Prolog

Totul se întamplă cu un motiv anume. Dumnezeu are grijă ca faptele bune să fie răsplătite, iar cele rele, să fie pedepsite. 
Orice suferință are capăt dacă îi pui tu. Poți fi victima, dar și prădătorul. Depinde cum dorești. Dacă nu ești mulțumită,
luptă pentr persoana pe care o iubești și pentru scopul tău. Dar dacă acel ''cineva'' nu te merită, ai să găsesti baiatul
potrivit, atunci când te aștepți mai puțin. El poate să îți readucă speranța în viață. Tu ești fulturașul pierdut, iar acel înger îți ține lumânarea. Doar că, trebuie să ajungi la ea, trecând peste  testele timpului.

Capitolul 1- Cuțitul de la spate

Pic...pic...Au început să cadă încetul cu încetul, strop cu strop. Norii negrii se luminează,  pregatindu-se pentru un bubuit 
intens. Încet,  lichidul transparent se prelinge fin pe suprafața rece a geamului. Mama Natură plânge și suspină odată 
cu venirea acestui  anotimp. Florile se culcă pe iarba arămie. Pomii zac fară veșmântul lor impunător de culoarea 
smaraldului. Cântecul trist  abia a început.  Peste trei  luni o sa vină liniștea iernii.O plapumă imaculată va acoperi 
drumurile înghețate. Extenuată  de  această atmosferă, mă ridic  din  culcușul  cald. Străbat cu privirea fiecare colțișor
 al încăperii ce mi- a  servit drept adăpost. Aceeași rutină, însă mâine începe școala și  cu ea  mă  întâlnesc cu prietenii mei.
Pe timpul  vacanței nu am prea ținut legatura,deci  îmi lipsesc foarte mult. Ei sunt totul pentru mine. Adică, Hide este
minunată. Mereu mă întreabă despre  cum decurg lucrurile  cu  Masaru. Îl cunosc  de când eram la grădiniță.  De atunci, 
am început  să îmi dedic  viața fericirii lui. Nu m-am destăinuit  nimănui.  Acest mic amănunt a rămas  un tabu pentru toată lumea. Doar Hidei i-am divulgat ce piatră am  pe inimă. Așa, ea a ajuns să îl cunoască  foarte bine.  Totul e perfect.
Viața-i minunată,  oamenii sunt cu toții încântători. Nu înțeleg de ce Haruka se izolează de toți și încearcă să mă învețe să  fiu distantă. Îmi scutur capul încercând să-mi mut gândul  de la  aceste minciuni. O casă atât de mare și încăpătoare încearcă
să-mi trăsară inima  de durere. Singurătatea nu e  buna niciodată.Mă îndrept cu pași mărunți către baie. Cu grijă, îmi dau jos rochița movulie și intru în cabină. Apa călduță îți 
limpezea mintea, iar mirosul  îmbietor  al gelului de duși îți răsfață simțuțul olfactiv. Un oftat sparge sunetul plăcut. O durere 
sufletească mă  străpunge involuntar. E ciudat,  ca  și cum, ar urma să se întâmple ceva rău. Ies rapid intrând în cameră. 
Cu prosopul drept  cămășuță, mă trântesc în  patul pufos, căutând  și  prin telefon poza lui. La vederea acelui chip mirific, începe 
inima să-mi pulseze mai tare.  Acei ochii castanii, parul scurt și roșu ca flăcările infernului și în special corpul acela bine făcut. Curând, începe să devină totul negru. Mi-am lăsat trupul firav în mâna somnului. Alerg fără să știu unde mă duc.  Mă simt  urmărită, încolțită și mai ales, atât de singură. Doar urletul prelung al unui lup rupe în mii de bucăți tăcerea morții.
Spernața era de mult pierdută, facându-și loc adrenalina ce băga spaima-n mine. Strig un "Ajutor!" care a fost rostit de prisos. 
Intr-o  fracțiune de secundă aud cum tufișurile din preajma  mea foșnesc  prevestitoare.O umbră familiară se  apropie încet de mine. Fața ei... este  inexistentă. Doar corpul îmbrăcat ca și iubita mea prietenă e vizibil. Speriată, bat în retrage  dar dau de un  lucru tare care ma prinde  de  talia mea subțire. Îmi întorc privirea și rămân stupefiată la vederea posibilului atacator. Trupul fiind 
leit cu cel al lui Masaru. Începe să-și coboare palmele cât să îmi prindă mie brațele slabe .Chiar dacă era  el,un fior de gheață m-a  fulgerat. Prietena mea  a început să alerge  în forță scoțând la iveala un cuțit care mi-l introduse  în inimă.. Strig de durere  crezând că  e real,  dar când îmi dau seama ca sunt în  umila mea cămăruță mă liniștesc. A fost un coșmar.

Buuun! Deci am închis 3 fic-uri pentru acesta.  Sper sa fie bun. Astept critică constructivă de la persoane cu experiență. Înainte să vă las, vă explic cum stă treaba.
In capitolul 2 vă prezint  personajul din care am pus perspectiva. Eu nu sunt fată gen: "Viața-i  minunată!". Tocmai de aceea 
scriu  acastă poveste.  Ca să  arăt cum stă  treaba.
Va pupicesc! Love you all!