Cap 1: The first look outside the skyes :)

Sakura's pov:

Norisori cei pufosi incep sa se indeparteze tot mai mult de mine.. Stiam ce va urma..Ei chiar vroiau doar sa aduca suferinta oamenilor? Ei nu isi doreau ca acei micuti prieteni de sub noi sa fie protejati? Imi doresc sa pot sa fac si eu ceva..dar aici in cer sunt nefolositoare..Nimeni nu ma baga in seama de parca as fii o statuie care doar statea si priviea ce se intampla in jur. Dintr-o data din acei nori care se presupunea ca aduc pacea si linsitea care pentru oameni insemna bucurie si veselie..niste lacrimi cristaline au inceput sa cada usor peste acele fiinte care inca nu isi pierdusera credinta in noi, ca ii vom apara. Vroiam sa ii apar mai mult ca orice..dar..ce as putea face eu?! Sunt doar un mic ingeras incepator care nu avea nici o putere. As fii vrut sa stiu ce s-a intamplat cu mine..de ce plang norii atat de mult? Si ce as putea sa fac ca sa nu mai vad tristete in ochisori lor negrii ca onixul. Stiu ca e greu de crezut dar..norii chiar aveau ochi..Unii ingeri nu ii pot vedea..doar eu pot..Erau micuti micuti si negrii ca smoala. Dar ce conta? De cand mama mea,regina ingerilor a fost ucisa intr-un razboi impotriva demonilor, care a avut loc acum 2 ani. Nu vreau sa imi amintesc..vreau sa uit tot ce s-a intamplat acum 2 ani si sa imi traiesc viata aici in cer, unde imi este locul. Imi amintesc doar un singur lucru in acel razboi..ca..fiul sefului demonilor m-a ajutat sa scap de moartea cea cruda desii eram unul dintr-e dusmanii lui. In timp ce gandeam niste lacrimi s-au prelins pe chipul meu alb ca portelanul si au disparut intr-o clipa. De ce? De ce nu pot sa am sentimente? Nu pot nici macar sa plang..Imi doresc cateodata sa nu fii fost niciodata un inger...Imi doream foarte des sa devin un om si sa plec de aici pentru totdeauna, dar stiam ca aceasta dorinta care ma apasa intr-una nu avea cum sa se implineasca nici daca visam cu ochii deschisi. M-am ridicat incet de pe micutul norisor si am ramas in picioare. Ma simteam atat de bine..e atat de bine sa simt racoarea asta care imi trece in fiecare zii prin rochia alba pe care o purtam. Poate ca eram o printesa..si mostenitoarea la tron..dar..asta nu ma interesa..pentru ca..,,Noua mea mama'',Karin..mi-a luat demult locul asa ca nu mai avea cum sa ajung
,,Regina Norilor imperiali'' cum a fost mama mea acum mult timp. Dar...toate asta s-au intamplat doar din vina mea..daca nu as fii fost acolo, ea nu s-ar fii bagat in fata mea ca sa ma apere. De ce doamne nu am putut sta acasa si sa ma joc ca un copil normal..Eu tot am dat din gura ca vreau la razboi si ca vreau sa ajut si eu. Si multumita chestiei astea acum toata lumea ma uraste..Pai...nu chiar toata lumea...Fiul sefului demonilor,Sasuke venea deseori pe ascuns sa ma vada si sa afle nouatatile de pe aici. El e singurul prieten pe care il am si care tine la mine cat de cat..nu ca fostii mei asa zisi prieteni care vorbeau cu mine doar pentru ca eram printesa si aveam bani. De vreo 2 zile in colo ma gandeam doar la el..Mereu ma facea sa ma simt fericita si speciala doar cand ii auzeam numele. Off..ma intreb..daca ceva rau o sa se intample..el ce o sa faca? O sa ma ucida? O sa ma urasca? Nu vroiam sa se intample asta..eu tin atat de mult la el..M-as arunca si in iad daca ar fii cazul, doar pentru el.. Vreau sa stiu ca el este in siguranta..si ca va veni in fiecare zii aici sa ma viziteze si sa fim fericiti...Dar...

asta a fost..stiu ca e scurt..dar promit ca cap 2 va fii mai lung
Cap 2: Izgonirea din palatul norilor.
ne vdm :)

Foarte frumos :) sper sa ma anunti la next :)

mi-a placut foarte mult cum sakura traia in tinutul norilor
si ca era prietena cu un demon e interesant L**
sper sa pui nextu :)

te pwp :**
Shannaro!

Heiiii..si eu am citit.:):Astept continuarea!