a povestit toata viata lui , tot ceea ce a facut si despre familia lui iar eu am facut la fel. La auzul a tot ceea ce patisem tata a inceput sa planga. De fapt plangeam amandoi. Eu de fericire ca i-l regasisem si el de tristete ca suferisem atata dar si de bucurie in acelasi timp . Deodata am auzit soneria de la usa si apoi o vad pe mama intrand . Cand ne-a vazut pe mine si tata pe fotoliu s-a bucurat mult si ni s-a alaturat. Noi i-am povestit ce s-a intamplat si ca acum suntem cu adevarat o familie si s-a bucurat insa in acelasi tinp s-a intristat cand si-a dat seama ca am sa plec de la ei
-Draga mea, nu imi vine sa cred ca o sa trebuiasca sa pleci. Ma bucur enorm ca ti-ai gasit familia dar imi pare rau ca nu mai poti sta ,imi spune ea suparata.
-Si mie imi pare rau ca o sa trebuiasca sa plec. Pentru mine voi sunteti o familie. Va iubesc foarte mult si va voi ramane indatorata pe viata pentru ceea ce ati facut pentru mine si oricum daca voi pleca candva am sa ma reintorc. Ii spun eu
-Deci te muti cu mine? Ma intreaba tata apoi fericit
-Daca ma primesti. Da. Ii raspund eu zambind.
-Normal. Si sotia mea abia asteapta sa te cunoasca. La fel si gemenele. Imi spune el
-Le-ai spus despre mine ? I-l intreb eu fericita
-Normal. Stiu ca mai au o surioara mai mare si abia asteapta sa te vada. Imi spune el imbratisandu-ma
-Si eu abia astept sa le revad. Cat despre mama , o perioada nu mai vreau sa aud de ea, spun eu gandindu-ma la minciuna mamei. O iubeam . Era mama mea dar ma durea enorm faptul ca m-a mintit
-Draga mea nu spune asta. E mama ta . Ea a crezut ca iti face un bine si in plus acum trebuie sa fii alaturi de ea . Are nevoie de tine. Imi spune tata
-Si ea unde a fost cand eu am avut nevoie de ea? I-l intreb eu mai mult tipand pe tata . Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraz. Ma gandeam la cate am patit din cauza ca mama s-a gandit doar la ea insasi.
-Sakura te rog. Calmeaza-te , imi spune si mama .
Eu ma uit la ea si ii sar in brate. Pentru mine ea a fost mama mea a devarata. Ea m-a inteles mereu. In acesti doi ani ea mi-a fost alaturi tot timpul si m-a ajutat.
-Iti multumesc. Ii spun eu printre lacrimi. Tu ai fost ca o mama adevarat pentru mine. Te iubesc. Ii spun eu strangand-o si mai tare in brate
-Si eu te iubesc draga mea , dar gandeste-te ca si ea te iubeste. Ea e mama ta adevarata si tine la tine. Ti-a vrut binele si intradevar a gresit dar iarto. Daca nu ti-ar fi dat viata tu acum nu mai erai aici . Nu l-ai mai fi cunoscut pe ….Sasuke. Imi spune mama
-Sasuke? Intreb eu gandindu-ma la brunet printre lacrimi. Ai dreptate. Sasuke al meu. I-l iubesc foarte mult . Si eu am tipat la el ultima oara cand ne-am vazut . Am fost rea cu el . Trebuie sa i-l sun. Spun eu si ma desprind din bratele mamei ,iau telefonul in mana de pe masuta si i-l apelez pe Sasuke.

Sasuke P.O.V

Stateam cu Naruto la masa. Am inceput sa beau lichidul maroniu din ceasca alba de pe masa din fata mea. Avea o aroma amara, la fel ca si inima mea . Ma gandeam la cele intamplate. ,,Probabil nu mai dorea sa auda de mine. Nici nu m-a lasat sa ii explic. Dar o voi lasa asa un timp.''Gandeam eu in timp ce invarteam cu lingurita in ceasca.
-Hei Sasuke , trezeste-te , ma atentioneza Naruto care ma vede ingandurat.
-Sunt treaz omule. Ii spun eu dar apoi simt cum telefonul meu incepe sa vibreze in buzunar. I-l iau in mana mai mult plitisit. Nu stiam cine e dar cand vad ca ma suna Sakura un zambet mare mi-a aparut pe chip ,iar Naruto si-a dat seama imediat de ce.
Buna. Ii raspund eu. Nu doream sa raspund si sa ii spun,, buna iubito ce faci?’’ sau ,, da iubita mea’’. As fi parut mitocan ca nu tineam cont de cearta dintre noi si sentimentele ei.
-Buna Sasuke. Vreau sa vorbim. O aud pe Sakura spunandu-mi.
In clipa aceia am simtit cum inima mea se mareste. Poate Sakura ma iertase
-Sigur. Cand vrei tu ii spun eu fericit, lasandu-mi sentimentele de bucurie sa iasa la iveala
-Poti veni acum acasa? Ma intreaba ea
-Sigur. Acum vin. I-l iau si pe Naruto cu mine. Nareno o sa ramana la spital cu mama ta bine? Ii spun eu
-Da . Cum vrei. Imi spune rozalia apoi inchide.
-Sakura deci? Te-a iertat? Ma intreaba curios Naruto.
-Da. Cred ca da . A zis ca vrea sa merg acasa acum. Hai cu mine. Ii spun eu lui Naruto fericit.
-Nu. Du-te tu. Eu am sa merg la Hinata , sa vad ce face. Bine? Imi spune blondul si apoi ne ridicam de la masa
-Bine. Atunci ne mai vedem. Eu am plecat ,ii spun eu si apoi plec in fuga de la masa.
Ajung la masina si urc repede apoi pornesc . Peste cateva minute ajung acasa. Cobor fericit din masina si merg in casa unde am surpriza sa i-l vad si pe Sayto in bucatarie stand langa Sakura pe fotoliu. Erau fericiti cu totii. Apoi o vad pe Sakura ridicandu-se de pe fotoliu , vine spre mine si imi sare apoi in brate. Gest care m-a facut putin sa tresar. De bucurie bineinteles. I-am raspuns imbratisarii apoi Sakura m-a sarutat in aplauzele tuturor celor din camera. Mama si Sayto ne priveau fericiti. Apoi eu si Sakura ne-am asezat pe fotoliu si rozalia mi-a povestit cum a vorbit cu tatal ei . Eram fericit ca ma iertase si pe mine . Eu am inceput sa ii povestesc cum am aflat de tatal ei si cum am vrut sa o aduc pe mama ei la noi acasa si Sakura a inceput sa imi spuna ca ma iubeste

Sakura P.O.V

Dupa ce Sasuke a venit acasa eu fericita i-am sarit in brate . Ma simteam bine la pieptul lui. Ma simteam protejata. Ne-am asezat pe fotoliu si i-am spus sa imi povesteasca de unde a aflat de tatal meu , si el mi-a spus totul. Eram atat de fericita ca ma impacasem cu el , dar ma gandeam la cele spuse de Sai. Nu puteam sa nu fac asta, aar trebuia sa tac ca sa aflu mai multe. Nu ma indoiam de Sasuke dar doream sa vad cate minciuni spune baiatul ala.
Dupa ce am terminat de vorbit s-a facut si ora 16:00.
-Ce repede a trecut timpul. Mie mi-e cam somn, spun eu cascand
-Dar nu mergi la mama ta? Ma intreaba Sasuke
-Nu . Nu merg, spun eu plina de ura. Nu stiam ca pot avea atata ura in mine. Pentru un timp doream sa stau linistita ca sa vad daca o pot ierta pe mama pentru asta. Eu merg sa dorm. Dar Naruto unde e? intreb eu apoi
-Bine. Cum vrei tu draga mea. Naruto e la Hinata . Du-te sa te odihnesti . Eu ma duc la spital daca nu te superi, imi spune Sasuke si apoi ma saruta pe frunte.
-Bine . O sa mai vorbim. Te iubesc. Ii spun eu si apoi i-l sarut pe buze. Ma duc apoi la tata si i-l sarut si pe el pe obraz.
-Somn usor draga mea.Eu ma duc acasa pentru ca am terminat programul.
-Bine. Multumesc. Te iubesc tata. Pa , ii spun eu si i-l imbratisez api urc sus in camera mea unde ma asez in pat cu gandul la mama si la tot ceea ce am patit pana acum si in cateva clipe am adormit.

Sasuke P.O.V

Dupa ce Sakura s-a dus sa doarma eu am plecat la spital si Sayto acasa. Ajuns in fata marii cladiri am coborat din masina si am intrat indreptandu-ma spre camera mamei Sakurei. Pe hol l-am vazut pe Nareno .
-Buna Sasuke. Unde ai fost?
-Acasa. M-am impacat cu Sakura, ii spun eu fericit
-Da? Ma bucur. Imi spune el imbratisandu-ma
-Tu unde ai fost?
-La mama Sakurei. Am mai stat putin de vorba cu ea. Mai inainte am iesit , imi spune el
-Bine. Si cum se mai simte? I-l intreb eu
-Binisor. Inca are dureri . A adormit mai inainte, imi spune el apoi putin suparat. Dar Naruto unde e? ma intreaba apoi
-E la Hinata . Ii spun eu facandu-i cu ochiu
- Smecherul. Si Sakura cum de nu a venit cu tine?
-Pai era obosita si s-a culcat putin . Ii raspund eu la intrebare. Mergem la o cafea? I-l intreb eu apoi
-Da , sa mergem , imi spune el si plecam spre o cofetarie in oras. Nareno era un om de treaba . Ma intelegeam bine cu el chiar daca nu era tatal meu adevarat. ,,Mama era norocoasa sa i-l aiba pe el ca sot.'' ma gandesc eu.

hei draga mea vreau sa-ti spun ca imi place capitolul la nebunie
aproape am plans, bine eu mai tot timpul lang la momentele astea ;))
vreau continuarea cat mai repede
te-am pupat dulceee

In sfarsit un capitol care nu m-a mai lasat in suspans
Si in care totul s-a terminat cu bine
Aproape totul
Sai si Zero , voi sunteti urmatorul mister
Multumesc ca m-ai anuntat
Te-am pupat

-Si Sasuke , cum mai merge treaba pe la scoala? Ma intreaba Nareno dupa ce am ajuns la o cofetarie si ne-am asezat la masa
-Pai merge bine. O sa particip si la concursul de dans al scolii cu Sakura si in rest e bine
-Ma bucur. Dar cu baiatul ala cu care te-ai batut la scoala cum e?
-Cu Sai? Pai nu ne-am mai certat. Am incercat sa i-l evit ca sa nu imi mai creiez probleme si nici Sakurei. Ii spun eu si apoi beau din ceasca din fata.
-E bine. Ma bucur. Auzi Sasuke , iarta-ma daca sunt mai insistent. Poate te deranjeaza dar tu tii la Sakura cu adevarat nu? Adica o iubesti sincer nu? Ma intreaba Nareno .
-Pai normal. Nareno crede-ma . O iubesc pe fata asta mai mult decat viata mea. Mi-a furat inima cu totul . Nu stiu cum sa iti explic cat de mult o iubesc. Nu am mai simtit asta pentru nimeni pana acum , ii spun eu .
-Ma bucur sa aud asta. Stiu ca nu suntem rude , dar vreau sa devenim prieteni apropiati . Poate ai sa ma accepti vreodata ca tata.
-Si eu vreau sa fim prieteni. Nareno eu unul te-am acceptat dar nu pot sa iti spun ,,tata’’ pentru ca pur si simplu ... nu pot.
-Te inteleg. E adevarat nu te-am crescut eu. Tu ai un tata deja. Atunci nu am sa mai fac presiuni asupra ta. Ma bucur ca suntem prieteni si daca nu te-ai supara as vrea sa imi permiti sa ma comport ca un adevarat tata . Imi spune el punandu-mi mana pe umarul stang
-Sigur. Nicio problema. Chiar mi-ar face placere. Ii spun eu zambindu-i.
Dupa inca vreo 10 minute petrecute la aeeasi cofetarie , am plecat inapoi acasa, unde cand am ajuns am gasit zarva mare, si ghiciti cine era faptasul? Cel putin eu credeam ca era doar unul cand am intrat in casa.
-Nuuuuu. Stop. Opreste-te. Se auzeau tipete in casa inca de la strada. Noi pasim repede spre usa si cand intram ne punem mainile in cap
-Ceeee naiba e aici? Intreaba Nareno putin nervos , vazand toata zarva din casa. Perne aruncate pe jos, pe scari , chiar si pe lustra de sus statea o perna atarnata pana i-a cazut in cap barbatului. Eu am inceput sa rad cu pofta tinandu-ma de mana. Mai facem doi pasi in casa eu si Narneo. Acum nu se mai auzea nimic. Intram in sufragerie unde totul era un dezastru. Perne peste tot. masa rasturnata . Patura care era asezata pe unul din fotolii era acum pe televizor. Totul era vraistea si Naruto era in mijlocul camerei stand in pozitia de drept, ca la armata
-Gomenasai. Isi cere Naruto iertare de la Nareno care era foarte suparat
-Tu ai facut asta? I-l intreaba barbatul de langa mine pe blond.
-Da , adica nu. Adica da …putin . Spune Naruto balbaindu-se
-Adica? Fii mai explicit. Ii spun eu neintelegand nimic din ce vrea sa suna. Ba a facut el , ba nu. Nu mai intelegeam nimic.
-Hei ce e cu zarva asta aici? O aud pe rozalie spunand care coboara scarile .
-Buna iubito, ii spun eu si ma duc la ea sarutand-o.
-Buna. Ce e cu galagia asta? Intreaba Sakura somnoroasa pentru ca tocmai fusese trezita de celeasi zgomote care ne-au acaparat atentia si mie si lui Nareno.
-Pai se pare ca Naruto a facut toata galagia, ii spune Nareno uitandu-se la Naruto care inca statea in acelasi loc, nemiscat
-Waw. Da ce s-a intamplat aici? Intreaba Sakura observand mizeria si dezordinea.
-Nimic. Vi se pare doar. E curat in casa , spune Naruto incercand sa ne faca sa uitam dar nu prea ii mergea pentru ca nimeni nu zambea , cu exceptia mea care ma abtineam cu greu sa nu rad, dar bineinteles ca am facut un efort ca sa nu i-l supar mai tare pe Nareno al carui sange ii fierbea in vene de suparare.
-Unde e mama ta si unde e Jeny? I-l intreaba Nareno nervos pe blond.
-Pai au plecat la cumparaturi in oras, ii raspunde Naruto cu privirea plecata
-Si imi spui si mie de ce ai facut dezordinea asta in casa? I-l intreaba barbatul si mai nervos
-Dar nu am fost eu. Adica nu eu am fost de vina. Eu am facut mizeria dar nu din vina mea, incerca Naruto sa se scuze , inducandu-ne pe toti in ceata
-Da normal. Atunci cine? A venit vreo fantoma ? I-l intreb eu zambind.
-Nu chiar. Imi raspunde blondul
-Ham , ham , se aude apoi un mic latrat ascutit venind din spatele masutei cu flori din coltul camerei
-Asta incercam sa va explic. Imi spune Naruto punand mana la ceafa si razand
-Ce nai....Incearca Nareno sa spuna insa in urmatoarele clipe este trantit la pamant de un mic ghemotoc cu blana care sare pe el si incepe sa i-l linga pe fata
-Ce draguuuutt. Cine e mumosul asta? Intreaba Sakura vazand micul pui de catelus de culoare alba ca zapada si pufios de il puteai confunda usor cu un simplu urs de plus.

-El e Miwa . E un pui de Tchin . Ne explica Naruto si el e de vina pentru tot , adauga apoi dand toata vina pe bietul catelus care topaia de ici colo
Nareno se ridica de jos cu toata fata plina de zabale de caine insa nu spunea nimic . Ii placeau mult animalele si nu indraznea sa spuna ceva suparator nici daca l-ar fi muscat vreun animal.
-E dragut catelul. Spune el intr-un final dupa ce se sterge pe fata.
Acum Sakura se juca cu el si i-l mangaia pe burtica..
-Deci zici ca piticul asta e de vina? I-l intreb eu intr-un mod mai comic pe Naruto uitandu-ma la catelus.
-Da . A inceput sa alerge prin casa si eu ca sa i-l prind am inceput sa arunc cu perne dupa el ca sa stea in loc si apoi am fugit dupa el si apoi ati venit voi, ne explica blondul repede, balbaindu-se si noi incepem cu totii sa radem de situatia comica.

Sakura P.O.V

-Hei stai aici. Opreste-te. Poc!!!!! se aude apoi o bubuitura puternica venind de la parter. Am tresarit imediat din somn speriata de zgomotul auzit.
-Frate , nu poate omul sa doarma putin? Strig eu si imi pun perna pe cap , insa degeaba, in secundele urmatoare iar incep tipetele
-Nuuuuu. Stop. Opreste-te!!
-Deci asta e culmea. Adica eu chiar nu pot dormi in casa asta? Tip eu si mai tare ca sa fiu auzita , apoi incerc iar sa adorm.
Tipetele au incetat si eu am inchis ochii cu gandul ca voi mai putea dormi, dar degeaba . Am mai stat cam un minut in pat, maxim 2 si apoi am coborat. Nu mai puteam dormi acum ca fusesem trezita si in plus mai era si curiozitatea asta sa aflu care era problema. De fapt stiam ca nu avea sa fie o problema grava pt ca tipetele erau ale lui Naruto si cand era vorba de blondin era clara treaba ca ceva era de ,,bine’’ . Ori facea vreo gluma ori punea altceva la cale dar totusi am vrut sa cobor ca sa ma asigur ca nu era ceva rau . Dupa ce am coborat scarile i-am vazut in sufragerie pe Nareno, adica tata 2, cum ii spuneam acum si pe Sasuke care imediat ma saruta. Naruto statea in mijlocul camerei cu privirea in pamant. Tata 2 tipa la el . Toata casa era ravasita dupa cate observasem. La inceput am crezut ca Naruto facuse asta dar apoi tata 2 este trantit la pamant de un ghemotoc de blana pe care l-am indragit imediat. Dupa spusele lui Naruto i-l chema Miwa si era un pui de Tchin. Era o scumpete. Avea niste ochi mari si negri si o blana alba si pufoasa pe el de iti venea sa i-l tii in brate toata ziua. Am inceput sa ma joc cu el si sa i-l mangai pe burtica. Era vesel catelusul dupa cate se vedea pentru ca acum i-l vedeai in fata ta si in secunda urmatoare era la bucatarie. Alerga cat i-l tineau picioarele de tare si latra prin toata casa. Naruto ne-a explicat ca micul catelus e de vina pentru dezastrul din casa. La inceput nu l-am crezut dar dupa ce am vazut cum alerga prin casa ne-am dat seama ca blondul spunea adevarul. Bineinteles ca si Naruto era de vina in toata treaba asta , chiar daca nu in totalitate.
-De unde i-l ai? I-l intreb eu curioasa pe blond
-De la magazin. Am fost la Hintana acasa . Bine asta am vrut sa facem dar pe drum ne-am oprit la magazinul de animale pentru ca Hinata isi dorea mult un animal. A vazut doi catelusi intr- cusca. Erau Miwa si alt catelus , Sasha ,care de fapt era o ea. Hinata a placut-o pe Sasha si i-am cumparat-o cadou apoi eu m-am gandit ca ar fi frumos sa avem un catelus in casa asa ca l-am cumparat pe Miwa. Ne spune Naruto.
-E foarte dragut.
-E frumos gestul tau. Cred ca s-a bucurat Hinata. Ii spune Nareno
-Da asa e. S-a bucuart, spune Naruto mandru
-Acum sa starngem mizeria asta, pana nu vine mama si vede, spune Sasuke putin ingrijorat .
-Asa e . Sasuke are dreptate, hai sa strangem. Repede, spune Naruto si ne apucam cu totii de curatenie. In 10 minute maxim, totul era strans in casa si aranjat la locul lui. Noi ne-am asezat in sufragerie si am inceput sa mancam popcorn si sa ne jucam cu catelusul , care a inceput sa rastoarne iar totul prin jur
-Nu floricelele. Miwa stai cuminte, tipa Naruto la catelus tinand bolul cu popcorn cu ambele maini deasupra capului , pt ca micul nazdravam dorea sa le rastoarne.
-Da-i si lui o floricica, ii spune Sasuke incepand sa rada
-Da sigur, imediat ii dau , ii spune Naruto comic.
-Am ajuns!! Se aude glasul mamei apoi care tocmai intra in casa. Miwa auzind asta imediat fuge la usa si incepe sa latre.
-Aoleu. Ce e cu asta aici? O aud pe Jeny incepand sa se vaite si sa tipe speriata. Nu prea ii placeau cateii . Noi fugim toti la usa si i-l vedem pe Miwa latrand la cele doua. Mama nu se speria insa Jeny mai avea putin si pupa usa .
-Miwa , cuminte. Hai la mine. Striga Sasuke la catelus si acesta imediat ii sare in brate si inceteaza cu latratul sau pitigaiat
-Cine e mumosul asta? Intreaba mama apropiindu-se la el si incepand sa i-l mangaie pe cap , apoi ne asezam cu totii in sufragerie cu exceptia lui Jeny care prefera sa faca mancare si incepem sa explicam. Mama a inceput sa rada cand a auzit de toata nazbatiile pe care le-a facut micul ghemotoc de blana. Apoi aproximativ o ora am stat si am vprbit pana cand telefonul meu a inceput sa sune.
-Sakura vin-o de urgenta la spital. Acum , imi spune tata care tocmai ma sunase. In glasul lui se vedea disperarea. Mai avea putin si plangea
-Tata ce s-a intamplat? Spune-mi . Am inceput eu sa i-l intreb disperata. Stiam ca ceva nu era bine cu mama mea dar ce? Tata nu imi raspundea . Tipa in continuare la mine spunandu-mi sa vin repede la spital.
-Sakura ce e? ma intreaba Sasuke ingrijorat , vazand in ce stare eram. Plangeam.
-Ceva nu e bine la spital . Cred ca e mama , spun eu printre lacrimi si apoi fug spre usa. Ceilalti vin cu mine si mergem apoi spre spital. Pe Miwa l-au lasat acasa cu Jeny probabil. Eu ma gandeam intruna la mama . Tata nu imi spusese nimic, dar speram ca totul era bine. Speram ca mama mea nu patise ceva mai grav. Ma rugam sa nu fi patit nimic mai rau. Ajungem la spital intr-un final. Drumul mi s-a parut extrem de lung . Aveam impresia ca nu se mai termina. Am coborat in viteza din masina si am inceput sa fug spre imensa cladire din fata mea urmata de ceilalti. Ajung in fata camerei mamei si am intrat , insa in camera nu mai era nimic. Mama nu era in pat.
-Unde e mama? Unde e? incep eu sa strig si sa plang si mai tare. Sasuke ma prinde in brate pt ca eram foarte stresata . Nu stiam unde era mama mea . Ce se intamplase?
-Sakura vino cu mine , acum , imi spune Sayto care ma vazuse ca intrasem in camera si venise repede.
Eu sar din bratele lui Sasuke si ma duc langa tata care ma ia de mana si incepe sa ma traga dupa el cu viteza. Ajunsesem sa fugim la un timp. Ma gandeam la mama . Unde era si mai ales ce s-a intamplat? Aceste intrebari imi rasunau in minte. Ma uitam la tata care era suparat . Se vedea pe fata lui disperarea.
-Unde e mama? Ce se intampla? Incep eu sa i-l intreb disperata pe tata care nu imi spunea nimic, doar ma tragea dupa el pe hol.
Ajungem apoi in fata unei usi duble cu un geam mic si rotund pe usa stanga.


Am adus ei finalul acestui capitol si va las putin in suspans :d

Doar putin?
Tu vrei sa nu mai dorm ?
Nici nu pot sa mai spun ceva despre restul capitolului ca ma gandesc doar la ce se poate intamplac cu mama Sakurei!
Of,vreau next !

Hey, am trecut si eu din intamplare pe aici. Imi place foarte mult fic-ul tau. Ma bucur ca postezi capitolele la intervale regulate de timp si nu uiti. Te-as ruga sa ma anunti cand vei aduce continuarea.


P.S. : Scrii foarte bine. Tine-o tot asa !

Cap 15-Disperarea unei fete singure...

Apoi deoadata simt cum tata imi da drumul la mana si i-l vad cum pune privirea in pamant. In clipa aceia am simtit cum imi doresc sa mor. Mi-am dat seama ce avea sa urmeze , dar nu , nu se putea. Imi intorc privirea spre usa si privesc pe micul gemulet rotund. Scap telefonul din mana care se sparge in bucati si incep sa tip
-Nuuuuuuuu, nu se poate Mamaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!, incep eu sa tip si sa ma zbat in acelasi timp vrand sa intru in camera , dar simt cum doua maini ma inconjoara si apoi cad in genunchi . Tocmai o vazusem pe mama intinsa pe un pat , acoperita cu o patura alba pe jumatate si in jurul ei erau multi medici care incercau sa o salveze. Mama era pe moarte.
-Sakura. Revino-ti, Sakura!!!! I-l aud pe Sasuke strigand la mine. Ma tinea strans in frate vrand sa ma calmez
-Sakura!!!! , ii aud glasul lui Naruto apoi simt cum nu mai am putere . Inchid ochii si apoi nimic. Totul se intuneca si nu mai aud nimic.

Sasuke P.O.V

Dupa ce a aparut si mama si am inceput sa ii povestim totul despre micul catelus Sakura a primit un telefon , care avea sa ii intunece iar viata . Era tatal ei care o chema de urgenta la spital. Ceva nu era in regula cu mama ei din cate ne-a spus rozalia printre lacrimi. Am pornit cu totii in viteza spre spital iar cand am ajuns am fugit la camera mamei Sakurei unde nu era nimic. In cateva secunde a aparut si Sayto la usa care era destul de suparat. A luat-o pe Sakura de mana si am inceput sa mergem iar pe hol. Am mers si am tot mers.
Rozalia i-l intreba pe Sayto ce se intampla insa acesta era suparat si nu ii raspundea la intebari deloc. Am ajuns intr-un final in fata undei usi duble cu un gemulet rotund pe usa stanga. L-am vazut apoi pe Sayto cum i-a dat drumul Sakurei la mana si a pus privirea in pamant. Sigur ceva nu era in regula cu mama ei. Am inceput sa ma gandesc la cel mai rau lucru . Dar nu putea fi… Sakura a privit apoi pe geam si a inceput sa tipe si sa se zbata vrand sa intre in camera.Eu m-am dus langa ea si am luat-o in brate insa apoi rozalia a cazut in genunchi. Am ramas langa ea strangand-o in brate. Deodata simt cum rozalia nu se mai zbate in bratele mele si o vad apoi cum inchide ochi incet
-Sakura .Revino-ti, Sakura!!!! Strig eu la ea speriat .
-Sakura!!! Ce se intampla? Striga si Naruto infricosat
-Draga mea , trezeste-te , incepe si Sayto sa strige la ea si incepe sa ii dea palme peste fata ca sa isi revina. Eu o ridic in brate si merg cu ea pana intr-o camera din apropiere. Rozalia nu isi revenea. O asez pe un pat si incep sa o stropesct pe fata cu apa. Intr-un final spre fericires tuturor deschide ochii.
-Sakura cum te simti? O intreaba Nareno ducandu-se langa ea .
Eu ma uitam la ea trist . Rozalia suferea din nou. Am vazut cum isi duce mana la umarul la care era ranita .
-Te doare? O intreb eu vazand ca se incrunta
-Da . A inceput iar sa ma doara. Unde e mama? Cum se simte? Tata spune-mi ca nu e adevarat. Te rog. Cum se simte mama? Incepe rozalia sa i-l intrebe pe Sayto care statea langa ea

Sakura P.O.V

Deschid ochii incet si ma uit in jur. i-am vazut pe toti ceilalti. Tata statea langa mine. Ceilalti erau in jurul patului si se uitau la mine. Deoadata am simtit cum incepe iar sa ma doara umarutl. Pana acum nu imi facuse probleme deloc . ,,Ce se intampla de ma doare iar?''
-Te doare? Ma intreaba Sasuke vazand ca m-am incruntat din cauza durerii
-Da . A inceput iar sa ma doara. Unde e mama? Cum se simte? Tata spune-mi ca nu e adevarat. Te rog. Cum se simte mama? Incep sa i-l intreb pe tata. Nu imi venea sa cred de ceea ce tocmai vazusem.
-A intrat in soc in urma cu vreo 20 minute. Imediat te-am sunat pe tine. Medicii fac tot posibilul sa o salveze, insa ... nu sunt sanse mari Sakura. Imi pare rau. Imi spune tata si lasa capul in jos.
-Nuuu. Lasa-ti-ma sa ma duc la ea. Nu se poate. E doar vina mea. De ce am plecat asa de la spital fara sa ii spun nimic. De ce? Incep eu sa tip si sa plang apoi ma ridic din pat si ies din camera.
Vad camera unde era mama mea si ma duc acolo. Ceilalti vin dupa mine si incearca sa ma calmeze insa degeaba. Ma gandeam doar la mama
-Sakura te rog. Nu putem face nimic. Linisteste-te. Imi spune tata venind langa mine. Ma ia in brate si eu incep sa plang si mai tare. Doaream sa privesc iar pe geam insa ma temeam de ceea ce aveam sa vad. Intr-un final imi fac curaj si imi intorc privirea spre usa. Ma apropii si o vad pe mama intinsa pe pat. Medicii nu erau langa ea. Fiecare faceau cate ceva la aparatele din camera. I-l vad pe tata cum bate odata in geam si un medic se intoarce cu privirea spre noi apoi vine afara.
-Cum se simte mama ? I-l intreb eu pe medic.
-Am reusim sa o stabilizam cat de cat dar nu are sanse de supravieturie. Imi pare rau. Imi spune medicul suparat apoi se intoarce in salon.
-Nu. Mamaaaaaaa!!!!!!!! Tip eu cu putere si incep sa plang. Tata ma strange in brate puternic , incercand sa ma calmeze putin . Ma uit la Sasuke si i-l vad privindu-ma cu mila. Nu imi venea sa cred ca mama se afla in starea aceia. Nu doream sa o pierd.
-Este doar vina mea. Trebuia sa stau cu ea la spital. Dar eu? Eu ce am facut? Am fugit si am lasat-o singura. Ma urasc. Daca o pierd am sa mor, spun eu printre lacrimi.
-Nu Sakura , nu spune asta. Nu ai sa o pierzi pe mama ta. Crede-ma , totul o sa fie bine . Ai sa vezi , imi spune tata. Ceilalti taceau. O tacere care durea. Durea in adancul inimii.
-Hai sa ne asezam , draga mea, imi spune tata
-Nu . Eu vreau sa intru la mama. Ii spun eu si ma uit in ochii lui
-Draga mea, nu cred ca… incearca tata sa spuna iar dar eu i-l intrerup
-Ba da , vreau sa o vad . Te rog. E mama mea. Te rog. Ii spun eu printre lacrimi, apoi el se duce in camera mamei , vorbeste cu un medic cateva secunde si apoi iese afara
-Poti intra , imi spune el apoi vad cum medicii ies din camera . Tata imi deschide usa si eu pasesc cu teama in incapere.
-Mama . Mama deschide ochii. Te rog, incep eu sa ii spun mamei. Ma asez in genunchi langa patul ei . Vorbeam asteptand un raspuns din partea ei insa nimic. Statea nemiscata. Imi pun capul pe pieptul ei si incep sa plang. Simt apoi cum cineva pune mana pe capul meu si cand imi ridic privirea o vad pe mama cu ochii deschisi privindu-ma
-Scumpo. Ma bucur ca ai venit la mine. Imi spune mama incercand sa zambeasca insa durerile erau mari.
-Mama!! , spun eu si incep sa plang si mai tare.
-Nu plange te rog. Vreau doar sa stiu daca ai sa ma poti ierta vreodata.
-Da mama . Te iert. Din tot sufletul mama , dar nu ma lasa, ii spun eu printre lacrimi
-Eu ti-am vrut binele mereu. Nu am vrut sa te pierd si stiu ca am gresit cand m-am casatorit cu Sam si am dat in patima bauturii. Imi dau seama ca ai suferit foarte mult , draga mea.
-Mama te rog, nu mai vorbi. Odihneste-te , ii spun eu
-Nu scumpo. Vreau sa lamurim lucrurile. Cat despre casatoria ta cu acel baiat , eu am vrut sa iti fac un bine. Nu ti-am vrut raul . Ma gandeam ca daca te vei casatori , ai sa pleci din casa si nu vei mai trece prin atatea chinuri, imi spune mama plangand in timp ce ma mangaia pe fata. Insa acum imi dau seama ca aceia a fost cea mai mare greseala . Cine stie cum era tanarul acela.
-Nu mama . Tanarul cu care ai vrut tu sa ma mariti e Sasuke. Sasuke al meu. Baiatul acela brunet. Ii spun eu zambind
-Poftim? Vorbesti serios? Vrei sa spui ca iubitul tau e tanarul cu care am vrut sa te casatoresc?
-Da . El e mama si e un tanar extraordinat. E cel mai bun iubit din toata lumea
-Ma bucur pentru tine draga mea. Ma bucur ca esti fericita, imi spune mama incercand sa zambeasca
-Dar acum nu mai vorbi , te rog.
-Nu . Stiu ca nu mai am mult de trait . Imi spune mama
-Nu spune asta. Tu ai sa taiesti mult mama . Ai sa vezi . Ai sa traiesti foarte mult. Ii spun eu nu vreau sa te pierd
-Eu sunt foarte fericita ca te-am revazut dupa atata timp si acum pot muri impacata stiind ca m-ai iertat si sa esti fericita, imi spune mama cu o voce mai mult tremurata
-Mama nu spune asta. Nu ai sa mori. Nu si tu.
-Ba da draga mea. Si trebuie sa te obisnuiesti cu ideea. Gandeste-te ca sunt foarte fericita ca te-am revazut si o sa merg intr-o lume mai buna. Nu vreau sa plangi . Vreau sa te bucuri pentru mine. Nu vreau sa te vad niciodata trista .Acum i-l ai pe tatal tau care e un om formidabil si sper sa fiti asa cum trebuie , ca o familie adevarata
-Deja suntem. Am vorbit cu el si acum ne intelegem,dar tu nu poti muri mama , nu poti. Ii spun eu imbratisand-o cu putere.
-Draga mea , ma bucur ca esti fericita si sper ca asa ai sa fii mereu. Si as mai avea inca o dorinta daca poti sa mi-o indeplinesti, inainte sa mor
-Nu spune asta , mama te rog. Te rog.
-Ba da, draga mea si lasa-ma sa termin te rog. Vreau sa mergi la Romy la cimitir sa ii duci o floare la mormant si acolo vreau sa ma inmormantati si pe mine. Alaturi de el, imi spune mama. Si vreau sa imi mai promiti ca nu ai sa plangi dupa mine. Vreau sa te bucuri si sa fii puternica. Eu am sa fiu mereu alaturi de tine. . Romy a fost si el tatal tau si de asta vreau sa mergi la el la mormant.
-Da mama el a fost si va ramane tatal meu , dar nu vorbi asa. Nu ai sa mori. Ii sun eu punand capul pe ea. Mama? Mama? O strig eu pe mama vazand ca nu mai spune nimic.
Imi ridic repede capul de pe ea si ma uit la chipul ei. Avea ochii deschisi . Nu spunea nimic. O imagine sfasietoare. Mama? Trezeste-te. Hai spune ceva. Mamaaaaaaa!!!!

doamne deci mi-a venit sa plang...
offf saraca saku adu mai repejor nextul draga mea
te-am pupat dulceee

E foarte foarte trist
Dar banuiesc ca asa ficul este mai bun si mai apreciat
Anonima are dreptate.Scrii foarte bine
Multumesc ca m-ai anuntat

Abia astept sa vad cu ce idei o sa ne mai uimesti . Eu nu am uitat de Sai si Zero .

Cap 16-Intunericul din inima mea

-Sakura ridica-te draga mea. Nu se mai poate face nimic. Imi spune tata care vine langa mine si ma prinde de ambii umeri ridicandu-ma de langa patul mamei. Lacrimile mele s-au oprit. Eram ca intr-o stare de soc. Nu imi venea sa cred ca mama tocmai…. murise. Nu mai puteam reactiona in niciun fel . Tata ma ia in brate si ma duce afara . Un medic se duce langa mama si o acopera cu patura alba cu care era invelita. Am ramas inmarmurita de ceea ce vazusem. Mama era moarta . Nu puteam spune sau face nimic. Ma simteam ,,moarta’’. Acum stateam pe hol pe o banca si langa mine statea tata care inca ma mai tinea in brate. Eu priveam in gol in pamant. Nu spuneam nimic. Nu priveam pe nimeni. Eram trista. De fapt ,,trist’’ era un cuvant mult prea mic pentru ceea ce simteam de fapt in sufletul meu.
-Sakura te rog, spune ceva . Te rog. Reactioneaza. Imi spune tata dar eu nu spuneam nimic.
-Hai sa mergem si sa o ducem acasa. E mai bine asta. Baietii vor ramane la spital , spune mama, apoi tata ma ridica de pe banca si incepem sa pasim.
Cred ca ne indreptam spre iesirea din spital. Dupa cateva minute ajungem afara. Ne urcam in masina si pornim spre casa. Priveam pe geamul fumuriu al masinii. Ma simteam atat de rau. Nu mai dadeam importanta durerii din umar. Ma gandeam doar la mama . Murise. O pierdusem . Dupa cateva minute masina se opreste si tata coboara. Deschide portiera din spate si eu cobor. Ma ia in brate si ma duce in casa. Simteam cum urcam scarile. Inca eram in bratele tatei. Ajung in camera mea si sunt asezata pe pat. Eram obosita. Simteam o durere mare in inima dar nu mai aveam lacrimi sa plang.
-Sakura bea asta. O sa te simti mai bine, imi spune mama si imi intinde un pahar cu apa. Eu i-l beau fara sa spun nimic apoi dupa cateva secunde simt cum pleoapele mi se ingreuneaza din ce in ce mai mult. Inchid ochii si apoi nimic. Liniste profunda

Sasuke P.O.V

Sakura a vrut sa merga la mama ei asa ca s-a duc in camera unde era. Cu permisiunea unui alt medic a intrat in camera. Noi am ramas afara si ne-am uitat pe rand pe micul geam ca sa vedem ce se intampla.
-Sa trezit. Ne anunta Naruto care tocmai se uitase pe geam si o vazuse pe mama Sakurei deschizand ochii.
-Sigur? Intreaba Sayto
-Da . Priviti. Spune blondul si ne da voie la toti sa ne uitam pe geam . Intradevar mama rozaliei se trezise. Eram fericit sa vad asta
-Nu mai are mult, spune Sayto apoi trist
-Poftim? I-l intreaba mama socata
-Nu o sa mai traiasca mult. Ii spune apoi
-Inseamna ca…. Incerc eu sa spun , dar Nareno ma intrerupe
-....curand o sa moara si Sakura va fi distrusa. Mai bine o scoatem afara, spune el si vrea sa intre in salon
-Nu. Lasa-o , macar sa lamureasca lucrurile . Sa se impace. Ii spune Sayto punandu-i mana pe umar. M-am uita la mama care a inceput sa planga. Naruto a luat-o in brate incercand sa o linisteasca
-Cat o sa mai sufere fata asta? Intreaba mama trista
-Linistes-te . Asta vrea Dumnezeu. Poate e mai bine pentru mama ei pentru ca asa nu o sa mai sufere , ii spun eu mamei
-Asa e. Mama Sakurei are dureri foarte mari. Ii spune Sayto
-Din cauza nenorocitului aluia . Imi vine sa i-l omor. Sakura sufera iar din cauza lui , spun eu trangand din pumni.
-Sasuke linisteste-te . Te rog. Imi spune Nareno si vine la mine
-Bine . Gata . Ii spun eu facandu-i semn ca m-am calmat chiar daca nu prea era asa. Ma gandeam la biata Sakura . Cat avea sa mai sufere?
Deodata i-l vad pe Sayto cum intra in viteza in camera.,, Ce se intamplase?'' Apoi ma duc la usa si o vad pe mama Sakurei cu ochii inchisi stand nemiscata. Sakura plangea si Sayto incerca sa o calmeze.
-A … a murit, spune mama incepand sa planga apoi pleaca de langa usa si Naruto se duce langa ea.
Nu imi venea sa cred. Sakura era distrusa complet. Sayto a venit cu ea pe hol. Rozalia nu spunea nimic. Statea nemiscata pe banca langa Sayto. Dupa un timp mama ma trage intr-o parte si imi spune ca ea si Sayto o duc pe Sakura acasa si eu cu Naruto si Nareno sa ramanem la spital sa ne ocupam de tot, apoi Sayto a ridicat-o pe rozalie de pe banca si au plecat alaturi de mama acasa.
Dupa plecarea celor trei Nareno s-a dus si a vorbit cu niste medici si apoi a venit la mine si la Naruto care stateam pe hol si asteptam si ne spune sa mergem acasa si sa i-l trimitem pe Sayto la spital si asa si facem.
Pe tot drumul niciunul dintre noi nu a scos un cuvant . La fel ca si mine Naruto era destul de ingandurat. Am ajuns acasa in sfarsit si in sufragerie i-am vazut pe mama si pe Sayto stand de vorba. Erau tristi amandoi
-Cum se simte Sakura? Ii intreb eu
-Doarme. i-am dat un calmant . Imi spune Sayto suparat.
-Ma duc sa o sun pe Hinata ca sa vina si ea , imi spune Naruto
-Bine. Ii spun eu si ma duc langa mama pe fotoliu.
-Nu imi vine sa cred ca trebuie sa sufere atata. Spune mama plangand.
Acum era ora 18:56. dupa cateva minute Naruto a coborat de la etaj si s-a dus in bucatarie. Nimeni nu spunea nimic. Cu totii eram tritsi. Moartea mamei Sakurei a adus intunericul in viata tuturor. Rozalia avea sa isi revina cu greu dupa asta.
-Sayto , Nareno a zis sa mergi tu la spital . Ii spun eu cu privirea in pamant.
-Bine . Am sa merg acum baieti, ne spune el si se ridica de pe fotoliu. Isi ia cheile de pe masa si pleaca apoi la fel de trist.
-Ma intreb cum isi va reveni Sakura din asta. Spune mama suparata
-Ii va fi greu , dar vom fi alaturi de ea si o vom sprijini. Ii spun eu gandindu-ma la rozalie.
-Asa e si acum i-l are si pe tatal ei.
-Mama du-te si te odihneste putin. Eu am sa urc pana in camera Sakurei sa vad ce face.
-Bine , dar probabil doarme.
-Da , dar vreau sa stau putin cu ea . Ii spun eu si apoi urc scarile.
Sus la etaj i-l vad si pe micutul Miwa jucandu-se cu covorul . I-l mangai pe cap si apoi imi continui drumul. Ajung in fata usei Sakurei si pun mana pe clanta. O deschid incet si o vad apoi pe rozalie dormind. Intru incet in camera si ma apropii de patul ei, apoi trag un scaun mai aproape si ma asez incet . Ma simteam neputincios. Sakura suferea in continuare si acum nu mai puteam face nimic. Nu imi venea sa cred ce intorsatura a luat viata. Eu doream sa o aduc pe mama Sakurei ca sa fie fericite amandoua, iar acum s-a intamplat asta si nu pot face nimic.
-Ma urasc, spun eu in soapta, plin de furie . Strang din pumni si lacrimi mici incep sa imi curga pe obraz.,, De ce nu puteam sa o fac pe Sakura fericita asa cum merita? De ce?''
-Sasuke esti bine? Ma intreaba mama care tocmai intra in camera si imi pune mana pe umar.Eu eram furios. Furios pe mine . Ca nu am putut face nimic . Ma ridic de pe scaun brusc si plec din camera fara sa ii spun mamei nimic. O iau la fuga pe scari si aproape ca ma impiedic de Miwa.
-Sasuke stai. Unde pleci? Sasuke? Ma intreaba Naruto care tocmai intra pe usa impreuna cu Hintana.
-Imi pare rau, ma scuz eu Hinatei care tocmai intra pe usa pt ca ma izbisem de ea si apoi ies in fuga din casa.
-Sasuke!!!, i-l aud pe Naruto tipand dupa mine dar nu ma opresc.
Urc in masina si pornesc in viteza
-,,De ce trebuia sa se intample asta? De ce trebuie sa sufere atata? ‘’Ma tot intrebam in minte. Acceleram din ce in ce mai tare masina. Simteam nevoia sa fug, sa fug de toata lumea. Poate Sakura nu putea fi fericita din cauza mea. Pana sa apar eu in viata ei , totul era bine . Se simtea bine cu familia lui Naruto . O iubesc pe rozalie. O iubesc foarte mult si imi doresc sa fie bine…… franez brusc si ma lovesc usor cu capul de volan. La ce imi e capul? Ce vreau sa fac? Sa ma omor? Ma intreb eu cu voce tare. Telefonul meu incepe sa sune si raspund
-Hei Sasuke frate. Ce faci? Se aude glasul lui Sasori venind de la capatul celalalt al firului.
-Rau. Foarte rau. Ii spun eu cu o voce mai mult stinsa.
-De ce? Ce s-a intamplat? Te-ai certat cu Sakura? Ma intreaba el ingrijorat
-Nu. Vrei sa ne vedem? Sa bem ceva? Iti povestesc apoi.
-De asta te-am sunat. Doream sa ne vedem si sa bem ceva. Eu sunt la cafeneaua de langa floraria Yumeshi. Vino si tu. Sunt impreuna cu Gaara. Imi spune el
-Dar ce cauta Gaara cu tine? i-l intreb eu surprins
-Pai suntem prieteni buni, si am venit sa bem ceva. Deci vii si tu? Ma intreaba el apoi
-Bine. Acum vin . In 2 minute sunt acolo. Ii spun eu si apoi inchid. Ajung in fata cafenelei si parchez masina . Intru si ii vad pe Gaara si Sasori la o masa intr-un colt.
-Buna frate. Cum te simti? Se vede ca nu esti in apele tale , imi spune Sasori ridicandu-se si dand mana cu mine
-Salut. Imi spune si Gaara intinzand mana.
-Salut baieti. Da asa e. Nu sunt deloc in apele mele. S-au intamplat multe. Spun eu si ma asez la masa.
-Povesteste-ne. te ascultam , imi spune Gaara si eu imi comand un suc pt ca eram cu masina si incep sa le povestesc[...]
-Waw, frate. Asta e rau. Imi dau seama cum se simte biata Sakura . Asta inseamna ca maine nu mai vii acasa la mine nu? Ma intreaba Gaara
-Sa vin? De ce? Intreb eu curios. Uitasem de fapt de petrecere
-Pai vine fratemiu Kankuro acasa. Ai uitat si de petrecere? Imi spune Gaara
-A . Da . Iarta-ma dar cu atatea probleme pe cap am uitat complet. Crede-ma. Chiar am uitat.
-Te credem frate. Eu de asta doream sa te chem . Ca sa vedem cum facem , ca eu maine ma duc. Imi spune Sasori
-Aha. Eu nu am sa vin . Imi pare rau dar stiti si voi, maine o sa fie o zi lunga pt Sakura si trebuie sa ii fiu alaturi, le spun eu baietilor, gandindu-ma ca maine avea sa fie inmormantarea.
-Da . Asa e. Ne pare rau Sasuke. Uite daca vrei am sa vin maine si eu, ca pe Kankuro am sa i-l mai vad si altadata, daca nu se supara Gaara, imi spune Sasori uitandu-se spre roscat
-Asa e. Sasori are dreptate. Si in plus nu ma supar. Spune Gaara.
-Nu . Lasa-ti. Nu trebuie sa iti strici ziua. Mersi mult , dar du-te la petrecere. Ma bucur ca imi esti alaturi. Ii spun eu lui Sasori punandu-i mana pe unul din umeri
-Bine . Atunci o sa ne mai vedem la scoala sau poate vorbim la un telefon nu? Imi spune Sasori
-Sigur, mersi mult pentru invitatie . Acum plec. Le spun eu si ma ridic apoi de la masa.
-Bine. Transmitei Sakurei condoleante din partea noastra. Imi spune Gaara ridicandu-se in picioare.
-Bine. Multumesc . La revedere. Mai vorbim , le spun eu si apoi plec.
Ma urc in masina la fel de ingandurat si plec apoi spre casa. Era deja ora 20:38.

Sakura P.O.V

,,-Vino, te rog vino cu mine, nu ai sa patesti nimic. O sa am grija de tine. Se aude o voce stranie venind de undeva din ceata din jurul meu. Totul era alb.
-Ci…cine esti? Cine? Intrebam eu punandu-mi mainile la cap
-Ai incredere. Vino . Am sa am grija de tine , asa cum am avut si de MAMA TA!!!!!!! Ha, ha ,ha !!! Incepe acea voce sa rada.
-Nu. Mama mea . Ce i-ai facut mamei? MAMAAAAAA!!!!!!!!!!!!! ‘’
M-am ridicat in fund in pat. Plangeam . Tocmai avusesem cel mai rau cosmar. Lacrimile imi curgeau pe obraz ca un rau . Tremuram din toate incheieturile si nu ma puteam opri din plans.
-Sakura esti bine? Sakura ce ai? Linisteste-te imi spune Naruto care tocmai intrase in camera speriat de tipetele mele si ma ia in brate.
-Mama. Mama mea , spun eu printre lacrimi
-Sakura . Totul o sa fie bine. Te rog , odihneste-te acum . Nu mai plange , imi spune Naruto in timp ce sa strangea in brate cu putere.
-Sakura esti bine? Ma intreaba Hinata pe care o vad ca vine langa mine.
Eu ma uit in ochii ei. Avea lacrimi. Plangea si ea. Ma mai uit la fata cateva secunde si apoi ii sar efectiv in brate.
-Nu Sakura te rog. Nu mai plange. Sunt aici sa te sustin. De fapt cu totii suntem aici. Te rog nu mai plange. Nu imi place sa te vad asa. Imi spune bruneta in timp ce ma strangea cu putere in brate.
-Ce se intampla? Intreaba Sasuke care intra in camera .
-Cred ca a avut un cosmar, ii explica Naruto . Hai sa le lasam singure. Bine? Ii spune blondul si i-l ia afara din camera eu ramanand doar cu bruneta.
-Draga mea , imi pare rau sa te vad asa trista insa trebuie sa te gandesti ca asa a fost sa fie. Acum mama ta e intr-un loc mai bun. Nu mai sufera
-Nu , tu nu intelegi. Eu am respins-o. am fugit de acasa gandindu-ma doar la mine. Nu m-am gandit ca si ea suferea , poate mai mult ca mine. Cine stie cate a mai patit dupa plecarea mea si apoi cand am reintalnit-o , am respins-o iar pentru ca am aflat adevarul ca m-a mintit si i-am vorbit foarte urat. Am respins-o iar si acum nu mai am cum sa imi cer iertare. Ma urasc!!! Ii spun eu si apoi incep si mai tare sa plang.
-Nu Sakura , nu spune asta. Te rog. Mama ta e intr-un loc mult mai bun acum . Bucura-te pentru ea. Sigur nu ii place sa te vada plangand. Te rog. Si oricum eu sunt sigura ca te-a iertat. Imi spune bruneta privindu-ma in ochi.
-Dar am reintalnit-o dupa atata timp si iar am pierdut-o. Nu intelegi? Ii spun eu cu privirea in pamant
-Da , dar de acum ea mereu va fi alaturi de tine chiar daca nu va fi aici sa te stranga in brate. Continua Hinata sa imi spuna
Cuvintele brunetei mi-au schimbat modul de gandire .
-Hinata… spun eu dupa o mica ezitare , cu o voce stinsa
-Da, spune
-Iti multumesc. Iti multumesc ca imi esti alaturi mereu. Ii spun eu gandindu-ma la vorbele ei. Avea dreptate. Mama avea sa fie acum cu mine mereu, asa am avut ocazia sa o reintalnesc dar traiam cu regretul ca am respins-o .
-Mereu iti voi fi alaturi scumpo. Imi spune ea si ma saruta pe frunte.
In momentele acelea simteam ca am o sora langa mine . Hinata imi era o adevarata prietena. Imi era mereu aproape si ma bucuram ca o cunosc. Am pierdut o fiinta foarte draga mie , dar am castigat o familie. Acum nu trebuia decat sa ma razbun pe Sam . Nenorocitul care i-a facut asta mamei. Speram ca politia ii va lua urma .
Si au trecut minutele, orele apoi am adormit si eu si in cele din urma a venit dimineata. Cea mai neagra zi din viata mea.
Deschid ochii incet si ma uit pe tavanul alb. Nu doream sa ma mai ridic din pat. Simteam cum inima imi bate din ce in ce mai greu in piept la gandul ca aveam sa o duc pe mama la mormant. Era ora 9:00 . Jos totul era deja gata pentru inmormantare. Aveam sa batem drum lung pana la Hiroshima, unde aveam sa o inmormantam pe mama langa Romy, tatal meu adoptiv.
-Sakura , draga mea . Te-ai trezit? Ii aud glasul mamei , care batea la usa sa vada daca sunt treaza
-Da. Intra.ii raspund eucu un glas mai mult ragusit
-Scumpo. Totul e gata, imi spune ea trista.
-Bine. Am sa ma imbrac si vin si eu imediat. Ma ridic apoi din pat , incet si trista si ma duc la dulap si ma imbrac . Negru. Culoarea care nu mi-a placut niciodata dar pe care acum o uram pentru ca aveam sa o port la cea mai urata si trista zi din viata mea. Dupa aproximativ 5 minute am iesit din camera.
-Buna, imi spune Sasuke care ma astepta langa usa. Statea rezemat de perete cu privirea in pamant.
-De cat timp esti aici? I-l intreb eu
-De un minut cred. Esti gata? Ma intreaba el suparat
-Da. Sa mergem , ii spun eu si apoi coboram. Jos ii vad pe Naruto, mama 2, pe Nareno , pe tata,pe Ten-Ten , Ino, Temari, parintii acestora, pe Hinata si Neji , fratele ei si parintii acestora,
-Mergem? Ma intreaba tata venind langa mine si luandu-ma in brate.
-Da. Ii spun eu incet . Simteam cum mi se inmoaie picioarele, dar doream sa fiu acolo, sa ii indeplinesc dorinta mamei.
Toata lumea iese apoi afara din casa, eu si tata ramand in urma.

Pana acum, am inteles ca sufletul Sakurei este facut praf. Sper ca o sa isi revina si ca mama ei o sa fie razbunata. Ce sa iti mai zic, iti iubesc fic-ul si imi place foarte mult cum descri sentimentele. Sunt atat de nerabdatoare si curioasa sa vad ce se va intampla in capitolul urmator.


P.S.: Iti multumesc ca m-ai anuntat !

Cap 17- Drumul spre disperare si durere

-Sigur esti pregatita ? Ma intreaba tata inca odata vazand ca ezit putin sa ies.
-Nu stiu. Mi-e greu sa o vad asa , spun eu si lacrimile incep sa imi curga
-Draga mea, ce ti-a spus mama ta cand ati vorbit ultima oara?
-Sa nu plang si sa fiu puternica, ii spun eu cu privirea in pamant
-Si atunci? Nu ai sa ii indeplinesti aceasta rugaminte? Draga mea, ea s-ar bucura foarte mult si in plus sunt sigur ca nu ar vrea sa te vada plangand, imi spune el ridicandu-mi fata in palmele lui moi
-Bine. Asa am sa fac .,,am sa incerc’’ , spun eu.
-Bine. Atunci mergem? Imi spune el
-Bine. Sa mergem. Ii raspund eu si iesim pe usa. Raman inmarmurita de imaginea funebra pe care o vad. Masina funerara era in fata casei . Mama era inauntru. Fara suflare. Ceilalti asteptau langa masinile lor . Am inceput sa pasesc incet. Nici nu am vrut sa privesc masina in care era mama mea. Incercam sa fiu tare dar nu prea reuseam. Durerea era prea mare. Am ajuns in dreptul masinii tatei si m-am urcat in ea. Am pornit apoi spre Hiroshima. Peste cateva minute de cand am pornit , telefonul meu a inceput sa sune.
-Cum te simti draga mea? Ma intreaba Sasuke care tocmai ma sunase. El se afla in spatele nostru, in masina sa impreuna cu Hinata si Neji care au dorit sa mearga cu el . Eu imi intorc privirea in spate ca sa i-l vad si ii zambesc putin .
-Bine. Ii spun apoi .
-Asa te vreau. Atunci hai ca te las. Sa nu mai plangi bine? Bratul cum ti-e mai e?
-Mai bine. Ma doare putin dar ignor durerea. E minora in comparatie cu aceasta durere din inima . Ii spun eu trista
-Bine. Cand o sa ne intoarcem mergem la spital la tatal tau sa te examineze mai bine. Da? Ma intreaba el
-Da. Bine.
-Atunci te las. Sa nu plangi si nu uita ca te iubesc
-Si eu, se aude si glasul Hinatei .
-Si eu va iubesc pe amandoi. Si pe tine si pe Hina. Ii spun eu lui Sasuke apoi inchid telefonul.
Drumul a fost lung. Nu stiu exact cat a durat, pentru ca am adormit putin in masina, dar in cele din urma am ajuns. Nu imi venea sa cred ca aici avea sa se termine totul. Ne-am oprit in dreptul mormantului. Slujba avusese loc dimineata deci acum trebuia doar sa o inmormantam. Am coborat din masina la fel ca si ceilalti. Sasuke a venit langa mine si m-a luat de mana . Am privit spre masina unde era mama si lacrimile au inceput sa imi curga pe obraz.
-Nu , nu plange , te rog, imi spune Sasuke si ma strange repede in brate . Apoi dupa ce imi iau privirea din pieptul lui vad ca mama era scoasa din masina in sicriu. In clipa aceia am simtit dea binelea ca am sa cad , dar am rezistat. Am spus ca voi fi puternica si asa aveam sa fac chiar daca imi era extrem de greu. Am inceput sa pasim cu totii spre mormant. Am ajuns si am vazut ca totul era deja gata.
-Cum de e totul gata? Intreb eu putin uimita
-Tatal tau a venit aseara aici si a vorbit cu parintele sa fie totul gata pentru ora asta , imi explica Sasuke
-Aha , dar de unde stie unde era adresa? Intreb eu
-De la mine. Mai tii minte ca in ziua aia te-am intrebat unde ai locuit in Hiroshima si tu mi-ai spus? Ma intreaba brunetul;
-Da. Si tu m-ai intrebat asta ca sa te duci la ea si sa o aduci nu? I-l intreb eu trista
-Da. Asa e . Imi spune el punand privirea in pamant. Eu imi pun mainile in jurul fetei lui si ii ridic privirea astfel incat sa i-l pot privi in ochi
-Iti multumesc. Ii spun eu cu lacrimi in ochi
Sakura esti gata? Ma intreaba Naruto venind langa mine.
-Da. Sunt gata , ii spun eu cu un greu in suflet si apoi ma uit spre sicriul unde era mama . Cu toate ca am incercat din greu , nu am putut si lacrimile au inceput sa curga pe obrajii mei din nou. Tata a venit langa mine si m-a luat in brate. M-am dus apoi langa ea si i-am pus o floare pe piept .
-Am sa te iubesc mereu. i-am spus cu o voce stinsa , am sarutat-o pe frunte, una din lacrimi cazandu-i pe fata, exact langa ochi apoi a inceput sa se prelinga pe obrajii ei reci. Daca nu as fi stiut ca era lacrima mea , as fi spus ca si ea plange. Sau poate chiar asta si facea. Sicriul a fost acoperit si a inceput apoi sa coboare, incet. Pe tot parcursul inmormantarii tata m-a tinut strans in brate. Se vedea pe fata lui sa nu ii era bine. Si el suferea. Nu cred ca inca o mai iubea dar probabil suferea din cauza mea. Suferea din cauza tristetii mele.
Oamenii au inceput sa plece incet. Am mai ramas, doar eu , Naruto si parintii lui, tatal meu, Sasuke si Hinata . Totul a fost acoperit. Am pus coroanele deasupra si am facut ultimele aranjamente apoi am cerut sa stau cateva momente singura .
-Bine. Noi te asteptam la masini, imi spune Naruto , apoi au plecat toti.
-Mama , doream sa fim singuri ca sa iti fac o promisiune, de fapt e mai mult un juramant. Am sa te iubesc mereu dupa cum stii si iti jur ca am sa te razbun. Iti jur ca am sa i-l omor cu mana mea pe Sam , daca am sa i-l vad. Iti jur mama . Moartea ta nu va ramane asa. Sam o sa plateasca pentru ce a facut. Ai sa vezi mama . Spun eu cu mana pe mormantul rece, in lacrimi.
Ma ridic apoi din genunchi si imi indrept privirea spre mormantul de langa pe care scrie Haruno Romy Syuki. Tatal meu adoptiv. Merg in dreptul crucii lui si ii pun o floare pe ea. O floare pe care o pregatisem pentru el. De cand murise , nu fusesm la mormantul lui decat de 3 ori cu mama pana l-a cunoscut pe Sam. De atunci nu am mai fost deloc pentru ca nu ma lasa nenorocitul ala si apoi dupa ce am plecat de aici nu m-am mai reintors sa merg la mormant.
-Buna tati. Ti-am adus-o pe mama aici, ca sa fiti impreuna , spun eu trista cu lacrimi in ochi. Acum o sa fiti amandoi mereu . Stiu ca ai iubit-o si imi pare rau ca nu a-ti putut avea si voi un copil impreuna , un copil care sa fie cu adevarat al tau , spun eu amintindu-mi de trecut

In urma cu 6

,,-Mami , de ce nu imi mai faceti o surioare? O intreb eu pe femeia care statea langa mine pe canapea
-Pai draga mea, esti prea mica ca sa intelegi, imi spune ea punandu-mi mana pe cap
-Ba nu e adevarat. Eu vreau o surioara. Si inteleg pentru ca sunt fetita mare , ii spun eu zambind
-Bine. Am sa iti spun . Tatal tau nu mai poate avea copii. Imi spune ea ezitand putin.
-De ce nu poate? O intreb eu neintelegand ce imi spune
-Pentru ca are o problema si a fost la doctor scumpo si asa i s-a spus, imi explica ea
-Ce rau imi pare . Si eu imi doream o surioara , ii spun eu trista.
Dupa cateva zile
-Mamai , mami!! , strig eu coborand scarile.
-Da scumpo. Ce e? Ai patit ceva? Ma intreaba ea ingrijorata iesind din bucatarie
-Mami, mai spun odata si ii sar in brate stranagnd-o puternic de gat.
-Ce e scumpo? Ma mai intreaba ea odata .
-Unde e tati? O intreb eu
-E la munca draga mea. De ce?
-Doream sa va spun ca m-am gandit mai bine si imi pare rau ca nu mai puteti avea un copil , dar m-ati facut pe mine nu? Si poate e mai bine asa , ca daca as mai fi avut o surioara , poate pe mine nu m-ati mai fi iubit asa mult si asa raman preferata voastra nu? Ii spun eu si apoi o sarut pe obraz
-Scumpa mea. Nu te gandi la asta . Mereu vei fi preferata noastra indiferent de ce se va intampla. Ne bucuram sa te avem si te iubim foarte mult , imi spune mama si ma saruta pe obraz
-Si eu va iubesc’’

In prezent

Acum mi-am dat seama de ce ea si tatal meu adoptiv nu au avut copii. Probabil el niciodata nu a putut avea copii si s-a bucurat ca a intalnit-o pe mama si m-a iubit mult el neputand sa aiba copii.
-Sa ai grija de ea , mai spun eu odata privind spre mormantul tatei . Va iubesc, spun eu apoi cu voce tare dupa care plec. Ma duc la masina tatei si intru. Totul era trist.,, Eu aveam sa imi tin promisiunea. Daca aveam vreodata sa i-l mai vad pe Sam , aveam sa i-l omor cu mana mea. Am jurat asta si asa voi face.'' Ma gandeam eu hotarata
-Mergem? Ma intreaba tata
-Da, spun eu trista si privesc pe fereastra apoi imi vine in minte imaginea casei unde am crescut. Stai!! Spun eu cu voce tare.
-Ce s-a intamplat? Ma intreaba tata speriat si apoi opreste masina.
-Vreau sa merg sa vad casa, spun eu trista si tata isi da imediat seama despre ce e vorba
-Bine, dar sa imi spui tu drumul, bine? Imi spune el
-Bina. I-l sun pe Sasuke ca sa ii anunt si pe el, spun eu si apoi scot telefonul din buzunar
-Da Sakura ce s-a intamplat? Ma intreaba Sasuke putin speriat. Ma uit in spate si vad ca avea masina pornita dar inca nu plecase.
-Sasuke , eu si tata vrem sa mergem undeva. Vreau sa imi vad casa unde am copilarit. Ii spun eu brunetului
-Bine. Atunci cum facem? Noi plecam si veniti si voi sau cum? Ma intreaba el
-Nu . As vrea sa veniti si voi cu mine. Ii spun eu apoi el le face semn celorlalti sa ne urmeze si am pornit .
Eu i-l indrumam pe tata pe unde sa mearga si cand in sfarsit am ajuns am simti cum cineva imi strapunge stomacul. Era un sentiment diferit. Neplacut si in acelasi timp ciudat. Vedeam in fata mea casa mare si frumoasa care era odata , acum fiind mai mult scrum. Am oprit masina cu totii si am coborat. Am privit casa mare din fata mea. Cat de frumoasa era inainte si acum era doar o casa parasita. Nimeni nu mai statea in ea. Sus la etaj se vedeau geamurile arse. Probabail acolo a pornit focul. Daca s-ar fi intamplat la parter probabail mama ar fi iesit mai devreme si nu s-ar fi intamplat asta acum. Ma gandeam eu in timp ce priveam casa.
-Vreau sa intru, spun eu si inaintez .
-Bine. Vrei sa te lasam singura? Ma intreaba Sasuke
-Nu. Mi-e frica. Spun eu in timp ce un sentiment de teama ma incoajoara. Ma temeam sa nu intru in casa si sa fiu coplesita de sentimentele neplacute .
-Bine atunci mergem si noi, spune Hintna si apoi incepem sa pasim spre casa .
Incetul cu incetul am ajuns in fata usei si am apasat pe clanta. Usa era descuiata. O imagine obscura s-a infatisat dincolo de usa. O imagine intunecata. O casa pustie. Am intrat incet inauntru. In casa totul era un dezastru. Lucruri aruncate si sparte pe jos. Perdele rupte de la geamuri si fotoliile erau aruncate. ,,Acolo se daduse o lupta in seara precedenta.'' Ma gandam eu in timp ce ma uitam in jur. Totul era un dezastru. Ma apropii de scari si incep sa urc incet. Ceilalti ma urmeaza si ei pasind pe acelasi ritm cu mine. Cand am terminat de urcat scarile am ramas inmarmurita. Totul era ars. Din pereti nu au mai ramas decat caramida. Aproape tot etajul era ars cu exceptia camerei unde statusem eu inainte sa plec. M-am apropiat incet si am deschis usa fostei mele camere . Doar peretii de dinafara erau putini arsi insa inauntru nimic nu era atins. Cu toate ca nu mai arata ca acum doi ani, pentru ca lenjeria patului era schimbata si nu mai aveam fotografiile din rame de pe noptiera , totul era la fel. Aceiasi mobila, acelasi calculator pe care dupa moarte tatalui meu adoptiv nu i-l mai deschisesem deloc. M-am dus la sifonier si l-am deschis. Cateva haine pe care le-am lasat dupa ce am plecat nu mai erau acolo. Dulapul era gol apoi privesc spre partea de jos a acestuia si in minte imi revin iar cateva amintiri .

In urma cu 4 ani

,,-Nu te las sa te atingi de ele nebunule, spuneam eu in timp ce plangeam
-Sakura , unde esti? Striga Sam dupa mine
-Trebuie sa ma grabesc. Unde sa le ascund? Ma intrebam eu speriata tinand in mana niste poze . Ma uit in jur si ma duc la dulap. Nu , aici le va gasi. Ce ma fac? Ma intrebam in continuare.
-Sakura , vin sa fac curat la tine in camera si cum ti-am promis totul o sa dispara ai inteles nu?, deci nu incerca sa te ascunzi, striga Sam in timp ce urca scarile
-Nu . Nu te atingi de ele , spun eu hotarata apoi imi vine o idee , biroul meu era detasabil . Partea de sus , o puteam lua usor si avea aceiasi dimensiune cu partea de jos a dulapului asa ca ma duc repede, o iau , pun partea de jos , pe care tineam tastatura , sus ,in locul celelalte parti ca sa nu se observe , ma duc la dulap , pun pozele jos si peste ele asez blatul de la birou incet. Era perfect, nu se cunostea nimic.
-Sakura , deschide usa. I-l aud pe Sam strigand la usa mea.
-Acum sa te vad cum le faci sa dispara pe astea, spun eu incet ca sa nu ma auda si ma duc apoi si ii deschid usa.
-Te-ai gandit sa deschizi usa? Ma intreaba el apoi ma fereste din calea lui eu aproape cazand jos si intra in camera. Asta trebuie sa dispara, pt ca e de la taicatu, spune el si arata spre veioza de la birou. O ia in mana apoi ,si o sparge. Bine . Una e gata, asta si ea trebuie sa dispara, spune apoi si se duce la dulap si ea un poster cu mine , impreuna cu mama si tata, i-l rupe si apoi se mai uita prin camera si nu mai vede nimic. Eu am incepu sa plang . Era un nenorocit. ,,Cum putea sa faca asta?'' Abia venise in casa noastra si deja isi arata arama pe fata, iar eu deja am inceput sa i-l urasc. Mai ai ceva? Ma intreaba el uitandu-se la mine. Poze , ceva? Mai adauga apoi
-Nu. Le-a aruncat mama , ii spun eu mintindu-l
-Bine a facut. Acum astea nu iti mai trebuie, pt ca eu sunt tatal tau acum , imi spune el si apoi pleaca din camera.’’

In prezent

Deschid dulapul si ma aplec usor astfel incat sa pot pune mana pe blatul de jos. Incep sa i-l ridic incet spre uimirea tuturor celor care erau in camera.
-Waw. Ce e asta Sakura? Ma intreaba Naruto
-Locul meu secret unde imi puteam pastra lucrurile de valoare , ii spun eu. Dupa ce iau blatul vad pozele si le ridic.
-Ce sunt astea? Ma intreaba tata venind langa mine. Eu nu ii raspund la intrebare si ma duc pe pat
-Veniti aici. Le spun eu si ei se apropie punandu-se in jurul meu. Am inceput sa le povestesc cum Sam mi-a aruncat lucrurile de la tata si cum eu am ascuns aceste poze in care eram eu cu mama si cu tata. Cele mai valoroase lucruri. Erau poze de cand eu eram foarte mica , cu cei doi tinandu-ma in brate. Si poze cu mine in primul an de scoala , si multe altele . Erau cam 16 poze .

Sakura in prima ei zi de scoala

Sakura si mama ei
-Te-au iubit mult. Imi spune mama , uitandu-se la mine. Acum doar ea imi mai ramase din moment ce mama mea adevarata murise.
-Asa e . Pana sa moara el si mama sa devina alcoolica si sa apara Sam , spun eu trista
-Dar mama ta nu a incetat sa te iubeasca, imi spune Sasuke
-Asa e. ii spun eu continuand sa ma uit la poze. Dupa vreo cateva minute , in care am privit pozele si am povestit ,eu am hotarat sa ma mai plimb prin casa asa ca am iesit cu totii din camera si am plecat spre camera mamei . Dupa arsuri se pare ca incendiul de acolo a pornit. In camera totul era ars. Nu mai era nimic acolo. Camera era goala. Totul era un dezastru. Nu stiam ce se intamplase pentru ca nu o intrebasem pe mama la spital , dar am sa aflu de le nenorocitul ala de Sam cand i-l va prinde politia, ma gandeam eu. Dupa aproape 10 minute , am iesit din casa , hotarati sa plecam. Am urcat in masini si am pornit la drum . Acum ma simteam mai bine pentru ca aveam amintiri cu mama si anume pozele , pe care le-am privit tot drumul. Cand in sfarsit am intrat in Tokyo era deja seara si deodata am simtit ceva placut . Am privit in jur si am spus:
-Aici e casa mea!
-Asa e draga mea, aici este. Imi spune tata privindu-ma. Paream mai vesela. Poate chiar eram . Ma gandeam acum ca mama era intr-un loc mai bun si orice ar fi va fi langa mine mereu dar aveam de gand sa ma tin si de promisiune.
Am ajuns acasa cu totii , cu exceptia lui Naruto care s-a dus sa o duca pe Hinata acasa. In seara aceia nu am facut nimic decat sa ma duc la bucatarie , sa mananc niste ramen , apoi sa urc in camera mea si sa dorm.

Sasuke P.O.V

Dupa inmormantare si dupa ,,vizitarea’’ casei in care a stat Sakura am plecat spre casa noastra. Cand am ajuns Sakura fiind obosita a mancat si apoi s-a dus la culcare.
-Sasuke , merg si eu sa dorm , imi spune mama cascand
-Bine . ii raspund eu scurt
-Bine. imi spune ea apoi urca scarile spre etajul al doilea unde era camera ei.
Dupa ce mama a plecat eu m-am dus in sufragrie ca sa vad daca Miwa e pe acolo. Cum nu era nimic am plecat in gradina , sperand ca e Jeny cu el pe acolo dar i-am strigat si nimic. Nici Jeny si nici Miwa nu erau. M-am intors in casa si am auzit un zgomot venind de la baie. Nu avea cum sa fie Nareno pt ca era un zgomot destul de ciudat asa ca am intrat sa vad cine este.

scuze ca n-am mai venit pe aici dar am avut niste treaba...
hehe draga mea adu mai repede nextul sa vad ce se intampla
te-am pupat dulceee

Cap 18- Lumina de dupa intuneric

Cand am intrat am avut o supriza placuta vazandu-l pe Miwa jucandu-se in cada goala cu o minge mica de plastic.
-Aici erai micutule? Spun eu dar la auzul glasului meu m-a privit in ochi si in momentul urmator m-am trezit cu el in brate, lingandu-ma pe fata. Da bine . Am inteles. Si mie mi-a fost dor de tine. Jeny te-a lasat singurel aici? De fapt sigur ca te-a lasat. Probabail saraca e foarte speriata de tine, ii spuneam eu catelului. Ies apoi cu el din baie si o vad pe Jeny intrand pe usa casei.
-Buna seara domnule , ma scuzati dar am fost sa cumpar cate ceva de la magazin pentru ca nu mai aveam. Se scuza Jeny
-Nu e nimic. Tu l-ai pus pe Miwa in baie? O intreb eu in timp ce mangaiam catelul
-Da . Ca sa nu i-l pierd . Am plecat abia in urma cu 10 minute domnule, spune ea
-Bine Jeny. Nu e nimic. Bine ai facut. Poti lasa lucrurile in bucatarie si te poti duce la tine sa dormi. Ai terminat treaba pe azi. Maine ai liber. Ii spune eu gandindu-ma ca a muncit si azi si era duminica, ziua ei libera
-Bine domnule. Va multumesc , imi spune ea si se duce sa doarma.
Dupa cateva minute timp in care m-am jucat cu Miwa in sufragerie a aparut si Naruto acasa .
-Miwa micutule. Ce faci? I-l intreaba blondul pe catelusul care ma tragea de sosete.
-Da , buna si tie , ii spun eu ironic baiatului care nici nu ma bagase in seama.
-Scuze Sasuke , buna. Spune apoi Naruto. Mi-e foame , adauga apoi si pleaca in bucatarie si mananca.
-Ti-l las pe Miwa ,eu merg sa dorm. I-l duci tu la locul lui sa doarma nu? Ii spun eu lui Naruto .
-Bine. Noapte buna, imi spune el continuand sa manance. Eu urc scarile si ma duc direct in camera mea . M-am asezat in pat fara sa ma mai schimb si am adormit imediat.

Sakura P.O.V

Dupa doua zile

Au trecut doua zile de la inmormantare. Azi aveam sa merg la spital ca sa imi scoata tata ata . Mana nu ma mai durea deloc. Acum ma aflam la scoala in ora de matematica. Toti de la scoala mi-au urat condoleante inclusiv profesorii. Sai nu venise deloc la scoala pana acum. Era ciudat, pentru ca el era un elev model. In pauza Gaara a venit la mine la banca.
-Buna Sakura . Stii . Nu am indraznit sa te intreb pentru ca esti in doliu dar mai dau o petrecere acasa pt ca e ziua fratelui meu si as vrea sa vii , daca se poate, imi spune roscatul putin trist.
-Am sa vin , ii spun eu schitand un mic zambet. Nu era un zambet fals , chiar doream sa fiu fericita si eram. Cu toate ca mama murise doream sa fiu mai vesela si sa ii ascult rugamintea si aceia de a fi fericita si puternica ca si ea sa fie la fel de acolo din Rai .
-Bine. Atunci ne vedem la mine maine la 20:00 . Bine? Poti sa i-l iei si pe Sasuke , spune Gaara apoi pleaca. Eu m-am ridicat din banca si m-am dus apoi la usa unde ma astepta Sasuke. Naruto si Hinata erau deja afara .
-Ce ai vorbit cu Gaara? Ma intreaba brunetul .
-Pai m-a invitat la el maine seara. A zis ca mai da o petrecere pentru ca e ziua fratelui sau, ii spun eu
-A , da . Mi-a spus Naruto ceva. L-a anuntat Sasori . Si iti dai seama ca e fericit. Nu s-au vazut deloc de gand a venit in tara. Dar totusi ma gandesc de ce nu a venit inca la scoala . Fratele lui spunea ca se transfera iar la noi dar au trecut doua zile deja. Adauga api Sasuke
-E , pai poate a asteptat si el sa se mai distreze putin si in plus maine e ziua lui . Poate vine dupa aia , ii spun eu
-Da , asa e , ai dreptate. Cum de nu m-am gandit? Imi spune Sasuke. Dar ce e cu tine? Pari mai vesela. Ma intreaba Sasuke uimit
-Pai chiar sunt. M-am gandit la spusele mamei si are dreptate. Trebuie sa fiu fericita , sa ma bucur pentru ea chiar daca nu e langa mine cu trupul ,e cu sufletul , ii spun eu zambind
-Asa e draga mea. Ai dreptate . Asa te vreau , imi spune Sasuke si apoi ma saruta. Nu dupa mult timp se suna de intrare si fiecare plecam la ora. Acum aveam ora de engleza si dupa aveam mult iubita ora de sport. Asteptam cu nerabdare sa treaca ora ca sa merg la sport dar cu cat asteptam mai mult cu atat trecea mai greu timpul. Cand in sfarsit s-a sunat de iesire am iesit cu totii veseli din banci.
Sakura ma bucur ca esti mai vesela azi. Imi spune Hinata venind langa mine pe hol.
-Da . M-am gandit la ce mi-ati spus tu si tata si aveti dreptate. Mama si-ar dori sa fiu mai fericita, ii spun eu si o imbratisez.
-Asa te vreau. Imi spune ea si ma saruta pe frunte ca o sora mai mare .
-Hei fetelor stati, ii auzim pe Sasuke si Naruto strigandu-ne din spate.
-Buna iubito ce faci? O intreaba Naruto pe bruneta apoi vine langa ea si o saruta
-Buna . Bine iubitule , va asteptam. Ii spune ea
-Da sigur. De asta mergeati, ii spune Sasuke gafaind pentru ca a alergat dupa noi. Buna iubito. Cum te mai simti? Ma intreaba apoi brunetul venind langa mine.
-Mai bine iubitule tu? I-l intreb eu si il sarut apoi pe buze
-Bine. Haideti sa mergem. Azi o sa va batem la sport . O sa vedeti . Imi spune Naruto increzator.
-Da . Sigur, mai vedem , ii spun eu sigura pe mine , insa nu stiu exact ce s-a intamplat la ora de sport, pentru ca in primele 30 de minute conduceam dar apoi situatia s-a schimbat pentru ca Sasuke a dat doua goluri consecutiv si apoi Naruto a mai dat un gol si clasa lor ne-au invins cu 5 la 3. Cu toate ca nu am castigat , eram fericita pentru ei. Restul zilei a decurs bine la scoala. Urmatoarele 3 ore au trecut repede si apoi am plecat spre casa. Cel putin asa credeam.
-Hai Hinata sa mergem , ne asteapta baietii afara. Hai , o strigam eu pe bruneta care isi cauta pixurile pe sub banca
-Da , acum.
-Bine fetelor. Noi v-am lasat. Sa va distrati bine? Ne saluta Ino si Temari apoi pleaca din clasa
-Bine. Pa . Le spun eu facandu-le din mana.
-Hai Hinata. Mai strig eu odata la fata vazand ca nu vine
-Acum. Gata . Uite le-am gasit , imi spune bruneta ridicand mana dreapta in sus .
-In sfarsit.
-Hei fetelor, deci asa ramane nu? Ma intreaba Gaara venind langa mine
-Ce? Intreab eu nedumerita
-Pai cu petrecerea. Veniti maine nu? Ma intreaba el inca odata
-A , da . Sigur ca venim. Ii spune Hinata vesela apoi vine la mine si ma ia de mana tragandu-ma repede dupa ea. Reusesc sa ii fac cu mana lui Gaara in semn de plecare inainte sa trec dincolo de usa clasei apoi eu si bruneta incepem sa fugim pe hol. Ajungem afara si ii vedem la poarta pe Naruto si Sasuke asteptandu-ne
-Scuzati-ne ca am intarziat dar mi-am pierdut pixurile , le explica Hinata
-Bine . Nu este nimic. Haideti sa mergem , ii spune Naruto si apoi ne urcam cu totii in masini. Bineinteles ca eu in masina lui Sasuke si Hinata la Naruto.
-Sakura vrei sa iesim la un suc astazi? Ma intreaba Sasuke punandu-si mana pe a mea
-Da sigur. As vrea . De ce nu? Ii spun eu fericita
-Ai mai vorbit cu tatal tau? Ma intreaba apoi
-Da , azi dimineata inainte sa vin la scoala . Ma intrebat cum ma mai simt . Ii explic eu
-Bine . Nu a mai venit la noi zilele astea. Imi spune brunetul
-Da . Mi-a spus ca a lucrat de noapte la spital si in timpul zilei a fost ocupat dar vine diseara la noi. Ii spun eu
-Ma bucur. Atunci e bine , imi spune baiatul si ma saruta apoi porneste masina si plecam in oras.

Prima. Nu am cuvinte, ca de obicei, e absolut superb. Oare ce se va intampla la petrecere ? Am o presimtire ca Sai va fi prin zona. Oricum abia astept sa pui continuarea. Te pup !

Sayu,buna! Am mai trecut pe aici, dar am uitat salas comentarii. Foarte frumos capitolul, Nu am ce comenta. A fost mult dialog. Anunta-ma cand pui next.

Aninima, te cheama cumva Mely?