Capitolul 3

Am mai tras o gura sanatoasa de aer si am pornit agale in spatele celor doi agenti.
Intrasem intr-un fel de lume paralela sau cel putin asa ma simteam uitandu-ma la curtea uriasa inconjurata de mici labirinturi de flori , iar in mijlocul lor cate-o fantana in forma pasarei Phoenix.In spatele curti o fortareata de culoare aurie stralucea in seara .
In timp ce ne apropiam de intrare o femeie dichisita cu parul negru lucios , ochi albastri perfec limpezi isi facu aparitia in prag urmata de o alta tanara blonda care avea in mana un clipboard.
Ochi caprui ii erau acoperiti de o pereche de ochelari cu rama subtire , iar in coc avea un morman de creioane infipte.

-Bun venit in academia anti drog , numele meu este Lissa Uzumaki . Spuse tanara blonda

-De aici ne ocupam noi , multumim . Replica femeia bruneta pe un ton serios .

Cei doi agenti au incuvintat din cap , dupa care au plecat.

-Numele meu este Asya Uchiha si de azi este oficial o novice aici.

Doamne dar nu este posibil...sau este? Novice intr-o academie anti drog ?Oportunitatea perfecta sa o razbun pe Same.

-Si, cand incepem? Am inceput eu bucuroasa plimbandu-mi privirea de la Asya la Lissa , care eident erau speriate de entuziasmul meu . Asya a inceput sa rada , ras care mie imi suna mai mult a malefic si ma facut sa cred ca avea sa imi faca zile amare. Dar nici acest ras nu putea sa-mi opreasca entuziasmul.
Eram atat de curioasa abia asteptam ce urmeaza...mai mult ca la un episod din Gossip Girl vroiam sa stiu mai multe sa cunosc colegi dar...stai...
Am dat sa intreb de bagaje si de mama insa Aysa parca mi-a citit expresia ingrijorata si ma spus ca mama fusese deja informata iar bagajele mele erau deja in camera, iar Lissa s-a oferit sa ma conduca la aceasta.

In timp ce inaintam pe coridoarele lungi si albe care semanau perfect cu cele din spitale un fior rece mi-a trecut pe sina spinari si am vazut-o...''SALA de MESE''.
Sute de voci si rasete straine m-au facut sa ma simt putin incomod avand in vedere ca nu cunoasteam pe nimeni.
Am simtit ochi Lissei atintiti asuprea mea si m-am intors sprea ea . Si-a asezat usor mana pe umarul meu si a schitat un ''dute'' pe buze.
M-am uitat iar spre usa si am inceput sa inaintez incet , imi numaram fiecare pas nu vroiam decat sa...vroiam sa ma acomodez cat mai repede.
Am inpins usa si o lumina puternica ma facut sa imi pun mana la ochi. Era o sala mare de culoare bleu cu mese rotunde si inconjurata si scaune albastre si albe.
Am ramans incremenita in prag nestiind ce sa fac sau unde sa ma uit , priveam fiecare persoana in parte parca cautam pe cineva , o fata cunoscuta...sau macar cineva care sa imi zambeasca sa ma faca sa ma simt acceptata.
Si, l-am gasit acel zambet cald pe care il cautam era chiar la masa de langa geam . O tanara cu ochi lila si par lung de culoare nergu albastru imi zambea sau cel putin asa speram eu . Apoi privirile colegilor ei s-au atintit asuprea mea , as fi vrut sa merg la ei dar in loc de asta eu am inchis usa.
Mi-am derulat, cu multa atentie, secventa intamplari de adineauri si am revazut acel zambet cald acei ochi blanziprivindu-ma fix...pe mine .
Mi-am adus aminte apoi de vorbele lui Same : '' Nu exista teama de un anumit lucru ne este teama ca nu vom reusi - frica de esec, de a nu face fata.
Prin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de putere sa infruntam o anumita situatie''...si asa era imi era frica sa nu fiu acceptata dar daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla.
Mi-am lipt palmele de usa rece si am impins iar , de data aceasta a durat o vesnicie parca usa era mai grea . Am simtit adrenalina cum imi vine in ajutor si intr-un final am reusit am deschis usa.