Reality of nightmare

Reality of nightmare

Capitolul 1

Sakura’s point of view:

Trageam nepasatoare dintr-o tigara, intoxicandu-mi plamanii cu acel fum inecacios. Priveam locul unde ma aflam, incercam sa vad daca nu avea sa ne prinda cineva. Era o ora destul de inaintata a noptii, dar noi eram totusi afara. Ma uitam din cand in cand la persoana de langa mine. Aceleasi vicii negative ne inconjurau viata. Acele lucruri pe care le-as putea numi cu usurinta droguri, sau chiar mai mult de atat.
Fara sa-mi dau seama, trageam in van. Tigara era terminata de ceva vreme, dar eu continuam sa o tin in mana. Era ultima. Mi-am dat ochii peste cap, am aruncat-o si am dat sa plec, dar m-a oprit. Ma uitam la el cu semne de intrebare, incercand sa-mi dau seama ce voia sa faca.

-Ai auzit asta?

-Sa aud… ce?

Il priveam oarecum ciudat, dar la un moment dat, am auzit. Tropaituri, ca si cum cineva fugea langa noi, prin acele tufisuri, exact langa bloc. Nu era nimeni acolo, inafara de noi. A plecat langa locul de unde se auzeau acele zgomote, poate era un animal. Putin probabil. In inima orasului, intre blocuri, singurele animale ce ar fi putut deranaja acea liniste erau cainii. Niciun caine nu putea face acele zgomote. Un om? Nu era niciun om, l-am fi vazut. Fiind o seara de toamna tarzie, vizibilitatea era mult mai mare. Frunzele nu ne mai impedicau vederea, totul parea clar. Asta ma speria de fapt. Ca nu puteam gasi o explicatie rationala.

-Sakura… lasa-ma sa te protejez. Stiu ca nu intelegi, dar imediat ce plecam de aici, iti explic totul.

Am dat usor tematoare din cap, in semn de aprobare. Si-a ridicat mana deasupra capului meu, incepand sa faca niste semne ciudate, urmate de niste cuvinte pline de non-sens. Nu intelegeam ce facea, dar totusi aveam incredere in el. Nesiguranta scadea cu cat facea mai multe semne, simtindu-ma intr-un fel ciudat, ca si cum as fi fost protejata. In mai putin de zece minute terminase. Mi-am ridicat mainile la nivelul fetei, iar o lumina alba imi inconjura corpul. Mi-am inchis ochii din instinct, apoi nu am mai simtit nimic. Cel mai probabil, mi-am pierdut cunostinta.

*

Am deschis ochii, usor buimaca, uitandu-ma in jurul meu. Nu era camera mea, nu era apartamentul meu. M-am ridicat brusc din pat, privind usa inchisa. Hainele imi erau sifonate de la somn, iar parul… cel mai probabil ciufulit. Voiam sa deschid usa, dar cineva mi-o luase inainte. Statea in fata mea cu o tava in mana, privindu-ma calm, ca si cum era ceva normal. De fapt, poate pentru el eu eram o anormalitate. M-am dat doi pasi in spate, facandu-i loc sa intre, apoi m-am asezat inapoi pe pat.
Imaginile noptii trecute imi bulversau amintirile, indemnandu-ma sa-l intreb, sa aflu. Eram suspicioasa, sau poate doar curioasa. Eram nerabdatoare sa aflu ce s-a intamplat, ce a facut el, ce era.

-Seara trecuta…

-Ti-am promis ca iti voi explica cand totul se termina, dar… chiar vrei sa stii ce s-a intamplat intr-adevar noaptea trecuta?

Am dat robotic din cap, privindu-l cum ofteaza. Nu voia sa-mi spuna, dar nu avea alta alternativa. Simteam ca era ceva ciudat. Acele semne, acele cuvinte pline de non-sens, ca si cum ar fi fost ceva rupt de realitate, ca un vis. Parea ca un scenariu de film, ceva ce toti ar spune ca era o realitate SF, dar mai puteau spune asta din moment ce vedeau ce s-a petrecut cu adevarat seara trecuta?
Imi priveam incontinuu mainile, ca si cum as fi asteptat sa vad acea lunima. Dar nu avea sa apara a doua oara. Cel putin… nu fara acele semne. Ma simteam exact ca o copilita ce a aflat ca nu exista Mos Craciun. Ca si cum tot ceea ce credeam ca era real, nu era de fapt. Ca un loc in care realitatea si fictiunea se intalneau, formand un intreg. O realitate cuprinsa de un vis prostesc.

Il priveam cum parasea camera, spunand doar un simplu Revin. M-am apropiat de tava cu mancare ce mi-o lasase pe masa, uitandu-ma la ea. Am luat ceasca cu cafea in mana, privindu-mi reflexia in acel lichid maroniu. Parca nu eram eu. Ceva parea diferit la persoana mea, ca si cum m-as fi schimbat. Eram la fel, dar parca eram diferita. O persoana noua pe care simteam ca o vad pentru prima data cand ma privesc. Eram penibila. Stateam pur si simplu si ma holbam la o ceasca cu cafea, in loc sa o beau. Zarisem pachetul de tigari langa cafea, ca si cum abia atunci aparuse acolo. Il luasem fara sa ezit, il desfacusem si luasem o tigara. Am aprins-o fara sa ma gandesc la ceva, apoi am acompaniat-o cu cafeaua ce mi-a fost pregatita. Parea a fi o dimineata obisnuita, exceptand ultimile evenimente. Unde eram… numai el stia. Ce cautam aici? Nu aveam o dorinta clara sa aflu. Ceea ce voiam cu adevarat sa stiu era intamplarea de seara trecuta. Nu era in regula, ceva era ciudat, iesit din comun, simteam asta.

Intrase brusc in camera, venind in fata mea. Ma privea fix, cu o oarecare ingrijorare in ochi, ca si cum ceva avea sa se intampla. Voiam sa-i spun ceva, dar nu puteam. Stateam si ma uitam ca o f*aiera, ca si cum nu aveam glas. Eram patetica. Cu adevarat patetica.

-Odata ce vei sti asta, nu te vei putea feri de ceea ce va urma. Esti sigura ca preferi suferinta cosmarelor in loc sa uiti tot ceea ce s-a intamplat?

Din nou, ceea ce am reusit sa fac a fost sa aprob mecanic. Mi-am lasat privirea in jos, gandindu-ma la ceea ce mi-a spus. Era ceva rau la mijloc, sau voia doar sa ma sperie? Totusi, nu imi pasa. Orice avea sa se intample, nu aveam sa traiesc in minciuna. Aveam sa aflu oricare ar fi adevarul, oricat rau mi-ar face. Eram eu. Puteam face fata oricarui lucru.

Buna Lexx*hug*
E o idee interesanta desi inca nu stiu exact la ce se refera.
Cine era acel individ ? Ce putere are el ?
Mi s-a parut olecutica, olecutica cam grabita actiunea dar stiu ca se remediaza
Imi place titlul si ma mir ca nu e cu google tranlate.
Pai sper sa vi repede cu nextul si sa ma anunti.

P.S: Prima!

Buna!!!Dupa titlu am spus ca trebuie sa fie ceva cu adevarat extraordinar,si uite ca am avut dreptate.Deabea astept sa aflu cine-i acel tip,si cea ce ascunde acesta,sper ca nu voi avea cosmaruri daca o fac happy2

.Imi place idea foarte mult,si ai descris extraordinar!
Ei bine hai ca te las!
Ps.Sper ca ma vei anunta si pe mn,nu?
Te kiss

si te

si te mai si hi!

Waa.... ce bine ca am prins prospatura asta de ficcc <3
Ma bucur ca mai exista o persoana pe lumea asta care sa puna mai mult accent pe naratiune, decat pe descriere ( bun venit in echipa lough

)

Ideea este geniala si foarteeee ORIGINALA. Chiar e de apreciat acest lucru. E clar ca ne-ai bagat in ceata, pentru ca toate intrebarile au ramas fara raspunsuri. Abia astept sa vad pe ce se bazeaza acest fic, adica care e tema lui in love

. Dar nu-i bai, astept cat e nevoie, numai sa vad continuare... deoarece m-ai prins din nou in mrejele genialitatii ficurilor tale =p~~~.
Te rog sa ma anunti cand pui next, nu vreau sa ratez nimiccc. I rock peopleee!!!

Uuuuuuu i like that fic.
Il ador, chiar daca ai scris doar un capitol, m-ai vrajit.
Astept next kiss

*:*
Kiss and hugs <3

Iaiaiaiaiaiaia. Ce avem noi aici? (GOO) Uite tuu, ca am descoperit si eu ceva. (D) Ficul.. demential. Titlul.. la fel! Continuarea.. o astept! (D) Imi place mult cum ai inceput si vreau neaparat sa vad ce se intampla in continuare, mai ales ca m-ai facut curiooasaaa! (D) Asa, incep sa delirez, deci iti voi spune ca mi-a placut mult inceputul tau, desi am senzatia ca am mai spus asta. xD Mno, comentariul asta nu este dintre cele mai fericite si stii si tu de ce. (D) Piu!

Heii. Am dat si eu peste fic-ul tau si ma bucur ca am facut-o.
Sunt putin confuza in legatura cu 1-2 chestii, dar ne vei dezvalui pe parcurs, e mai bine asa. Totusi marea intrebare: Cine e tipul ala ? Sasuke ? Sau alt baiat ?
O sa aflam.
Capitolul: superb. Deja m-a capitvat inca de la inceput si sunt foarte curioasa cum vei continua. De asemenea si titlul e frumos. Eram sigura ca o sa fie o poveste interesanta si o idee originala.
Ei bine, astept continuarea si sper sa ma anunti si pe mine, te rog.
Succes la scris ! Reality of nightmare 78717

Îmi place foarte mult capitolul, minunat, excepţional. in love

Se pare că ai vrut să ne bagi în suspans şi mister. Nu ştim cine e acel băiat care a luat-o pe Sakura şi a adus-o în apartamentul său. Totuşi, se pare că în acest fic Sakura va fi rea, dar asta s-ar putea schimba pe parcurs; cine ştie cum ne suceşti tu minţile. lough

Am impresia că acel tip are nişte puteri supernaturale, sau fetişcana asta rozalie doar şi-a pierdut cunoştinţa din cauza drogurilor şi a ţigărilor.
Întrebări întrebătoare, ce să le faci. well? awesome right?

Nu am observat greşeli de tastare, ci doar una, faptul că ai scris verbul "a şti" la persoana a II-a cu un singur "i". Verbele care se termină în "i" şi sunt la persoana a II-a trebuie să fie scrise cu doi de "i"; chiar dacă subiectul este subînţeles. Mie mi se pare un lucru util de ştiut şi sper să nu te superi pe mine că ţi-am spus. puppy eyes

În rest, descrierea ta este absolut impecabilă. in love

Transmiţi sentimente; mie mi-ai transmit un sentiment de oarecare frică şi mai ales, mai ales suspans. Nu îmi place suspansul şi misterul, dar farmecul stă în ele.
Abia aştept următorul capitol, să văd ce se întâmplă în continuare şi să văd cine e tipul ăla. (D)

Hey Lexy!

Imi place foarte mult primul capitol.
Ai o descriere splendida si mi-a placut ca actiunea a fost foarte lenta.
Ma bucur ca n-ai dezvaluit din primul capitol ceea ce se intampla, ador suspansul. dap !

Ma intreb cine este acel baiat. think

Ei bine, abia astept sa aduci nextul!
Spor la scris si la idei. kiss

P.S. : Sa ma anunti cand aduci contiunarea. :)

Dey was here.

Hey, hey, hey! ^^
Am ajuns si eu pe aici. Ce frumos descrii! huh?

Ador felul tau de a scrie. Ideea mi se pare foarte originala si draguta. Cel mai bine, m-ai lasat in suspans. Abia astept urmatorul capitol! Nu uita sa ma anunti, scumpa mea! kiss

Spor la scris si te pup! in love

>.< Buna , am citit si eu ficul si am ramas cu gura larg cascata. Ai un adevarat talent la povestit ! La fiecare propozitit/fraza ma simteam de parca as fii fost in locul personajului... Capitolul a fost magnific si foarte multe semne ale intrebarii sau ridicat in asa fel incat sa asteptam ca pe jar capitolul 2. Cu o citire in amanunt, nici nu se pune problema de greseli! Esti cumva elev model? Sau profesoara de romana? Ms mult pentru ca aduci asemenea ficuri superbe pentru noi , si vreau next-ul puppy eyes

Capitolul 2

Sakura’s point of view:

Intr-un oarecare mod expresia lui faciala ma speria. Il privream infiorata in timp ce se apropia de mine, incercand sa-mi spuna ceva, dar mereu evita sa deschida subiectul. Acea tacere devenea agasanta, ma facea sa ma simt vulnerabila in fata acelei persoane, sa cred ca ar fi trebuit sa nu pun nicio intrebare. Nu avea niciun rost. Trebuia sa aflu ce se intamplase noaptea trecuta, ce erau acele semne pe care le-a facut, iar lumina… Da, acea lumina ce nu mi-o puteam scoate din cap orice as fi facut. Parea ceva magic, demn de domeniul fantasticului unde stiam clar ca nimeni nu avea acces, si totusi, a aparut el, contopind realitatea cu fictiunea intr-un mod ciudat, aproape straniu. Ceva ce trebuia sa fie frumos, placut, ceva ce te linistea, el a transformat intr-un lucru infiorator, plin de durere si suferinta, consecinte grave, poate chiar fatale. Sau… poate era doar imaginatia mea.

-Gaara, las-o in pace, nu vezi ca o sperii?

Mi-am atintit privirea spre usa, urmarindu-l pe cel ce intra in camera. Il examinam din cap pana-n picioare, fiindu-mi parca frica sa-I pronunt numele, sa-l strig, sa fac ceva, orice. Il recunosteam, stiam cine era acea persoana, dar totusi nu intelegeam ce cauta acolo.
Ma privea insistent, uitandu-se cand la mine, cand la Gaara, oftand si dand dezaprobator din cap. Aveam o stare agasanta, o uimire deplasata de realitate. Mintea mea refuza sa creada toate acele lucruri ca fiind reale, dar totusi nu puteam gasi niste explicatii rationale. Confuzia imi sedea ca o perdea pe ochi, facandu-ma parca sa nu mai vad nimic in jurul meu, sa nu mai simt, sa nu mai reactionez. Voiam niste explicatii.

-Sakura, nu-l lua in seama. Tot ceea ce spune sunt doar niste prostii.

Se apropia din ce in ce mai mult de mine, apoi ma apuca usor de mana, trangandu-ma dupa el. Am iesit din camera baiatului, apoi din casa, pornind printre blocurile cartierului nostru. Ne indreptam usor spre unul din parcurile din apropiere, uitandu-ne din cand in cand daca nu era cineva prin jur, daca nu era cineva cunoscut.
Vedeam niste persoane in parc, incercand sa-mi dau seama cine erau. Asa era… numai persoane cunoscute. Totul parea ca un film in care toti prietenii mei imi ascundeau un secret si ma ocoleau doar pentru ca nu il stiam. Ma simteam in plus, dar mai mult de atat, ma simteam inferioara lor. Ace alumina nu voia sa-mi paraseasca mintea, iar creierul meu refuza sa creada ca asta era singura lor putere. Intr-un fel, stiam ca ei puteau face mai mult de atat.
Am ajuns in fata lor, privindu-i oarecum tematoare, incercand sa ma ascund in spatele brunetului. Nu-mi iesea acest lucru. Urmasera cateva clipe de tacere, in care tot ceea ce am reusit sa fac era sa ma uit la ei si sa ma gandesc. Ce erau ei, ce puteau face, cum faceau asta? O serie stupida de intrebari la care doar ei imi puteau da raspunsul, dar imi era teama sa deschid gura. Nu puteam face nicio miscare, corpul imi era inlemnic, ca si cum in urmatoarea clipa trebuia sa mor. Poate ca asa si era.

-Gaara a facut-o lata. Nu numai ca a incalcat liberul arbitru, dar a si mintit-o in legatura cu tot ceea ce inseamna Reiki.

Reiki? Liber arbitru? Poate ca era limba romana, dar intelesul acelor fraze nu avea nicio insemnatate in dictionarul meu personal. Nu intelegeam nimic din ceea ce spunea Sasuke, iar acest lucru ma enerva. Voiam sa stiu ce cautam in acel apartament dimineata, ce cautam in parc in acel moment. Sa plec era cea mai inteleapta alegere, dar eram constienta de faptul ca nu aveau sa ma lase sa plece. Probabil aveau sa-mi explice despre ce era vorba, dar daca nu puteam crede? Daca tot ceea ce avea sa se intample avea sa ma raneasca? Mai rau de atat, daca muream?
Acel gand disparu la fel de repede precum a ajuns in mintea mea, dar nelinistea stagna in interiorul meu, ma facea sa ma simt vulnerabila in acele momente in care aveam cea mai mare nevoie de curaj. O moleseala notorie pusese stapanire pe corpul meu, facandu-ma sa-mi las usor privirea in jos, uitandu-ma fix la pamant. Voiam doar sa dau delet la ceea ce se intamplase cu o seara in urma, sa uit tot si sa continui sa traiesc in nestiinta. Eram prea speriata pentru a continua.

Am simtit o atingere usoara pe umar, apoi doua brate ce ma inconjurau protector. Mi-am ridicat privirea din pamant uitandu-ma la persoana din fata mea, apoi am zambit amar. M-a asezat usor pe banca, privindu-ma bland, apoi le facu semn baietilor sa plece. Ramasesem doar noi doua, uitandu-ne una la alta fara sa spunem nimic. Atmosfera era oarecum tensionata, facand lucrurile mult mai complicate decat erau ele in realitate. Am inspirat adanc, voind sa spun ceva, dar glasul ei ma oprise.

-Nu-l asculta pe Gaara. Ceea ce a facut a fost o prostie, o nonsalanta din partea lui. Ceea ce ai vazut cu o seara in urma este energie, dar ceea ce a facut Gaara este gresit. Lasa-ne sa fim alaturi de tine, sa te protejam si sa te calauzim. Odata ce vei vedea ce insemna aceasta putere vei realiza ca nu este malefica, rea, sau oricum ti-a descris-o el.

Imi zambi din nou, ridicandu-se in picioare si indepartandu-se. O priveam cum pleaca din parc, gandindu-ma inca la ceea ce imi spusese cu cateva clipe in urma. Parea coerent, plauzibil. Frica ce o aveam in suflet se diminuase drastic, pulsul revenise la normal, ca si cum nimic nu se intamplase.
Ajungand la iesirea din parc se intorsese spre mine, privindu-ma intrebator.

-Nu vii?

Nu am asteptat o alta intrebare, ci m-am ridicat si am alergat spre iesirea din parc. Stiam ca din acel moment viata mea avea sa se schimbe. Tot ceea ce credeam adevarat era o minciuna, tot ceea ce credeam ireal era defapt real. Toate lucrurile pe care le stiam, defapt, nu le stiam.

Vaaaiii, cat am asteptat nextul asta. $rainbow :\$
Este foare frumos, ciupercuta mea. a hug

Ador felul in care scri, cum descri fiecare sentiment al Sakurei.
Ma bucur ca am aflat in sfarsit cine era acel baiat. Sincer, nu ma asteptam sa fie Gaara lough

.
A da, si ma bucur ca ai facut capitolul lung, desi voiam si mai mult. lough

E prea frumos ca sa te opresti. (d)
Abia astept urmatorul capitol. in love

Sa nu uiti sa ma mai anunti. dap !

Spor la scris si idei. kiss

Dey was here.

Hellau, darling a hug

Ohh, imi pare rau ca nu am comentata si la copitolul precedent, insa iti las comentariu acum.
Ai inceput un nou fic foarte frumusel si extrem de misterios. Recunosc ca primul capitol m-a lasat in ceata totala, insa cel de-al doilea nici ca m-a lamurit prea mult. Sper ca urmatorul va putea sa imi descatuseasca mintea si sa inteleg cu adevarat ce se intampla cu adevarat in poveste.
Am vazut ca faci propozitii mai lungi, ceea ce e foarte bine. Pas cu pas te vei perfectiona si totul va fi aproape perfect. Descrierea e foarte buna, te axezi atat pe sentimente cat si pe actiunea in sinea. Ceea ce nu imi place absolut deloc e fontul cu care scrii, e asa inestetic, poate cauti altul lough

daca vreiii.
Sunt curioasa cum vei contura aceasta ideea, ceva imi spune ca e ceva cu fortele supranaturale, dar poate intuitia mea se inseala. Am vazut pe-acolo si numele "Sasuke", mi-a zambit inima la figurat cand l-am citit lough

Mmm, bafta in continuare a hug

Mai dat gata....o doamne asa de frumos descri fiecare sentiment in parte,se vede ca pui draoste-n cea ce faci , pai eu ma cam asteptam ca Sasuke s-o stranga-n brate , daca nu el a facut-o ,oricum mi-a placut mult capitolul,si sper sa aduci cat de repede poti nextu..
Te kiss

si te

si te mai si hi!

Vai , vai ,vai , vai , vai , vai, vaaaaii. super capitol . Deci acum cred ca am gura mai larg deschisa decat atuci cand am aflat ca am sa am un frate sau o sora.
Ms mult mult mult si deabea astept nextul

Hei.

Mersi pentru mesaj.
Of, imi pare foarte rau ca ajung asa tarziu, ti-am citit capitolul imediat cum am primit PM-ul, dar eram pe telefon si am zis ca e mai bine sa dau un commentariu "calumea" daca tot dau, nu ? Reality of nightmare 947835

Dar nu am avut timp, si acum sunt tot pe telefon. Reality of nightmare 735877

So.. acum ca am clarificat asta. Reality of nightmare 947835

Capitolul: A fost genial. Mie mi-a placut extrem de mult, sincer. L-am citit de 2 ori si de fiecare data m-a uimit.
Siiii a aparut Sasuke. Baiatul ala era Gaara, chiar nu ma asteptam. Reality of nightmare 947835

Hmm, mare secret ce tin toti. Si ei se mai numesc 'prieteni'.
Imi place foarte mult. Unul dintre cele mai bune fic-uri. Reality of nightmare 962758

Anyway.. deabia astept capitolul urmator. Scuze pt scris si greseli, daca sunt.
~~O sa dau un edit.~~

P.S: Imi cer scuze pentru comentariul de mai jos, s-a postat de 2 ori, pentru ca eram pe telefon si am apasat de mai multe ori...

Hei.

Mersi pentru mesaj.
Of, imi pare foarte rau ca ajung asa tarziu, ti-am citit capitolul imediat cum am primit PM-ul, dar eram pe telefon si am zis ca e mai bine sa dau un commentariu "calumea" daca tot dau, nu ? :))
Dar nu am avut timp, si acum sunt tot pe telefon. :(

So.. acum ca am clarificat asta :))
Capitolul: A fost genial. Mie mi-a placut extrem de mult, sincer. L-am citit de 2 ori si de fiecare data m-a uimit.
Siiii a aparut Sasuke. Baiatul ala era Gaara, chiar nu ma asteptam :))
Hmm, mare secret ce tin toti. Si ei se mai numesc 'prieteni'.
Anyway.. deabia astept capitolul urmator. Scuze pt scris si greseli, daca sunt.
O sa dau un edit.

Rusine, sa-mi fie rusine, rusine, rusine. (D) Nu ti-am dat comm, sa imi cada ceva in cap. (D) Buun, capitolul al doilea a fost cu adevarat plin de suspans si a ridicat totodata si mai multe intrebari cu privire la personaje si la actiune in sine. Sunt tare curioasa si ma intreb la ce putere se refera acei adolescenti, asa zisii prieteni ai Sakurei si care este legatura sa cu ei. Ma intreb cum vei continua aceasta idee, cum o vei face sa prinda contur, sa devina din ce in ce mai interesanta. Pana acum cel putin, pe mine m-a prins povestea. Iti urez spor la scris in conntinuare si multe idei pe viitor. Te pup. :*

Heya!
Mă bucur foarte tare că am intrat la fic-ul tău. Este misterios, ideea este interesanta, dar cel mai mult m-a impresionat felul cum scrii. Minunat!
Abia astept next-ul și ți-aș fi foarte recunoscătoare dacă m-ai anunța! Spor la scris! Te pup! Reality of nightmare 208323

Buna! *hug*

Mai a fie, am uitat sa-ti las com. Am citit primul capitol si am uitat de restul. Ei bine, capitolele au fost extraordinare. Ideea.. Ei bine nu am ce sa prea spun de ea. Sunt total in ceata, nu am inteles mai nimic. Cred ca o sa fie un fic gen SF, dar cine stie? Poate ma insel. Vedem no ce-ti trece tie prin cap'sorul ala.
Despre descriere nici nu mai zic. Am ramas complet captivata acolo, in lumea Sakurei, unde nu intelege nimic. Macar suntem pe aceeasi lungime de unda. Nici eu nu am priceput vreo ceva. Ai descris bine, nu doar sentimentele sau imprejurimile, ci ambele. DEscrierea m-a captivat total. Sunt nerbdatoare sa vad ce urmeaza. Sa ma anunti isi pe mine la capitolul urmatorr.

Buna! Am trecut si eu pe la fic-ul tau care imi place foarte mult! Ideea eu una nu am mai intalnit-o! Magie zici? Magia poate avea nenumarate idei pe care le poti folosi in a scrie. Capitolele au fost foarte frumoase, descrii foarte bine, asta imi place! Oare ce se va intampla pe viitor? Sunt sigura ca ne vei surprinde! Daca ai timp si vrei, sper sa ma anunti si pe mine de next! Nu te mai retin, doar te salut si... Ne vedem la next! Muulta inspiratie!

Zizù

Multumesc mult pentru comentarii si ma bucur nespus de mult ca va place. Sper sa va placa si acest capitol, so... lectura placuta kiss

Capitolul 3

Sakura’s point of view:

Acea zi a fost doar inceputul. Am inceput sa stau cu ei, sa inteleg ceea ce reprezenta de fapt puterea pe care trebuia sa o dobandesc curand. Poate ca atunci nu intelegeam ce era acel ‘Reiki’, sau ce insemna sa incalc liberul arbitru, dar acum… era diferit. Intr-un final, am inteles tot ceea ce era de inteles. In gandul meu rasunau cuvintele lui, scenele in care imi explica tot ceea ce puteam face, cine eram de fapt si de ce eram pe aceasta lume. Era ceva cu totul uimitor, ca un univers paralel, ca si cum as intr-un vis, iar in urmatoarele cinci minute aveam sa ma trezesc. Totusi, nu era asa.

-Sakura, fii atenta la ceea ce iti voi spune. Reiki nu reprezinta o putere malefica, magie neagra, sau orice ti-a spus tie Gaara. Nu are nicio legatura cu puterea intunecata. Din contra. Reiki a fost creata ca fiind energie pozitiva pe care tu o poti utiliza in scopuri bune, sau in scopuri rele. Este ca si cum ai primi un topor. Poti face un lucru bun cu el si sa tai un copac, sau te poti duce la un om si sa-l omori. Este alegerea ta cum folosesti puterea ce ti-a fost data, dar as vrea sa intelegi ca Gaara va dori mereu sa te sperie, iar acest lucru te va tulbura. Nu trebuie sa-i dai atentie, tot ceea ce trebuie sa faci este sa ai incredere in mine si in propriile tale abilitati. Poti avansa, te poti ajuta atat pe tine, cat si pe cei din jur. Te rog, nu deveni ca el.

Vorbele lui imi rasunau in cap in fiecare secunda a zilei, facandu-ma sa ma gandesc neincetat la Gaara. A devenit intunecat, vulnerabil la orice atac, iar pe zi ce trecea… mintea lui ceda, era acaparata de intuneric, incet-incet devenea el insusi un demon cu chip de om. Era doar o problema de timp pana cand avea sa nu mai fie el, o stiam prea bine. Desi eram doar o novice, constientizam pericolele din jurul meu. Faceam antrenamente zilnice, iar circumstantele actuale ma faceau sa ma antrenez de zece ori mai mult ca ceilalti. Lupta ce aveam sa o ducem cu Gaara avea sa fie crancena, dar nu din cauza puterii. Eram constienta de faptul ca era depasit numeric cu mult, dar ceea ce facea lucrurile mai grele era faptul ca tineam la el. Il iubeam si ma durea sa-l ranesc. Totusi, lui nu ii pasa de acest lucru. Taceam si mergeam inainte cu aceleasi sentimente, incercand sa le ascund cum puteam eu mai bine. Nu il puteam lasa sa afle, desi de multe ori mai aveam un pas si distrugeam totul. Poate ca era doar puterea divina ce ma oprea din a face un lucru ce aveam sa-l regret mai tarziu. Poate ca nu faptul ca eram initiata ma ghida spre bine, ci mintea mea. Eram deschisa din punct de vedere energetic, cat si sentimental. Eram capabila sa-mi opresc actiunile nonsalante fara sa-mi dau seama, poate doar din instinct. La acest gand am zambit discret, apoi m-am ridicat din pat.

Aud cateva batai in usa, urmat de glasul Hinatei. Ma indrept cu pasi grabiti spre usa, ii deschid fetei, apoi ma intorc in camera pentru a ma imbraca.

-Sakura, astazi ai nevoie de o noua initiere. Gaara este din ce in ce mai rau. Nu stiu ce se va intampla in continuare, dar simt ca aceasta nu este o lupta obisnuita. Cu antrenamentele tale aproape ne-ai ajuns, dar esti capabila de mult mai mult… esti cea mai puternica dintre noi.

O ascultam cu atentie, gandindu-ma la ceea ce imi spunea. Puternica… eu eram cea mai puternica, singura capabila sa-l opreasca? Dar cum aveam sa-l opresc fara sa-i fac rau? Cum puteam sa-i iau viata stiind ca fara el as fi doar o prezenta trecatoare intr-un univers ce nu avea nicio influenta asupra mea? Era o alegere grea, iar mai mult de atat, era alegerea mea. Nimeni nu putea sti ce se afla in inima mea, nimeni nu trebuia sa afle de existenta acelor sentimente. Eram patetica. Gandindu-ma doar sa-i tradez pe cei care ma invatau, eram chiar egoista. Ma gandeam numai la binele meu, fara sa iau in considerare ca daca nu incheiam acea lupta aveam sa murim cu totii. Dar bineinteles, de ce mi-ar pasa mie?! Doar numai eu eram importanta pe acel pamant.

Am pufnit dezaprobator, apoi am plecat impreuna cu Hinata spre locul nostru de antrenament. La fel ca atunci cand am inceput, Neji avea sa-mi dea o noua initiere, noi simboluri pe care le puteam folosi, o putere mai mare. Eram pregatita pentru acest lucru, ca intotdeauna, stiind ca antrenamentele deveneau mai dure pe zi ce trecea.

Eram oarecum multumita de noua mea viata. Desi pericolele ma pandeau la fiecare colt, in fiecare minut al zilei, stiam ca nu eram singura, iar orice avea sa se intample, ei aveau sa fie alaturi de mine. Imi erau prieteni, camarazi, dar mai mult de atat, erau cei care mi-au aratat ce rol aveam in aceasta lume. Erau protectorii mei, dar in acelasi timp, cei pe care voiam sa-i protejez.

M-am asezat in pozitia de meditatie, apoi am inchis ochii. Simbolurile curgeau siroare in fata ochilor mei, conducandu-ma spre un nou taram al acelei energii. Simteam cum incet-incet paraseam acea dimensiune, ducandu-ma departe, in cautarea luminii. Tot ceea ce reuseam sa vad era intunericul, dar lumina parca nu mai voia sa apara. Auzeam voci infinite ce ma chemau la ele, voci inspaimantatoare, reci, demonice. Nu intelegeam din ce motiv, dar ma duceam spre ele. Ma lasam ghidata de vocile intunecate ale creaturilor pe care voiam sa le distrug, ca si cum eram supusa lor. Eram ca o marioneta ce se indrepta spre papusarul ce o controla cu o usurinta stranie.

Buna, buna. Am citit din intamplare titlul, iar apoi am avut o expresie, gen: ''Cum de nu l-am mai citit pana acum?!'' Ai un capitol foarte frumos, descrierea este extraordinara si actiunea decurge lent, si fain. Ca doar na, cei cu experienta in scris au niste creatii extraordinare. Nu ma asteptam sa fie vorba despre magie neagra, sa fiu sincera am crezut ca este vorba de vampiri prima data, nici in ruptul capului de magie. Si, ne-ai cam indus in eroare cu baiatul de la inceput. Garaa. Oricum, imi pare bine ca a aparut si Sasuke in peisaj, iar felul in care ai incheiat capitolul m-a facut sa astept cu nerabdare next-ul. Bafta multa la scris.

Hellauu, darling a hug

Multumesc pentru anuntul dat, in legatura cu capitolul III. Incep cu lucrurile bune, ele fiind:
-incepi sa dezvolti propozitiile pas cu pas si sa dai o impresie de singuranta pe ceea ce scrii;
-nu ai greseli deloc;
-ti-ai schimbat fontul, folosind unul de o mie de ori mai dragut decat precedentul;
-nu in ultimul rand, scrii frumos, deloc sec si ficul tau are acel mister, prea mult poate lough

;

Asaa, lucrurile rele, de fapt, lucrul rau ar fi ca nu inteleg mare lucru, decat ca este o chestie pe nume 'Reiki', si ca Sakura e puternica, si ca Gaara e atras de forte intunecate, si ca Sakura atrage forte malefice. Vreauuu sa vad ce se va intampla in continuare, caci intuitia imi spune ca va fi o lupta, sau ma insel?