Hey, sis!
Multumesc mult pentru comm.
Ma bucur ca-ti place.
Next-ul nu stiu cand il aduc, pentru ca sambata nu vred ca am timp, duminica excursie, iar vineri scriu pt. concursul de Halloween. In concluzie, sunt moarta.
Va .

Capitolul 5: Povestea continua

Neji's Point Of View

"Desfatul ei a tinut toata ziua, dar atunci cand a atins, intrega, pamantul acoperit de frunze, il vede pe cel care a ajutat-o acum putin timp. Stanjenita, ii priveste ochii mari ce exprima multa mirare, ca si cum ar fi vazut Moartea cum trece pe langa el, ocolindu-l cu buna stiinta, in timp ce-si roteste arma alba in mana scheletica. Tanara priveste tematoare fiecare muschi al lui, sperand din tot sufletul ca cel care se afla in fata ei sa nu se intoarca pe calcaie si, cu viteza, sa porneasca spre sat, pentru a le spune oamenilor nautatea. Insa, tot asteptand, isi da seama ca frica ii este alimentata de impietrirea brunetului care nu vrea sa scoata nici macar un sunet. Doar se uita la ea...

-Ce mai astepti? Pana acum, puteai sa le spui tuturor ceea ce propii tai ochi au vazut...

Glasul lin al fetei il trezeste brusc. Cu miscari prudente, isi clatina capul, apoi, timid, incepe sa faca cativa pasi. Destul de greu, ajunge in fata ei. Degetele lui lungi ii ating obrazul inflacarat de emotii, ochii lui ii ating pe ai ei, iar buzele crispate vor sa se uneasca intr-un umil sarut. Desi debusolata, Sakura il intreaba cum se numeste? Raspunsul vine rapid, nevrand sa lase urmele dure ale suspansului sa atinga atmosfera ce i-a cuprins atat de usor. Numele lui este special, cel putin pentru rozalie: Shikamaru. Acesta, parca neputand sa se abtina, o complimenteaza:

-Esti atat de frumoasa... Nu vreau sa-ti fac rau!

Lacrimi cristaline cad usor pe pamant. Nimeni nu se mai comportase atat de dulce cu ea. Este adevarat ca avea prieteni buni, ce o ajutau la nevoie, dar nici un baiat nu si-a gasit macar curajul de a vorbi in preajma ei. Pentru adevarata floare de cires, erau penibili, dar pentru cea pe care o interpreteaza cu succes totul este frumos. Poate mult prea mult roz, pe aici, pe acolo, dar, in rest, ambele personalitati ale ei pot vedea realul in lume. Nimeni nu-i poate reprosa ceva, este mult prea perfecta..."

Cu aceste ultime cuvinte, inchei o alta pagina a povestii. Daca mai continui acum, incep sa delirez, iar spusele despre cat de perfecta si fermecatoare e nu se vor opri in veci. Stiu ca sunt nebun, dar sta in firea mea. M-am trezit devreme, doar pentru a scrie, caci ziua trecuta mi-am petrecut-o, ca un idiot, prin baruri, asteptand o minune imposibil de indeplinit. Acum, jumatate din cele doisprezele ore alocate soarelui spre a sta pe cer s-au dus, iar eu ma holbez la scrisoarea frumos ornamentata de stampila regelui. Am primit-o acum ceva vreme, cand aruncam hartiile pline de aberatii prin camera. Noroc ca am avut suficient timp pentru a le ascunde in cufarul de sub pat...

Oftez sonor si deschid, brutal, sigiliul. Citesc pe nerasuflate fiecare cuvant, pana termin. Apoi, trist, ma arunc, de pe micul scaun, in pat. Parintii mei, persoanele pe care le iubesc cel mai mult, sunt morti. Totul datorita "celui mai bun prieten" al meu, Kisao. M-a tradat, dar nu pentru prima data. A facut-o si in anii trecuti, prin lucruri marunte. Ma doare fapta lui, nu doar aceasta, dar ce-i pot face? Degeaba as incerca sa gasesc un raspuns...


Scurt, dar sunt foarte obosita.
Imi cer scuze, oricum, ca nu mi-am respectat promisiunea. Insa am avut o iesire la Mall neasteptata.
Sper sa va placa.
Va .

Capitolul 6

Vesti rele au aparut

Neji’s Point Of View

Lacrimi amare, nefolositoare unui barbat, imi traverseaza fata obosita deja de neajunsurile vietii. Sunt mult prea multe greutati pentru un om firav, care, desi a depasit lejer varsta frumoasa de douazeci si cinci de ani, nu poate trece peste vesti marunte. Totusi, asta nu e ceva mic, nesemnificativ, ci depaseste marimea universului., cel putin pentru mine. Of! Aiurit mai sunt! Chiar speram la o viata macar putin fericita? Ei erau singura mea raza de soare, dar acum intunericul a acoperit lumina. Mai trist ca niciodara, imi sterg brutal darele de apa de pe chip, fata de care am nutrit sentimente de dispret. Imi inchid ochii, devenind din ce in ce mai extenuat. Corpul isi pierde din forta, iar eu intru in lumea viselor.

Ajung, dar, intr-o loc diferit, ce pare foarte real. Explorez padurea total necunoscuta vizual, insa care imi aminteste de povestile bunicului. Parca o vad pe mandra Sakura zburand ghidus prin imprejurimi, vrand sa inveseleasca populatia acestui sat plin de imperfectiuni. Picioarele mi se arcuiesc, iar eu ajung sa ating iarba verde. Ma intind, urmand sa privesc cerul care incet si sigur ma hipnotizeaza.

-Astept de ceva timp sa-mi observi prezenta, prea bunule Neji.

Acea voce cristalina! Nu am mai auzit-o pana acum, dar puritatea ei ma face curios. Ma indrept spre sursa sunetului. Ramana inmarmurit atunci cand o fiinta superb mi se arata in fata. Ochii ei verzi ma atrag nespus, parul roz, lasat sa cada in cascade pe spatele ei gol, corpul perfect, pus in evidenta de rochia alba, lunga, ii dau tinerei fete un aspect fermecator. Soptit, reusesc sa ii zic numele. Aceasta ma aproba, confirmandu-mi faptul ca este chiar Sakura Haruno, cea pe care o iubesc de cand ma stiu. Zambesc incontrolabil, uitand de tot, insa aceasta ma trezeste prin vorbele ei sincere:

-Nu te intrista din cauza vestilor rele! Cauta, neincetat, persoane care sa te aline! Cel mai important, insa, este sa ma uiti. Eu, alaturi de singura mea iubire, suntem morti. Cauta o femeie care sa te merite cu adevarat!

Cu greu, realizez mesajul pe care vrea sa mi-l transmita. Adevarat, voi termina cartea, dar trebuie sa incerc sa ma exterorizez. Ea e promisa altcuiva, iar eu nu am dreptul sa-I nelinistesc somul cel de veci. Oftez, apoi, cu miscari rapide, o imbratisez. Ii multumesc din inima, iar tot ce face scumpa rozalie este sa-mi accepte, cu sfiala, spusele.

-Ia mainile de pe ea! Este a mea!

Floarea de cires doar rade cristalin, privindu-l amuzata pe Sasuke. Fuge dornica spre el, urmand sa-I atinga buzele usor, fermecandu-l irevocabil. Colturile gurii mi se rotunjesc, dornice si ele de a mai vedea astfel de clipe inocente. Totusi, eu sunt absorbit inapoi in casuta mica din mijlocul satului. De acum, stiu ceea ce este bine pentru mine. Voi incerca sa-mi gasesc singura ruda pe care o mai cunosc, vag. Hinata. Un nume atat de frumos, potrivit ei. Nu am mai vazut-o de un car de ani, dar asta se va schimba. Chiar maine, la prima ora, voi incepe sa-mi fac bagajele, apoi voi pleca in cautarea femeii cu ochi lila…



Na, ca m-am tinut, oarecum, de cuvant.
Sper sa va placa!

Capitolul 7

Din nou impreuna

Hinata's Point Of VIew

Razele soarelui lumineaza mica gradina din spatele casei, facand florile sa para din cristal. Iarba pe care abia au cazut picaturi fine de ploaie hipnotizeaza orice om. Slujitoarele locuintei, putine la numar, isi petrec timpul liber in micutul foisor de langa gardul inalt, band, ca de fiecare data, ceai. Prea mult dupa parerea mea, dar daca lor le place, eu nu le pot discuta gusturile. Poate suna ciudat, dar ele sunt singurele prietene pe care le am. Doar pentru ca tatal meu este bogat, ceilalti m-au considerat snoaba, sau stateau cu mine doar din interes. Nu le pasa daca ma ranesc, daca inima-mi sangereaza. Din pacate, mi-am dat seama prea tarziu. Pana sa realizez eram singura, intr-un nor intunecat, unde doar eu aveam loc.

Oftez, satula de atatea ganduri profunde, care ma absorb, mereu, in lumea paralela. Imi asez parul brunet cu reflexii albastre, in coc si pornesc spre bucatarie. Ochii mei lila inspecteaza fiecare colt de camera, patruns de intuneric. Mult prea mare fiind, casa are si locuri in care orice fel de lumina nu ajunge. Insa, o incapere este mereu plina de speranta, de fascinatie: cea in care troneaza atat hainele mele, cat si ale mamei, sau fostele. Accidentul de acum cinci ani a omorat-o, insa nu doar pe ea. Am fost distrusa, pur si simplu refuzam orice gand disperat, care imi soptea, mereu, sa o urmez. De asemenea, a fost cea mai grea perioada din viata mea, iar varsta pe care o am acum nu e cea mai mica. Douazeci si doi de ani, plus cateva decenii adusede suferinat. Greu de crezut, stiu, dar sunt o renumita faptura magica, insa care a mai ramas doar o legenda, asemeni Sakurei Haruno. Doar ca ea era zana, ba chiar una a apei, iar eu sunt vrajitoare. De nenumarate ori am trecut peste moartea celor care credeau ca sunt parintii mei, deoarece le stergeam memoria...

Fara a-mi da seama, ajung in fata usii ce duce spre cautatul meu pahar cu apa. Intru usor, lasang rochia lunga pana in pamant sa se uneasca cu lemnul, scotand mici zgomote. Caut, agila, pana dau de ceea ce caut.Linistita, las setea sa mi se potoleasca, pana sunt intrerupta, in mod brutal, de Xenia. Aceasta, cu fata inocenta si parul in vant, imi zice, pe un ton dulce:

-Hinata, te asteapta un baiat, parca a zis ca se numeste Neji Hyuuga.

Inima imi bate mai tare, auzindu-i numele. Dragul meu verisor, de cand nu l-am mai vazut! Incep sa zambesc involuntar, apoi picioarele o iau inaintea mea si incep sa alerg.
Palmele ating materialul fin al rochiei, strangand si ridicand putin, pentru a nu ma impiedica. Capul mi se intoarce in toate partile, pana il zaresc. Ii sar in brate, oarecum inconstienta, dar tot la ce-mi sta gandul sunt bratele mele in jurul gatului lui, poate prea tare, insa nu se plange. Oricum, nu m-as opri. Poate sa ramana fara aer, acum vreau doar sa-l simt pe el. Atunci cand tineretea era alaturi de mine, il iubeam. Noptile, toata fiinta mea se concentra pe el. Era si inca mai este lumea mea. Nu am reusit sa-l uit dupa atat amar de vreme!

-Hin! Cat de mare ai crescut! Mi-a fost atat de dor de tine!

I-a fost dor de mine? Am crezut ca a uitat de existenta mea aproape inutila. Simt cum lacrimile vor sa-mi umezeasca obrajii, dar nu trebuie sa-l las sa ma priveasca asa! Sunt puternica! Daca si el ar avea aceeasi parere despre mine ca ceilalti, nu stiu ce as face....



Stiu, scurt, insa am zis si o voi mai zice: Nu pot mai mult, nu pana in vacanta!
Oricum, sper sa va placa!

Capitolul 8

Secretul iese la iveala

Neji's Point Of View

Am venit la Hinata de doua zile. De atunci am stat mai mereu impreuna, ne-am depanat povestile triste sau vesele. Mi-a daruit o camera cu mult mai mare ca cea cu care sunt obisnuit, insa cand am refuzat-o politicos, ea mi-a spus, sigura pe sine, cum nu am mai vazut-o niciodata, "Aici vei sta si punct!".

S-a schimbat. A devenit frumoasa, eleganta, insa mai rece. A fost incercata de nenumarate ori de cei din jurul ei, toate aceste intamplari facand din ea o persoana schimbatoare, aproape distructiva. Totusi, cu mine se comporta atat de frumos!
Dau din cap, vrand sa alung gandurile ce-mi inunda minte. Imi plimb privirea de la tavanul alb, imaculat, spre biroul plin de hartii. In seara trecuta, am incercat sa mai scriu macar putin din povestea Sakurei. Chiar daca mi-am lamurit sentimentele, nu vreau sa o dezamagesc. Oftez scurt, apoi ma ridic in capul oaselor prin miscari incete.

Deodata sunt obosit, fara vlaga. Parca epuizat de atatea incercari fara rost, pentru a demonstra cuiva ca ne putem duce vietile chiar daca cei dragi noua sunt morti, sau , din potriva, nu avem pe nimeni langa noi.

Zambesc trist, lasandu-mi corpul relaxat, poate prea mult. Ma asez, dupa mult timp, pe scaunul putin mai modern ca cel pe care stateam. Citesc fiecare rand, fiecare cuvant din poveste, cuprins de tristete. Lumea mereu va fi dificila, atat de greu de inteles!

"Shikamaru se dovedise un prieten adevarat, de la care te astepti mereu la fapte cavaleresti. Se intalnea mereu cu Sakura, avand mereu aceeasi privire tampa. De fiecare data, rozalia era tot mai frumoasa, ochii ei exprimand bunatate, fericire si, pe alocuri, firicele de iubire. Mereu stateau impreuna, starnind invidia unor colegi, insa cui ii pasa? Erau atat de hipnotizati unul de celalalt, incat cu greu puteai zice ca prietenia era singurul lucru ce-i leaga.

-Crezi ca vom fi fericiti mereu?

Intreaba, chiar in ziua de Craciun, frumoasa zana. Brunetul, neclintit, asezat in continuare pe piatra mare, ii raspunde sincer ca nu cunoaste raspuns pentru intrebare, insa va incerca din rasputeri sa-i fie mereu alaturi. Inima ei tresare, fericita, la aceste vorbe. Se intreba, pentru a mia oara in aceasta zi, cum a reusit sa-l cunoasca? El, atat de perfect pentru un muritor, iar ea o zana, personaj de basme.

-Frumoasa Sakura, esti suparata? Sau doar ganditoare?

O cunostea atat de bine! Nu vrea sa-i dea un raspuns grait, se multumeste cu un zambet firav, apoi mana ei fina o cuprinde pe a lui. Il trage dupa dansa in casa, la bradul fumos impodobit, unde Mosul a ajuns deja. Bomboane, ciocolate, chiar si jucarii ii faceau pe fratii baiatului veseli. Se ciondanea, din cand in cand, pe unica masinuta primita, insa apoi cadeau la invoiala cat ai clipi.

Insa, dupa cateza minute, cand doar globuletele le atingeau privirile, sau luminitele colorate, s-a auzit un ciocanit in usa. Uni, alaturi de ceilalti, s-a ridicat nedumerita. Parul roscat cu tendinte brunete statea valvoi in jurul ei. "Mica, dar hotarata", isi zice, in gand, floarea de cires.

-Am ajuns!

Se aude o voce masculina, apoi il vazu. Frumos, ca nimeni altul. Parul brunet ii statea ciufulit, putin ud din cauza efortului depus. Ochii negri, exprimau atat de multa tristete! Iar buzele sale carnoase... Abia rezista impulsului de a fugi cu toata puterea spre el, de a-l strange in brate. Nici vizitatorul nu era mai prejos. Fermecat de tot ce reprezinta ea, reuseste sa bolboroseasca, soptit, numele "Sasuke Uchiha."

-Sakura Haruno! Incantata!

Primele vorbe ce i-au unit, primul semn de gelozie din partea lui Shikamaru. Nu vorbea, nu! Caci, daca ar fi reusit, ar fi tipat, urlat, icnit atat de tare, incat toata planeta l-ar cunoaste. "Eu sunt cel pe care il iubesti! Eu ti-am pastrat secretul! Doar eu il cunosc!" isi repeta cuvantul "eu" in interiorul sau, vrand sa-si demonstreze ca este mai bun ca celalalt, cum dorea el sa-i spuna.

Isi intredeschide gura, apoi, vocale si consoane formeaza cuvinte ce o ranesc pe biata fata..."




Gata! Nu e corectat, din nou, voi reveni, insa orele la care scriu eu next-uri....
Sper sa va placa!
P.S.: Craciun fericit, lumee!

Capitolul 9

Secretul iese la iveala (Partea a doua)

Neji's Point Of View

"-Sasuke, Ayume ce face? Ea parca este iubita ta, nu? Sau Karin, ori Ino?

Afemeiat. Se lasase fermecata de o asemenea persoana ingrozitoare, care doar raneste sufletele femeilor. Mereu a urat astfel de oameni, iar acum nu era o exceptie. Atat de mult dorea sa retraga cuvantul "incantata" din propozitia pe care a spus-o! Privirea ei s-a schimbat radical, devenind rece, nepasatoare, spre bucuria vicleanului ei prieten.
Degetele ei s-au inalntuit cu ale lui, formand o stransoare pe care cu greu o poti distruge. "Seamana atat de mult, dar, din cate se pare, au o personalitate toatl diferita" isi repeta, in gand, Sakura. Apoi, il aude limpede,spunand alte lucruri ce i-au oprit inima:

-Scuza-ma! Era secret, nu?

Ochii ei verzi, linistiti, acum par tulburati de un singur cuvant. Daca a staruit atat de putin, inainte de a-i arunca adevarul in fata, in cat timp propriul ei secret va iesi la suprafata? Baiatul, surprins de prostia sa, incearca sa dea inapoi, dar timpul nu se va intoarce. In inima ei, chiar simtea ceva pentru acest muritor, insa totul s-a evaporat odata cu increderea. Se indeparteaza de el, spunandu-si pentru sine ca nu are ce cauta in aceasta casa. Isi ia haina de pe scaun, saruta parinteste fruntile copiilor, o saluta pe doamna Aime, apoi fuge. Nu stie unde, sau daca se va mai intoarce.

Isi inchipuie dezamagirea celorlalte zane atunci cand vor afla de isprava ei. Niciodata nu a fost atat de neatenta, incat sa fie vazuta in forma ei reala. In spate, ii aude pasii. Incearca sa dreaga ce a stricat, insa nu ii reuseste. Apoi, cand in sfarsit s-a oprit, a remarcat uluita ca nu Shikamaru alerga dupa ea, ci Sasuke.

-Imi pare rau...

"De ce?" ar fi vrut sa intrebe. "Pentru ca mai am putin si izbucnesc in plans, pentru ca-mi simt universul distrus dintr-un motiv pe care nici eu nu-l pot intelege, sau pentru ca ranesti bietele fete?" . Dar ea se multumeste cu o singura privire dezaprobatoare. In fond, oare de cate ori zisese cele trei cuvinte, intr-o aparenta vinovata? Nu va crede, nu va crede, insa cine pacaleste pe cine? Se simtea atrasa de el, lucru clar si dureros de adevarat.

Se privesc doritori, insa raman tacuti pana ce brunetul isi apropie amenintator de mult fata de a ei. Se departeaza, zau ca incearca, insa el pare atat de inflacarat!"

Imi ridic privirea din zecile de randuri doar atunci cand aud usa deschizandu-se. Hinata, imbracata intr-o frumoase rochie rosie, traverseaza camera tinand in maini o tava mica, pe care se afla doua pahare cu suc de mere, alaturi de cateva prajujituri.

Degajata, imi face semn sa ma indrept spre pat, pentru a putea sta de vorba. Ascultator, fac ce-mi spune. Cum poti sa nu o asculti? Este atat de ferma si atragatoare in miscari, in tot ce face. Stop! Neji, este verisoara ta, pentru numele lui Dumnezeu! Dar apoi s-a apropiat de mine, m-a cuprins in bratele sale si jur ca nu a mai contat nimic.

-Hin... De ce ai venit?

Ma priveste confuza, insa se desparte de mine, exact ce doream. Imi spune ca a aflat despre carte si era curioasa. Rad atat de tare, incat s-a speriat, rpima oara, urmand, mai tarziu, sa-mi urmeze exemplul. "Nu vei afla nimic" ii raspund, amuzat de situatie. A invatat ceva lucruri de la asa zisele ei prietene. Pare suparata, aproape ca ma convinge.
Linistit, ii spun:

-Nu-ti merge!

Chicoteste, redevenind vesela. Asta este verisoara mea scumpa, frumoasa, inteligenta si chiar trebuie sa ma opresc. Imi plec capul, cuprins de prea multe sentimente. Cine ar crede ca am putut ca o uit atat de repede pe dulcea Sakura? Insa, acum nutresc o iubire interzisa, departe de a fi intre doua rude. Zambesc tamp, vrand sa dau impresia ca totul merge bine.

Ma crede, chiar daca totul este departe de a fi asa....


Stiiiiu, scurt, stiiiu, a venit vacanta, dar se pune faptul ca am adus next si ieri?
Oricum, sper sa va placa.

Capitolul zece

Neji's Point Of View

"-Inceteaza, te rog...

Rugamintile frumoasei Sakura il mahneau, insa nu le putea opri. Se departeaza de zana, lasand-i suficient spatiu pentru a fugi departe de el. Ea se multumeste doar sa-l priveasca. Ochii ei verzi, inainte erau plini de iubire, insa acum sunt inundati in lacrimi. Prima oara cand il vazuse, a crezut ca inima ii va bate pentru el. Apoi, vorbele bine alese ale dragului sau prieten au contrariat-o. Nu dorea un asemenea om langa ea, nu cat timp traieste.

-Sakura...

Mana i se ridica, reusind sa-i atinga chipul. Da din cap, in semn negativ, parca vrand sa-i arate ca nu conteaza. Nu acum, nu pentru ea. Doar pleaca, lasandu-l in urma. Pasi ii sunt nesiguri, dar nimic nu o poate opri sa ajunga langa Shikamaru. "Singurul meu prieten" isi reaminteste. "Sasuke este doar un necunoscut" se apostrofeaza in continuare. Atat. Un om demn de mila, un simplu muritor. Insa ruda de sange cu dragul ei brunet. Dragostea nu poate fi usoara, nu? Care ar mai fi farmecul? Deja traim intr-o lume ciudata, unde totul iti este dat pe tava. Ajungi sa te intrebi ce e cu tine? De ce ti se pare totul atat de suspect? Pana la urma imbatranesti, mori, iar aceste interogatii nu-si mai au rostul.

-Unde pleci? Inca nu am luat cina. Iubire, te rog, ramai!

"Iubire?" Relatia cu el, cu singurul care i-a aflat secretul, era... Este din ce in ce mai complicata. Stie ca are sentimente puternice fata de tot ce reprezinta, iar asta chiar este greu pentru ea, in mod special. Totusi, acum sta in fata lui, obligandu-se sa nu-i sara in brate. Cine o asculta? Nimeni, nici macar propriul corp. Se simte atat de bine! Protejata, poate prea indragostita. Ii priveste ochii fermecatori, apoi, fara sa-si dea seama, buzele i se apropie prea mult de ale lui. Chiar cand se uneau, intr-o atingere nevinovata, a aparut misteriosul verisor. Rosu la fata, mult prea nervos pentru a-si constientiza faptele, incepe sa tipe, ba chiar devine violent. O smuceste de langa Shikamaru, reusind sa o raneasca.

-Stai departe de ea! Este doar a mea!

-Ba nu! Nici macar nu te cunosc, iar el, cel pe care il ranesti prin comportamentul tau, este iubitul meu!

Oare ea a rostit acele cuvinte? A lasat temperamentul adevarat sa-i iasa la iveala. Regreta, insa timpul nu se da inapoi. Tristetea tanarului din fata nu va fi alungata de ea. "Pleaca..." sopteste extenuata. Vrea sa o contrazica, dar atunci cand a deschs gura nu o putut zice nimic. Dorea sa o ia cu forta, sa o mute intr-un loc in care doar ei doi vor exista. Ar fi ranit-o mai rau. Isi promite, pentru el insusi, ca o va cuceri. Toata viata , tot timpul si-l va dedica ei.

"Voi discuta cu matusa. Sigur va fi totul in ordine. Voi mai zabovi pe aici. Sakura, chiar daca nu crezi, chiar daca nu ma auzi, te iubesc!" Gandurile rozaliei seamana cu ale lui, insa il alta masura. Iubirea este imbinata cu teama, dezamagire. Nici ea nu stie pe care il vrea alaturi. Habar nu are ce ii va oferi viitorul. Poate destinul nu ii este hotarat de cei doi. La fel de bine poate sa fie maritata cu un vampir si sa aibe un copil cu acesta.

Sasuke ofteaza, apoi ii respecta rugamintea celei care i-a furat inima..."

Mereu in impas. Niciodata impreuna, insa mereu unul langa celalalt. Bunicul ii descria ca fiind asa, insa gravitatea povestii m-a lovit abia cand am inceput sa scriu. Poate, cine stie, intr-o zi voi fi scriitor, iar lungile ganduri ce par fara sfarsit for fi ascultate de cineva. Voi plictisi alte persoane, nu doar pe mine ori Hinata. Curios este ca nu s-a plans. Nu i-am destainut nimic, din potriva. Am incercat sa ma fofilez. Acele amanunte care m-au afectat le cunoaste. Mereu a ghicit personalitatea unui om. Fara ajutor. Doar privindu-l intens timp de cateva minute. Poate de aceea...




Nu stiu cat de bun este, insa sper sa va placa.

Hellow... scuze. Am intarziat. Stiu. Nici nu pot scrie multe deoarece sunt teribil de trista. Vei stii tu de ce.
Deci, ai un capitol foarte frumos iar sentimentele ma invadeaza. Imi place mult.
Scuze ca e atat de scurt...
Ja ne surioara!