Multumesc foarte mult pentru comentarii . Stiu ca am cam intarziat, dar ieri a fost revelionul si na....

Cap XI:

Mi-am inchis ochii inlacrimati, asteptand ceva. Vazand ca nu se intampla nimic, mi i-am redeschis si m-am uitat in jur. S-a auzit o bubuitura puternica, dar nu venea din vesta mea, ci de departe. Sasuke, vazand si el ca bomba nu a explodat, cel putin nu langa noi, m-a luat in brate. In scurt timp, Amy si Naruto i s-au alaturat.
Un om cu parul brunet venea dinspre locul exploziei. Era aceeasi persoana care mi-a facut cu ochiul cand eram pe cal. M-am dat doi pasi in spate, tresarind, dar am observat imediat ca nu vroia sa ne faca rau. Baietii au facut un foc, in timp ce eu si Amy vorbeam. Eram inca socata, asa ca nu prea am fost atenta la ce vorbea Sasuke cu celalalt brunet. Amy se tot plangea de Naruto, in timp ce el facea acelasi lucru. Mi-am pus mainile in par, imi venea sa ma dau cu capul de pereti. Adica se vedea ca se iubesc, de fiecare data cand Naruto se intorcea Amy se uita la el, iar de fiecare data cand roscata se intorcea Naruto isi indrepta privirea spre ea. Am adormit repede, uitandu-ma la foc si gandindu-ma la Sasuke.
M-am trezit a II-a zi, dar eram in patul de la han. *Nu putea fi doar un vis, a fost prea real*.M-am uitat in jur si l-am vazut pe Sasuke, stand pe un fotoliu. *Baiatul asta e tot timpul langa mine cand ma trezesc!*. L-am intrebat ce s-a intamplat, iar el mi-a spus ca am venit inapoi la han in timp ce eu dormeam. M-am uitat la fata lui, era ingrijorat. Se vedea ca (,) credea ca a fost vina lui. M-am ridicat din pat, zambind si l-am luat in brate. Mi-a zis ca ca nu o sa mai lase pe nimeni sa se atinga de mine. Auzind aceste vorbe, mi-a venit sa plang. Simteam ca nu sunt destul de buna pentru el. Gandul mi-a zburat la Amy si Naruto, se vedea ca se iubeau, doar ca amandoi sunt mult prea incapatanati pentru a ceda. Trebuia sa-i impac cumva, nu-mi placea s-o vad pe Amy trista. Brusc, mi-a venit o idee, pe care i-am spus-o si lui Sasuke. A acceptat, dand din cap si razand. Planul era ca Sasuke sa-i spuna lui Naruto ca Amy vrea sa se intalneasca cu el la marginea orasului, pentru a-si cere scuze, iar eu sa-i spun la Amy acelasi lucru, ca Naruto vrea sa-si ceara scuze la capatul orasului. Sasuke parasit camera, pentru ca am constatat amandoi ca Amy si Naruto urcau scarile. Roscata a intrat in camera, inchizandu-i usa in nas lui Naruto. Am chicotit incet, trebuie sa recunosc ca erau comici. I-am spus lui Amy ca Naruto vrea sa se intalneasca cu ea la capatul orasului pentru a-si cere scuze.
-Spune-i lui Naruto ca nu merg. Stai, defapt nu-i spune nimic. Spune Amy imbufnata.
M-am uitat la ea cu o fata de catelus, iar ea a acceptat, intr-un final. Si-a luat pe ea niste haine dragute si a iesit afara din camera. Am iesit si eu in urma ei, asigurandu-ma ca nu ma vede. Sasuke era pe hol. Mi-a facut cu ochiul, semn ca Naruto a pornit si el. Am iesit din han, indreptandu-ne si noi spre marginea orasului.

POV Amy:

Il iubeam pe Naruto, doar ca imi era super-greu sa uit ceea ce a facut. Dar acum, ca o sa-si ceara scuze, cred ca o sa-l iert. Am ajuns la marginea orasului, adica langa lac. M-am uitat in jur, Naruto statea intr-o parte, uitandu-se la lac. M-am dus langa el, observand ca Naruto m-a vazut. Blondul mi-a spus ca ma asculta, iar eu i-am zis ca EU il ascult pe el.
-Tu m-ai chemat aici, acum spune ce ai de zis, te ascult, zise Naruto imbufnat.
-Nu , tu m-ai chemat aici, Sakura mi-a zis ca tu i-ai zis ei sa-mi spuna mie. Spun eu dandu-i replica.
Naruto si-a intors brusc privirea inspre mine, spunandu-mi ca Sasuke i-a zis lui ca eu l-am chemat. Atunci mi-am dat seama. Sakura si Sasuke...ne-au pacalit, iar eu am cazut in capcana.
-Bine. Atunci nu mai avem ce discuta. Du-te si saruta-te cu iubita ta, ii spun eu intorcandu-i spatele.
Naruto m-a pus sa repet, iar eu i-am povestit tot ce-am vazut.
- Prima data, nu m-am sarutat cu ea, am pupat-o pe obraz. In al doilea rand, era verisoara mea, Miku. I-am spus doar "La Multi Ani". Zise Naruto oftand.
Ma simteam foarte penibil. Am fost asa de geloasa incat am cauzat toata cearta asta. I-am cerut scuze lui Naruto, rosind. El a venit si m-a luat in brate.


Pai, atat a fost. Stiu ca nu a fost interesant, dar nu prea am avut inspiratie.

Cap XIII:

Am zambit, spunandu-i ca il voi insoti cu placere.
-O sa vezi, celalalte printese vor fi nimic pe langa mine! Spun eu incercand sa-l inveselesc.
-Sunt sigur ca asa va fi...Spune Sasuke schitand un zambet.
M-a luat de mana si m-a sarutat, din nou. Eram fericita, dar stiam oarecum ca Sasuke se indoieste de mine, era normal. *O s-o fac si pe asta!*.
Ne-am reintors la han, iar Sasuke le-a spus 'marea veste' lui Amy si lui Naruto si i-a intrebe daca ne insotesc. Au dat din cap, avand o reactie oarecum normala.
Sasuke a venit in camera mea. Ma simteam oarecum ciudat, era o lume noua acolo, la palat. *Oare parintii lui ma vor accepta? Daca nu fac impresie buna?Daca...?*. Am oftat incet. Sasuke m-a luat in brate, spunandu-mi ca totul o sa fie OK. Am incercat sa zambesc, faptul ca Amy si Naruto vor veni, iar Sasuke va ramane acelasi Sasuke ma facea sa ma simt mai bine. Sasuke mi-a zis ca o sa stea cu mine pana adorm. I-am zis ca nu e nevoie, dar el a insistat. Mi-am pus capul pe perna, incercand sa-mi alung gandurile, dar pur si simplu nu puteam. Dupa vreo ora, m-am prefacut ca am adormit, ca sa nu-l mai tin pe Mrs. Print treaz. M-a sarutat pe frunte, lucru care mi-a produs un fior pe spate. A inchis incet usa, astfel incat sa nu ne trezeasca pe mine si Amy. Eram chiar ingrijorata, simteam ca ceva o sa mearga prost. *Sakura, nu mai face din tantar armasar! O sa fie bine! Doar, o sa fi printesa, nu?*. Am adormit cu gandul acesta in minte, incercand sa uit de restul.
Dimineata a venit repede. M-am trezit cascand si cascand. Am expirat, incet. M-am indreptat spre sifonier, incercand sa aleg cea mai 'regala' tinuta. Mi-am prins parul in coc, lasand cateva suvite libere. Pe masa, langa oglinda, era o cutiuta cu o fundita. Am deschis-o incet, iar in ea era un colier cu diamante micute. Ochii mi s-au facut cat cepele, iar gura mi s-a deschis larg. In tocul usii a aparut Sasuke, zambind. A spus ca imi sta bine, zambind si mai larg. I-am sarit in brate, multumindu-i si multumindu-i. M-am mai aranjat umpic, in timp ce Sasuke spunea ca 'arat perfect'. Nu ca as fi vrut sa ma impopotonez, dar vroiam sa fac impresie buna.
Am coborat incet scarile hanului, in timp ce Sasuke ma tinea de mana. Afara astepta un fel de caleasca, cu brunetul la comanda cailor. Sasuke mi-a deschis usa, iar eu am intrat cam stangace inauntru. Mi se parea cam ciudata toata chestia asta cu 'printul mostenitor'. Ma facea sa ma simt ca si cum nu as fi destul de buna pentru Sasuke.
Dupa un timp, caleasca s-a oprit brusc, semn ca am ajuns. Am coborat incet, uitandu-ma la castelul din fata mea. Era pur si simplu enorm! Nu eram obisnuita sa traiesc in puf, iar castelul era... atat de mare! Sasuke m-a luat de mana din nou si am urcat impreuna pe multele scari ale palatului, pentru ca nu erau putine. Inauntru in castel erau in picioare multi oameni, care s-au inchinat deodata. Eram cu adevarat uimita, habar n-aveam in ce m-am bagat.
Am intrat intr-o sala enorma. Intr-un colt erau doua scaune de aur, cu pietre pretioase incrustate. Acolo stateau doi oameni , parintii lui Sasuke. Unul dintre ei avea parul brunet si ochii negri, iar regina parul negru si lung, iar ochii de aceeasi culoare. Un covor rosu era asezat de la intrarea in camera pana la cele doua tronuri. Am expirat incet. *Asta-i momentul! Acum ori niciodata*.
Regele si regina s-au ridicat, iar eu am facut o scurta plecaciune. L-au luat in brate pe Sasuke, iar el i-a imbratisat, la randul lui. Am ras incet, in timp ce ei ma intrebau cum ma cheama.
-S...Sakura Haruno, maiestatile voastre.
L-au intrebat pe Sasuke despre mine, iar el le-a povestit ...aproape tot. Regele a oftat la un moment dat, dupa ce Sasuke i-a spus ca vrea sa se casatoreasca cu mine, iar eu am rosit.
-Sasuke, ea nu este printesa. Tu trebuie sa te casatoresti cu o printesa, asa sunt regulile. Sakura, ne scuzi, dar...Spune regele frustat.
Am dat din cap si m-am indreptat in fuga spre iesire. Ajunsa afara, nu mi-am mai putut stapani lacrimile. Tot visul frumos de care am avut parte avea sa se sfarseasca, defapt, s-a sfarsit in momentul acela. Fara sa vreau am auzit restul conversatiei.
"-Sasuke, stii ca te iubim si-ti vrem binele. Nu te poti casatori cu ea, nu este nici macar de vita nobila. Oricum, ti-am ales deja o viitoare sotie. Va veni in curand la palat.
Sasuke se opunea, dar nu avea ce sa faca. Pana la urma erau parintii lui".
Nu am mai suportat sa aud mai mult. Am fugit pana intr-o camera de la etaj, mai exact viitoarea camera a lui Amy. *Daca nu sunt acceptata, nu are rost sa-i fac lui Sasuke viata mai grea. Oricum, se va casatori in curand si va uita de mine*. Aveam de gand sa plec departe si sa uit de Sasuke. Ii vroiam binele, nu puteam sa-l incurc asa. Am rugat-o pe Amy sa-mi dea niste haine mai simple, pentru ca eu mi-am uitat bagajul la han. Mi-a dat o fusta rosie si o bluza verde, intrebandu-ma unde am de gand sa ma duc. I-am zis ca vreau sa ies la o plimbare, zambind. Am luat-o in brate, stiam ca n-o s-o mai vad vreodata. Am fugit din camera, incercand sa nu plang. Mi-am dat jos lantul de la gat si i-am scris lui Sasuke, printre lacrimi, o scrisoare.
"Draga Sasuke, . Te vei casatori in curand, sper sa fi fericit. Plec acum pentru a nu te incurca, sper sa ai o viata frumoasa. Te iubesc si te voi iubi intotdeauna. Cu drag, Sakura."
I-am dat unei servitoare mesajul si colierul, rugand-o sa i le dea lui Sasuke.
Fiecare muschi din corp imi spunea sa nu plec, dar nu mai puteam sta si sa-l incurc pe Sasuke. I-am trimis in gand 'La revedere' si am deschis usa imensa a castelului. Afara , cerul plangea, nu era singurul. Stropi mari de apa imi atingeau corpul. Imi doream ca totul sa fie doar un cosmar, sa pot relua ziua de la capat. Stiam ca Sasuke nu o sa mai vrea sa vorbeasca cu mine. Speram sa inteleaga ca fac totul pentru el.

Pai, am venit cu nextu`
Va multumesc foarte mult pentru comentarii, nu stiam ca va place ficul meu
Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=4ewYjyqFTf8



M-am culcat intr-un final, sperand ca totul va fi bine ziua urmatoare.
Razele soarelui imi atingeau incet fata, mangaindu-ma usor. M-am trezit cascand, dar Amy se pregatea sa iasa pe usa. Am intrebat-o de ce nu m-a trezit si a zis ca avea de gand s-o faca inainte sa plece. Am aflat ca urma sa fiu 'spalatoreasa-regala', in timp ce Amy in povestea noutatile din palat. A spus ca ea este doamna-insotitoare a noii printese, Karin. A oftat in timp ce mi-a zis ca trebuie sa se grabeasca, ca sa nu intarzie.*Oare Karin a batut-o in halul asta?*.
M-am schimbat in 'uniforma' de spalatoare, nimic special. Nu mi-l puteam scoate pe Sasuke din cap nici macar un moment. *Of, ce mi-ai facut tu mie, Sasuke? Cred ca mai traiesc doar pentru tine*.
Am iesit pe usa, iar soarele aproape ca m-a orbit, era o zi super-calduroasa. Am oftat incet si m-am indreptat spre spalatorie. Un om inalt, cu par negru si ochi verzi mi-a iesit in fata. Avea o fata plictisita. M-a intrebat sec ce vreau, iar eu i-am spus ca sunt noua spalatoreasa. Mi-a zis sa ma duc sa iau hainele noii printese, Karin. Am dat din cap si m-am indreptat spre camera ei. Am urcat incet scarile, astfel incat nimeni sa nu ma auda. Ajunsa in fata usii, am auzit un planset, ii apartinea lui Amy. Mi-am strans pumnul, tinandu-ma puternic de haine, ca sa nu reactionez gresit.
Am intrat pe usa. O fata cu parul rosu aprins, mult mai aprins decat a lui Amy si ochii de un roz ciudat, spre rosu statea cu mana intinsa spre prietena mea, gata s-o loveasca. Dupa cum era imbracata, presimt ca era printesa. Amy statea pe jos, incercand sa se apere cu mana. *Deci de-aia era Amy asa de ranita? Printesa o batea, iar Sasuke nu face nimic?! Ei bine, nimeni nu are drptul sa se atinga de prietenii mei, nici macar printesa!*. Cand era gata s-o loveasca, i-am prins incheietura cu mana, spunandu-i sa se calmeze.
-Cine esti tu sa-mi zici asta si cum indraznesti sa ma atingi?! Dupa hainele tale, esti o simpla servitoare. Ai grija cum vorbesti cu mine, data viitoare ai putea fi tu in locul ei! Spune printesa pe un ton agresiv.
Mda, nu era prea prietenoasa. *Mai da odata in Amy si o sa fi tu in locul ei, printesa!*. Am spus asta in gand, astfel incat Karin nu m-a putut auzi. I-am spus lui Amy sa-mi spuna daca o mai bate cineva, iar ea a dat din cap incet. Nu-mi pasa daca Karin e printesa sau nu. Cine se atinge de prietenii mei are de-aface cu mine! Am iesit din camera, luand hainele lui Karin cu mine.
M-am reintors la spalatorie, varsand lacrimi amare. *Printesa o bate pe prietena mea, iar eu nu am ce sa fac. Oricum, presimt ca o sa ajung si eu ca Amy, pentru ca Karin s-a enervat rau pe mine. Acum, ca nu il mai am pe Sasuke, nu mai are cine sa ma apere, asa ca trebuie s-o fac singura.*. Am spalat hainele lui Karin si le-am lasat la uscat. Nu ma deranja sa fac putina treaba, dar cu toata agitatia am uitat sa mai intreb de printul mostenitor, Sasuke. Am intrebat-o pe o insotitoare cand o sa aiba loc casatoria, iar aceasta mi-a spus ca in ziua urmatoare. I-am multumit si am plecat de la spalatorie. *Sasuke, ai uitat de mine, nu? Oricum, daca nu ai facut-o deja, o s-o faci, asa e cel mai bine...*.
Am iesit din palat, ca sa ma plimb prin imprejurimi. Dupa un timp, a inceput sa se intunece, asa ca m-am grabit inapoi spre castel. Ajunsa in fata unui cires, m-am cam pierdut. Defapt, m-am pierdut complet. M-am rezemat de cires, iar lacrimile au inceput sa mi se prelinga pe fata. Imi era pur si simplu imposibil sa-l uit pe Sasuke. Parca el era peste tot pe unde mergeam. Incercam sa nu plang, sa-mi dau mie impresia ca sunt puternica, dar defapt nu mai eram, de la o vreme. Ma uitam la florile inflorite de cires si-mi aminteam de toate clipele frumoase pe care le-am avut, care pareau doar un vis in momentul acela.

POV Sasuke::

In ziua urmatoare trebuia sa ma casatoresc cu Karin. Aveam o tragere de inima, imi doaream sa se intample ceva si sa nu mai fiu nevoit s-o fac. Gandul imi era inca la Sakura, a trebuit sa-mi dau una peste cap ca sa-mi revin. Karin tot incerca sa-si petreaca timpul cu mine, dar mi se parea mult prea impulsiva, asa ca am refuzat-o mereu.
Trebuia sa merg in oras, ca sa vad ce mai fac locuitorii. Naruto mi-a dat o idee: sa ma duc 'sub acoperire'. *Haleluiah! I-o venit si blondului o idee buna!*.
M-am 'costumat' intr-un simplu nobil si am plecat sa dau o raita prin oras, impreuna cu Naruto si alte 3 garzi de corp. Plimandu-ma, mi-am adus aminte de rasul inoccent al Sakurei. Am oftat incet, prin minte imi navaleau amintiri. Am ras, amintindu-mi cum am cunoscut-o. *S-a schimbat de atunci, era asa de hazllie....*. Mi-am amintit ca i-am promis ca o s-o protejez, promisiune pe care n-am indeplinit-o. Am oftat incet, uitandu-ma in pamant. Naruto m-a intrebat daca totul este in regula, iar eu am dat din cap. Am trims garzile sa inspecteze orasul, inclusiv pe Naruto, pentru a petrece ceva timp singur. Mergand cufundat in ganduri, am ajuns langa un cires. *Perfect, nu-mi lipsea destul Sakura?!*.
Am auzit un planset venind din partea cealalta a ciresului. M-am apropiat incet, incercand sa n-o sperii. Avea parul ca si copacul de sub care statea, iar ochii ei ca doua smaralde pretioase erau inecati in lacrimi. Fata ei alba era mai alba ca niciodata. Era bineinteles printesa mea, Sakura. O lacrima a curs pe fata mea, iar eu am ramas masca. Am luat-o in brate pe Sakura, care se uita la mine incercand sa zambeasca. Ma simteam intr-un vis frumos din care nu mai vroiam sa ies. Speram ca acea clipa sa dureze vesnic. I-am sters lacrimile de pe fata ei angelica si am luat-o de mana. Petalele florilor de cires din copac au inceput sa cada, ma aflam intr-o ploaie de flori de cires. Eram atat de fericit ca mi-am regasit mica floricica de cires....


Pai, asta a fost....

Am pus nextul!
Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=GVM6OWuCbBg


POV Sakura:

Palangeam sub cires, oarecum regretand tot ce-am facut, cand am auzit niste pasi in spatele meu. M-am ridicat brusc, tresarind. Era Sasuke si statea langa mine. M-a luat in brate, iar florile de cires au inceput sa cada din pom ca intr-un dans. Eram bucuroasa ca m-a gasit, chiar foarte bucuroasa, dar mi-era oarecum teama pentru ce avea sa urmeze. Sasuke mi-a promis ca o sa faca ceva ca sa ne casatorim in ziua urmatoare, adica ziua in care trebuia sa se casatoreasca cu printesa Karin. Vroiam sa-i spun sa nu faca asta, dar parca gura nu ma asculta. Am dat din cap in timp ce el imi stergea lacrimile.
Ne-am intors la castel, iar Sasuke s-a dus sa vorbeasca cu parintii lui. Nu vroiam sa-i cauzez probleme, dar nu mai avea nici un rost sa fug, nu?
M-am dus inapoi in camera, eram destul de obosita. Amy dormea, i-am zambit incet. M-am pus si eu in pat si am inceput sa ma uit pe geam, la stele. Speram ca Sasuke sa nu faca o greseala mare in fata parintilor sai.

POV Sasuke:

M-am indreptat spre salon, adica locul unde stateau mama si tata. Nu aveam de gand sa fac greseala de a o trimite pe Karin inapoi, practic nu a facut nimic gresit, nu? Dar nu o puteam lasa pe Sakura asa, pana la urma ea insemna lumea pentru mine.
Am batut la usa, anuntand ca am venit, iar tata m-a poftit inauntru. I-am spus ca nu o sa ma casatoresc cu Karin decat daca isi dau acceptul sa ma casatoresc, in acelasi timp, si cu persoana pe care o iubesc. Ciudat, nu? Daca te gandesti mai bine, are logica.
Tata a dat din cap, iar mama a oftat. Dupa o luna predica, si-au dat acceptul. Simteam ca inima imi sare din piept. *Am reusit!*. Mama s-a apropiat de mine si m-a strans in brate. Mi-a zis ca vroia sa accepte de la inceput, dar nu stia c-o iubesc atat pe Sakura. Am zambit incet si m-am dus in camera lui Sakura si a lui Amy. Am batut incet la usa, iar Sakura a iesit incet afara, zambind. A urmat o lunga discutie pe treptele scarii, iar la final am cerut-o de sotie, spunandu-i ca parintii mei au acceptat. Ea mi-a sarit in brate, dand tot timpul din cap in semn ca da. I-am spus sa vina dupa ceremonia cu Karin, pentru a nu produce o mica cearta intre cele doua fete. Intr-un final, mi-am luat la revedere printr-un mic sarut.
Mi-era rusine. Adica, eu o faceam sa indure toate astea, iar ea zambea. Ma simteam vinovat de toate chestiile rele care i s-au intamplat. Speram ca totul sa se schimbe in mai bine, acum ca urmam sa ma casatoresc cu ea.
M-am asezat in pat, cu gandul doar la viitoarea mea printesa mostenitoare. Aveam imagini despre nunta care nu-mi mai dispareau din cap. *Fata asta....M-a fermecat. Sunt adancit intr-o vraja din care nu mai pot iesi si nu mai vreau sa ies.*.
A doua zi m-am trezit mai fericit ca niciodata. M-am imbracat cu cele mai elegante haine din garderoba si m-am aranjat. M-am grabit sa ies din camera si sa ajung in curte, unde se oficiau cele doua casatorii. M-am simtit putin ciudat. Aproape tot regatul era acolo si se uita la mine. Parintii mei erau amestecati in primul rand din multime. Un preot statea la capatul unui covor rosu care era asezat dinaintea mea. Soarele stralucea pe cer. Amy si Naruto stateau intr-un colt, iar blondul mi-a facut un semn cu ochiul. Am zambit incet si am pasit pe 'covor'. Ceremonia cu Karin am spus-o ca pe o poezie, gandul mi-era doar la ceremonia care urma sa aiba loc. De-abea daca m-am uitat la Karin in toata perioada ceremoniei. Dupa o lunga serie de aplauze, Karin a parasit altarul, cu toata rochia ei impopotonata, plina de volane si fundite care ma dezgustau intr-un fel.
Pe covorul rosu si-a facut aparitia Sakura. Parul ei lung era impletit intr-o parte, cu o floare de cires la finalul impletiturii. Avea o rochie alba destul de simpla, dar care ii accentua talia si formele bine definite. In mana avea un buchetel cu flori albe si roz, parca era un inger cazut din cer, si era toata a mea. Vazand-o, am zambit larg, se vedea ca era foarte emotionata. I-am facut cu ochiul, pentru a o face sa se relaxeze. A zambit incet. Am incheiat ceremonia printr-un sarut care a durat o perioada destul de lunga de timp.

POV Sakura:
Dupa casatorie, lumea ne-a felicitat. Ma simteam...magic. Restul zilei a decurs normal, iar in acea noapte am dormit cu Sasuke. Imi parea intr-un el rau pentru cealalta printesa, dar eram bucuroasa ca traiesc cele mai frumoase clipe din viata mea.


Pai, atat a fost....

Multumesc tuturor pentru comentarii, nu stiti cat inseamna pentru mine
Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=asOQolzLCU0


Cap VII

Dimineata a venit repede. Cand m-am trezit, Sasuke nu mai era in camera. Am ras incet, probabil ca citea cateva documente sau plangeri. M-am ridicat incet din patul fin ca matasea si am fugit in camera mea, ca sa ma schimb din pijamale. Cum aveam o camera noua, m-am cam pierdut prin palat, asa ca mi-a luat ceva timp s-o gasesc.
Am deschis incet usa. Un pat mare, roz cu alb se afla in fata mea. Un fel de mobila veche, cred ca din lemn de cires, pentru ca aveam si eu asa in vechea mea casa, era asezata frumos langa pat. M-am apropiat de fereastra din stanga patului. Puteam sa vad toata gradina palatului de acolo. M-am asezat incet pe pat, cufundandu-ma in amintiri. Ma simteam mai matura, intr-un fel amuzant. Nu-mi mai pasa de nimic, simteam ca radiez de fericire. Imi venea sa deschid fereastra si sa strig tare 'sunt casatorita, lume!'. Aveam gura pana la urechi de fericire. Sasuke ma iubea cu adevarat, iar eu la fel.
M-am schimbat intr-o rochie simpla de culoare roz si mi-am prins parul intr-o coada, la care am adaugat o floricica alba. Am deschis usa, aveam de gand sa fac o plimbare prin gradina, ca sa nu-l deranjez pe printul mostenitor.
Am coborat in graba multele scari ale palatului si am iesit afara. Soarele zambea pe cer, trimitand blande raze calde.
In mijlocul gradinii era o cascada mare, iar pe langa ea, formand un cerc, mici trandafiri si lalele. Simteam cum soarele imi zambea, iar florile imi faceau cu ochiul. Am dat din greseala de printesa Karin, care parea cam nervoasa. S-a apropiat brusc de mine si mi-a dat o palma peste fata, O palma arzatoare care mi-a adus amintiri neplacute toata viata.
- Cum ai indraznit sa te atingi de printul meu, tu, o sarantoaca? L-ai vrajit, ai planuit asta de la inceput! Iti promit ca o sa te fac sa suferi, sa suferi groaznic, spune Karin pe un ton venit parca de pe alta lume.
Pana atunci nu credeam ca poate fi atat de rea. Ma ura, ma ura din adancul inimii, dar nu aveam de gand sa fac nimic, 'Cine sapa groapa altuia cade singur in ea.'. Ma durea tare, dar nu obrazul, ci sufletul. Am dat din cap, oftand. *Nu stiam ca printesa ma uraste atat de tare....*.
In timp ce Karin pleca, vorbele ei imi rasunau in cap ca un tunet care nu se mai termina. M-am asezat pe banca, inecandu-ma in ganduri.
Tacerea a fost curmata de Amy, care s-a asezat pe banca. M-a intrebat daca sunt bine si am dat din cap. Avea un zambet neobisnuit pe fata, asa ca am intrebat-o daca s-a intamplat ceva. Mi-a spus ca....Naruto a cerut-o in casatorie. Am sarit de pe banca, ca arsa si amm luat-o in brate, eram foarte fericita pentru ea. Imi timp ce Amy imi dadea detalii, eu o ascultam dand dupa fiecare propozitie din cap. La final, a spus ca Sasuke a transferat-o, astfel incat sa fie insotitoarea mea. In momentul acela nu cred ca puteam fi mai fericita, nu mai vroiam s-o las din brate.
Mai tarziu in acea dupa-amiaza, am luat pranzul cu familia regala. Karin imi arunca priviri fulgeratoare, iar eu incercam s-o ignor. Dupa pranz, m-am reintors in camera mea, plictisita. Cam in 2 ore, cineva a batut incet la usa. Mi-am ridicat nasul din pereti si am deschis incet usa. Era Sasuke, cu un zambet strengar pe fata. L-am invitat inauntru, rosind, nu ma asteptam deloc sa vina. M-a intrebat incet ce am mai facut, in timp ce ma saruta incet. Se comporta cam ciudat. I-am spus ca am fost in regula, doar nu puteam sa-i spun ca m-am plictisit de moarte, nu? S-a asezat incet pa pat, spunandu-mi ca parintii lui se vor retrage la un mic castel, iar el va deveni rege. Am ramas destul de socata, toate se intamplau asa de repede.... M-a invitat la o plimbare de seara, iar eu am dat din cap.
In timp ce ne plimbam prin gradina, mi-am adus aminte de 'micul' incident cu Karin. Mi-am pus pana pe fata, din instinct. Sasuke m-a intrebat daca sunt bine, iar eu am afirmat, mintind. Ma simteam atat de prost sa-l mint, parca ma minteam pe mine. Un junghi mi-a trecut prin burtica, asa ca mana mi-a sarit de pe obraz pe burta. M-am oprit brusc din plimbare, impietrind. Sasuke s-a uitat socat la mine si m-a dus la medicul regal, in brate, chiar daca eu tot ii ziceam ca sunt ok.
Dupa ce medicul si o asistenta m-au consultat, un zambet le-a aparut pe fata. In timp ce eu tot ii intrebam de ce zambesc, medicul a cerut sa vorbeasca 'in particular' cu Sasuke. Dupa un timp, brunetul meu a reaprut in salon, cu un zambet enorm pe fata. M-a luat in brate, invartindu-ma peste tot prin salon. Medicul a intrat, tusind intentionat. Sasuke s-a oprit si m-a pus inapoi pe pat. L-am intrebat pe medic ce s-a intamplat, din nou, iar el mi-a zis ca....sunt insarcinata. La inceput, am crezut ca isi bate joc de mine. Mi se parea atat de ciudat, parca eram intr-un vis frumos de-al meu. Sasuke mi-a confirmat, dand din cap, neincetand sa zambeasca. Gura mi s-a deschis, incercand sa spun ceva. Eram pur si simplu socata. Brunetul m-a ajutat sa ajung in camera mea, spunandu-mi ca "mamica si copilul trebuie sa se odihneasca". Am izbucnit in ras. Sasuke m-a invelit cu plapuma roz, in timp ce eu imi imaginam cum va arata copilul.
-Sasuke, oare va fi fata sau baiat? Spun eu chicotind.
-Nu stiu, daca va fi baiat, va fi puternic ca tatal lui, iar daca va fi fata, va fi frumoasa ca mama ei. Spune el intorcandu-se spre mine.
Mi-am dus incet mana spre burta mea, care nu avea inca nimic schimbat la ea. Simteam iubire pentru faptura mica care nu cred ca inca nu exista. Am zambit incet, in timp ce Sasuke s-a retras din camera, sarutandu-ma pe obraz.



Pai, asta a fost . Nu prea stiu nimic despre bebelusi, dar ma gandeam ca daca anunt 'venirea bebelusului' dupa 2 luni, grabeam actiunea. Adica, nu puteam pune "Dupa doua luni", nu? Sper ca intelegeti mica greseala.