Capitolul 14-Pasiune! ¸.•*¨*`•.¸⌒♥⌒

Atentie,Continuat +16

Mă apucă de umeri şi mă întoarce cu faţa spre el.Focul din încăpere îi făcea trăsăturile feţei să pară mult mai masculine şi senzuale.Mi-am muşcat uşor buza inferioară privindu-l satisfăcută.
-Ce cauţi aici?Îl întreb eu cu o urmă de interes în glas.
-Sărbătoresc noaptea burlacilor.Răspunse, apoi îşi apropie buzele de ale mele începând să mă sărute.
La început am fost uimită de gestul lui, dar dorinţa m-a acaparat într-u totul şi am început să îi răspund la sărut.
Mi-am băgat mâinile în părul lui strângându-l cu putere.
Sasuke şi-a dus mâinile până la fermoarul rochiei mele şi l-a desfăcut uşor,lăsând bucată de material să cadă nestingherită jos.
A continuat să mă sărute pe gât,apoi coborând spre sâni cu uşoare muşcături.
Şi-a pus din nou mâinile pe talia mea şi m-a ridicat facandu-mă să îmi încolăcesc picioarele în jurul bazinului lui.
A zâmbit pervers,mergând cu mine în braţe spre micul pat improvizat.
M-a aşezat cu grijă jos,apoi s-a pus peste mine sărutându-mă pe gât,apoi sâni şi abdomen.
Când am văzut că avea de gând să coboare l-am tras de gulerul cămăşii aducandu-i buzele la acelaşi nivel cu ale mele,sarutandu-l pasional.
Mi-am dus mâinile pe umerii lui facandu-i sacoul să cadă,apoi am început să îi desfac nasturii de la cămaşă şi să îl sărut pe piept.
Acesta a început să mârâie uşor apoi şi-a dat singur cămaşă jos.M-a privit odată parcă spunandu-mi din priviri că îi pare rău.Deşi nu mi-a dat seamă pentru ce îşi cerea scuze.Pentru faptul că se va căsătorii cu idioată de Karin deşi toată lumea ştie că nu o place,pentru că mă face să sufăr de fiecare dată când face vreo tâmpenie sau pentru că e pe cale să o facă cu mine înainte de căsătoria cu altă peroană?
Am zâmbit în sinea mea la ce gânduri aveam,apoi mi-am continuat misiunea.
I-am dat cureaua de la pantalonii jos desfacandu-i cei doi nasturi care îmi dădeau bătăi de cap.
Ne-am rostogolit cu grijă,căci spaţiul nu era prea mare,iar acum eu eram desupra lui.
L-am sărutat pe buze,apoi pe abdomen gemând amândoi de plăcere.
Sasuke îşi plimbă uşor mâinile pe spatele meu până a ajuns la închizătoarea sutienului pe care a desfăcut-o imediat.Acest lucru mă face să mă gândesc cu câte fete a mai făcut înainte lucrul asta.Nu prea pare fără experienţa.
A început să mă sărute pe sâni şi să îi maseze uşor facandu-mă să scot gemete puternice pe care mă abţineam din răsputeri să le înăbuş.
Sasuke a rânjit ,apoi s-a pus din nou peste mine ,trăgând una dintre pături peste noi.
Ne-am mai sărutat puţin,apoi am rămas amândoi fără bucăţile de material care încă se mai aflau pe corpul nostru.
Mi-am încolăcit picioarele în jurul bazinului lui şi am strâns puternic când am simţit o durere destul de puternică.
Sasuke a început să mă penetreze destul de încet la început mărind ritmul ulterior.
Amândoi gemeam de plăcere,continuând să ne sărutăm. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz dar brunetul a sters-o imediat privindu-mă în ochi,parcă transmițându-mi că totul o să fie bine.
Oare o să fie bine?Ce o să se întâmple după noaptea asta?De ce nu renunță la Karin?Ce secrete au el și familia lui?Toate aceste întrebări nu îmi dădeau pace.Aș fi vrut așa mult să îl întreb,să aud cum îmi răspunde la fiecare dintre ele,dar curajul necesar nu există.
Frica că va plecă și mă va lasă aici,singură este mai puternică ca niciodată.Prima dată când am nevoie de el,de săruturile lui sau simplă lui prezentă.  
Adevărul este că încă nu înțeleg de ce este aici,cu mine în loc să fie alături de logdnica lui,a spus că nu mă iubește,nu simte nimic pentru mine,că unicul sentiment este nepăsarea,dezinteresul.
Pentru prima dată reușesc sad au ascultare inimii lăsând toate întrebările deoparte și concentrându-mă la frumosul brunet de deasupra mea.
Ridic ușor capul și îl sărut apăsat transmițându-I toate întrebările pe care le am dar în același timp și bucuria.Bucuria că este aici,cu mine.Nu mai contează ziua de mâine,tot ce vreau este seara asta,care mi-aș dori din tot sufletul să nu se termine.
După o oră în care pasiunea şi-a făcut de cap în încăpere,Sasuke se aseaza extenuat lângă mine.
Am început să râd ,facandu-l pe acesta să mă privesca sceptic.
-Atâta poţi?Îl întreb eu continuând să râd în hohote.
La auzul intrebrii mele a părut că se enervează puţin,dar apoi a început să râdă şi el cu mine.
-Petrecerea e de vine,m-a extenuat înainte.
Când am auzit răspunsul lui m-am oprit brusc din râs aducandu-mi aminte că el se va căsătorii cu roşcată...iar pe mine mă va lasă aşa.
Parcă dandu-şi seamă de ce gândeam în acel moment,brunetul s-a întors cu faţa spre mine sarutandu-mă pe frunte.
-Nu am de gând să mă însor cu ea,o să rezolv eu asta cumva.
-Totuşi,eu nu înţeleg de ce trebuie să te însori cu ea?
-O poveste lungă.
-Am timp să o ascult.
-Poate altă dată,acum dormi,eşti obsita la cât ai alergat prin pădure şi....Îmi spune acesta accentuând ultimul”şi”.
Am început să zâmbesc ,apoi m-am întors cu spatele simtindu-i mâinile încolăcite în jurul taliei mele.
-Am încredere în tine.Am spus eu gânditoare.
Brunetul doar a zâmbit şi deşi nu l-am văzut eram sigură că a făcut asta,apoi şi-a băgat capul în părul meu închizând ochii.
Am închis şi eu ochii,iar nu după mult timp am adormit cu speranţă că asta nu e doar un vis.
Nu vreau să mă trezesc şi el să nu mai fie aici.Vreau să îl simt mereu lângă mine.Mâinile lui,săruturile lui,vreau să le am pentru totdeauna.

Capitolul 15 -¸.•*¨*`•.¸⌒♥⌒

Mă ridic leneșă din pat și privesc către ceasul de pe noptieră.Dormisem doar două ore.Eram încă în casa lui Karin,eu și Sasuke ajunsesem de dimineață aici,iar brunetul mi-a spus că mă pot odihni,iar el va merge să facă un duș,apoi va avea niște lururi de rezolvat,tare mult mi-aș dori să știu ce lucruri dar cred că e mai bine să nu îl presez.
Mi-am luat halatul pe mine și am coborât din pat cu intenția de a face o baie lungă și relaxantă.
Noaptea anterioară mi se derula încă în minte făcându-mă să zâmbesc.Sasuke fusese atât de dulce și tandru,aș vrea să se repete la nesfârșit dar din nefericire cruda realitate ne-a adus cu picioarele pe pământ.
-V-ați distrat?Se aude o voce al naibi de cunoscută din spatele meu.
Mă întorc spre cei doi ochi verzi ce parcă îmi transmiteau săgeți pline de venin.Părul lui roșu stătea aranjat,câteva fire rebele căzându-I pe față,iar zâmbetul acelaa€¦era total diferit de cum era înainte.Tot ce se putea citi pe chipul lui era ură,dispreț ,dezamăgire.
-Gaara.Am reușit să șoptesc înainte ca vocea să mi se piardă de tot.
Ce făcea el aici?Până la urmă asta e casă lui Karin,nu avea cum să intre așa ușor.
-Bună iubire.Spune ironic apropiindu-se de vine,vrând să mă sărute.
Fac un pas în spate privindu-l cu scârbă.E așa un mincinos,nu îmi vine sa cred că am fost așa (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)ă încât să îi cred toate tâmpeniile.
-Ce cauți aici?Am întrebat încă privindu-l în ochi.
-Oh și eu care mă așteptam să îmi sari în brațe și să îmi declari iubire eternă.Sunt complet dezamăgit.Îmi răspunse afișând o expresie rănită.
-Nu glumesc Gaara,vreau adevărul.
-Am venit să mă ocup de afacerile familiei fiindcă se pare că soră mea și scumpul ei logodnic nu se prea descurcă fără mine.
Afacerile familiei?Soră?Ce dracu` se întâmplă aici?
Înainte să plece,Gaara se ocupa cu drogurile.Mereu mi-a spus că tatăl lui îl oblige să facă asta fiindc una dintre cele mai importante familii atât în Coreea cât și în Japonia,dar nu mi-a spus niciodată că mai are frați.
Asta e a€œmica” problemă pe care Sasuke o să o resolve singur?El și familia lui sunt implicați într-una dintre cele mai puternice mafii?Ah,atâtea întrebări și un singur răspuns,”PROBLEME”.Și nu numai pentru Sasuke ci și pentru familia lui,pentru mine și pentru tata.
-Deci,iubire.Se aude glasul roscatului care mă scoate din transă.V-ați distrat tu și idiotul de Uchiha aseară?
-De unde....¦Dar nu apuc să termin căci râsul lui isteric mă oprește imediat.
-Nu este nimic în casa mea de care să nu știu frumoaso.
-Ieși afară.Am spus aruncându-i o pernă în cap.
-Pisicuța își scoate ghiarele,mrrr,dacă nu te cunoșteam aș fi crezut că vrei să sari pe mine.
-Idiotule.Am strigat privind cum închide ușa în urma lui.
Am luat repede rochia pe mine,telefonul și poșeta și am coborât jos.Caut numărul lui Sasuke în lista de contacte și apelez de câteva ori dar îmi dădea ocupat.
Ies afară și văd că mașina lui e încă parcată în fața casei.Iau repede cheile de lângă ușă în speranța că sunt ale lui,deblochez ușile și urc pornind motorul.Am de gând să îl caut pe brunet chiar dacă ăsta va fi ultimul lucru pe care îl fac și știu exact locul unde ar putea fi.
În mai puțin de o oră parchez la capătul unei străzi lăturalnice și cobor. Îmi aduc bine aminte că Gaara mi-a spus de câteva ori în trecut că aici este asazisul sediu și sper să nu se fi schimbat.Ăsta este singurul loc unde aș ști să îl caut pe Sasuke.
Aș fi chemat poliția dar mai mult ca sigur că s-ar fi înrăutățit situația.Nu știu sigur dacă el e aici,dar presentimentul că ceva rău se va întâmpla e prezent.
Am continuat să merg printre blocurile vechi încercând să evit privirile diferitor găști de băieți.Simțeam cum se face din ce în ce mai frig și nu îmi dau seama dacă e din cauza sentimentului de frică sau chiar este răcoare afară.
“Insfarsit” Mi-am spus fericită când am văzut cea mai normal clădire de pe aici.”Blocul 13,ăsta trebuie să fie”Nu e cu nimic mai diferită față de celelalte ,dar cel puțin de afară arată destul de îngrijită,geamurile și ușile par încă întregi.
Am forțat ușa de la intrare,iar aceasta s-a deschis cu un zgomot ce parcă te zgâria pe creier.
Ruine.E tot ce puteam vedea în jurul meu.Pereții arși apeoape dărâmați,cioburi,scaune rupte și aruncate.Nu se poate să fi greșit locul,așa ceva nu trebuie să se intamplae.
-Iubire,ai întârziat.Mi se adresează pe un glas mieros.
-Unde e Sasuke?Am întrebat simțind daja cum îmi pierd răbdarea.
-Trădătorul ăla?Nu îți face griji,o să îl vezi curând,e încă în viață.
Nu am mai apucat să spun nimic căci am simțit cum mâinile îmi sunt prinse strâns,iar gura și nasul astupate cu o batistă ce avea un miros puternic.”Somnifere”
Picioarele au început să se înmoaie,iar pleoapele erau mai grele ca niciodată.Tot ce voiam să fac era să dorm,un somn lung în care nici o problemă nu ar fi existat și puteam fi mai fericită ca niciodată alături de Sasuke.
Ultimul lucru pe care l-am putut auzi a fost o voce feminine care îl îndemna pe roșcat să mă ducă mai repede undeva.
Oare ce au de gând să facă cu mine și Sasuke?El chiar e bine sau Gaara a spus asta pentru a mă face să las garda jos?
Aș fi vrut să îi pun aceste întrebări atât lui cât și lui Karin,fiindcă eram sigură că e ei este vocea,dar din întuneric nu puteam distinge nimic,doar o cădere în gol,fără oprire sau un capăt anume.

Buna!

Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare!

Scuze ca am trecut tarziu!

Mi-a placut capitolul si ma intrebam daca vei face sezonul 2 al fic-lui!

Apropo, capitolul precedent, desi nu am apucat sa comentez, mi-a placut la nebunie! A fost foarte pervers!

Bafta in continuare!

Kiss!

Capitolul 16-¸.•*¨*`•.¸⌒♥⌒


-Sakura,Sakura,trezește-te!S-a auzit o voce care cu greu am reușit să o disting.
Încerc să deschid ochii dar lumina puternică mă face să îi inghid la loc.Îi mai deschid odată și clipesc de câteva ori până mă obișnuiesc cu razele soarelui ,apoi privesc încăperea în care mă aflam.
Era complet goală,pereții la fel de arși ca și ceilalți,ferestrele sparte și doar două scaune în fața cărora se află un birou.Pe unul dintre ele stăteam eu ,iar pe celalalta€¦Sasuke.
-Sasuke,dumnezeule,ce ți s-a întâmplat?Am întrebat exasperată văzând vânătăile brunetului.
Era legat de scaun ,fața îi era plină de sânge,tricoul sfâșiat ,iar mâinile roșii strânse cu o sfoară groasă.
Am încercat să mă mișc dar degeaba,eram prea bine legată.Aș fi țipat după ajutor dar cu siguranță nu m-ar fi auzit nimeni și l-aș fi înfuriate rău de tot pe Gaara.L-am mai privit odată pe Sasuke care părea că se străduiește din greu să stea treaz.Am început să plâng.Lacrimi de tristețe,supărare,nervi.
Brunetul m-a privit parcă cerându-și scuze,apoi a lăsat capul în jos.Am vrut să îl strig dar nu am apucat căci ușa s-a dischis cu o bufnitură și Gaara alături de Karin și un bărbat masiv,vreun bodyguard,au pășit nervoși înăuntru.
Roșcatul s-a apropiat de mine lăsându-se în genunchi,apoi mi-a prins părul în mână și mi-a lăsat capul spre al lui.
-Cum te simți iubire,îți place?
-Dă-mi drumul!Am spus iritată.
Roșcatul a început să râdă,apoi mi-a dat drumul și s-a ridicat mergând din nou spre cele două persoane care îl însoțeau.
-Ce facem cu ei?Întreabă bărbatul masiv privindu-ne pe mine și Sasuke cu ură.
-Îi omorâm evident.Râse Karin.
-Taci surioară,mai întâi vreau să mă distrez puțin cu iubirea mea,apoi poți face ce vrei.
-Dacă te atingi de ea te omor.Spuse brunetul privindu-l cu ură.
-Cum?Din câte observ ești puțin cam ocupat cu frânghiile alea.
Brunetul a scrâșnit din dinți încercând să se elibereze dar frânghiile erau legate prea strâns.
Telefonul,aveam telefonul la mine în poșetă.Mi-am rotit de câteva ori privirea pe lângă mine până am observant poșeta mea jos.Am dat cu piciorul și am resut să scot telefonul apelând numărul de urgenţă.
-Alo,bună ziua,inspeceratul de poliție cu ce vă putem ajută?Alo?Sunteți acolo?
-Cățea!Exclamă Gaara apropiidu-se de mine și dându-mi o palmă de mi-a întors capul la 90 de grade.
A luat telefonul de jos și l-a închis aruncându-l pe birou.
Nu am avut timp să clipesc de câteva ori căci îl văd pe roșcat trântit la podea cu Sasuke peste el.Brunetul a început să îl lovească ,apoi i-a luat pistolul din mână ridicându-se în picioare.A îndreptate arma spre Gaara și s-a dat în spate până a ajuns la scaunul meu.
Cu o mână ținea pistolul,iar cealaltă încerca să deznoade frânghiile.Mi-a dezlegat mâinile și mi-a spus să fug.
Am rămas pe loc privindu-l.Nu am de gând să îl las acolo singur.
-Du-te,mă îndeamnă Sasuke,eu o să fiu bine.
-Nu plec nicăieri fără tine.
-Ba da,du-te și anunță poliția,eu o să fiu bine.
L-am mai privit odată,apoi mi-a îndreptat pașii spre ușă.
-Unde crezi că te duci?Întreabă Karin apărând în fața mea.
Am încercat să o lovesc dar nu am avut nici o șansă căci m-a prins de mâini și mi le-a întors la spate.
-Credeai că Sasuke o să fie al tău?Ei bine te-ai înșelat,dacă nu îl am eu nu îl vei avea nici tu.
-Da-I drumul Karin și hai să rezolvăm noi asta.Se aude vocea lui Sasuke.
Mă uit la el și părea destul de iritat,nervos.O privirea disprețuitoare pe care nu am mai văzut-o niciodată era îndreptată acum spre roșcată.
-Îmi pare rău Uchiha,am încercat să îți dau o șansă să îți salvezi viața căsătorindu-te cu mine dar se pare că ai ratat-o,acum va trebui să plătești.
Spunând asta,Karin scoate de la spate un pistol și mi-l pune la tâmplă.
Am început să tremur,o cred în stare să mă omoare,e o psihopată.
-Nu face asta Karin,nu vrei să ajungi la închisoare.Am spus încercând să îmi stăpânesc tremurul din voce.
-Nu mai conteaza,oricum o să ajung acolo și fără să te omor spre tine.
Am auzit vocea brunetului și l-am mai privit odată.Am văzut cum alergă spre mine și îmi strigă numele.
Singurul lucru ce îmi răsuna în urechi era un foc de armă.O făcuse,Karin mă împușcase.
Zgomotele erau acompaniate de alarmele de poliție ce păreau din ce în ce mai aproape.Am reușit să văd cum polițiști intră înăuntru și își îndreaptă pistoalele spre Gaara și Karin.
Genunchi mi s-au înmuiat și am simțind niște brațe puternice ce m-au prins imediat.Știam că e el.
-Adio iubire.Am spus,apoi am închis ochii.
O vedeam pe mama cum se îndreaptă cu pași sfioși către mine.Rochia albă îi flutura în vânt,iar zâmbetul de care îmi fusese atâta dor era prezent.Mă privea fără să spună nimic.M-am ridicat de jos și am alergat spre ea vrând să o îmbrățișez dar cu cât făceam mai mulți pași cu atât mai mult se îndepărta.
-Nu e momentul tău,scumpo.Mai ai de trăit,trebuie să îți trăiești viața și să îți îndeplinești toate visele.Mama va fi aici să te vegheze mereu.
Lacrimile au început să îmi curgă șiroaie.Continuam să o privesc cum se îndepărtează și nu mă puteam mișca.Aș vrea să fiu acum lângă ea.Să îmi mângâie ușor părul și să îmi citească câte o poveste cum făcea în fiecare seară când eram mică.
"€œImi vreau mama înapoi!” Am strigat cât am putut de tare căzând în genunchi.O voiam înapoi să fie lângă mine,dar din păcate asta nu se putea întâmpla.
Tata și Sasuke sunt acum singura mea familie,trebuie să trăiesc și să am grijă de ei.Nimic nu mă va împiedica să fac asta.Jur.


In your arms I can still feel the way you
want me when you hold me
I can still hear the words you whispered
when you told me
I can stay right here forever in your arms