dragut ,dar ce are saku cu craciunul

Edit Enya: Spam-urile sunt interzise. La a treia avertizare primeşti ban pe o perioadă nederminata.
SPAM = Posturi cu mai puţin de 10 cuvinte.

OOOOOO!!!!!! Unnde-i next-ul?Hmmm???Unde-i???Cand il pui???E un super fic hai mai repede cu next-ul si anunta-ma si pe mine cand il pui!Te pwp si spor la scris!!!

Hey ! Imi place mult ficul tau foarte mult, mai ales idee si te rog anunta-ma cand pui NEXTUL !

Foarte interesant ficul tau. Sincer chiar nu am mai intalnit pana acum un fic despre Craciun, deci dupa parerea mea idee este originala. Acum sunt tare curioasa de ce Sakura uraste atat de mult Craciunul? Adica totusi e luna cadourilor :> .... Si din cate am citit Sakura are o familie destul de numeroasa si putin enervanta sa zic, cred.. oricum abia astept next-ul . So.... spor la scris si sa pui urmatorul capitol cat mai repede posibil
p.s: daca poti sa ma anunti si pe mine cand pui capitolul 2

Te Pupaceste Lola

Sa ma anuti cand pui nextul.Pupici:****

Atenţie: ficul mai este postat pe blogul meu, asta în caz că daţi de el şi vă miraţi.
Revenind la oile noastre, aş vrea să rog cititorii, nu neapărat cei actuali, ca să lase comuri cel puţin de zece rânduri, fiindcă după cum s-a observat au fost câteva atenţionări de spam. Nu cer să scrieţi mii de rânduri, dar să nu faceţi spam. <3
Acum, am adus nextul, yey, într-un timp nu foarte record, totuşi am reuşit să-l corectez. Minune şi am luat exemplul lui tati: am scos capitolul la imprimantă şi l-am puricat cu roşu. Sincer e mai uşor aşa.
Sper să vă placă, nu e nu ştiu ce, dar vor urma capitole mai lungi şi mai încinse, palpitante.
Legat de comuri, voi răspunde în parte la fiecare şi aş vrea să-mi exprim uimirea, nu ă aşteptam la atâtea. Thanx!

Răspunsuri la comentarii:
Edena tu eşti o scumpă, mă bucur că ai trecut şi mă bucur că îţi place. Legat de greşeli, am corectat după, dar acum nu ştiu... ce să fac dacă am aşa o prostie în cap. Acum am corectat capitolul cu atenţie, dacă se ivesc greşeluţe aş dori să mi le enumeri aşa şi aşa, dacă poţi. xD
Oricum răspunsul la ura lui Sakura stă în amintiri şi trecut, încă din copilărie, vei vedea pe parcurs cum va evolua povestea şi vei avea un răspuns cert. Te asigur de asta.

Choco :) la tine chiar nu mă aşteptam. *laughs* Dar mă bucur să te văd. Mersii de tot şi sper să-ţi placă în continuare.

Enya oh, Emi, noi gândim la fel, ai uitat. Sincer chiar nu am mai rezistat, a trebuit să postez, plus aş dori să finalizez chiar până în 24-25 decembrie ficul. Sper să reuşesc.
Şi nu, Sakura nu e bântuită, adică e chiar Moş Crăciun care îi trimite scrisorile. Vei vedea pe parcurs şi tu cum decurg lucrurile şi Sasuke o să apară şi el în curând în peisaj.

Angelus Sine Alas oww, mă bucur să te văd aici. Deci l-am postat bine, mă bucur.
Da, deci sakura are ieşiri foarte vulcanice şi periculoase în preajma sărbătorilor. Şi da, cu adevărat Sasuke o va face să iubească din nou Crăciunul.

Smile for you ma faci să roşesc. Sincer mi se umple inima când aud că celor din jur le place stilul meu, asta înseamnă că au savurat bine povestea. Thanx.
Hmm, nu nu este bântuită de Moşu, el chiar îi trimite scrisori, în fiecare an.

Mentos ce surpriză. *heart-beat* Ma bucur sa te vad pe la ficul meu.
Doamne, ziua asta e faina rau de tot. xD
Apare si el in curand, stai calma, Sasuke e mai mult trimis decat sa vina de buna voie, vei vedea. Mersii ca a trecut, sper s-ti placa şi în continuare.

Ana_Maria_Girl uite că a sosit nextul. Sper să-ţi placă şi te-aş ruga să faci comentariile puţin mai lungi, nu de alta dar, faci spam şi nu îmi doresc să primeşti ban.^^

Aneta Blanche oo scumpa mea, te văd şi aici.
Da, vine crăciunul, dar uite că am fost prima cu un fic de genul, mă bucur să aud că îţi place. Scuze că nu te-am anunţat, mă gândeam că îl vezi oricum, dar nu mi-a trecut prin cap că vei şi trece. Mersii!

Crisalex hmm... mersii, ce altceva să spun. *hug* Dar ar mai fi ceva, sa nu mai faci spam. Nu de alta dar nu vreau să ia nimeni ban.
Oricum îţi mulţumesc că ţi-ai omorât din minutele preţioase să citeşti. *hug*

~Lola~ familia Sakurei aşa este, puţin cam sărită de pe fix. Oricum ei nu ştiau să o aprecieze, cam ăsta e planul principal al familiei acestea, după lucrurile se schimbă, din cauza cuiva. Mersii că ai trecut şi mă bucur să aud că ţi-a plăcut idea.

Cherryblosom30 ăăă... mersii, cred. Totuşi puteai să specifici puţin ce ţi-a plăcut sau nu. Însă pe mine nu neapărat asta mă întristează, sincer, ci mai mult că poţi lua ban de la spam. Dar chiar ş aşa apreciez că ai trecut. *kiss*

Danielle Oh! Thanx for coming. Nu mă aşteptam la atâtea lume, sincer.
Da, greşelile sunt ceva ce mă scot din sărite pe mine, eu una am dat edit, acum nu ştiu ce alte greşeli să mai am. Dar nu îţi face griji că de acum în colo am o nouă metodă de a corecta şi voi face în aşa fel încât să fie cât mai impecabile. Mersii pentru tot. *hug*

-Rainbow- vestită, serios? *laughs* Oh, Raimbow a mea, ce spumpă eşti, nu mă aşteptam să treci pe la creaţia mea, chiar de loc.
Răspuns la întrebare: Da e chiar Moş Crăciun care îi trimite scrisorile. xD
Câte cuvinte frumoase, îmi fac inima să tresară. Mersii, mersii. Glad you like the little story! Nu îţi face griji răspunsurile vor veni imediat.

Am corectat din nou, mersii Edena. *tighthug*

2.

       Prin vene îmi trecea oboseala, noaptea trecută nu avusesem un somn dulce şi liniştit aşa cum obişnuiam să am. Era din cauza acelei scrisori nenorocite, care acum se afla în geantă, undeva aruncată printre restul lucrurilor.
       Urma să ajung la serviciu, eram puţin în întârziere, dar cum şeful era îngăduitor cu mine, îmi accepta problemele şi mai ales escapadele lungi. Astăzi aveam să-mi văd iubitul, pe scumpul meu Yahiro. Se împlineau cinci luni de când ieşeam împreună, deja aveam un cadou pregătit pentru el, iar entuziasmul ce avea să i se reflecte pe faţă când avea să primească cadoul, mă îmbuna şi îmi umplea sufletul de fericire.
A fost şi este în continuare un bărbat minunat, am avut mai mereu parte de incompetenţi, insensibili care ulterior mi-au frânt inima, însă pe el pot să îl consider special. A fost acolo pentru mine, chiar el m-a susţinut în tot ce mi-am propus. Atunci când s-a ivit treaba cu facultatea, a rămas în spatele meu, încurajându-mă şi şoptindu-mi vorbe drăgăstoase.
Ca el nu va mai exista pe acest pământ, nu m-a dezamăgit niciodată, iar acum era timpul să-i arăt recunoştinţa mea.
       Cotisem la stângă, căci pe strada în care mă aflam erau multe alte magazine de modă, iar supermarketul era chiar în apropierea lor. Am intrat înăuntru, cu un zâmbet nu foarte caracteristic, dar fiindcă se apropiau sărbătorile trebuia să eman o energie pozitivă, lucru care nu îmi prea ieşea. Fiind o persoană foarte pesimistă aceste lucruri triviale precum zâmbetele şi chicotelile, mă dezgustau, fiindcă de-a lungul anilor lumea pusese o mască deasupra adevăratei sale feţe, ascunzând cu desăvărşire precum un profesionist al iluziilor, natura pură şi onestă. Acum toţi mi se păreau falşi şi lipisit de bunul simţ de a fi măcar reali, cinstiţi.
       La ghişeul meu erau câteva persoane, ciudat fiincă deobicei când erau goale casele, nimeni nu se ducea. Totuşi, s-ar fi putut ca cineva să le fi spus că mai aveam puţin până ajungeam? Cu adevărat ciudat, însă asta nu mă oprise să le mulţumesc acelor oameni.
       Era o gălăgie enormă în supermarket, toţi veneau şi ieşeau cu câte ceva în plase, lumea chiar nu conştientiza că un astfel de procent mare de bani se duce rapid, iar lucrurile pe care le cumpără oricum au să se strice într-un timp scurt. Dar cum să le explici, veneau sărbătorile, deja se făceau oferte la luminiţe şi decoraţiuni de prost gust şi de proastă calitate.
       - Dacă ar fi după mine nici nu aş mai cumpăra, prefer lucrurile manuale.
       - Oh, Sakura, la fel de încăpăţânată eşti. De ce nu vrei să te bucuri ca restul lumii? Una din colege, mereu era nelipsită să încerce să mă convingă să fiu la fel ca restul lumii.
       - Ino, ţi-am spus, nu îmi plac chestiile astea, nu suport sărbătorile, ştii motivul aşa că de ce tot întrebi şi încerci? Mă îndoiam în puterea ei de a convinge lumea, la mine nu mergea. Totuşi îmi plăcea să vorbesc cu ea despre tot ce este posibil. Aşa măcar mă puteam destinde.
       - Ştiu, mi-ai povestit în fiecare an, fiindcă eu tot te sâcâiam să fii aşa cum vreau eu, dar am dreptate, nu poţi rămâne cu ura asta pentru Crăciun pe vecie.
       - Ba pot, Moşul mă scoate din sărite, mereu a fost aşa, mereu trimite scrisori imbecile.
       - Ţi-a trimis şi acum?
       - Da! Al naiba el să fie, ce nu vrea să înţeleagă că nu mă ajută cu nimic. I-am trimis şi lui scrisori, sau cel puţin aşa cred, de obicei când îi scriam nu duceam la postă hârtia, pur şi simplu a doua zi nu mai era pe birou. Şi nu prea cred eu că ai mei ar fi aşa de râi să mi-o ia.
       - Magic, nu îţi dau seama cât noroc ai. Moş Crăciun în persoană să-ţi trimită astfel de scrisori, cine ştie e un tinerel chipeş şi...
       - Iar staţi la taină fetelor? Munca cui i-o lăsaţi?
       Şeful ca întotdeauna ne prindea pe mine şi pe Ino la „bârfă”, luând acea mică pauză de început atunci când ajungeam la serviciu. Chiar şi aşa bărbatul acesta, brunet cu tunsoarea de castron, era un om super de treabă, mereu îmi sărea în ajutor şi nu ştiam cum să-i mulţumesc. Chiar şi gesturile păreau seci acum în gându-mi încurcat, fiindcă plină de atâtea şi o noapte nedormită, scrisoarea lui Moşul şi verii mei nesuferiţi, puteam să constat că eram în apogeul destrămării.
Cedam uşor, însă vorba brunetului îmi făcuse ochii să se ridice spre el cu uimire şi un zâmbet sincer plin de fericire se aşternuse.
       - Sakura, îţi ofer două invitaţii la băile termale de la capătul oraşului. Poate o iei pe Ino sau iubitul tău şi vă relaxaţi. Văzusem acea mică pulsaţie când pusese un accent ciudat pe cuvântul „iubit”, cred că era singurul care nu îl suporta pe Yahiro. Nu înţelegeam de ce, oare îi greşise cu ceva? Însă pe mine niciodată nu mă dezamăgise.
Amabil ca întotdeauna, îmi umplea sufletul de lumini. Cum să nu îi întorc zâmbetul şi să sar la gâtul său ca să-l cuprind într-o îmbrăţişare strânsă.
       - Eşti cel de-al treilea bărbat din viaţa mea care primeşte o astfel de îmbrăţişare. Mersi, Lee, eşti cel mai tare şef pe care l-am avut vreodată. În urma acestor cuvinte am aşternut un sărut scurt pe obrazul său, ce mai conta, eram fericită fiindcă aveam ocazia să mă delectez cu ceva. Însă cel mai şi cel mai mult, bunătatea brunetului care ieşea de sub tiparele normale, da, acesta era miezul de unde înfloreau toate pulsaţiile vibratorii din pieptul meu.
Îl auzisem cum răspunsese, aşa de secădat, de parcă cineva îi furase aerul din trahee, când era pe drum să coboare. Era cu adevărat un bărbat gentil şi foarte simpatic.
       Puteam spune că această zi luase o întorsătură foarte frumoasă, nu mă aşteptasem. Şi doream acum să termin cât mai repede tura ca să pot să-i ofer iubitului una din invitaţii şi mai ales cadoul pe care îl creasem chiar eu, desigur cu ajutorul unui bijutier foarte priceput din Tokyo.
       Pe parcursul turei, ce nu a durat foarte mult din cauza că Ino îl rugase de atâtea ori pe şeful să mă lase să plec la Yahiro, terminasem repede, luându-mi geanta şi geaca, şterpelind-o la companie, unde muncea de zor bărbatul meu roşcat şi minunat.
       Nu ratasem nici un semafor pe drum, asta îngreunându-mi mai rău drumul, a trebuit chiar să aştept o jumătate de oră, iar taxiurile nu erau de văzut. Cât de îngrozitor putea să fie iarna, când mă gândeam la sărbători mă luau frisoanele şi venele mi se zgribuleau sub muşchi.
Aveam să fiu supusă unui tratament foarte îngrozitor când ai mei aveau să pună mâna pe mine. Deobicei eu eram copilul nărod din familie şi făceam foarte multe prostii, dar fusesem un copil, aşa că trebuia să fie natural să înţeleagă că nu aveau să mă schimbe aşa de uşor cu abureli de ale lor, cum că dacă nu mă voi astâmpăra voi ajunge rău. Chiar dacă acum le dau dreptate mamei şi tatei, din cauza tuturor lucrurilor necugetate şi inocente pe care le-am săvârşit, am ajuns în stadiul în care mă aflu recent. Cât de josnic am ajuns şi când stau să mă gândesc la poziţia socială a tatei... E un foarte bun şi cunoscut judecător, iar mama un medic dermatolog de excepţie. Măcar am moştenit o genă de frumuseţe de la ea, măcar atât pot să am, dacă minte nu...
       Cu inima între dinţi înaintam spre clădirea care trona foarte impunător între acei copaci frumos plantaţi, având acum toate frunzele căzute şi fluturate de aerul uscat şi rece. Se anunţa o iarnă destul de grea, mai ales pentru mine, vremea chiar nu mă înteresa. Totuşi gândul că Yahiro avea să fie cu mine, mă încălzea.
       Acele buze frumoase şi subţiri pe care le avea, îmi făceau faţa să se roşească, de oarece doream atât de tare să le simt presate de ale mele. Un bărbat cu adevărat inteligent şi punctual, chiar reuşea să impresioneze pe toată lumea. Avea destule admiratoare, iar fiindcă mă alesese pe mine în locul lor era de admirat şi venerat. Nu mai rezistam nici un minut fără el, trebuia să-l văd.
       Uitându-mă la ceas observasem că era ora la care lua prânzul, de obicei îl găseam în birou încărcat cu hârtii şi dosare, dar după spusele secretarului era jos la cantină unde de obicei toţi angajaţii mâncau.
Nu prea mă înteresa, căci aveam să-l văd imediat după ce coboram scările pe care le urcasem înainte.
Intrasem prin nu ştiu câte holuri lungi şi mari, era o companie foarte populară în oraş, dar şi în afară, de aceea era foarte elegant aranjată, iar Yahiro era şeful. Nu mă îndoiam de puterile sale, făcuse minuni cu toţi aceşti oameni care lucrau aici.
       Mi se deschisese uşa de la cofetărie de un domn foarte generos, odată întrată începusem să privesc în jur, căutându-l pe roşcat.
       Chiar îmi simţem aerul sustras de o forţă numită „iubire” din piept, dar totul se spulberase în momentul în care îl văzusem cuprins de atingerile sleioase şi tandre ale unei femei destul de aranjate, îmbrăcată într-un costum roşu şi foarte frumos.
       Rămăsesem bulversată, spartă în mii de cioburii sângerii, iar inima simţeam cum mi se denaturează şi se strânge într-un chist îndurerat, plin de ură şi dispreţ, dezamăgire şi regret.
Într-o secundă, pumnul meu făcuse cunoştinţă cu faţa lui, locul atins înroşindu-se, el picând de pe scaunul în care era aşezat, scâncind de durere şi înjurând persoana care îl vătămase.
       - Nenorocitule! Nu pot să cred că am avut încredere în tine, izbucnisem deodată. Lumea începând să se uite spre noi, iar tipa respectivă se ridicase de pe scaun gata să mă tragă de acolo, dar i-o tăiasem imediat. Nu te apropia, dacă vrei să nu păţeşti la fel.
Revenisem apoi la roşcat, care mă privea speriat şi în acelaşi timp atât de mirat. Dorise să se exprime, dar nu îi oferisem şansa, apoi încercase să facă pe durul, genul acela de bărbat care în momente critice încearcă să se despartă de persoana care îl iubeşte enorm. Dar fiindcă eram aşa o scorpie şi o încăpăţânată, îl înjurasem şi îi tăiam fiecare replică, lăsându-l fără cuvinte şi aer.
       Îmi expimasem ultimul regret printr-un ultim suspin, apoi rotind corpul spre ieşire am părăsit complet această clădire, în care nu mai aveam să păşesc vreodată. Căci se părea că toţi la care ţineam începeau să devină materie încinsă, ce avea să mă ardă şi să mă rănească.[/font]

Heiii...
Nu pot sa cred...Sunt prima! Da...Capitolul a fost fantastic!Am mai zarit o greseluta pe ici pe colo dar se rezolva cun un edit.Mai lasat complet far cuvinte!Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa ma anunti.Si ..sti ce nu pot sa cred!Cum de ai raspuns la toate intrebarile alea!Jur ...eu nu aveam rabdarea pe care o ai tu..Yoi...idiotul ala.Ah..ce bataie i-as da..Dar...nu pot cere imposibilul!Sa revenim...sper sa ma anunti si data viitoare.Te-am pupat ..Spor la scris in continuare.^^
Pa-pa...

Super capitol dar tot nu ne-ai zis de ce Sakura uraste Craciunul.Abia astept sa vad cine e Mosul,cred ca am o presimtire dar nu sunt sigura.Sa ma anunti cand pui nextul.