Thousand Cranes

Subiect: Thousand Cranes Joi 27 Dec 2012, 17:55

Povestea pe care o voi scrie acum nu stiu daca este ceva original, dar eu una nu am mai intalnit aceasta idee.
Pot spune decat ca in multe ficuri pe care le-am citit se urmareste modul in care se indragostesc cele doua personaje~ Sasuke si Sakura~. Asa ca, dupa indelungi procese de constiinta daca sa il scriu sau nu, daca e original sau nu, m-am gandit sa aduc un fic care sa prezinte o idee cu totul noua pentru mine.
Adica, in loc sa prezint modul in care s-au indragostit cei doi, voi urmarii parcursul relatiei, de la momentul cand incep sa iasa impreuna pana la intemeierea unei familii.
Ficul meu va fi de asemenea impartit in trei parti, cu cate un numar de capitole pentru fiecare parte.
Si despre idee, pot spune ca m-am inspirat din legenda celor 1000 de Cocori, care in Japonia sunt simbol al sanatatii si al unui noroc indelungat.
Deci, fara alte introduceri:

***

Thousand Cranes

۞

« Se spune ca persoanei careia reuseste sa faca 1000 de Corori din origami ii va fi garantata o dorinta. De cine? Nu se stie. Poate de Dumnezeu. Alte legende spun insa ca pasarile, in loc de un vis, promit noroc etern si sanatate celui care le-a creeat.
1000 de Cocori...o singura dorinta. O persoana poate face in viata doar 1000 de astfel de origami, pe care trebuie sa le pastreze cu el pana la sfarsit. Iar persoana care o va face si va crede cu adevarat ca aspiratia i se poate implini va putea avea o viata lunga si fericita
Si, pe langa asta, se presupune ca daca it doresti sa vindeci o boala~ a corpului sau a sufletului~ e de ajuns sa speri, iar boala va fi vindecata cumva.
Dar atunci?
De ce lucrurile nu iau intodeauna aceeasta intorsura?...»

۞

Partea Intai
~Emotie~

I

- Unde ai fost? a intrebat-o el usor iritat.

Fata s-a fastacit usor in fata lui si si-a sters obrajii plini de vopsea. El s-a uitat la ea, a incercat sa o priveasca in ochi, dar intalnidu-i privirea verzuie a intors capul intr-o parte inrosindu-se pana in varful urechilor. Si-a ravasit suvitele de par tuciurii dupa care a incercat sa o priveasca din nou.
Gestul avu acelasi efect; era rosu pe jumatate de fata.
Ea isi aduna rochia murdara de acuarele sub ea, astfel incat sa nu ii dezveleasca picioarele, si se aseza pe banca. El isi dadu imediat seama ca se grabise sa iasa de la ora si probabil ca profesorul era suparat pe ea acum, dar stia ca fata va reusi sa termie tabloul la timp si ca oricm nu va fi altul la fel.
Soarele ii lumina chipul colorat. Ii placea sa o studieze indeaproape; intodeauna descoperea ceva nou. De exemplu, avea niste gene atat de lungi si negre incat ii umbreau obrajii rumeni si dadeau ochilor verzi o nuanta de caprui.
Se aseza langa ea continuand sa o priveasca atent si fara discretie. Ea parea usor jenata de privirile sale insistente, dovada faptul ca incepuse sa isi rasuceasca suvitele lungi de par pe degete, raspandind un miros de sampon cu iz de lavanda.

- Imi pare rau ca am intarziat... ii spuse ea mutandu-si discret privirea catre el.

Lui nu ii scapa acest gest. Se apropie usor de ea si incerca sa ii atinga obrajul; ea se sperie si se indeparta involunar.
In jur era liniste. Liniste si frig. Desi era soare si zapada incepuse sa se topeasca, adierea care se simtea in aer era una rece.
Ea tremura. Iesise din sala de curs acoperita doar de un sal vechi pe care il urta intodeauna, pentru ca probabil se grabise sa iasa cat mai repede pentru a nu il face sa astepte si isi uitase haina in cuier; nu aveai ce ii face, pe atunci era asa o aeriana....

- Aproape am terminat tabloul, izbucni fata ridicandu-se brusc in picioare. Cand va fi gata, vreau sa fi primul care il vede!
- Da... o aproba el cu un entuziasm aproape imperceptibil. Sunt sigur ca va fi o adevarata opera de arta!
- Si atunci ne vom putea intalni mai des... sopti ea ca pentru sine, fara a vrea sa fie auzita.

Dar el o auzi. A vrut sa ii mai spuna ceva inainte sa plece, dar ceasul a batut ora trei inainte sa mai apuce sa deschida gura. Ea tresari surprinsa, privi ceasul, se freca la ochii umplandu-i de vopsea si se grabi spre Atelier. Pana la urma, creatia cu care va participa Academia de Arte la expozitie trebuia sa fie gata pana dimineata...
Se scarpina de cateva ori la ceafa si inra in scoala.
Holurile erau pline de studenti si extrem de zgomotoase, mai ales acum cu ultima barfa legeta de legenda Academiei si un anume Sasuke Uchiha ~ un necunoscut ce urmeaza cursurile fiecarei specializari fara sa aiba un talent nemaipomenit la vreuna~, cum ca cei doi s-ar intalni pe ascuns iar ea nu ar reusi sa termine la timp tabloul pentru expozitie.
Sasuke nu auzea exact ce spuneau, desi era sigur ca barfele sunt la adresa lui, pentru ca altfel ar fi spus si el ceva... Probabil?
Nu ar fi facut-o oricum. Pe el nu il afectau in nici un fel zvonurile la adresa lor, iar la ea nici nu ajungeau. Multa lume vorbea despre legenda~ lucruri precum faptul ca sarise peste un an, sau ca putea inta usor la cele mai renumite Academii din lume~ si majoritatea zvonurilor erau adevarate.
Era imposibil sa nu auzi de Sakura Haruno din anul III de cum puneai prima oara piciorul in Universitate. Daca nu o laudau profesorii, o faceau studentii; desi mare parte din ei nici nu o vazusera vreodata la fata.

Sasuke intra in clasa goala si se aseza in fata sevaletului. Incercase orice: peisaje, portrete, natura moarta, picturi abstracte. Probabil ca toate aceste nu se potriveau stilului sau doar. Ii mai ramasesera decat nudurile...
Dar cine ar fi acceptat sa pozeze nud in fata sa? Nu trebuia sa fie neaparat femeie, desi ar fi preferat una. Totusi i-ar fi fost jena sa intrebe un barbat, chiar si pe Naruto; si, pe langa asta, cum s-ar fi simtit sa picteze fundul gol al unui barbat? Nu, bineinteles ca avea nevoie de o femeie. Dar care femeie?
Ofta plictisit. " Oare as putea picta un autonud? Sunt singura persoana de care nu mi-ar fi jena. In orice caz... Asa ceva e patetic. Ar trebui sa gasesc cat mai curand un model, altfel va treui sa renunt la cursul de pictura."
Dar o bataie in usa ii intrerupse monologul. Bataia se repeta, dupa care persoana respectiva deshise usa.
Era Naruto, cel ce urma cursul de sculptura cu el si colegul sau de aparament.
Un beculet i se lumina in minte. Se apropie de Naruto si ii inchise usa pe la spate, dupa care incepu sa ii descheie camasa lasandu-i la iveala pieptul bronzat si putin ars.

- Sasuke, stii ca eu te iubesc... Dar nu putem sa facem asa ceva.... ce o sa zica Hinata sau Sakura...
- Idiotule! ii replica acesta iritat. Treci pe scaunul ala! Esti singura persoana al carui fund as putea sa il pictez.

Naruto il privi nedumerit, dar vazandu-i privirea serioasa, se dezbraca si se urca pe scaunul de lemn din mijlocul camerei. Cei doi locuiau in acelasi apartament si erau momente cand dormeau in acelasi pat, asa ca trupul celuilalt nu le era strain. Era inexplicabil de ce pe Naruto l-a apucat un asemenea acces de pudoare.
Incerca din rasputeri sa isi acopere toate partile intime. Sasuke, exasperat, ii facea semne sa se intoarca si sa se opreasca din tremurat, pentru a il putea schita, iar Naruto continua sa se intoarca si sa stea in cele mai ciudate pozitii.
Intr-un final, plictisit de comportarea sa, Sasuke, il apuca pe Naruto de solduri, il intoarse cu spatele, ii aranja bratele in stil grecesc si ii duse capul intr-o parte. Dar blondul avea un corp atat de lung si de masiv incat in orice pozitie l-ai fi pus arata stangaci. Vazand asta, brunetul se lasa usor pe vine si incepu sa ii aranjeze picioarele.
Ambii stateau cu spatele la usa si erau atat de preocupati~ Sasuke cu asezatul si Naruto sa se opreasca din tremurat~ incat nu auzira usa deschizandu-se.

- Oopa, pardon~ nu vreau sa va deranjez, revin mai tarziu. le spuse Hinata ducandu-si mana la gura entru a se abtine din ras si dand sa iasa din clasa.

Naruto se acoperi cu o bucata de material, iar Sasuke ii arunca un halat cu care se imbraca mai apoi. Cei doi erau rosii pana in varful urechilor. Stiau ca Hinata Hyuuga e genul de persoana care raspandeste barfe, dar atat timp cat e vorba despre iubitul ei nu ar spune un cuvant. Si cu toate astea, lui Sasuke ii era frica ca Hinata i-ar putea povesti Sakurei si asta ar strica totul, acum cand erau atat de aproape de a deveni un cuplu.
Baietii o gasira pe Hinata razand langa baia fetelor.

- Nu e ceea ce pare! striga Naruto cu un glas disperat.
- Stiu, ii replica aeasta nemai putandu-se abtine din ras. Am venit pentru Sasuke, spuse intorcandu-se spre el. Sakura a spus sa mergi cat de repede poti la Atelier, fara sa te vada cineva, pentru ca a terminat tabloul si vrea sa il vezi.

Naruto ii dadu un cot dureros brunetului in coaste, iar acesta se grabi sa ajunga la Sakura.
E adevarat ca ii lua ceva timp, avand in vedere ca Atelierul era in celalalt capat al campusului, dar odata ajuns nici nu il mai interesa daca este urmarit sau nu, intra in sala ca un vartej.
Pe Sakura o gasi dormind si tinand strans pensula murdara in mana. Avea bratele goale si patate de vopsea stranse in jurul corpului; poate ca ii era frig. Sasuke apuca fata de masa de pe catedra si ii inveli corpul micut si alb, dupa care ii saruta fruntea inalta si inteligenta. Atata timp cat nu avea o legatura amoroasa cu ea, se putea limita la atat.
Fata tusi de cateva ori in somn. Sasuke isi dadu insa seama ca urmatoarea zi Sakura probabil va lipsi de la scoala, trupului sau bolnavicios fiindu-i suficienta o simpla zi racoroasa pentru a cadea la pat cu febra pentru o saptamana intreaga .
Era si mai frumoasa cand dormea. Respira ritmat si avea un chip atat de impacat incat puteai crede ca e moarta. Probabil cand se va trezi va bate din gene de cateva ori, va privi nedumerita imprejura, va stranuta, se va freca la ochi si il va apuca buimaca de manseta, dupa care se va ridica in capul oaselor, se va inveli mai bine si ii va cere dulciuri. In fond si la urma urmei, iubea duliurile.

Subiect: Re: Thousand Cranes Joi 27 Dec 2012, 19:04

Ai un fic tare frumos, si e promitator. Imi place ideea, si imi place cum descri. Abia astept urmatorul capitol, sa ma anunti. Spor la scris si la idei, pupici kiss

Subiect: Re: Thousand Cranes Joi 27 Dec 2012, 19:31

Buna! Imi pare bine sa fiu a doua care da comentraiu la aceasta capodopera Thousand Cranes 1733309228

. E superb! Descii si frumos, si nu prea am mai intalnit ideea. E atat de inocent si amuzant totul...oh, I love it! Am ras cu lacrimi la faza cu cei doi. Ai descris intr-un mod asa frumos, simplu, incat ma gandesc putin la un autor, nu mai stiu care, dar e superb. Ma gandesc si la cocorii aceia origami, imi place mult sa vad origami, dar din pacate nu stiu sa le fac Thousand Cranes 23826

As vrea sa invat dar nu prea am de la cine. A fost foarte interesanta legenda. Oricum, sa nu vorbim de asta acum, ci sa vorbim de cat de mult vreau eu sa vad nextul la ficul asta, si cat de mult de astept cu el! Spor la scris si la idei! Sarbatori fericite!

Naty

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Thousand Cranes Joi 27 Dec 2012, 20:33

Oh, Dumnezeul meu... Sincer, tu nu vezi ca ai un talent? O.o Doamne, deci, ai respectul meu... ficul asta, ficul asta e o capodopera, pornind de la prolog si ajungand la ultimul cuvant al capitolului. O.o
Ar trebuie sa studiezi profund literatura si sa-ti faci o cariera paralela din scris - nu traiesti doar din asta.
Sincer, ideea este geniala, sa urmaresti direct cursul relatiei lor? GENIAL! =)))) Stai, am innebunit, sunt sigura.. Astept urmatorul capitol, spor la scris si sarbatori fericite!

Buna. Ti-am gasit ficul din intamplare si am zis sa vad despre ce este vorba. Sincer, imi place foarte mult inceputul. Defapt,nu doar imi place ci il ador! Este o idee destul de originala, din cate pot sai mi dau seama, avand in vedere ca este doar primul capitol. Descrii foarte bine si ai un stil foarte frumos de a nara. Chiar nu stiu ce as mai putea spune, avand in vedere cat de mult mi-a placut. Capitolul este foarte ingrijit, se vede cat de multa atentie i-ai acordat. happy

Titlul este chiar interesant, mie una imi place.
Sper sa vii cat mai repede cu nextul, deoarece imi place foarte mult si sunt nerabdatoare sa citesc urmatorul capitol. Te rog sa ma anunti si pe mine cand il postezi, daca nu este un deranj foarte mare. Bafta la tastat.

II

- Ar fi fost mai bun ceva cald, dar nu ma voi plange...

Sakura apuca doza de suc cu ambele maini si stranuta. Lua o gura pe care o inghiti cu greu, dupa care un timp doar si-a inmuiat buzele in ea si a lasat-o jos. Nu a mai baut dupa aceea.
In schimb, cand Sasuke ii intinse pachetul cu biscuiti, aceasta il apuca vesela si manca singura aproape jumatate din el; brunetul abia daca mai apuca cativa.
Fata se sprijini de masa si tusi de cateva ori, facandu-l pe Sasuke sa remarce paloarea fantomatica pe care chipul ei o capatase. Isi tragea fata de masa peste umerii goi si tremura, iar privirea ei verzuie era goala si umeda, dar exprima o multumire si o liniste cum rar vedeai in ochii cuiva. Continuand sa o priveasca asa, Sasuke isi dadu haina jos si o aseza pe umerii fetei. Ea privea in gol; el o privea pe ea. Ea tacea, asa ca si el continua sa faca liniste. Pareau aproape ca uitasera de ce sunt aici.
Sakura arunca brusc fata de masa de pe umeri si se imbraca cu haina lui, dupa care se aseza in genunchi, ii arunca o privire mecanica si trase de o perdea alba ce statea agatata pe o bucata mare si dreptunghiulara de panza.

- Vezi? L-am terminat inainte sa apuna soarele si tu ai fost prima persoana care l-a vazut! ii spuse ea entuziasmata, dar vazand ca el continua sa taca, intreba: E... frumos?

Sasuke nu scoase un cuvant. Avea gura usor intredeschisa, iar privirea cerceta fiecare coltisor al tabloului.
Era sufocant. Se simtea sufocat vazandu-i creatia si gandindu-se ca el niciodata nu va ajunge sa picteze asa ceva. Parea aproape imposibil.
Se intreba cum se poate ca un om atat de mic sa creeze ceva atat de mare. Si oare de unde luase acele nuante? Si lumina? Cum se puteau aseza atat de bine toate acele culori haotice intr-un tablou atat de armonios?
Privi pe fereastra. Cerul pe care ea il pictase pe panza era diferit de cel pe care il vedea el prin crapaturile perdelei... Era cu totul altceva modul in care vedea ea lumea, dar in acelasi timp era frumos si revigorant.
Sasuke se apropie de ea si o apuca de umeri. Sakura tresari, dar nu se opuse ca altadata; se lasa in voia lui si amandoi se culcara la pamant. Nu fusesera niciodata atat de aproape. El intoarse spre ea niste ochi atat de surprinsi, de parca nu ar mai fi vazut-o de ani, dupa care isi ridica privirea spre tavan.

- Ma intreb uneori daca noi doi vedem aceeasi lume, spuse el, dupa care tacu si tacerea se prelungi un timp indelungat. As vrea... sa vad odata lumea prin ochii tai.

Sasuke o apuca de mana si o privi din nou. Era sigur ca ea se va ridica, va pleca si poate ca nu va mai vorbi cu el o perioada indelungata dupa aceea. Dar odata ce palma lui a cuprins mana ei alba, subtire si a patat-o si pe a lui de vopsea, a avut un sentiment atat de placut incat a meritat.
Insa ea nu se ridica si nici nu pleca. Doar zambi si ii stranse mana.
Incurajat de acest gest, brunetul urca pe bratul sau subtire pana la umeri ei; ea continua sa aprobe tot ce facea. El s-a sprijinit usor intr-un cot, a apucat-o de umeri si cu inima batandu-i puternic, gata sa iasa, o trase spre el si o imbratisa. Sakura incepu sa tremure atat de tare incat bratele pe care si le trecuse dupa gatul lui il gadilau si, cu toate ca simtea un fior cum ii cuprinde trupul, isi afunda capul in scobitura umarului sau.
Mainile lui cu palme mari se jucau de-a lungul spatelui ei firav, iar bratele osoase ii strangeau atat de tare talia incat incepea sa fie dureros.
Tragea adanc in piept mirosul ei. E adevarat, ea nu mirosea a ceva specific, ci doar a sampon si a dulciuri, dar intodeauna esenta vopselelor se simtea patrunzator. Mai ales atunci.
Sasuke isi apleca capul catre urechea ei, ii dadu la oparte suvitele de par si ii sopti ceva aproape nedeslusibil, dar care o facu sa zambeasca, sa se ridice pe varfuri si sa il sarute.

Sakura intodeauna a sarutat intr-un fel timid, de parca acela ar fi fost primul ei sarut; asa l-a sarutat atunci si peste ani tot asa avea sa o faca. Avea obiceiul sa ii apuce obrajii in palme, sa ii atinga usor buzele cu buzele ei ce aveau gust dulce, sa inchida ochii si sa ridice incet piciorul drept. Intodeauna piciorul drept.
Dar in momentul acela ea si-a lipit intai fruntea de fruntea lui, l-a privit in ochi si l-a sarutat din nou. El si-a incolacit bratele in jurul taliei ei si a ridicat-o in brate, iar cand ea s-a indepartat de el, Sasuke a apucat-o de mana, s-a apropiat din nou de ea si vazanu-i chipul palid si bolnavicios, a apucat-o de umeri si a tras-o afara.
Tot drumul spre camin a simtit unele priviri curioase cum il sagetau, dar se simtea atat de bine incat nu le dadea atentie. Putea spune ca e beat de fericire simtindu-i trupul subtire atarnandu-i de brat si resimtind senzatia buzelor ei umede si dulci.

Nici in fata usii caminului si nici macar cand privirile supraveghetoarei deveneau obraznice nu se indura sa ii dea drumul. Dar era deja seara si lumina de pe drum abia incepe sa palpaie, iar ea era acoperita doar de un hanorac din bumbac si o simtea cum tremura.
Sakura se desprinse din stransoarea lui si se indrepta spre intrare, iar cand deschise usa sa intre el o apuca de mana si o intreba, in timp ce obrajii lui capatau o nuanta rosiatica:

- As putea sa te aduc si maine seara? ii spuse el, iar Sakura zambi si ii arunca o privire vesela.
- Noapte buna si... sa stii ca si eu Te iubesc.

Sasuke ramase in fata intrarii urmarindu-i pasii pana disparu, dupa care pleca. Caminul lui era la un sfert de ora de mers pe jos.
Sakura urca scarile tragandu-si pe umeri hanoracul lui proaspat spalat si cald. Isi duse mana subtire la buze si obrajii i se rumenira, dupa care cobori spre palma, pe care o stranse si o musca sa se asigure ca tot ceea ce simtise pana atunci era adevarat.
A urcat scarile tinandu-se strans de balustrada si leganandu-se pe picioare atat de tare incat cateva fete din anul intai au insistat sa o urce pana in dormitor. Isi simtea picioarele si bratele greoaie, iar capul o durea, dar simtea ceva cald pe interior ce o facea sa vrea sa urle de bucurie.
Stia foarte bine ca urma o perioada indelungata in care va sta la pat si se obisnuise cu gandul, dar ii parea rau doar ca el nu o va mai putea conduce la camin urmatoarea seara si ca il va face sa se ingrijoreze. Si pe el, si pe Hinata, si poate chiar si pe Naruto... Se simtea trista cand se gandea la necazurile pe care le pricinuia tuturor zi de zi.

- Sakura, am crezut ca nu mai ajungi! Unde ai fost?

Fata nu ii raspunse, ci doar se lasa purtata de bratele Hinatei pana in pat, dupa care privirea i se incetosa si nu mai vazu nimic. O auzi vag pe colega sa chemand dupa supraveghetoare, dupa care zgomote de pasi si un timp nu mai auzi sau simti nimic.
Cand se trezi, in camera era deja intumeric, iar Hinata si supraveghetoarea dormeau amandoua la capatul patului. Si-a ridicat ochii verzi si umezi catre tavan si, desi isi simtea membrele grele, si-a dus mana la cap si a rasfirat usor suvitele de par cu degetele ei lungi si subtiri, iar cuvintele lui stangace i-au rasunat in urechi:
" Sa stii ca eu... Te voi iubi intodeauna"

Buna, multumesc pentru anunt. A fost un capitol foarte frumos si inocent. Mi-a placut atat de mult, incat mi-as dorii sa nu se mai fi terminat. Este splendid, o adevarata opera de arta. Ma bucur ca si-au spus primul te iubesc, au fost asa de dulci. Imi palce atitudinea Hinatei, este de gasca. happy

Imi pare rau ca Saku a racit, dar lasa ca ii va trece ei.
Sa vi repejor cu nextul, bafta la tastat si multa inspiratie. a hug

PS>> Prima. jos palaria in fata

Awww , so sweet! Multumesc ca m-ai anuntat! A fost foarte frumos capitolul. La fel de sensibil, inocent si mirific. Imi face mereu o deosebita placere sa iti citesc ficul. De abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Vreau sa te vad cu nextul, te astept si sper sa vina cat mai repede! Spor la scris si la idei. Cred ca o sa vizez numai o Sakura si un Sasuke ca in ficul tau la noapte!

Te pupa Naty~

Buna !

Ce-mi place ficul :3 E asa ... timid, nu stiu .. inocent, perrfect. in love

Imi place cum descrii, o faci asa de frumos chiar daca narezi la persoana a 3 a . Felicitari !
Nu prea am multe de spus, deoarece esti la inceput si o sa-mi dau seama pe parcurs .
Dar , pot sa spun ca ficul asta are potential !

Mult noroc inainte ! kiss

Andreea Drăgan

Bună, scumpo ! Îţi mulţumesc că m-ai anunţat şi îmi cer scuze pentru întârziere. Capitolul ăsta a fost superb, chiar dacă mi-aş fi dorit să citesc mai mult. Ai un talent aparte şi sincer nu-mi vine să cred că ai doar doisprezece ani, ţi-am citit şi primul fic de pe forum, iar evoluţia ta în domeniu este remarcabilă.
Iubirea dintre Sasuke şi Sakura este atât de inocentă... Îmi place la nebunie ! Mă face să mă simt de parcă aş citi jurnalul meu, filele datând din 25 noiembrie şi până acum. :) Aştept următorul capitol, spor la scris şi multă inspiraţie !

Subiect: Re: Thousand Cranes Mar 02 Apr 2013, 20:56

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.