À la folie

Heii :D Am citit next-ul in ziua in care l-ai postat, insa nu am comentat. M-am simtit prost acum ca am citit un capitol atat de formidabil si ca nu am comentat, asa ca am zis sa trec cat de curand posibil si sa imi repar greseala. Capitolul, ca si toate celelalte facute de tine, sunt geniale. Mereu iti spun asta, si am s-o fac de fiecare data, chiar daca ma repet. Pur si simplu, ma uimesti pe zi ce trece cu felul in care narezi si ideile tale neintrecute. Relatia dintre Sasuke si Sakura este din ce in ce mai interesanta si captivanta. Baiatul pur si simplu accepta indiferenta fetei si asta este ciudat. Sper ca de data aceasta sa aduci mult mai repede next-ul, pentru ca sunt foarte curioasa cum se vor dezvolta lucrurile. Spor la scris :)

Hei.

A fost atat de genial acest capitol incat.. nu mai am cuvinte.
E atat de perfect modul cum descrii fiecare moment, nu-mi vine sa cred.
Povestea e speciala, o idee care m-a captat din prima, iar tu reusesti sa ma faci din ce in ce mai curioasa cu fiecare capitol perfect, reusesti sa cuprinzi intr-un capitol atatea sentimente..
E impresionant cum Sakura are o astfel de relatie cu un Sasuke.. imaginar..
Inca mai am de descoperit anumite aspecte ale ficului, pentru ca e plin de mister.
Mi-a placut ultima replica a lui Sasuke, cat mi-a placut..
In concluzie, a fost absolut genial, ca de fiecare data. N-o mai lungesc, nu stiu ce sa mai zic.
Mult succes la scris si nu uita sa ma anunti.

Hei! :* Mi-a plăcut extrem de mult capitolul, a fost exact pe gustul meu. Ador personalitatea lui Sasuke, este atât de draguț. in love

Îmi place în special faptul că este alături de protagonistă atunci când aceasta are nevoie. Un tip care să-și amintească detalii insignifiante din conversațiile cu o fată...ah, mor! in love

Mereu sunt foarte nerăbdătoare până în momentul în care postezi next-ul, iubesc felul în care scrii: vocabularul este dezvoltat, dar în același timp îți permite să înțelegi fiecare parte a acțiunii.Multumesc că m-ai anunțat si sper că mă vei anunța și în continuare! Spor la tastat! :*

Hellauu, sweethert a hug

As fi dat comentariul aseara, insa nu ma simteam in stare de nimic a hug

Uff, mi-a placut cum ai inceput capitolul, a fost frumos. Incep sa imi placa din ce in ce mai mult momentele astea dintre protagonisti si felul in care se comporta unul cu celalalt; Sasuke e foarte dulce, am observat, si la naiba, deja il iubesc, dar nu e ca si cum nu il iubeam si inainte.
Anyway, relatia lor ireala e pusa sub semnul intrebarii, caci nu cunosc motivul pentru care s-a ajuns aici. Sakura are o teorie -pe care nu a dezvaluit-o-, iar Sasuke, ei bine, nu corespunde teoriei ei. Sunt curioasa, normal, si ceva imi spune ca in curand nu va mai exista nicio legatura intre ei, pentru o perioada de timp. Nu vreau asta, dar ma intreb ce e in mintea ta lough

Probabil ai o idee frumoasa.
Bafta in continuare a hug

Hm, ajung şi eu mai târziu faţă de obicei, dar am avut o lene impresionantă în mine în vacanţa asta de Paşti. Mi-a plăcut capitolul, dar cel mai mult momentele dintre Sasuke şi Sakura. Dialogul de la sfârşit a fost pur şi simplu perfect, îmi place tare mult de Sasuke în acest fic, e tandru, dulce şi totuşi are momente când se poartă ca un adevărat bărbat, deşi nu e. Sunt curioasă cum va evolua această relaţie şi dacă se va ajunge la un punct în care ei doi să existe în realitate, căci acum totul pare o invenţie creată de mintea Sakurei. Nu ştiu ce-aş mai putea să zic despre capitol înafară faptului că a fost foarte bun. a hug

Oh God, why?! Am citit primele randuri din primul capitol si nu m-am mai putut despartii de el! Sorry ca am ajuns asa tarziu, dar, vorba aia: ''Mai bine mai tarziu decac niciodata.'' :D
Este atat de tare. Te joci cu cuvintele ca o fetita de 5 ani cu papusile. Abia astep sa pui nextul. Daca poti, ma anunti si pe mine?? Oricum, nu stiu ce sa zic... Esti scriitoare innascuta! Eu te las si spor la scris :* !

hey ajung si eu pe aici (si bine am facut ) este un fic extraordinar de tareee spor la ideii si "scris"

Hellau, Lissa! a hug

Uite, acum am ajuns si eu pe la ficul tau si tot ce pot spune este ca m-ai lasat cu gura deschisa. Nu am mai vazut niciodata un fic cu atat de multa originalitate, ceea ce inca ma uimeste teribil. Daca nu e prea mare deranj as dori sa ma anunti cand pui capitolul urmator, deoarece imi doresc sa vad cum va continua. Spor la scris. Te pup! :*

Capitolul 5

    Sakura's Point of view:

    Înțelegeam că visez din nou când începusem să alerg în picioarele goale printre pereții albi, paraleli, ce se apropiau în urma mea. Zona îmi era complet străină, un sanatoriu în care erau lipsite de libertate diferite tipuri de personalități, oameni considerați sociopaţi, nebuni. Nu văzusem vreunul, dar în adânc bănuiam că așa este, că mulți sunt aruncați aici pe nedrept, asemenea mie. Totul îmi era clar, deși străină, închisoarea se arăta ciudat de cunoscută, chiar familiară. În față, peste mai putin de zece metri, holul avea să se bifurce. În stânga, prima ușă maronie, de lemn ascundea debaraua întunecată unde țineau conservele aproape de termenul de expirare, multe dintre ele de pește, plus alte vechituri. Uram peștele. După debara urma bucătăria cu mese metalice, ce-mi aminteau de scheletul de fier al patului din camera mea, acoperite tot timpul de făină și cocă, cu pereți crem, prin alocuri transformați în gri datorită fumului. Odată erau albi, aflasem de la Hinata care mai lucra acolo, însă în timp, metamorfoza urma să fie completă.
    Am luat-o la dreapta.
    Mi-am scuturat capul confuză, ca și cum aș fi vrut să arunc informația greșită. Hinata era prietena mea, fostă colegă de facultate, nu actual internată într-un ospiciu. Trăiam un vis idiot, incredibil de real, care îmi sabota mintea. M-am uitat în urmă și i-am văzut pe urmele mele, așa că mi-am forțat pasul, iar zgomotul propriei respirații se intesficia.
    Toți îmi pareau cunoscuți.
    Cel în uniformă albă cu halat, singurul îngrijit, era doctorul J.. Evitam deseori prezența sa, privirea cercetătoare, de multe ori perversă, îi trăda obsesiile depravate și mă făcea să îi scot ochii, dar mă mulțumeam doar cu fantezia oferită. Ceilalți doi, banali asistenți. Bătrânul era Albert, bolnav de cancer la plămâni, însă un om al dracului, ne învața cu fiecare ocazie ce reprezintă disciplina, lovindu-ne cu pliciul peste mâini și picioare când i se părea că nu colaborăm. Mai avea puține luni de viață, motiv pentru care își făcea treaba cu atât de mult patos. Pe celălalt nu îl cunoșteam, însă îi auzeam gâfâielile şi jignirile răspicat. Trebuia să scap, însă speranța s-a risipit purtată de un fuior de fum. Niciodată nu izbutisem înainte.
         - Tâ**ă nenorocită, când o să pun mâna pe tine, o să-ți rup spatele. Data viitoare o să încerci să fugi în cărucior.
     Am încercat să deschid gura, însă durerea din jurul sternului și iritația în gât mi-au interzis. Așa cu necunoscutul, deci e unul cu gura mare. Voi avea grijă și de el.
    Vocea lui, vocea lui îmi părea cunoscută.
    Pașii se apropiau rapid, intuisem că era nou venitul. Părea singurul motivat în a mă prinde, poate el chiar credea că aveam şanse de evadare. Deodată mi-am simțit părul greu, tras înapoi de o mână bărbătească, prinsă inexpugnabil în el. Am țipat involuntar, dar nu din cauza durerii.
         - Știi ce a pățit ultimul care m-a numit tâ**ă? am întrebat zâmbind.
    Eram până și eu confuză, însă capul îmi exploda plin de amintiri din acest loc.
         - I-ai arăta cât de bună ești în a defini cuvântul?
         - L-a omorât, - a spus doctorul J. - până am ajuns acolo, îi tăiase precis și curat, în linie verticală, cele două jugulare.
     Nu i-am putut vedea chipul din cauza poziției, dar îi percepeam precum un prădător teama care i-a oprit respirația și l-a făcut să paşească în spate. Fătălău.
         - Du-o de aici, asigură-te că e închisă bine! Astăzi nu mai primește mâncare, ia-i și cărțile.
     Mi-am amintit momentul crimei, cum ciobul neregulat se străduia, condus de mâna mea, să pătrundă prin pielea zbârcită. La prima picătură am chicotit, parcă eram un copil ce reușise să asambleze un puzzle după zeci de încercări. A doua oară a fost mai ușor, am întins epiderma cu degetul și am trasat o linie dreaptă. Moșul ținea ochii deschiși, incapabil să se apere din cauza loviturilor primite.     M-a scarbit momentul în care îmi atinse piciorul cu mâna, chinuindu-se să ajungă la chiloți și rostind printre buzele încărcate de salivă același cuvânt. Adevărații bolnavi mintal erau cei din personalul sanatoriului.
        - Ești nebuna cu visele, corect?
        - Nu sunt nebună, i-am răspuns rastit.
    Târâtă pe duşumeaua proaspăt şmotruită, observasem că băiatul a luat-o pe drumul greșit. Am zâmbit în sinea mea și m-am lăsat purtată de călăul destul de tânăr, care nu avea mai mult de treizeci de ani. Privirea acea neagră reușise să îmi ridice părul de pe ceafă. Uitam ceva.
    La capătul holului era o ușă. Bărbatul a înspirat adânc și a închis ochii. A pus mâna pe mânerul rece de alamă și, oftând puternic, a împins ușa. Mi-am împreunat brațele pe piept și am încercat să zăresc dincolo de întuneric. Deși știam locurile astea de un timp destul de lung, camera avea un aer greu de definit, straniu. Bănuitoare din cauza comportamentul său - realizasem că ales intenționat traseul - am stat nemișcată. Și-a dat seama că nu aveam intenția să intru, așa că mi-a facut vânt, închizând ușa în urmă.
    Mi-am strâns pumnii pe lângă corp, evocând niște informații despre lupte, ce reținusem din filmele și prostiile la care se uita vărul meu când eram mai mici. Mă aflam pe panta decăderii, nu mai aveam nimic în minte și am înțeles cât de nesăbuită am fost să fug.
        - E prima mea săptămână aici, iar tu deja îmi faci probleme. Așa vrei să decurgă relația noastră? a rostit accentuând ultimele două cuvinte.
    Cu greu am înghițit în sec și am făcut un pas înapoi, lovindu-mă de ceva tare, cu suprafața acoperită de hârtie cartonată, în orice caz mai groasă. Saci de făină, mi-am spus. Îmi păreau asemănători cu cei de ciment.
        - Doctorul libidinos ți-a spus clar ce soartă a avut...
        - Nu te-aș atinge s*xual nici dacă viața mea ar depinde de asta. Îi las pe aurolacii ăştia să-ți intre în chiloți.
    Voiam să îl întreb ce căutăm în locul ăsta, însă răspunsul a sosit sub forma dureroasa a unui dos de palmă, urmat de alte cateva lovituri. Nenorocitul de Albert trebuia să fie creierul, el nu mai era capabil să ne maltrataze, iar stilul abordat îi era specific lui. Putea să mă bată și în camera mea, însă asta era semnătura boșorogului: "Nu contează unde vă ascundeți, unde vă prind. Bătaia va fi la fel de strașnică. O să șterg fiecare cameră cu voi."
    Mintea îmi era concentrată forțat asupra trupului schingiuit. Se spunea că dacă te ciupește cineva, aveai să te trezești din coșmar, iar ghearele morbide, înfipte în creier, se vor preface în scrum. De ce nu se termina? Străbătută de durere, gândurile mi-au înghețat. În ultimele minute de conștientizare, în care plămânii căutau aer înnebuniți, l-am văzut cu ochi translucizi pe Sasuke. Atunci am știut că trăiam un vis urât, la fel de real ca celelalte, dar că urma să deschid pleoapele în patul de acasă.
        - Sasuke, am șoptit.
    Mâna s-a oprit deasupra mea, atingându-mi pielea. Respira greu din cauza efortului, iar eu știam cum se simțise victima înainte să îi tai gâtul.
    Karma.
        - De unde știi cum...

    Luciditatea a durat clipă.
    Adormisem.

Uiiiii.

Cat de genial! in love

Ma bucur nespus ca ai venit cu nextul, chiar ma intrebam ce-aveai sa mai nascocesti si cu ce-aveai sa ne mai uimesti. Pe mine una m-ai buimacit, cel putin la inceput eram confuza. Apoi, cu cat am citit in continuare, lucrurile au devenit cat de cat clare. Nu zic ca acum n-am intrebari, insa mi-am facut o parere asupra ideii pe care ai abordat-o in capitolul de fata. Mi-a placut atitudinea ei, a fost stapana pe propriile-i cuvinte, desi ai relevat caracterul sau nu foarte normal. Mi-a mai placut reactia lui de la sfarsitul capitolului, care a fost de milioane, urmata de cele doua propozitii ale ei, ce-au clarificat lucrurile putin. Ce sa mai, mi-a placut tot capitolul. Asadar, astept sa vad ce vei face in continuare si cum imi vei raspunde la intrebari. Astept cu nerabdare nextul si sunt curioasa. C.U.R.I.O.A.S.A. Spor la scris si vacanta placuta in continuare. Te pup. :*

Edit:

Tuuuu!!!! :hug:Iti ador ficul, esti geniala! :love:Un capitol minunat, asa cum ne-ai obisnuit. :love:Doctorii aia ma cam enervau, insa ei au datt viata capitolului. Cu ultimele cuvinte m-ai bagat in suspans. Habar nu am ce se va intampla, insa vreau sa vad cum decurg lucrurile mai dearte si ce se va mai intampla in visul Sakurei. A fost genial! GENIAL! Abia astept sa aduci capitolul urmator. Multumesc pentru anunt si te-as ruga sa ma anunti - ca sa ma repet - si data viitoare. Te-am pupat.:*

Ai adus mult așteptatul capitol. Ce pot spune începutul acestui capitol m-a bulversat total, ce trecere imensă de la întâmplările anterioare, un duș destul de rece dar plăcut după o baie fierbinte.Pănâ acum ai dat câteva indicii legate de autenticitatea întâmplărilor și personaje și ne-ai oferit câteva indicii cum că aceste ar fi doar în mintea Sakurei, dar odată cu acest capitol ne-ai arătat cine este de fapt Sakura și m-ai ales unde se află ea.Adică cel puțin asta am înțeles eu, dar l-a cât de surprinzătoare ești tu mă aștept la orice , oricum presimt că după acest capitol o să am ceva bătaie de cap legate de modul în care să interpretez acele cuvinte cheie pe care le folosești, dar și de cum ne voi uimi în continuare. Aștept următorul capitol și îmi pare rău pentru acest comentariu încâlcit și pe care cred că dacă l-aș reciti nu aș înțelege nici eu nimic, dar chiar m-ai amețit cu acest capitol.

A fost frumos, chiar foarte frumos.
Capitolul in sine a fost genial si a meritat pe deplin asteptarea, insa visul a fost categoric oribil.
Si credeam ca eu am vise urate. happy

Sunt extrem de nerabdatoare sa vad ce surprize ne mai aduci,
mai ales ca acest capitol m-a facut de 100 de ori mai curiosa ca inainte.
Asa ca, spor la scris si ideei. kiss

Astept urmatoarea intalnire.

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Cu capitolul acesta m-ai surprins cu totul! in love

La inceput nu prea am inteles ce se intampla, dar pe parcurs mai pricepeam si eu... Mi-a placut caracterul Sakurei, stia ce spune! Reactia lui de la sfarsitul capitolului, chiar m-a facut sa rad! Sper sa pui nextul repede! Spor la tastat si la idei! Kiss! kiss

Woooooww! :(D):Ai adus si tu capitolul in sfarsit! . In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru mesaju privat, esti o draguta.
Capitolul a fost foarte frumos, o descriere impecabila (ca de obicei) . Desi sunt un pic cam confuza.. Poate ma descurci la urmatorul capitol. Mda, nu mai pot spune nimic decat ca astept nextul cu nerabdare (vesnica mea replica )

Te pup dulce si spor la scris
Ana

Ce dor mi-a fost de creatiile tale Lis! Ioi cat de mult imi place ficul. E o idee noua, imi place, e multa descriere, imi place, replici mereu potrivite, imi place, mai pe scurt:imi place! La inceputul acestui capitol-ca pe celalalte le stiu de mult si pot sa spun ca mama Sakurei isi merita soarta, iar Sasuke e un adorabil- chiar m-a inselat cosmarul ei care pare prea real (ajuta mult descrierea la realitatea lui). Ce dezamagita am fost cand mi-am dat seama ca nu e real...sa stii ca mi-a placut mult cosmarul mai ales ca a fost atat de dur si crud pentru Sakura. Ne mai vedem!

Capitolul a fost wow, nu ştiu ce altceva să zic. Am fost derutată, complet în ceaţă, până şi acum ridic semne de întrebare în legătură cu ce s-a întâmplat. Reuşeşti foarte bine să învălui un capitol în mister, cât şi să descrii atât de bine sentimentele personajelor. Vreau să aflu mai multe despre relaţia dintre Sasuke şi Sakura, chiar dacă am mici bănuieli, deşi sunt conştientă că nu o să dezvălui atât de repede acest mister. Aştept cu sufletul la gură următorul capitol, în care, sper, să primesc răspunsurile la întrebările mele.

Capitolul a fost superb insa sunt foarte confuza...Care e vis si care e realitate?Eu nu mai inteleg nimic dar imi place al na*bi de mult!Ador pur si simplu modul in care descrii.Ma face sa vreau mai mult si sa imi lipesc ochii de monitor ca sa devorez mai repede continutul capitolului.Nu prea inteleg ce sa intamplat,desi am vagi banuelii vreau sas ma conving deci daca poti sper ca ma vei anunta si pe mine de next. puppy eyes

Spor la scris sa ne aduci nextul cat mai repede.

Capitolul 6

The truth is hiding in your eyes and it’s hanging on your tongue.
Just boiling in my blood, but you think that I can’t see.
What kind of man that you are, if you’re a man at all.
Well, I will figure this one out On my own.

Sakura's Point of View:

    Mi-am simţit coastele împunse de durere, la fel şi membrele. Sau tot corpul, mai exact. Am încercat să îmi mişc capul, însă un val de căldură mi-a cuprins trupul, iar inima îşi accelerase bătăile atunci când durerea atacase acel punct. Îmi venea să plâng, nu că m-ar fi ajutat la ceva, poate doar pe post de un alint psihic amărât, deşi spiritul meu era pârjolit în prezent. Capul îmi vâjâia şi părea că vrea să explodeze în orice moment,iar eu nu aveam nimic împotrivă. Voiam să se termine. Atunci observasem întunericul absolut. Ţineam ochii strâns închişi, probabil datorită stării neplăcute ce mă forţase să îmi încordez întreg corpul. I-am deschis atunci şi nimic, doar mai târziu reuşisem să zăresc o sclipire difuză, care s-a restrâns în scurt timp în forma unui segment de dreaptă, jos, sub uşa metalică. Realizasem că eram aşezată în pat, unul foarte dur şi rece, acoperit de un singur material aspru cu miros urât, închis. Eram pedepsită, ştiam că mai fusesem aici în trecut. Un vis în care aveam un trecut, un nenorocit de coşmar, de fapt, care nu se mai termina odată. Şi totuşi, ceva îmi spunea că nu este o iluzie, dar aveam acelaşi sentiment în toate cele trei locuri, cel mai puternic fiind în lumea în care a murit mama. De această dată chiar eram singură, prietenele pe care izbândisem în a le păstra, le-am lăsat în urmă de când cu apariţia lui Sasuke, aşa că nimeni nu avea să se întrebe dacă eram bine sau nu. Gândul era trist, deşi întotdeauna, în toată adolescenţa, asta era ce-mi doream mai mult: să fiu singură, să nu mă tragă nimeni la răspundere pentru acţiunile mele, deoarece persoanele apropiate mă făceau să cad, mă judecau şi îmi analizau fiecare mişcare. Dar, culmea ironiei, acum sunau al naibii de bine. Eram închisă într-un sanatoriu, înconjurată de oameni cu boli mintale şi nimănui nu îi păsa.
    Şi, pentru a mia oară, eu ce căutam aici?
    Am oftat, până şi asta îmi rănea trupul, şi m-am ridicat în şezut. Niciodată nu ajunsesem să fiu bătută aşa, chiar şi boşorogul o făcea mai blând. Tipul nou avea ceva cu mine, idiotul. La fel ca toţi ceilalţi, nu era capabil să îmi înţeleagă situaţia dacă nu o simţea pe propria piele. La rândul lui, asemeni multora, ar fi încercat de n ori să scape, dar momentan era imposibil. Chiar urma să putrezesc aici? De ce m-au închis, până la urmă, doar pentru nişte vise stupide? Stai, eu chiar am omorât un om, dacă putea fi numit aşa. Mai mult ca sigur nu mai aveam şanse să ies, nu în mod normal. Dacă se dovedea un coşmar şi mă trezeam... situaţia ar fi fost diferită. M-am aşezat înapoi, sperând să adorm. În mod ciudat, liniştea îmi părea macabră, iar brusc mintea începea să îmi joace feste. Ochii mici, acoperiţi de pleoape zbârcite, ce priveau fix în ai mei în timp ce îi tăiam gâtul, erau ca un tapet pe pereţii raţiunii. Îmi era teamă că mă priveşte de undeva din această mare de întuneric. Mai palid ca înainte, cu sângele pătându-i uniforma albă, ţâşindu-i frenetic din muşchii crestaţi. Era acolo. Lângă mine. Lângă patul în care mă odihneam. Îi simţeam prezenţa, iar cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât se accentua.
        - Încetează, e doar în mintea ta! L-ai omorât cu propriile mâini, îţi aminteşti? m-am îmbărbătat.
    Pff, de parcă asta mă ajuta. M-am ghemuit în cearceaf şi am inspirat adânc. Deşi mă calmasem în câteva minute, ochii încă erau prezenţi. Atât de vii, de aproape. I-am privit fix când l-am ucis, iar conştiinţa începea să îşi facă treaba. Am luat o viaţă şi nu conta cât de mizerabil era individul ce o poseda, fiindcă eram un nimeni care nu avea dreptul să decidă cine trăieşte şi cine nu. Eram un nimeni căruia îi plăcea să se joace de-a Dumnezeu.Trecuse ceva timp de când m-am trezit şi eram sigură că mai trebuia să se scurgă câteva ore înainte să ies, plus că habar nu aveam când am ajuns aici. De obicei ne închideau şi pentru douăzeci şi patru de ore. Îmi era sete şi foame, voiam acasă. Mă surprindeau valurile de amintiri ce nu încetau să se regenereze, toate petrecute în închisoarea pentru nebuni. Eu şi Hinata, cum am încercat pentru prima dată să evadăm, însă nu am putut ajunge nici în curte. Nu mai încercase de atunci, în schimb a adoptat un comportament exemplar, s-a trasnformat dintr-o fiinţă umană într-un robot, ceea ce mă făcea să mă gândesc la varianta în care i-au spălat creierul cumva. Dar care era motivul ei? Gândeşte, Sakura! Pentru o crimă, dar nu una oarecare, altfel ar fi fost la puşcărie. Avea copii, doi, dar i-a ucis, i-a înecat în cadă. Soţul ei a găsit-o plângând, udă şi cu mâinile încă înfăşurate de gâturile micuţilor. A spus că trebuia să o facă, altfel Satana le-ar fi devorat sufletele. Acum totul are sens, le-a luat suflul la vârstele de patru şi şapte ani, când erau încă inocenţi şi fără păcate, practic le-a deschis porţile Raiului, cel puţin asta era în mintea ei. Nu-i de mirare că au catalogat-o drept psihopată. Însă psihopaţii sunt incapabili de emoţii atânci autentice. Dar ea le avea, credea că i-a ucis pentru a le salva sufletele. Deci, ce era?
    Brusc, uşa se dechise.
    Mi-am tras cearceaful sub ochi pentru a recunoaşte intrusul, însă nu am reuşit să văd mare lucru. La fel de încet şi silenţios, fusese închisă şi, după scârţâitul făcut de cheie în încuietoare ruginită, mi-am dat seama că nu era o vizită caritabilă. Nu aveam nimic la îndemână, niciun obiect care să mă ajute în apărare, deşi nu mă puteam mişca oricum din cauza tratamentului primit mai devreme. A aprins lanterna, iar lumina mă orbise pentru câteva clipe, forţându-mă să îmi ascund ochii în spatele mâinilor ce îi acopereau. Mi-am oprit insultele picante pe vârful limbii, răspunzând gestului cu linişte. Deocamdată.
        - De unde mă cunoşti? m-a întrebat.
        - Cine dracului eşti? i-am răspuns tot cu o întrebare. Desigur că ştiam cine e.
    Am încercat să îl privesc, dar lumina încă îmi ţintuia ochii. Înfăţişarea mea îi era descoperită, dar eu vedeam doar întuneric. Ştiam că are un comportament violent, deci nu îşi putea ascunde foarte bine intenţiile agresive. S-a dovedit o fire crudă, m-a bătut de mi-a sunat apa în cap şi când nu mai era necesar, nici nu cred că s-a oprit după ce am leşinat. Un monstru. Să fie un şi un manipulator?
        - Mi-ai spus pe nume, mai devreme, chiar înainte să leşini.
        - Nu îmi amintesc, am spus.
    Şi era adevărul.
        - Sasuke Uchiha? mă întrebă.
        - Nu ştiu, probabil l-am auzit pe unde...
    Cum?! Am rămas nemişcată, până şi respiraţia mi se oprise. Cred că era o glumă. Îl cunoşteam pe Sasuke, adevăratul Sasuke. Nu întânlisem o fire mai blândă, îndeplinea toate condiţiile bărbatului model, ceea ce avea să devină. Şi ăsta, ăsta era un... vai de capul lui. Poate m-a făcut să mă gândesc la Sasuke când l-am văzut, exista o oarecare asemănare fizică, dar... Poate lumea prezentă avea un Sasuke al ei, o altă variantă. Asta înseamnă că şi în cea reală exista? Trebuia să îl cunosc, dacă da, altfel nu aveam cum să îi creez şi pe cei doi. Dar nu îmi aminteam, şi nu aveam cum să îl uit.
        - Numele mamei tale este Mikoto? am continuat.
        - Şi mă întrebi cine dracului sunt.
    M-am trezit lipită de perete, cu două mâini sufocându-mă. Printr-un impuls natural am încercat să mă eliberez, lovindu-i pieptul tare cu toate forţele, dar efortul era în zadar. Rămâneam fără aer şi mă rugam cu disperare să scap cu viaţă.
        - Eşti atât de prost încât trebuie să-ţi rezolvi problemele numai cu violenţa? reuşişem să întreb.
        - Numai aşa înţelege o ţicnită ca tine.
        - Sunt un om, tâmpitule, nu un animal. Lasă-mă, mă doare!
    Nici atunci nu îi puteam vedea expresia, însă mă bucuram că se afla în aceeaşi situaţie. În urma atacului barbar şi demn unei specii primitive, scăpase lanterna prin încăpere şi ajunsese pe undeva pe sub pat. Se îndepărtase de mine, punând sfârşit maltratării şi, spre marea mea surprindere, şi-a cerut scuze. Destul de încet şi forţat, dar a spus-o. Atunci, în momentul acela, redescoperisem ceva familiar în el. Credeam că este genul de persoană ce se ascunde în spatele unei măşti, efect al trecutului neprielnic. De aici şi caracterul violent, suferea de o tulburare emoţională puternică. Era instabil şi părăsise încăperea înainte să pot spune ceva.
    Ciudat.
    Am mai stat câteva ore acolo, apoi am fost transferată în camera mea, unde am primit, surprinzător, mâncare. Nu era cine ştie ce, dar eram lihnită şi am mâncat supa în grabă. Îmi tot repetam în gând incidentul de mai devreme, partea în care l-a trădat umanitatea. Voiam să aflu mai multe despre el,motivul acestei preocupări fiind numele lui, ce reprezenta. Am întreţinut relaţii intime...oarecum. Începeam să mă plictisesc şi de asta, eram precum o pasăre într-o colivie minusculă în care nu îmi puteam întinde nici aripile. Revenisem la aşa zisele vise care m-au închis. Nimeni nu este tratat atât de aspru pentru numai atât, mai era ceva, era imposibil să nu mai fie, dar nu am memorat ce.
        - Haruno, să mergem! m-a trezit o voce feminină din visare.
        - Unde?
    Femeia se uita nelămurită şi mi-a făcut semn să mă ridic. Expresia i se transformase într-una nerăbdătoare şi uşor enervată. Dacă în câteva secunde am enervat-o, nu vreau să ştiu ce ar însemna să petrec o oră cu ea. M-am conformat rapid, urmând-o pe holurile lungi. Aşteptam să mă lămurească, dar se comporta ca şi cum nu existam, aşa că am întrebat-o din nou.
        - Nepotrivit moment ţi-ai ales să faci pe proasta. E ora de vizită, o ai săptămânal. Acum îţi aminteşti?
    Oră de vizită? Dar nu aveam habar cine voia să mă vadă. Nu am îndrăznit să o întreb şi asta, şansele ca răspunsul să fie o altă insultă, sau vreo palmă, erau mari. Plus că aflam în mai puţin de un minut. S-a oprit în dreptul uşii şi mi-a făcut instructajul: aveam la dispoziţie o jumătate de oră, programul prelungindu-se dacă mă comportam bine şi nu deveam agresivă. Două asistente erau cu ochii pe mine, aşa că nu aveam timp să fac ceva necugetat şi aşa mai departe. Nu am fost atentă la toată teoria, curiozitatea mă măcina întru totul. "Pleacă odată şi lasă-mă să intru!", am gândit. Cu greu o făcuse, iar eu păşeam printre mese şi aruncam priviri în toate părţile. Nu eram singura vizitată, şi Hinata era la una dintre mese, alături de o companie masculină. Un tip slăbuţ, roşcat, cu trăsături de fetiţă. Nu era cine ştie ce, ochii mari şi verzi îi constituiau farmecul, atât. Am fost luată prin surprindere să văd că soţul ei încă o vizita. Nici Ino nu lipsea, spre deosebire de părul frumos ce îi fusese ras de când începuse să şi-l smulgă. Gâtul îi era acoperit de vânătăi, iar mâinile pictate în urme de dinţi şi pete roşii şi violet din cauza muşcăturilor. Se pare că îşi găsise un nou hobby.
    O masă liberă mi-a atras atenţia, la fel şi persoana ce aştepta pe scaun.

    Dumnezeule, ai milă!

Vreau să vă mulţumesc pentru comentarii, mă bucur foarte mult că vă atrage ficul. Ştiu că am capitole foarte scurte, am observat şi eu asta, dar numai după ce le postez. Când le scriu, în Word, par atât de lungi. Mă rog, capitolul acesta este mai măricel. Ştiu că am dreptate. b-)

~~Dau edit.~~

Buna, Lissa. a hug

Ai dreptate, capitolul acesta a fost un pic mai maricel decat celelalte. lough

Chiar am fost incantata sa vad lungimea acestuia. Oricum sunt sigura ca nu ma voi satura niciodata de vreun capitol din ficul tau. Revenind. Ador cum scrii, mai ales acea fluiditate impletita cu ideile tale fascinante. Ai facut un capitol genial de la cap la coada si am fost incantata. Suspansul asta m-a omorat! Cine e la masa? Of! >.< Oricum, sper sa aduci nextul repejor caci chiar imi doresc sa aflu cine a venit s-o viziteze pe Sakura. Pana atunci, spor la scris si la postat. <3

P.S. Scuze ca am venit cu edit-ul dupa aproape o jumatate de zi, insa am fost plecata si m-am si taiat la mana stanga. Oricum, sper ca stii ca niciodata nu voi lipsi de la vreun capitol din ficul tau. :)

Ma dor ochii.Nu stiu de ce dar de fiecare data cand ma apuc sa citesc imi tremura genunchii si nu mai am rabdare de parca vine apocalipsa si nu mai am timp sa citesc tot capitolul.Vreau sa spun ca ma grabesc atat de tare ca mai sar peste cuvinte.Si de fiecare data cand se termina sunt dezamagita si ma injur in gand ca nu l-am savurat asa cum trebuie.Dar imi e imposibil cand am niste reactii de drogat care vede heroina dupa ce na mai tras de atata luni de zile.Capitolul a fost superb,si intradevar a fost mai lung dar nu de ajuns.Pentru mine niciodata nu va fi de ajuns decat atunci cand imi vor lua , probabil, foc ochii.Chiar ma intreb cine este persona care a vizitat-o pe Sakura.Am sa renunt la a-mi mai face scenarii cu ajutorul imaginatiei mele bolnave caci oricum sa mi le spulberi.Mersi de anunt!

P.S. Suspans nen*rocit!!

Încă sunt puțin bulversată așa că până a ajunge la parerea mea despre capitol voi începe prin ați mulțumi pentru MP. De fiecare dată când intru să citesc un capitol nou de al tău mă simt ca un copil care deschide cadourile în dimineața de Crăciun și pot spune sincer că Moș Crăciunul meu nu mă dezamăgește niciodată. Dacă capitolul anterior m-a cam zăpăcit, acesta mi s-a părut ceva mai clar și a lămurit câteva chestii pe care încă nu le pricepusem. Încă nu pot să fac vreo legătură între Sasuke din visuri și cel din realitate bineînțeles înafară de nume. Chiar dacă după ce am citit partea sau defapt părțile în care a bătuto pe Sakura începusem să cred că Sasuke e un roboțel fără imină se pare că m-am cam grăbit să îl judec și acum aștept să aflu ce poveste se ascunde în spatele caracterului brutal al lui care mie mi se pare defapt de fațadă.Și acum urmează marele mister al acestui capitol : Cine să fie vizitatorul Sakurei? Per total știi deja părerea mea mai mult decât bună despre modul tău de a scrie și cred că nu e nevoie să mă repet.
Aștept cu nerăbdare următorul capitol.

Hellau, dear a hug

Mda, nici nu imi trece prin minte sa admit ca ai scris un capitol lung, caci niciodata nu e suficient, si eram nerabdatoare sa-i aflu identitatea acelui barbat. Daaar lasand sfarsitul la o parte, sa stii ca ai schimbat radical actiunea povestii. La penultimul capitol nici macar nu trecusem, si imi aduc aminte ca in celelalte din urma lui, Sakura avea o viata aparent frumoasa, cu unele dificultati, dar nici prin gand sa fie dezechilibrata in asa hal incat sa ucida fara mila. Am fost totalmente surprinsa de evolutie si de comportamentul ei, de faptul ca e inchisa intr-un ospiciu.
Dialogul mi s-a parut mai mult decat perfect, iar faptul ca Sasuke era acolo, Doamne, am crezut ca lesin -nici nu sunt sigura ce rol are el, de fapt, in acel loc. Iti spun sincer, am fost surprinsa si de caracterul lui, nu ma asteptam sa fie atat de agresiv cu ea doar din cauza ca ii stia numele. Si el e dezechilibrat, sunt convinsa! =)) Nici nu vreau sa ma gandesc de ce ar fi in stare un cuplu de psiho/socio.
Dumnezeule, te rog sa scrii mai repede capitolul urmator. Actiunea a devenit mult prea intriganta, iar descrierea ta e minunata. Nici nu stiu ce as putea sa mai adaug. Chiar daca nu vrei sa admiti, scrii superbus. lough

Te pup.

Edit. Am uitat sa iti zic ca semnatura ta ma innebuneste de fiecare data cand o vad.

Subiect: Re: À la folie Joi 01 Aug 2013, 09:19

In primul rand, multumesc pentru anunt. a hug

A fost un capitol superb, putin mai lung, cei drept, dar totusi, pentru
curiozitatea mea nu prea e de ajuns. Ma bucur ca lucrurile s-au mai clarificat putin,
desi, inca sunt in ceata. Astept urmatorul capitol, care, fie vorba intre noi,
sper sa vina cat mai repede.

Subiect: Re: À la folie Joi 01 Aug 2013, 09:44

Ei bine, nu stiu cu ce sa incep. Lungimea capitolului a fost mai buna decat in celalalte dati, dar ai fi putut s-o faci si mai buna, nu ca n-ar fi. Capitolul m-a fascinat total, ai descris foarte bine sentimentele personajelor, atat de bine incat ma simteam acolo. Personalitatea lui Sasuke este foarte agresiva si nu ma asteptam s-o bata pe Sakura numai pentru ca-i stia numele. Mor de curiozitate sa aflu cine este cel care a venit s-o viziteze pe Sakura. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! in love

Spor la scris si la idei! Kissez! kiss