- partea 1

Chiar daca nu mai observat din primul moment in care am stat langa tine, eu am fost mereu acolo sa te ajut. Niciodata nu am ezitat sa te ajut, intotdeauna am fost 'ingerul pazitor' pentru tine. Niciodata nu m-ai considerat si nici nu ma vei considera o simpla amica. Stiu ca in interiorul sufletului tau, tu porti un sentiment de ura pentru mine. Nu stiu de ce, dar de la un timp, am inceput sa te simt rece, inghetat. Ma simt de parca, de fiecare data cand te vad trebuie sa ma ascund. Esti acel 'prieten' cu zambet in fata si cutit la spate, dar cu toate acestea, eu inca te consider un amic, ba chiar mai mult.

Intotdeauna m-ai facut sa plang. Sa plang si sa suspin din tot sufletul, ca tu sa ma recunosti, sa imi spui numele, sa simti exact ceea ce simt eu pentru tine si sa ma ...accepti. Doar pentru ca vin dintr-o familie neordonata, ceilalti sunt prietenii mei, doar tu vrei sa ma ucizi,sa ma ucizi cu sange rece, fara nici o lacrima pe obraz si fara nici un regret. Dar am reusit sa realizez ca pot sa mor oricand, oriunde numai sa te fac sa ma observi. Am facut lucruri gresite, eram chiar in stare sa omor pentru a te proteja, eram in stare sa imi dau propriul sange ca tu sa te saturi. Esti si ai ramas un adevarat demon, un demon fara suflet, o rautate de o raceala cumplita, o inima de gheata, dar mai ales,un om facut din piatra...

Din vina mea ai ajuns acolo. In toti acesti ani am reusit sa te inteleg, sa inteleg chinurile pe care le-ai patimit stand inchis in Iad, iar toate astea au fost din cauza mea. Datorita mie ai devenit cine esti acum, iar atunci, in acea zi am jurat ca te voi scoate de acolo dar in final nu am reusit. Te-ai razbunat de atatea ori pe mine, m-ai transformat intr-un vampir ca sa sufar toata viata si inca tot nu esti satisfacut. Te bucuri cand pe obrajii mei cad lacrimi amare si cand ochii mei verzi sunt tulburi. Dar nu pot si nici nu o voi face, nu o sa renunt. Te voi scoate de acolo, dorinta mea aceasta este. Macar sa te vad fericit cu alta fata, decat sa suferi acolo, singur si inchis. Razbunarea, intunericul si ura iti controleaza fiecare particica a corpului, transformandu-te intr-un adevarat demon. Membrii familiei tale sunt istorie, nu iubesti pe nimeni, nici macar pe tine...tu iubesti...INTUNERICUL.

In timp ce stateam si ma gandeam, greierii se auzeau cantand in plina noapte. priveam prin perdeaua transparenta stelele de pe cer. Cerul...un loc atat de sfant si atat de frumos! De la ceva vreme,am ajuns sa il vad doar pe el. Ziua.ziua acea zi! Soarele mi-a fost luat, singura mea bucurie era sa privesc razele soarelui, stand culcata pe iarba, in mijlocul padurii privind cei o mie de fluturi care veneau primavara. Doar ca, dintr-o singura clipire a ochilor, am pierdut toate acestea. La ce e buna o viata vesnica fara soare?! Of, nu conteaza. Deja, enervandu-ma si amintindu-mi tot incep sa ma enervez. Cred ca voi iesi sa fac o plimbare `nocturna`. La urma urmei,trebuie sa ma obisnuiesc cu noul meu stil de viata.

Ma indrep inspre dulapul inalt, pe care lipisem o gramada de abtibilduri colorate. Ating cu palma manerul facut dintr-o sticla fina si lacuita si il deschid. Aleg un tricou negru , care sa exprime ceea ce nu sunt eu cu adevarat si o pereche de blugi negri. Imi ciufulesc parul roz ca florile cireselor si ma privesc in oglinda, dar brusc! Nu vad nici macar o persoana! Am uitat, iar acest lucru ma face sa izbucnesc in plans. Am scos doar un mic oftat, abtinandu-ma sa nu plang. M-am maturizat si acest lucru este ceea ce trebuie sa fac de acum in colo. Ma incalt cu o pereche de papuci albastru inchis si deschid usa camerei, ajungand pe un hol lung. In casa mea erau o gramada de usi, doar ca doar pe una puteam iesii afara.

Nu trecura cateva minute ca am ajuns in capatul coridorului,in fata unei usi inalte si solide din lemn de stejar. Fac un semn din mana si niste luminite aparura pe usa. Lumina puternica m-a facut sa inchid ochii si sa imi acopar cu palma fata. Cand lumina s-a potolit, am apasat clanta si am intrat pe un alt coridor, facut din caramizi grii, pe jos mult praf si in colturi panze de paianjen. Imi dadea fiori acest coritdor, mai ales ca pe pereti erau fixate in postamente lumanari. Acest lucru nu m-a oprit sa inaintez.

Acest aer... Parca ar fi fum. Un miros puternic ma facea sa ametesc, parca facandu-ma sa cad intr-un somn adanc de lunga durata. Adierea rece a vantului imi facea pielea de gaina. Nu aveam ce sa fac, trebuia sa imi intrec frica, sa incerc sa ma obisnuiesc cu noul meu mod de viata, doar ca este prea greu. Nu pot sa suport panzele de paianjan , nici macar nu suport sangele si niciodata nu voi face un om `obisnuit` sa treaca prin durerea prin care trec eu. Trebuie sa suferi schimbari grave, simti ca numai poti sa respiri si coltii iti fac buzele sa crape. Mai ales ca trebuie sa iti schimbi total personalitatea, sa iti faci respiratia rece ca gheata.

Scot un scurt tipat urmat de blocarea respiratiei. Parca am ramas paralizata. In fata mea se vedea un gol negru si un abur, urmat de o cilueta de baiat amenintatoare. Nu mai stiam unde sunt, de ce sunt aici ,in acest loc. Ma pierdusem total ! Simt ca o sa cad pe jos, doar ca nici acest lucru nu pot sa-l fac. Deodata, simt o respiratie rece iar imaginea din fata ochilor mei incepe sa se roteasca facandu-ma sa ametesc.
- Esti demna de multa mila , Sakura. Esti patetica ! aud o voce in surdina , dupa care imi pierd cunostinta.



Aceasta a fost primul capitol. Sper c-a iesit bine si sper sa imi spuneti adevarul adevarat. In acest moment vreu critici.

Ai vrut critici ? Paii de la mine nu poti primi evident esti foarte buna la scris..Am vazut doar cateva mici greseli dar daca citesti inca o data sigur vei vedea..E primul capitol si nu prea inteleg cine e cine adica mi-am dat seama ca fata care povesteste e Sakura dupa ochi verzi si parul roz dar nustiu cine e acel "demon"..Ehh..voi vedea.
Spor la scris sa aduci next repede

Am venit cu nextul ! M-am straduit si sper ca v-am lamurit in legatura cu cateva lucruri !


Chapter 2 - Adevaratul cosmar

Nu au trecut nici 5 minute, ca, imi deschid ochii de un verde varatic si privesc in jur. Simt cum ceva imi curge din gura. Pun repede mana speriata si observ ca era ceva umed. Imi departez palma de fata si observ un lichid rosiatic ce curgea si imi murdarise mana. Pulsul inimii mele se accentueaza si parca numai pot respira. Sunt cat pe-aici sa fac un atac de inima. Plus ca, urasc sa fiu aici si imi dau seama ca nici nu stiu unde as fi trebuit sa fiu. Un lucru e sigur, compania aceasta, adunatura aceasta de creiere diabolice imi face viata un calvar. Sunt batuta, agasata si ,,omorata" in fiecare zi, fara sa stiu pentru ce.

Nu am uitat acea zi si nici nu cred c-o so uit. Ziua in care am devenit doar o marioneta a sefului ,,demon" . Acest cuvant imi inspira multa scarba si teroare, nu vreau nici nu pot sa-i spun numele acestui ticalos care a facut ce a vrut cu mine ... M-a transformat intr-o simpla sluga si nu pot face nimic. Trebuie sa ascult ce imi spune el , altfel viata mea va lua sfarsit. Un sfarsit tragic pe care nici nu vi-l puteti imagina, cu batai, cu injuraturi si alte lucruri teribile.

De la o vreme incoace, am ajuns sa ma urasc pe mine, ba mai mult ... sa urasc ceea ce am devenit. Ma privesc in oglinda si tot ce vad sunt niste haine negre, puse pe un corp firav al unei ,,amarate" . Nu am uitat de unde am pornit si nici nu o sa uit. Rapita, lovita, batuta, agasata si luata cu forta.

Amintindu-mi toate aceste lucruri, revin in prezent. Imi strang genunchii la piept, afundandu-mi chipul inlacrimat si obosit in hainele ce nici macar nu am visat ca le voi avea. Incep sa plang, siroaie de lacrimi inundandu-mi chipul blajin. Nimeni nu ma putea scoate din acest calvar in care m-am bagat singura, iar toate acestea sunt doar pentru ca am vrut sa devin ,,cineva" , nu acea taranca care eram acum ceva vreme. Doua luni aici sunt ca o mie de ani pentru mine. Fiecare minut trece, afundandu-ma si mai mult in aceasta durere cumplita. Daca puteam sa nu ma nasc, as fi facut-o cu siguranta. M-am nascut doar ca sa fiu folosita de ceilalti, ca sa fiu o carpa de sters praful, ca sa fiu calcata in picioare de orice om, fie aurolac fie tigan etc.
Ma ridic usor, sprijinandu-ma de perete si injur incet printre dinti. Genunchii mei erau moi si abia ca puteam sa ma tin pe picioare. ,,Super Sakura! Esti atat de tampa incat nu poti sa te tii nici pe picioare, sunt demna de mila! " , imi spun eu in gand dupa care spun in soapta numele demonului. Sas'ke ... Uchiha. Acest nume ma enerveaza si imi da fiori in acelasi timp, dar trebuie sa suport acest chin. Sunt sluga lui si poate face ce vrea cu mine, iar eu nu am voie sa zic "Nu!" deoarece voi fi rupta in bataie. Fara sa realizez, un brat imi cuprinde mana si simt din nou acea respiratie rece si inspaimantatoare. Vad un corp si un pumn care vrea sa ma loveasca. Brusc, lacrimile imi curg pe obraji si strig aparandu-ma cu mainile ,,Nu ma lovi ! " dupa care se face o liniste mortuara. Se auzea doar o adiere a vantului si nimic altceva. Corpul se vedea clar , acest lucru facandu-,ma sa tremur de frica. Buzele imi crapasera din nou si ma treceau tot felul de fiori de spaima. Inima imi batea cu putere, mai era un pic si imi sarea din piept. ,,Bine ... Vino!" se aude o voce dupa care chipul lui imi apare in fata. Raman muta,paralizata si neputincioasa in fata acelor ochi negri din sticla, reci ca ghetarii dar in acelasi timp frumosi ca doi astri. Trasaturile si corpul ii sunt bine definite si realizez ca este acest demon, Sasuke Uchiha !

- Vino, te asteptam de cateva ore. Daca vrei sa te protejezi si sa ii protejezi iti vei parasi familia ! spuse el cu o voce inspaimantatoare.

Am zis "Da!" ca un robot, incercand sa imi protejez viata. Familia care mi-a ramas este totul pentru mine, doar ca, un membru al unei familii care are atatea secrete fata de aceasta nu poate fi numit o ruda. Sunt gata sa fac totul ca sa apar ceea ce imi apartine cu adevarat si voi incerca din rasputeri sa ii protejez cu toti, chiar daca ar trebui chiar sa ma daruiesc lui ... Nici nu apuc sa imi adun gandurile ca sunt legata la gura. Se aude un sunet asurzitor si impietresc . Apoi simt o durere puternica in piept si o lovitura si mai zdravana.

-Misca-te o data! Esti patetica! imi spune Sasuke, eu care abia ma mai puteam misca.
Fiecare particica a corpului ma durea, si simteam peste tot furnicaturi ingrozitoare. In minte mi-au revenit amintirile, niste amintiri groaznice...

----Flasback----
Stau in pat, cu genunchii la piept, lacrimile cazand pe asternutul de culoare visinie. Langa pat statea in picioare, un tip inalt cu parul negru. Imi spunea ca sunt patetica si ca nu va avea liniste pana nu se va razbuna, pedepsindu-ma ca fiind insotitoarea lui, doar ca spunea mai diplomat "dama de companie ".
Acum cateva minute am suferit niste lovituri de curea zdravene peste genunchii mei firavi, care ma faceau sa lesin, doar ca nici nu mai aveam mult. Si-a scos cureaua si m-a plesnit,in secunda urmatoare, cazand lata pe pat, sangele din bratul meu umezind asternutul.
----End of Flashback----

Parca simt din nou acea durere, si parca vreau sa dau timpul inapoi. Ce usor ar fi daca as putea face acest lucru. As incerca sa imi salvez mama de la moarte si as lua-o pe alta cale, spre Seattle, deoarece Los Angeles mi-a adus foarte multe experiente urate. Revenind, incerc sa uit de plans, deoarece viata e scurta ca sa mai si plang, doar ca mereu am fost asa PREA SENSIBILA si asta mi-a dus multe necazuri. Il urmez usor pe brunet, apasand cu degetele locul aproape invinetit din care curgea sange rosiatic si intram intr-o adevarata bezna.
Nu vedeam nimic in fata ochilor. Totul era ca o imagine neagra, parca se oprise curentul. "Heei ! Cine a stins lumina?!" imi spun eu nervoasa in gand scrasnind printre dinti. Pur si simplu, eram ca si moata. Dupa ce ca sunt omorata in bataie mai e si bezna asta. Totusi ma intreb daca nu am murit, ar fi fost mai bine asa. Acea vorba "Cand esti mort nu stii ca esti mort' cam asa ma simt eu. Doar ca, spre ghinionul meu nu eram moarta. In fata se aprinde o lumanare din care pica ceara. Parca era aprinsa de mai mult timp dar nu conteaza, oricum nu e important, dar sa recunoastem, ciudat este. Imi iau palma de la locul invinetit incercand sa zaresc ceva, doar ca nu stiu ce anume. Era ca o incapere neagra, cu pereti maro inchisi si cu o lumanare. Semana cu un cavou, iar acest gand imi da fiori. O adiere de vant rece trecu fix pe langa corpul meu, facandu-mi pielea de gaina si stingand lumanarea. Era din nou aceeasi bezna si o liniste mortuara, doar ca de aceasta data, ceva ma prinde de gat. Inchid ochii speriata, apoi ii deschid, inima pulasandu-mi cu putere si privesc in jur. In fata mea era Sasuke, incruntat iar ochii lui negri erau si mai reci. Ridica palma si o apropie rapid de fata mea. Inchid ochii asteptand o palma zdravana doar ca raman muta. Simt cum palma lui imi mangaie chipul alb ca spuma laptelui. Palma lui era atat de calda, atat de fina si atat de placuta. In acel moment, am realizat ca simt ceva in gura. Bag mana speriata si ma zgarii in ceva tare. NU !

Buna !
Imi place ficul tau !
Nu am prea inteles bine ultima parte,dar e ok .
Te rog anunta-ma la next !

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.