À la folie

Subiect: Re: À la folie Dum 10 Feb 2013, 16:05

Buna !

Ti-am citit ficul si imi place nespus de mult ! Este misterios si incitant ! Felul cum descri este foarte interesant , dar in acelasi timp si captivant . Capitolele sunt lungi si superbe ! Ma intreb daca acel pusti de 18 ani este Sasuke, chiar sper sa fie ! Atitudinea baiatului ma atrage, iar a Sakurei e interesanta . Astept nextul . Si sper sa ma anunti si pe mine ! Te kiss

!

Subiect: Re: À la folie Dum 10 Feb 2013, 18:26

Buna Liss'! Capitolul a fost superb. Descrierea m-a atras in mod deosebit. Mi-a placut foarte mult cum ai conturat indiferenta Sakurei. Despre acel baiat nu stim nimic, desi tind sa cred ca e vorba de Sasuke, insa niciodata nu poti sa stii ce este in mintea unei autoare. Actiunea se petrece doar in imaginatia autoarei, sau e mai mult decat atat? Pana acum nu este ceva clar despre ce se intampla in fic-ul tau, insa ai postat doar doua capitole, asa ca nu m-as fi asteptat sa fie o descriere amanuntita din primele capitole. Multumesc ca m-ai anuntat de next, sper sa o faci si pe mai departe! Nu te mai retin, iti urez spor la tastat si multa inspiratie.

Subiect: Re: À la folie Mar 12 Feb 2013, 09:42

Buna Lissa! Draga mea, capitolul acesta a fost, evident, extraordinar de frumos. Mi-a placut si m-a facut sa mai vreau si sa mai vreau! Iar tu o sa aduci si o sa aduci, daca nu vrei sa-ti zbor un cap! Nu stiu ce as ptea sa mai zic, iti multumesc ca m-ai anuntat si iti urez spor la scris.

Te-am pupat
See ya!

Subiect: Re: À la folie Dum 31 Mar 2013, 18:31

Capitolul 3

Send a hope upon a wave, a dying wish before the grave. Send a hope upon a wavef for all the souls you failed to save.
And you stood tall, now you will fall, don't break the spell of a life spent trying to do well.

Sakura's Point of View:

    Eram din nou în camera mea, încă o dată singură, fără el. Grijile lumii raţionale în care trăiam îmi potopeau din nou creierul, acea depresie prozaică şi enervantă, care mă împingea din nou în braţele nebuniei, revenise mai puternică, aşa cum o făcea de fiecare dată când mă trezeam din acel vis. Cu tabachiera în mână, am tras domol perdelele vechi, vintage, cum le numeau prietenele mele. Femei obsedate de modă, haine scumpe şi vechi în jurul cărora le dansau în cerc lumile şi întreaga viaţă. Adia un vânt rece, destul de agasant. Mi-am luat rapid cardiganul vişiniu, lung, şi am ieşit iar, de data aceasta foarte puţin deranjată de vreme. Am aprins o ţigare şi m-am aşezat jos, ochii fixându-i pe cadoul primit de la fostul prieten, acel portţigar metalic, bărbătesc, decorat cu abţipilduri în nuanţe de alb şi negru. Arăta monoton, fără o pată de culoare şi trist, în antiteză cu figurile fericite ale anilor 80, poate 90, ce zâmbeau fals.
    Fumul inhalat îmi înţepa stomacul ca un ghem de ace, având gustul amar, de hârtie arsă. Am tras din nou, cu ochii întredeschişi, iritaţi. Străzile erau aglomerate, pline de oameni grăbiţi, inconştienţi de locul în care trăiau. Voiam mai mult de la viaţă, altceva decât o slujbă mediocră, acompaniată de un soţ ce avea să devină indiferent odată cu trecerea timpului şi nişte copii gălăgioşi, pe care îi scăpam printre degete în favoarea societăţii. Îmi prevedeam viitorul, urma să devin ca mama, singură. Îmi era teamă că o să fiu uitată, urâtă de proprii copii. Chiar şi aşa, viaţa aceea nu era pentru mine, nu era nimic special în asta, deşi pentru unele femei reprezintă paradisul; familia perfectă. Şi acolo erau, pe trotuarul îngust. Tatăl îmbrăcat într-un costum scump, poate Armani, iar mama într-o rochie mulată, stacojie, ţinând cu ambele mâini, anorexice şi colţuroase, cei doi copii neastâmpraţi, ce se mişcau haotic în jurul ei. Pentru o secundă şi-a ridicat chipul în văpaia soarelui, mişcându-şi capul în direcţia opusă. Ochelarii de soare îi tăinuiau în mare parte vânătaia proaspătă din jurul ochiului, întinsă spre tâmplă. Mă întrebam ce o făcea să reziste, să rabde bătăi şi nefidelităţi, apeluri de la amantele în căutare de bani, pentru a afişa un tablou împlinit de familie. La auzul telefonului, am aruncat ţigarea aprinsă, riscând să cadă în contact cu părul cuiva, şi am întrat în casă. Sunetul inunda întregul dormitor, făcându-mă să mă uit în stânga şi în dreapta, la noroc, sperând că o să îl văd. Am răspuns rapid imediat ce l-am luat din pat, aşteptând ca persoana să vorbească. Se auzeau diferite voci pe fundal, unele alarmate, ce numeau nişte medicamente cu denumire complicată şi necunoscută. Într-un final, o voce inţiglată de femeie dă tonul conversaţiei:

        - Doamna Haruno -a urmat o pauză lungă, eclipsată de respiraţia alertă- este vorba despre mama dumneavoastră. Tocmai a... -oftează sonor- condoleanţe!

    Ultimul cuvânt răsuna ca un ecou, un glas plin de trufie al conştiinţei. Îmi auzeam bătăile straşnice din piept, sau era un efect cauzat de puterea pulsării sângelui, acţiune ce îmi făcea inima să se impună, strigând parcă acelaşi cuvânt la nesfârşit. Mintea îmi era goală, nu puteam primi nici o informaţie, deşi încercam să mă gândesc la ea, la motivul morţii, dar un zid insesizabil îmi bloca gândurile. Am închis telefonul şi m-am îmbracat robotic, apoi am ieşit din casă fără să încui. Nu simţeam nimic în afara unui gol în stomac, însă nu încetam să conduc cu grabă spre locul în care a murit. Să fi fost din cauza mea? Ultima discuţie de acum câteva ore a fost cam aprinsă, iar eu m-am comportat orgolios, în concordanţă cu ea. Doream să simt ceva, orice, însă această stare neutră nu dispărea. "Mi-a murit mama.", am spus cu voce tare, accelerând. Şoseaua era goală, cel puţin de când ieşisem din oraş şi am continuat spre drumul de ţară, denivelat, ce-mi arunca impresia unei răzvrătiri, împingând pietrele mari şi gropile pe sub roţile maşinii. Praful se ridicase asemeni unui voal, rămânând în urmă precum o trenă ce se risipea în timp. Toate mă împiedicau să ajung la ea, poate îi făcusem deja destule.
    Am râs spontan, gălăgios. Eram surprinsă de propria atitudine, de amuzamentul ce mă înconjura atunci când mă gândeam la vorbele tatei, în care spunea că nu o să o vadă niciodată răpusă, fiindcă nimeni nu vede un drac mort. Dar acum, Satana însuşi căzuse în genunchi spre judecată. Zâmbetul îmi pierise în favoarea lacrimilor. Durerea m-a lovit sălbatic şi mişeleşte, precum un tânăr în luptă, cu toată puterea, rapid, neglijent. Nu am fost alături de ea, nu am ţinut-o de mână înainte să plece, singurele vorbe adresate au fost pline de dispreţ şi ură.
    Când am ajuns, unele bătrâne din azil erau afară, în grupuri, şi îşi acopereau gura înconjurată de riduri cu mâna, când una dintre ele relata ceva, dorind să pară surprinse, chiar îndurerate de ceva ce nu le interesa. Am păşit înainte, zâmbind blând la vorbele încurajatoare care veneau din toate părţile, în cor. Lăsam ura să se emane prin ochi, aruncând câteodată priviri îngheţate, dar neobservate. Îmi făceam curaj să intru, dar mă frământa gândul că eram pe cale să îi văd trupul mort.

        - Hai, intră, trebuie să semnezi nişte hârtii.

    Am fost împinsă înăuntru de o femeie de vârstă înaintată, care a trântit puternic uşa în urma noastră. Nu avea mai mult de cincizeci de ani, iar trăsăturile îi erau dure, cu maxilarul proeminent şi buzele mici, strânse într-o linie. Ochii îi erau verzi şi sticloşi, un pic prea apropiaţi, ce formau o uitătură cercetătoare, privindu-mă ca şi cum ar vrea să întipărească imaginea în minte. Mi-a pus în mână un formular, conform căruia îi ajutam să scape mai repede de corpul ei. Inconştient, am privit spre patul cu cearceafuri spălăcite şi prea folosite. Dormea ponderat, atât de diferit de zbuciumul în care se scălda zilnic. În ciuda palidului violent ce încerca să îi impietrească trăsăturile, chipul îi era trist. Mi-o închipuiam zbătându-se din braţele morţii, aşteptându-mă în timp ce viaţa îi era răpită brutal. A murit singură, şi asta din cauza mea.

        - Care a fost motivul, de ce a murit? am întrebat fără să îmi dezlipesc privirea de cadavru.
        - Stop cardiac, avea mari probleme cu inima. Nu ştiaţi? a spus cu o urmă de reproş.
        - Nu, nu ştiam.

    Am primit o privire dispreţuitoare în timp ce părăsea încăperea. Probabil eram o scorpie egoistă în ochii ei, aşa cum eram şi în ai lui. Aveau dreptate, nu reuşeam să fac o faptă bună, nimic care să îi ajute pe ceilalţi, singura de care mă îngrijeam eram eu. Mi s-a îndeplinit dorinţa, deşi nu o formulasem niciodată direct, nu aşa voiam să îmi obţin libertatea, dar îmi doream să scap de presiunea exercitată de femeie asupra mea. Cu moartea ei, eu eram cea singură, nu mai aveam într-adevăr pe nimeni. Sasuke mă iubea, dar ce era el, un nimic al minţii mele? Aveam nevoie de el, dar nu-l puteam ajunge în acel moment.

Subiect: Re: À la folie Dum 31 Mar 2013, 18:58

Hei, Lissa.
Mă bucur aşa mult că ai adus capitolul. Când văzusem că ţi-ai blocat ficul am rămas mută, pentru că e singurul fic ce îl citesc, de al tău, şi care-mi place la nebunie. În prezent acesta este preferatul meu, sincer. Sunt atât de curioasă să citesc ce urmează să se întâmple, mai ales că ideea m-a prins încă din primul capitol.
Mi-a plăcut foarte mult reacţia Sakurei la vestea morţii mamei ei. A fost descris cât se poate de mine şi realist. Toţi suntem indiferenţi la început când auzim de moartea cuiva, ne simţim singuri, râdem încercând să ne ridicăm moralul, dar ajungem să plângem şi să regretăm lucrurile pe care le-am făcut/nu le-am făcut. Mi s-a părut o reacţie apropriată de firea mea, nu ştiu de ce, dar cu capitolul acesta ne-ai arătat cum poate ura transforma o persoană.
Nu mă aşteptam să moară mama ei, îmi imaginam următoarele capitole cu ea prezentă, făcându-i viaţa Sakurei un calvar, dojenind-o mereu. Finalul a fost bun, cel puţin ultimile două fraze, chiar m-au lăsat cu sufletul la gură, curioasă după mai multe informaţii legate de Sasuke. Eu încă aştept întâlnirea celor doi, chiar dacă există anumite obstacole, abia aştept să văd cum îl vei introduce în poveste, direct.
Sper să nu aduci următorul capitol greu, chiar nu aş vrea asta, pentru că sunt atât de extaziată după continuare, că aş putea sări într-un picior toată ziua.

Subiect: Re: À la folie Dum 31 Mar 2013, 19:22

Hellau. Pot spune ca nu ma asteptam la asta desi, cumva mama ei trebuia sa dispara din peisaj. Eu cel putin asa cred ca trebuia sa se intample, nu stiu de ce. Ideea ficului prinde, chiar foarte mult, mai ales ca acum legatura dintre cei doi o poate lua in doua directii diferite: ori se vor lega si mai mult unul fata de celalalt, desi mi se pare destul improbabil din cauza atitudinii Sakurei, ori si el va renunta la persoana ei si o va lasa o perioada singura. Oricum ar fi, inauntrul sau Sakura cred ca tot singura se va simti; va mai dura pana cand iubirea brunetului sa o acapareze de tot. Acestea fiind spuse, iti multumesc pentru anunt si ma bucur mult ca ai redeschis ficul. Te pup. :*

Subiect: Re: À la folie Dum 31 Mar 2013, 19:33

Nici n-ai idee cât de bine m-am simțit când am văzut inbox un mp de la tine! in love

Capitolul a fost de-a dreptul minunat, realizat într-un mod foarte realist. happy2

Îmi este groaznic de milă de Sakura, mai ales că în ciuda divergențelor dintre ea și mama ei, nu a vrut să moară. Sunt convinsă că este străbătută de numeroase regrete, din păcate. Scrii genial, tu ești genială! Citesc mereu cu plăcere ceea ce tu scrii cu atâta suflet.Mulțumesc pentru anunț și sper să mă anunți și în continuare! kiss

Abia aștept next-ul! a hug

.

Subiect: Re: À la folie Dum 31 Mar 2013, 20:35

Hellauuu, sweetheart a hug

Nu pot sa spun ca nu ma bucur ca ai adus nextul la 'A la folie', doar ca devin atat de geloasa ca esti o masina de scris si eu nu. Mai fa o pauza, sau daca nu, ma voi transforma intr-un zombi si iti voi manca creierul -probabil si intestinele si multe alte componente- si astfel voi dobandi inspiratia ta, dar daca nu o sa mai am control asupra corpului meu? Nu voi mai scrie si ma voi si descompune ca un cadavru. Bleaahhh. Probabi voi veni cu un plan B.
Asa. Caci nu am zis nimic de capitol, decat ca ma bucur ca l-ai adus, as putea adauga ca a fost frumos, mult mai frumos decat primele si foarte bine structurat. Imi place mult personalitatea Sakurei si modul ei de viata, dar si mai mult ma incita aceasta relatie a ei cu Sasuke, practic ireala. Nu prea stiu ce consecinte vor aparea, nu stiu cum se va termina, dar sunt nerabdatoare in privinta urmatorului capitol. Am un feeling ca Sakura ar putea avea in continuare o cadere emotionala sau poate ca si-ar opri sentimentele, asa cum a facut Elena lough

dar sper ca nu, caci mi-ar deveni antipatica si enervanta.
Desigur, as putea sa iti spun un infinit de cuvinte de lauda si blah-blah-blah, dar cred ca toata lumea ti le baga pe gat cu forta lough

Puisooor, bafta in continuare a hug

P.S. Hahaha, esti un bun prilej de-a ma lauda cu noua semnatura.

Subiect: Re: À la folie Dum 31 Mar 2013, 20:55

Buna! Am fost surprinsă oarte plăcut când ți-am văzut mesajul, iar bucuria a fost cu atât mai mare ținând cont că de curând am văzut că ți-ai închis fic-ul și mi-a părut rău deoarece era absolut genial.
Revenind la capitol, tot ce pot spune este uimitor și foarte surprinzător.Îmi place foarte mult caracterul Sakurei este așa ciudată și realistă și are aceea nebunie pe care ai prezentat-o foarte frumos în paragraful care cuprindea reacția ei la aflarea acelei vești.
Apropo de aceea veste chiar m-a luat prin surprindere, eu una o vedeam pe mama Sakurei ca un personaj cheie al poveștii, dar poate tocmai prin moartea ei va face asta.
Sper să aduci next-ul repede.

Subiect: Re: À la folie Lun 01 Apr 2013, 01:09

Buna, Liss! Ma bucur ca ai venit cu un nou capitol din acest fic. Chiar ma intrebam daca il vei mai redeschide. Chiar mi.a placut acest nou capitol, la fel si atitudinea Sakurei. Sunt foarte curioasa sa vad ce se intampla si sper ca ma vei anunta in continuare.

Te pupic dulce! kiss

Ana

Subiect: Re: À la folie Lun 01 Apr 2013, 09:02

Buna !
Mersi ca m-ai anuntat !
A fost un capitol plin de sntimente, frumos !
Nu mi-as fi inchipuit ca va muri mama ei.
Biata Sakura, sufera !
Inca nu am aflat totul despre Sasuke .
Sper ca Sasuke si Sakura sa fie impreuna cat de curand .
Astept cu nerabdare continuarea .
Spor la scris!
Anunta-ma te rog cand pui nextul !
Te kiss

dulce !

Subiect: Re: À la folie Lun 01 Apr 2013, 17:34

He, hei, hei ! Mutumesc de anunt. Nu credeam ca vei mai aduce continuarea. Cand am vazut acel mesaj, mi-ai inveselit ziua. Mi-a placut mult. Deci baiatul de care este indregostit de Sakura era chiar Sasuke. Daa. Da, stiam eu ! Niciodata nu ma insel. Mutumesc inca odata pentru anunt, sper sa o faci si data viitoare. Multi pupici. Spor la scris in continuarea. À la folie - Pagina 2 208323

Subiect: Re: À la folie Lun 01 Apr 2013, 19:16

Hei.

Sincer imi pare rau ca nu am ajuns mai repede la ficul tau,chiar eram extrem de curioasa sa vad cum vei continua, dar am avut
muuulta treaba. Capitolul a fost superb, mi-a placut mult cum ai continuat, nu ma asteptam, asa cum am mai zis, scrii minunat, mi se pare totul atat de real, reactiile Sakurei atat de perfect descrise.
Mirific. Totul e perfect, pe placul meu. Atitudinea Sakurei si misterul. Eo poveste interesanta si vreau sa vad cum a ramas treaba cu Sasuke.
Sfarsitul ma face sa inebunesc pentru ca vreau sa citesc cat mai mult. Nu stiu ce sa mai zic, cuvintele nu prea isi mai au rostul, eu sper sa aduci capitolul cat mai repede si sa ma anunti.

Subiect: Re: À la folie Mier 03 Apr 2013, 17:23

Imi pare foarte rau ca nu am trecut mai repede la next, nu stiu ce a fost in capul meu! Capitolul a fost trist... Desi o ura pe mama ei, abia acum se simtea singura si ii parea rau ca a murit. Relatia asta dintre ea si Sasuke este foarte interesanta. Ma intreb ce se va intampla pe viitor cu cei doi, pentru ca sunt foarte curioasa! Cu ajutorul descrierii tale exceptionale, m-am simtit acolo, in fic. Scri foarte frumos, si asta imi place cel mai mult! Iti multumesc ca m-ai anuntat si sper sa o faci si in continuare. Abia astept next-ul, pentru ca sunt foarte interesata de ce se va intampla dupa moartea mamei ei. Spor la scris si multa inspiratie!

Subiect: Re: À la folie Mier 03 Apr 2013, 21:59

Abea primele 3 capitole- si totusi m-ai cucerit complet.
M-a uimit felul tau de a descrie - parca te treage inauntrul povestii.
Imi place mult atitudinea Sakurei si felul ei de a gandi - imi
place personalitatea ei. Ideea ficului e foarte originala si te prinde
imediat. Abea astept sa vad continuarea, asa ca te rog sa ma
anunti si pe mine cand pui urmatorul capitol.
P.S. un titlu interesant - " Nebunie " - nu?

Subiect: Re: À la folie Vin 05 Apr 2013, 11:24

Buna :) Fic-ul tau este uimitor, dar era de asteptat, se vede ca ai multa experienta. Descrii foarte frumos, ideea, sincer, eu nu am mai intamlnit-o. Imi place relatia dintre Sasuke si Sakura. Cand citisem cel de al doilea capitol ma gandeam ca baiatul poate fi Itachi sau orcare alt baiat, dar a fost o placere pentru mine sa vad ca amorezatul era insasi Sasuke. M-ai facut foarte curioasa, astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla in urmatorul capitol. Daca vrei, ma poti anunta si pe mine. Iti urez spor la scris si la idei. Pupici. À la folie - Pagina 2 208323

Subiect: Re: À la folie Joi 11 Apr 2013, 13:17

Hello <3 Așa cum a spus Ema, și mulți alții, probabil, am avut un regret teribil când ți-am văzut ficul închis. Adică ce, cum?! Am fost șocată. Nu înțelegeam de ce ai făcut asta, fiind ”o mașină de scris”. Adică aveai tot ce-ți trebuia, imaginație din belșug, iar restul nu mai conta, deoarece și tu ești una dintre scriitoarele mele preferate, deci restul venea de la sine, și aici mă refer la felul tău magnific de a relata cursul întâmplărilor.
Îmi place că Sasuke încearcă să o prostească pe Sakura, zicându-i că dispune de toată iubirea ei, dar ceva îmi spune că nici el nu este bazat pe dragostea Sakurei față de el. Probabil este mai mult o dorință din partea lui. Eu cred că amândoi fac același lucru, se iubesc și ș-o spun, dar într-un așa fel nesigur încât capul le este invadat de semne de întrebare. E un mod tare interesant de a pretinde că se iubesc, deși ei chiar o fac cu trup și suflet. Mie o asemenea impresie mi-a dat relația dintre ei. Dacă este greșită, eu am un punct de vedere distorsionat.
Încă o viitoare scriitoare de la care am mari așteptări în privința carierei. Probabil mă hrănesc cu o minciună mai mare decât mine, dar timpul acesta, în care scrieți ficuri, este nimic altceva decât evoluție și o dată cu trecerea nemiloasă a timpului, veți devenii capabile să scrieți o carte. Vorbesc la plural, deoarece nu toate au un talent nemărginit în a creea povești care să-mi trezească curiozitatea pe deplin, astfel că sunt puține cele pe care le admir -și nu vreau să ofensez pe nimeni-, iar tu mi-ai trezit această curiozitate plină de înverșunare. Asta a fost tot. Vreau să știi că nu ești privată de atenția mea. Auf Wiedersehen :)

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 02:12

Capitolul 4

There is a house built out of stone, wooden floors, walls and window sills
Tables and chairs worn by all of the dust, this is a place where I don't feel alone
This is a place where I feel at home. And I built a home for you, for me

Sakura's Point of View

    'Eşti bine, da, eşti bine!' memoram ca pe o poezie cu aceleaşi versuri, iar şi iar. Totul mergea înainte, iar oamenii mor tot timpul, ăsta era circuitul neîntrerupt al vieţii. Chiar dacă nu o făcea ieri, odată şi-odată urma să se stingă precum fumul ţigării mele, pieptănat de ploaia violentă. Nu trebuia să se schimbe nimic, nu am ţinut cont niciodată de existenţa unei mame atunci când era în viaţă, ar fi ironic să o port în gând acum. Am întors capul nouăzeci de grade şi mi-am regăsit chipul în oglindă, o derivare a figurii pe care o avea. Asemănările s-au ascuns până atunci, când au devenit proeminente, mult prea uşor de observat. Asta sau căutam inconştient ceva al ei, care să o păstreze în dimensiunea mea. Aceeaşi expresie încruntată, aceeaşi culoare a ochilor. Zâmbetul îmi era o copie, la fel şi gropiţele din colţurile buzelor şi pungile, veşnice, de sub ochi.

        - Eşti aşa proastă -i-am şoptit persoanei din oglindă- aşa tâmpită...

    Încercam din răsputeri să nu adorm, deşi mi se impunea să mă confrunt în schimb cu realitatea colorată în roşu şi să vorbesc de una singură. Am închis ochii şi am oftat ca după o zi extenuantă, de muncă, lăsându-mă în jos, cu spatele de peretele rece. Stresul era mai obositor ca activităţile fizice, fiindcă psihicul suferea cel mai mult, iar comenzile date de centrul meu nervos erau vraişte. Picăturile de apă se arătau aruncate ca nişte suliţe pe pământ, dând naştere unei melodii ce mă aprofunda şi mai mult în starea de melancolie. Întunericul şi răcoarea mă ţineau trează, departe de o posibilă clacare. Încă nu învăţasem totul despre modul în care funcţiona acel program în mintea mea, dacă îl visam sau nu cu permisiune. S-a întâmplat şi accidental, în momente nepotrivite, iar când îmi aveam nevoie să apară, nu se întâmpla nimic, ci mă trezeam în camera mea, a doua zi, de dimineaţă.Mai mult ca niciodată îmi doream să adorm, însă gândul trebuia exilat şi considerat interzis, dar era ademenitor totodată. De aproape două zile trăiesc ca un vampir, fără hrană şi departe de lumina zilei, râvnind la chestii nepotrivite şi dăunătoare, probabil aveam să cresc şi o pereche de colţi de curând. Am lăsat ploapele să cadă pentru o clipă, un gest inocent ce s-a prelungit mai mult decât trebuia.
    I-am simţit mâna apăsând plăpând pe abdoment, coborând uşor până la contactul cu pantalonii, unde a făcut o pauză. În scurt timp, şi-a făcut loc şi a continuat traseul, făcându-mă să tresar şi să îi prind brutal încheietură. I-am aruncat una dintre privirile mele intimidante şi a bătut în retragere, în timp ce obrajii au prins o tentă slabă de roz, datorată jenei cauzată de respingere. Mă întrebam deseori cât timp putea să mă mai suporte, aşa, veşnic rece.
    M-a întrebat dacă am plâns şi nu ştiam ce să răspund, nu mă pregătisem pentru astfel de situaţie, deoarece m-am îmbătat cu apă rece, sperând că nu o să ne întânlim prea curând. Tot ce am putut face a fost să neg şi să îmi arunc privirea prin cameră, caracteristic mie în dăţile în care minţeam.

        - Ştii, sunt lângă tine, dar câteodată e nevoie să mă chemi.
        - Să te chem?! Nu mă poţi ajuta, eşti nimic. Mă pot trezi în orice moment, iar tu vei fi decât o amintire ce aşteaptă să fie uitată. Mă răstesc grav, fără să gândesc.
        - Să te trezeşti, ce tot aberezi acolo?

    Aş fi vrut să îi spun că trăim doar un vis nenorocit, că este doar o himeră a minţii unei bolnave, dar devenisem deja expertă în a-l enerva cu fiecare ocazie şi mă săturasem până şi eu să îi fac zile fripte. Bănuiam că începea să realizeze alergarea mea spre nebunie, şi dacă tot începusem să vorbesc ce nu trebuia, răul era deja făcut.

         - A murit mama, Sasuke...

    Cum era de aşteptat, blândeţea i se răspândise rapid pe chipul trist şi s-a apropiat, uitând imeditat micuţa ceartă. Uram să recunosc, aveam nevoie de el, de iubirea lui falsă, însă nu era drept să o obţin prin manipulare emoţională. L-am lăsat să mă îmbrăţişeze şi mi-am îngropat faţa în puloverul moale, negru, chiar potrivit pentru o stare de doliu. Nu mi-am imaginat nicidecum ziua despărţirii, mă obişnuisem cu această fantomă al naibii de bună. Era băiatul perfect, poate un pic prea lipicios pentru mine, însă credeam destul de des că subconştientul l-a creat aşa din cauza lipsei de afecţiune suferite în viaţa reală.

        - Nu am cuvinte care să îţi lingă rănile, îmi pare rău. Mi-a şoptit sărutându-mi fruntea.
        - E în regulă, am răspuns.

    Întruchipa tot ce aveam nevoie acum, celelalte griji erau ameliorate considerabil. Oricât aş fi încercat să par ataşată de el, prin cuvinte în special, eşuam lamentabil şi păstram totul ascuns. Cele mai frumoase declaraţii de dragoste le făceam în lipsa lui, penibil. Trecuse o vreme, iar ziua îşi întânlea sfârşitul, lăsând camera cu o umbră de ceaţă ce devenea tot mai densă. Aveam un deja-vu, aşa era şi când l-am întânlit prima dată. Venisem acasă după petrecerea aniversării unei prietene -pe care, că tot veni vorba, trebuia să o vizitez- iar eu băusem mai mult de câteva pahare. Pe la sfârşitul serii m-am săturat să tot torn câteva picături în pahar, aşa cum e elegant pentru o doamnă, deşi nu am considerat niciodată o femeie, care consumă alcool, elegantă, şi am lăsat să curgă considerabil, să simt cu adevărat gustul înţepător în cantităţi voluminoase. M-a lovit puternic, plus că eram la începutul carierei în acest domeniu, în utlimul de an facultate, când aşa zisa viaţă sălbatică atinsese apogeul. Ajunsă acasă, fără să mă schimb, m-am aruncat în pat şi am adormit fredonând o melodie obţinută prin combinarea altora, cum fac de obicei, iar când m-am trezit eram în acelaşi loc, în braţele lui, la apusul soarelui. Nu am conştientizat ce se întâmplă, ca în orice vis, iar mai târziu, când era dezbrăcat deasupra mea, mi-am dat seama că e cât se poate de real, sau o imitaţie a acestuia.

         - Îţi aminteşti cum ne-am cunoscut? am şoptit răguşit, forţată să îmi dreg glasul.

    Părea destul de familiar atunci, iar pentru mine a fost prima vedere, însă nu şi a lui, nu după întâmpinarea oferită. A rupt îmbraţişarea şi s-a lăsat pe spate, privind tavanul. I-am acoperit jumătate din corp cu trupul meu, apropierea surprinzându-mă şi pe mine, însă era plăcut. M-a privit ciudat şi m-a sărutat copilăros, lăsând o amprentă slabă asupra buzelor mele, care le-au atins din nou pe ale lui, dar mai comprimat, cu sete. Eram copleşită de gesturile şi gândurile posedate, chiar şi el părea surprins de ce se întâmpla, însă ochii îi erau mai luminoşi, în ciuda faptului că era mai tăcut ca de obicei.

        - Plecam la meditaţii, într-o sâmbătă, iar afară era frig şi ploua. Pe o bancă, îmbăcată într-o rochie neagră, cu părul ud, era o fată. Nu te-aş fi privit mai mult de câteva secunde dacă nu ţi-aş fi văzut părul roz, mi-ai spus că aşa ţi-a prins vopseaua, dar erai atât de drăguţă, plus că rochia se mulase din cauza apei. - a râs, făcându-mă să îmi dau ochii peste cap- Mă rog, erai tristă şi mi-am dat seama că plângi, iar când te-am întrebat dacă eşti bine, mi-ai spus să mă duc dracului la păpuşile mele.

    Credeam că sufletul îmi era prins într-o gazdă străină, sau asistam la o conversaţie între doi îndrăgoştiţi. Această povestioară îmi era total necunoscută, a altuia. Pe de altă parte, era straniu şi faptul că îşi amintea nişte detalii insignifiante, mai ales ca băiat. Cine şi-ar aminti de vopseaua iubitei lui, de acum nu ştiu cât timp? Înnebunisem, altă variantă nu exista, am dat naştere unei noi lumi în care sunt o pribeagă. Ştiam că am o imaginaţie destul de bogată, dar de la o fantezie, pe care aş fi uitat-o într-un timp foarte scurt, până la asta, e un drum foarte lung, nebunie la un nivel superior.

        - Păpuşi? Am crezut că eşti fată, sau...
    Ochii negrii îmi trimiteau săgeţi, încruntarea ajungând cu nişte cute vizibile pe frunte, unde avea un semn, ceea ce observasem atunci.
        - Nu ştiu ce ai crezut, dar ţi-am demonstrat, peste puţin timp, cât de "fată" sunt. Şi ţi-a plăcut, da, cât ţi-a plăcut...
    Mă privea serios în timp ce îşi muşca buza, iar degetele desenau cerculeţe pe coapsa mea. Mi-am simţit obrajii îmbujorându-se şi mi-am acoperit faţa cu mâna. Clar, eram nebună.

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 08:38

Acum pot reveni si cu un comentariu.
Sincer, nu stiu daca ti-am mai lasat inainte comentariu, dar daca nu, imi cer scuze, deoarece eu iti citeam ficul inca de cand l-ai deschis. Sincer, se vede ca pui suflet in cuvintele pe care le scrii, pentru ca propozitiile sunt intr-o armonie totala. Este ciudat faptul ca atunci cand citesc dialogul, ma incarnez imediat in personajele, si ma faci sa cred ca eu sunt in mijlocul actiunii, nu cei doi protagonisti. Oricum, descrierea fluida pe care ne-o oferi imi place la nebunie, sper sa gasesc aceasta descriere in mult mai multe capitole de ale tale de acum in colo.
Revenind la povestea in sine: Sasuke, un tip sensibil, caruia ii pasa de iubita sa. Mi-a picat frumos la inima aceasta idee, este interesanta, sper ca o vei dezvolta din ce in ce mai bine. Mi-ar placea ca Sakura sa fie putin mai temperata si mai sensibila, dar cred ca asta ar strica ficul, nu?
Trecand peste asta, sper sa ma anunti si pe mine cand vei pune urmatoarul capitol.
Apropo; Am vazut ca ai scris ''Plovar'', nu trebuia ''Pulover''? Imi cer scuze daca am gresit cu aceasta curiozitate.
Bafta si spor la tastat! kiss

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 09:47

Buna!!!

Vai, dar cat poate sa.mi placa. E superb, nici macar nu am cuvinte. Imi place mult ideea, mai ales atitudinea Sakurei. Si ultima parte, da ultima parte mi.a placut. ,,Am crezut ca esti fata'' :)) De unde ai mai scos.o? Ok, in concluzie, imi place mult. Poate iti faci timp si ma amunti si pe mine.

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 09:51

Mi-a placut enorm capitolul.
Deci, Sakura tinea la mamei ei, in ciuda neintelegerilor
dintre ele. E foarte interesant faptul ca Sakura
nu iti aminteste momentul in care l-a intalnit pe Sasuke.
Imi place mult modul tau de a descrie si am
intalnit cateva figuri de stil pe care nu le-am mai vazut inainte,
asa ca toata stima. jos palaria in fata

Multumesc de anunt si spor la ideei si tastat pentru ca abea astept urmatorul capitol.

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 12:12

O Doamne... credeam ca o sa ma topesc in timp ce iti citeam capitolul.
De obicei cand scriu un comentariu am atat de multe ideei care imi trec prin cap incat imi ia o groaza sa le selectez, dar acum pur si simplu mai lasat fara cuvinte chiar nu stiu ce sa zic.
Ti-as spune cat de grozava esti dar cred ca zic asta aproape in fiecare comentariu.
Sasuke este asa de dragut iar despre caracterul Sakurei pot spune ca o ador.
Cred ca daca ai scrie o carte as fi prima la rand la cumpararea ei , nu ma mai satur sa iti citesc povestile.
Next repede

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 13:09

Buna! Multumesc pentru mesaj! happy

Capitolul a fost genial! Mi-a placut povestea cum Sasuke si Sakura s-au intalnit! in love

Pentreu prima data Sakura s-a inrosit! dap !

Sasuke chiae e baiatul perfect! Si chiar nu stiu de ce nu sunt impreuna think

, se potrivesc! Astept nextul si te rog anunta-ma in continuare cand il pui! ;;)

Spor la scris si la idei! Te kiss

dulce! Ja ne! hi!

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 18:13

Buuun.. Deci esti o geniala! ai niste idei geniale! ficul tau este genial! Imi place foarte mult! De abea asteptam sa aduci nextul. Sakura chiar tinea la mama ei pana la urma.. adica era de asteptat, pana la urma. Ca doar na.. fiecare are o inima, nu? Momentul dintre Sasuke si Sakura a fost foarte frumos, chir mi-a placut enorm! Nici nu stiu ce as mai putea spune, decat ca astept cu nerabdare sa vad ce ganduri geniale mai ai

Te-am pupat dulce!
Ana

Subiect: Re: À la folie Dum 28 Apr 2013, 18:41

Hellau. :) Imi cer scuze ca ajung atat de tarziu la ficul tau, insa am avut o zi plina si n-am apucat decat sa-i citesc capitolul in treacat. Lasand asta la o parte, pot spune ca imi place cum evolueaza lucrurile, mai ales ca Sakura pare sa accepte putin cate putin prezenta acestui Sasuke imaginar pe care numai ea il poate vedea. Ce ma intriga insa pe mine e ca pentru el totul pare atat de normal, incat nici n-ai zice ca e de fapt doar o prezenta efemera. Iti multumesc ca m-ai anuntat, acum chiar sunt curioasa cum relatia dintre cei doi se va contura dincolo de atingeri si gesturi. Spor la scris in continuare. Te pup. :*