Dar...




- Iiiiiiiiiii! Tipam pe un ton pitigaiat, in timp ce coboram in graba scarile, si fugeam spre biroul lui. Am dat buzna inauntru, fara sa bat la usa, si i-am sarit in brate. Statea pe scaunul mare, rotativ, din piele, si citea niste hartii. I le-am smuls din mana si le-am aruncat pe jos, apoi l-am sarutat dulce pe buze.

- Muaaah! am inganat eu, cu ochii inchisi, zambind si tinandu-i fata in palme. M-a prins de solduri, si m-a tras inspre el, apoi m-a sarutat pe gat.

- Ce s-a intamplat? m-a intrebat el, in timp ce se departa de mine, privindu-ma in ochi. In spatele lui se afla un geam mare, acoperit de o perdea alba, subtire, prin care se putea distinge curtea, si copacii inalti, colorati in culorile toamnei. Cerul era destul de senin, pentru o dimineata de noiembrie, iar frunzele erau purtate intr-un dans haotic, de catre un vant slab.

- La multi ani! i-am zis eu zambind, cu gura pana la urechi, strangandu-l in brate, tremurand de bucurie. Aveam impresia ca pentru el, ziua lui de nastere nu inseamna mai nimic, si ca ma bucuram prea mult pentru acest lucru, aproape neinsemnat lui.

A zambit pentru sine, si m-a strans in brate. Si-a pus capul pe pieptul meu. Ii placea sa imi auda bataile inimii. Il mangaiam pe cap, iar el ma imbratisa in jurul taliei, tinandu-ma aproape de el. Era liniste, iar mirosul de ceai de menta se imprastia in intreaga camera. Ma simteam putin aiurea, pentru ca el isi facea mereu singur ceaiul, si eu doar priveam. Aveam pe mine camasa lui, una alba, care mirosea puternic a levantica.

- Ti-am luat si un cadou! am soptit eu, incercand sa-i starnesc putin interesul, sau sa ii atrag macar atentia. A inspirat adanc, mi-a luat fata intre mainile lui mari si fine, si mi-a spus, uitandu-se in ochii mei:

- Puiutul meu! Iubirea mea... Inocenta mea. Apoi m-a sarutat pe frunte. Nu vreau niciun cadou, nicio petrecere, nici bani, nici lucruri, si nici vreun alt obiect. Te vreau doar pe tine... atat. Imi sprijineam mana pe masa, dar am impins-o, si noi am inceput sa ne invartim, cu scaunul.

- Dar... M-a sarutat pe gura, inainte sa ii mai spun ceva, iar eu l-am muscat de buze, dandu-i un alt cadou, decat cel ce il aveam stabilit inainte.

Întuneric




M-am trezit speriata din cauza unui zgomot puternic. Afara era o furtuna groaznica... Tunetele imi sfartecau sirul gandurilor, iar fulgerele imi strapungeau calmul. Vantul puternic purta stropii de ploaie intr-o fuga alerta, izbindu-i cu putere de oricare obstacol care se ivea. M-am uitat la ceas si arata ora 3 A.M.
Cealalta parte a patului era rece si goala, iar veioza era stinsa. Stie ca nu-mi place sa dorm in intuneric, deci nu cred ca e vina lui. Cu siguranta s-a luat curentul.

M-am dat jos din pat si m-am dus spre biroul sau, insa nu era acolo. Am mers in baie, in celelalte dormitoare, apoi am coborat in sufragerie. Nu era nicaieri.

I-am luat bricheta de pe masa si am aprins-o patand intunericul.

- Aaaaaaa! am tipat speriata cand am vazut stand pe cineva langa pian. Am cazut in genunchi, scapand bricheta, intunericul sumbru asternandu-se din nou in incapere.

- Sunt eu, puiutule... Nu te speria. Mi-a soptit usor, apropiindu-se incet de mine. S-a pus pe jos langa mine si m-a luat in brate. De ce nu dormi?

- M-am trezit din cauza furtunii, am spus pe un ton jos. Imi era atat de frica. Inima imi batea cu putere, iar zgomotele de afara se auzeau parca din ce in ce mai tare. Ploaia batea in geam cu furie, si cerul se lumina rar. Mi-e teama, i-am zis, uitandu-ma in ochii lui.

- Of, fricoasa mica... Vino, te duc in pat! M-a luat in brate si m-a dus in camera. Mi-a pus capul pe perna si m-a invelit, apoi m-a sarutat pe frunte. Voia sa mearga din nou in sufragerie, dar l-am prins de maini si l-am tras spre mine.

- Ramai aici, te rog, i-am soptit cu lacrimi in ochi. Nu ma lasa singura, urasc furtunile. Ramai aici... Fara sa imi dau seama incepusem sa plang si sa scancesc. S-a bagat sub plapuma, langa mine, si m-a sarutat pe crestet. Ma tinea strans in brate, cu capul la pieptul sau, in timp ce ma dezmierda.

- Gata, sunt aici, micuto. Nu mai plange...

Promisiune




Stateam catarata pe gardul din fata scolii, cu echipamentul intr-o mana si cu mingea in cealalta. Cerul era argintiu, si atmosfera apasatoare, insa era cald. Cate o adiere usoara de vant se juca agale in parul meu ciufulit, mangaindu-mi fata obosita si pielea transpirata. Asteptam cu nerabdare sa ajung acasa ca sa fac un dus, dar... eram atat de trista. Nu ma puteam bucura in niciun fel de victorie. Paate ca am castigat, poate ca ne-am calificat in semi-finale, si poate ca am primit si o diploma pentru cel mai bun pivot, insa el nu a venit la meci, desi imi promisese.

Masina lui s-a oprit in fata mea. M-am uitat pe geam, si am putut sa disting cum opreste motorul si scoate cheile din contact. A deschis usa si s-a indreptat spre mine.

- Ce face iubitica mea dulce si frumoasa? m-a intrebat zambind, in timp ce imi intindea mainile, dorind sa ma ajute sa cobor.

- Esti un idiot, i-am taiat-o rece, aruncandu-mi echipamentul si mingea pe jos. M-a privit nedumerit cateva clipe, apoi s-a scarpinat in cap. Nu doar ca nu venise la meci. Uitase complet de el! Si-a dres glasul, vrand sa-mi spuna ceva, dar era prea uimit ca sa o faca. Nu il insult des, dar stie ca atunci cand o fac am un motiv intemeiat.

Am sarit de pe gard si am intrat in masina, trantind nervoasa usa. Mi-a ridicat lucrurile de pe jos, le-a pus in spate, apoi a intrat si el si am pornit spre casa. Eram amandoi tacuti, iar el cu siguranta incerca din rasputeri sa-si aminteasca cu ce a gresit. Nu aveam de gand sa-i spun, pentru ca l-am batut zilnic lac cap, cu acest meci, timp de doua saptamani. Nu putea sa uite pur si simplu... A oprit intr-o parcare si mi-a zis sa astept o clipa in masina. Nu l-am bagat in seama, ci am privit in directia opusa, pe geam, spre cerul plumburiu ce devenea din ce in ce mai greoi. Voiam sa ploua.

A revenit cateva minute mai tarziu cu ceva la mana. Nu m-am uitat ce era, doar mi-am dat seama cand am auzit un fosnet. S-a intors spre mine, si mi-a luat fata, cu grija, in maini, apoi m-a sarutat pe frunte.

- Iarta-ma ca nu am venit la meci. Stiu cat de mult a insemnat pentru tine, dar am avut ceva extrem de important de facut...

- Mai important decat mine? l-am intrebat pe un ton jos, uitandu-ma in ochii lui.

- Scumpa mea, nimic nu e mai important decat tine. Doar pentru ca nu am venit la meci, nu inseamna ca ceea ce m-a impiedicat e mai important decat tine. In plus, sunt sigur ca te-ai descurcat de minune... Mereu o faci, indiferent daca sunt acolo sau nu, si sa stii ca sunt mandru sa am o iubitica atat de talentata si de pasionata ca si tine. M-a sarutat pe nas si m-a luat de maini. Iar ca sa ma revansez, a continuat el zambind, am luat ciocolata si prajituri, asa ca in seara aceasta facem orice vrei tu.

M-am uitat la el si la punga pe care a pus-o pe bancheta din spate, si dupa un moment de gandire, l-am intrebat:

- Orice, orice?

- Orice, orice! mi-a raspuns el razand.

- Atunci ne uitam la un meci de baschet. Lakers vs. Detroit. Si ne indopam cu ciocolata. Si ma lasi sa iti fac eu ceai de menta de data asta!

- Asa sa fie, atunci, printesa mea! Rasfatata mica... Te iubesc, mi-a soptit in timp ce-mi dadea dupa ureche cateva suvite rebele.

Înţelegere




Stateam pe un scaun inalt din bucatarie, langa mini-barul din colt, si mancam niste bomboane de ciocolata amaruie. Citeam articolele dintr-un ziar mai vechi, destul de uzat, si care nu mai aveau nicio o importanta acum. Geamul era deschis larg, iar vantul adia miscand usor perdeaua alba, in spatele careia erau niste ghivece cu flori. M-am ridicat si am mers in baie, am facut un dus rapid, si m-am bagat in pat, sub plapuma, incercand sa adorm. Am fost singura acasa toata saptamana, si am avut o groaza de lucruri de facut, de invatat, si examene si teste de dat. Eram obosita si putin suparata, stresata, intr-o oarecare masura, si parca asteptam ceva... Pe cineva.

Am auzit usa de la intrare deschisandu-se, si fara sa-mi dau seama am zambit strangand plapuma intre maini. Pasii se auzeau pe hol, si se apropiau spre camera mea... Am inchis ochii, prefacandu-ma ca dorm. S-a asezat langa mine, in capul oaselor, si a inceput sa ma mangaie pe crestet.

- Frumoasa mea... A spus pe un ton jos, aproape soptit. A inspirat adanc, apoi a continuat cu o voce tremuranda. Imi pare rau ca te-am lasat singurica toata saptamana. Stiu ca ti-am promis ca nu voi mai sta atat de mult, ca voi veni mai repede acasa, ca vom petrece mai mult timp impreuna, dar unele lucruri chiar trebuie facute. Nu stiam daca el isi daduse seama ca nu dormeam, insa parea ca vorbeste mai mult pentru sine. Daca ai stii cat de mult te iubesc, copilita mea. Fetita mea intelegatoare. Am simtit cum a zambit, apoi s-a aplecat spre mine si m-a sarutat pe frunte. Am deschis ochii si i-am luat fata in palme, tragandu-l spre mine. L-am sarutat usor pe buze, apoi i-am dat camasa jos, indemnandu-l sa vina langa mine. S-a asezat cu spatele pe o perna si ma luat in brate, in timp ce imi atingea obrazul fin cu un deget.

- Mi-a fost dor de tine... I-am soptit, facand o fata trista, uitandu-ma la el cu o urma de regret.

- Si mie mi-a fost dor de tine, micuto. Te iubesc, sufletelule! Te iubesc atat de mult... A spus incet, in timp ce ma strangea tare in brate, atat de protector si de calm, de dulce, si de frumos. Am adormit imbratisati, si nu ne-am dat drumul pana dimineata, cand am baut impreuna, din aceeasi ceasca, un ceai de menta.