Sfârşit


Te-a iubit...
Şi nu pentru ceea ce pretindeai, în faţa tuturor, că eşti. Nicidecum.
Te-a iubit pentru momentele, acele puţine momente, în care erai sincer cu ea.
Te-a iubit pentru că îi zâmbeai fără motiv şi o tratai special... Mai special decât pe alte fete.
Te-a iubit pentru că o luai în braţe şi fără să ţi-o ceară. Pentru că o sărutai în public, de faţă cu multă lume, şi o ţineai mereu de mână când vă plimbaţi pe stradă.
Te-a iubit când o tachinai, ori o certai părinteşte pentru toate prostioarele ce le făcea. Când se trezea cu o oră mai devreme ca să-ţi gătească micul dejun, şi se culca mai târziu doar ca să stea să-ţi mângâie creştetul, să te sărute uşor pe frunte, în timp ce tu dormeai...
Te-a iubit pentru că o ascultai atunci când era copilăroasă şi visătoare, când era entuziasmată şi fericită... Şi când era tristă şi fără niciun sprijin, când doar tu rămâneai nădejdea ei.
Te-a iubit şi atunci când erai stăpânit de orgoliu şi răutate, şi-o tratai rece, sau cu indiferenţă... Când îi ziceai lucruri urâte şi supărătoare, şi când ţipai la ea, deşi ştiai că urăşte asta.
Te-a iubit până şi atunci când ai început să te schimbi. Atunci când îi acordai tot mai puţină atenţie şi dragoste, şi te depărtai de ea, lăsând-o singură şi tristă... Atunci când ştia ca totul e pe cale să se sfârşească, dar avea încredere în tine.
Şi te-a iubit şi-n acea seară, în care ai dispărut pur şi simplu, şi ai lăsat-o baltă, ca şi cum n-ar fi însemnat absolut nimic pentru tine...
Te-a iubit.