Plin de entuziasm, băiatul stă în banca sa și urmărește cum fulgii de nea se aștearnă cu repeziciune, peste micul orășel luminat de beculețe de Crăciun, formând astfel troienele. Era nerăbdător să îi trimită Moșului scrisoarea ce cu mult timp în urmă a făcut-o, iar în această seara este în sfârșit momentul de a o da părinților lui pentru a o duce la poștă. Numai câteva secunde îl despărțea de clipa când își va băga toate cărțile în ghiozdan și de a pleca spre casă. Se uita când pe fereastră, când la ceas, timpul parcă trecând cu încetinitorul, în fundal auzindu-se explicațiile profesorului și pocniturile create de cretă la impactul cu tabla. Dinții îi scrâșneau, picioarele se bălăngăneau, iar mâna sa învârtea pixul din ce în ce mai repede dornic să își poată împacheta lucrurile și să plece.
- Crăciunul sau Nașterea Domnului, este una din cele mai importante sărbători ale anului din simplul fapt că Mântuitorul acestei lumi, Iisus Hristos, a fost născut de Fecioara Maria, iar odată cu asta, frumoasele obiceiuri ce se păstrează și în ziua de azi, spunea profesorul de religie al băiatului. McReary! Nu te mai holba la ceas și spune-ne câteva din aceste obiceiuri înainte să se sune, se adresa profesorul la copil.
Băiatul tresară discret, apoi își ia mâna de la bărbie, și-o pune pe masă și împinge de ea pentru a se ridica mai ușor, după care începe a enumera:
- Câteva obiceiuri ale Crăciunului sunt: colindele, tăierea porcului și cel mai important, venirea Moșului cu mult doritele cadouri, spuse băiatul mândru. Profesorul se uită la el dezamăgit și începe a-i spune că nu despre asta e vorba în această perioadă a anului. Până să își poată termina ideea, clopoțelul sună parcă întârziat, copii încep a-și strânge lucrurile și a ieșii din clasă, nepăsându-le de cel ce le comunica ceva, iar dascălul își ridică tonul din ce în ce mai tare pentru a încerca să atragă atenția. Acesta reușește deoarece băiatul este distras de ultima frază spusă de acesta: „Adevăratul motiv pentru care noi, oamenii, ne facem cadouri de Crăciun, se datorează Mântuitorului, pentru a încerca să fim mai buni.”
        Băiatul pleacă gânditor din clasă. Își punea mai multe întrebări despre ce voia profesorul său, Austin, să spună. Nu înțelegea ce avea de aface Iisus cu așa zisele cadouri de Crăciun. De asemenea el credea în Moș. Credea că, din moment ce poate da orice fel de jucărie fiecărui copil, îi poate aduce și lui tot ce a scris în scrisoare, neținând cont de numărul mare al acestora.
       Cu cât înainta mai mult pe stradă, simțea cum odată cu frigul, extazul îi învăluia corpul, mii de fiori îi străbătea șira spinării, iar fulgii îi umezea părul. Vedea zeci de luminițe cum clipeau și își schimbau culoarea după un program bine stabilit, câțiva oameni de zăpadă la fiecare patru sau cinci case și un brad imens ce se află în centrul parcului. Deși toate acestea dădea o sclipire mirifică tabloului ce îl înconjura pe naivul băiat, acesta nu îl admiră. Gândurile îl face să ignore acest tablou viu colorat și îl duce într-altul alb-negru.
        În câteva minute, micul omuleț trece pe lângă cutia poștale pe care scria „The McReary’s”, apoi începe a pășii pe poteca ce duce spre ușa casei lui. De îndată ce intră în casă, băiatul nici nu se descalță, că se îndreaptă spre camera sa, își lasă ghiozdanul, ia plicul de un alb imaculat și se îndreaptă spre sufragerie unde se află părinții acestuia. Acesta îi pupă pe obraz și le înmânează scrisoarea. Politicos, tatăl copilului îl întreabă pe fiul său dacă poate desface plicul pentru a-l verifica. Băiatul, puțin supărat, îi spune că la păstrat în cea mai bună stare de aproape o lună și nu ar vrea să-l desfacă. Atunci mama puiului de om începe a-i reproșa:
- Ce e pe interior contează. Moșul primește milioane de scrisori cu plicuri și mai frumoase, însă nu asta îl interesează pe el. Adevărul e că ceea ce scrie în acea scrisoare contează cu adevărat. Cât timp cererea ta a fost făcută cu acele cuvinte din inimă, pline de dragoste și mulțumire, cu siguranță Moșul îți va aduce ce-ți dorești, spune mama tânărului.
Atunci, băiatul îi confirmă tatălui său cererea printr-un semn vizibil din cap. În timp ce deschidea scrisoarea, sora micului voinic intră și ea în cameră. Când tatăl celor doi frați începe a citi în gând lista de cadouri pe care le dorește, din neștiință, cască gura în timp ce numără câte jucării își dorea băiatul. În acel moment, sora micuțului băiat se îndreaptă spre el, apoi îl întreabă dacă nu are impresia că a exagerat. Băiatul dă din umeri. Apoi cu un gest subtil, își duce mâna la bărbie și cu un deget, începe a freca ușor partea stângă a acesteia, iar după câteva secunde, spune:
- Dacă Moșul poate da jucării la milioane de copii, îmi poate aduce și mie câteva în plus. Despre asta e vorba de Crăciun, spune băiatul cu încredere, convinsde ceea ce zice și de gândirea lui puerilă.
        La aceste cuvinte, sora lui mai mare se așază în genunchi, astfel ajungând la același nivel cu fratele ei și începe a-i spune:
- Nu trebuie să profităm de ceea ce ni se oferă. Domnul nostru Iisus Hristos avea o putere inimaginabil de mare, iar cu toate astea nu și le-a folosit pentru propriile plăceri materiale sau trupești, le-a folosit cu cap în scopul de a ajuta pe alții, iar când a fost răstignit, deși putea să se elibereze, nu a făcut-o pentru a ne mântui pe noi toți, spune ea foarte profund. Adevăratul motiv pentru care noi, oamenii, ne facem cadouri de Crăciun, se datorează Mântuitorului, pentru a încerca să fim mai buni.
- Asta mi-a spus și profesorul azi la școală. Dar din moment ce-mi faceți cadou tot ce-mi doresc, nu-mi faceți un bine? Așa vă ajut să faceți o faptă bună. spune acesta pe un ton ursuz.
- Nu cred că ai înțeles, Carter. De Crăciun, toți trebuie să fim buni. Dacă toți copiii ar gândi ca tine, atunci Moșului nu i-ar mai ajunge deloc cadourile. Plus de asta, tu nu ai pregătit cadoul pentru mine, corect? Știi ce se spune în ceea ce privește datul și primitul? îl întreabă mama pe băiat, iar acesta dă din cap negativ. E mai bine să dai decât să primești.
        După aceste cuvinte, băiatul este pus pe gânduri. Începe a se gândii mai atent la sensul acestei zicale, iar după un moment de liniște îi cere tatălui său vechea scrisoare, apoi pleacă din cameră. După zece minute, se întoarce în sufragerie cu o altă scrisoare pe care i-o înmânează tatălui său. Aceasta era una nu foarte aspectuoasă, cu două dâre de lipici pe ea, iar colțul plicului era puțin colorat cu roșu. Un zâmbet ștrengar apare pe fața ambilor părinți. Tatăl lui Carter începe a citi ce-a de-a doua scrisoare, după care, mulțumit de conținutul acesteia, îi cere băiatului pe cea veche, apoi părinții își pupă băiatul și îi urează noapte bună. Când sora mai mare intenționează să facă la fel, Carter o apucă de mâneca pijamalei sale și începe a trage de ea, forțând-o pe adolescentă să se aplece.
- Cally? Crezi că mă poți ajuta cu niște bani? Vreau să-mi sparg pușculița, iar cu puțin ajutor din partea ta, să cumpăr acea geantă pe care mama și-a dorit-o atât de mult, iar tatei parfumul lui preferat. Ce spui? sugerează Carter cu o sclipire-n ochi.
        De îndată ce realizează intenția receptivului său frate, Cally îi răspunde că vor merge mâine dimineață împreună în supermarket.
        În dimineața de Crăciun, un munte de cadouri erau puse sub brad. Toate aveau dimensiuni medii și mari. Uimit de ce îi văd ochii, Carter înaintează cu greu spre eticheta cu numele ce corespunde cu proprietarul cadourilor. Rămâne și mai uimit că în mare parte, erau ale lui. Chiar în fața lui, se aflau tot ce a cerut în prima scrisoare, deși în cea de-a doua ceruse doar un robot ce funcționa pe baza unor baterii.
        După ce acesta îți deschide fiecare cadou, se închină de trei ori, după care rostește „Amin!”, apoi realizează că au mai rămas 3 pachete nedesfăcute ; primul al surori sale, al doilea al tatălui său, iar ultimul era al mamei sale. Aceștia își deschid și ei pachetele și sunt uimiți să găsească ceea ce și-au dorit. Când Carter îți dă seama că parfumul și geanta cumpărată de el și Cally erau acolo, deși nu el le-a pus, a împietrit.
        După câteva secunde, acesta pleacă în camera surorii sale, se uită în dulapul ei de haine și sesizează că așa zisele cutii înfășurate în hârtie viu colorată, legate la urmă cu o fundă, nu erau, un fior l-a cuprins. Acesta se îndreaptă robotic spre balcon, uitându-se spre horn. Pe acoperiș nu se putea observa nici o urmă de copită de ren sau vreo dâră lăsată de sania Moșului. Un gând negru îi trece prin cap, dar cu toate astea nu voia să creadă că Moșul, era de fapt părinții lui, iar aceștia au încercat să-l învețe ceva, iar drept răsplată pentru învățătura acumulată, i-a făcut pe plac așa cu a dorit la început. Acesta începe a simții frigul, în cele din urmă sesizând aburii ce ieșeau din nasul lui ce se înroșise. Acesta are de gând să intre din nou în casă, dar înainte de asta, suspină îndelung și spune:
- Și totuși… De ce Moșul nu se arată copiilor?

One Shot-ul nu este în Index şi nu ai făcut nici cerere. Este nevoie să treci pe aici şi să faci o cerere de adăugare.

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe linkul acesta si citiţi cu atenţie. Mult succes la scris şi citit.

One shot finalizat. :)

Mam tinut de cuvant si am trecut si eu pe aici  
Ca de obicei raman uimita de felul tau unic de a scrie si de a detalia unele aspecte intr-un mod cat mai special.
Modul tau de a povesti ma facut sa imi doresc sa citesc in continuare. Este un lucru bun deoarece nu am pierdut intresul de a citi pana la sfarsit cum se intampla la multe one shots-uri.
In ceea ce priveste estetica, as fi vrut sa lasi un rand liber intre paragrafe. Este mult mai usor de citit si nu te dor ochii asa de tare.

Povestea in sine este foarte frumoasa iar mesajul este superb. Ai reusit sa ilustrezi gandurile multor prichindei ce il aspeapta pe Mos Craciun. Sincera sa fiu, si eu eram la fel  

Chiar ma bucur ca am trecut pe la aceasta capodopera. Pupicei