Of, Cami! De ce, spune-mi de ce?! De ce, ce? Pai de ce ma lasi din nou cu suspansul asta bagat pe gat?! Te iubesc, cat te iubesc, dar ma faci sa vin dupa tine cu batatorul de covoare?!
Okey, acum ca m-am calmat:
Capitolul este foarte foarte frumos, ai descriere, ai actiune, si ai incendiu. Casa fratilor Uchiha e in flacari, si sper din adancul inimii ca Sakura ii va primi la ea acasa. Hai Doamne, spal-o pe Cami cu buretele pe cap, astfel incat sa ii puna pe Uchiha sa locuiasca cu Sakura.
Bravo, vad ca atragi din ce in ce mai multi cititori. Imi pare bine. Bafta la scris, tasta, si ai grija, sosesc cu batatorul de covoare!

Hey ! Am adus nextul. Va multumesc din nou pentru comentarii. Sa stiti ca fiecare din ele ma face sa zambesc ! <3

Cap. 7

Sakura's point of view:

       Iau mobilul in mana, formand numarul tatalui meu si cand acesta imi raspunde, ii spun tot ce se intamplase. Acesta ezita cateva secunde,
spunand pe un ton serios:
       - Scumpo, stii casa aceea de langa noi, din care au plecat locuiitori saptamana trecuta ? Spunele ca o vom inchiria pentru ei.
        Privirea mea se insenina la vorbele tatei. Dupa ce ii multumesc din tot sufletul omului ce mi-a dat viata, in care puteam mereu avea incredere, ma intorc la cei doi frati, care asteptau ca pompierii sa le dea verdictul in ceea ce priveste cauza incendiului. Ii pun palma usor pe spate bunetului, acesta intorcandu-se spre mine si cu un zambet scurt ii zic lenes.

- Am rezolvat.
        Ma priveste confuz si in cele din urma spune:
- Nu inteleg ce vrei sa spui.
- Vecinii nostri tocmai s-au mutat asa ca, tata a rezolvat sa locuiti acolo o vreme.
        Fata i se insenina la auzul vorbelor mele. Ma ia in brate, strangandu-ma cu putere la pieptul lui si multumindu-mi pentru ajutor. In cele din urma, imi da drumul, mergand la Itachii si spunandu-i vestile noi. Doream sa plec pentru cateva minute, dar unu din pompieri ma cheama, facandu-mi un semn cu mana. Ma apropii de el incet, analizand-i costumatia din cap pana in picioare. Cu o voce groasa si putin ragusita imi spune incet.

- Sunteti de a case nu ? Am gasit cauza incendiului. Se pare ca cineva a pus un foc intetionat la geamul din bucatarie.
       Eram pur si simplu socata. Un fior rece mi se plimba pe sira spinarii. Corpul mi se blocase, obligandu-ma sa raman pe loc. Priveam in gol, gandindu-ma ce era mai rau. Barbatul din fata mea, imi intinde o esarfa de un plamaniu intens, spunandu-mi ca acest era singurul indiciu in aflarea faptasului. Tezindu-ma din transa, am luat fasia de matase din masa acestuia, indreptandu-ma spre Sasuke. O suspiciune vaga imi cutreiera mintea.

- Hei, stii cumva al cui e salul acesta ? il intreb calma.
       Il analizeaza foarte detaliat, iar dupa cateva secunde de ragaz, imi spune confuz:
- Poate, dar nu sunt sigur, ca este al lui Ino. De ce ?
        Inchid ochii si trag puternic aer in piept. Se pare ca banuiala mea se adeverise.
- Persoana care a dat drumul incendiului.. purta aceasta esarfa, spun deschizand ochii si privind in jos. Dar nu putem fi siguri, asa ca zic sa mergem sa vorbim cu ea.

       Brunetul ma privea confuz si speriat, parca intrebandu-ma de ce ar fi facut ea una ca asta. Raspunsul era pregatit, dar nu era pentru acum. Il prind pe Sasuke de incheietura mainii si ii spun sa ne duca la Ino. O liniste apasa asupra noastra, iar niciunu din noi nu dorea s-o alunge. Nu o credeam in stare pe blonda de una ca asta si chiar de asta ma mira atat de mult faput ca era in capul listei de suspecti. Ajungem in fata unei case modeste, dar frumos aranjata. Batem la usa, in cateva secunde o persoana deschizandu-ne si poftindune inauntru. Lumina era slaba astfel ca nu reuseam sa distingem chipul individului ce sta in fata noastra. Ne pofteste intr-o camera invadata de lumina. Luam loc pe o canapea de un vernil pal si asteptam. Ce ? Nici noi nu stiam. O figura se infatisa in pag, cu un zambet cald, parca radiind de fericire. Era ea, mai vesela ca niciodata. Ne saluta, intrebandu-ne cum de am venit tocmai la casa ei. Brunetul ii intinde esarfa, fara a face contact vizual, facand-o pe fata sa isi piarda zambetul de odinioara. Suparare si furia brunetului se citeau usor prin expresiile fetei sale.

- Stii, casa mea tocmai a ars de tot si am gasit asta in locul unde a izbucnit incendiul, zise baiatul pastrandu-si calmul.
- Poftim ? Cum s-a intamplat asta !? Imi pare atat de rau Sasuke, ii spune sarind si dorind a-l imbratisa.
        El o respinge, ridicandu-se in picioare si privind-o cu dispret.
- Tu nu m-ai auzit ? Tu ai pus focul ?
- Poftim ? De ce as face eu asta ? Sunt prietena ta Sasuke, cum as putea sa iti fac una ca asta ?
        Blonda era atat de speriata si confuza. Era clar ca nu ea era cea care pornise incendiul. Baiatul era tot mai nervos, respiratia lui accelerandu-se treptat. Ii spun sa se calmeze, ca nu cumva sa spuna sau sa faca vreo prostie, insa el nu se putu abtine.
- Cum de ce ? E clar ca stiai ca se intampla ceva intre mine si Sakura, iar din gelozia ta ai vrut sa ne omori pe amandoi nu ? spune el izucnind pur si simplu.

       Ochii fetei se umplura de lacrimi amare. Imi pun coatele pe genunchi, lansadu-mi capul in podul palmei, privind in pamant. Mi-era atat de rusine de mine si tot ceea ce facusem. Ii vedeam doar picioarele subtiri ale blondei, cum tremurau, dandu-se cativa pasi inapoi.
- Voi.. tu.. cum ai putut.. cum ai putut sa-mi faci asta ? Te-am iubit atat de mult si te-am lasat sa fii prieten cu orice fata pentru ca am avut incredere in tine. Asta merit eu ? Esti un.. Te urasc ! spune fata, parasind camera in fuga.
       Ma duc dupa ea, prinzand-o din urma, lasandu-l pe brunet cu gura cascata. Tocmai atunci a realizat ce facuse. Ino iesise din casa, iar eu dupa ea. O opresc langa un nuc batran ce isi facea viacul in curtea mare incarcata de trandafiri.

- Asteapta, te rog ! Vreau doar sa iti explic.
- Lasa-ma ! Nu vrei sa imi explici, vrei doar sa ma faci sa sufar mai tare, imi sopteste printre lacrimi.
- Da, e adevarat. Simt ceva pentru Sasuke, ceva ce nu pot explica, dar nu am vrut vreodata sa fac una ca asta, de accea l-am refuzat de cate ori a vrut sa se apropia mai mult de mine. Nu sunt genul de persoana care sa strice viata altora. M-am simtit atat de prost dupa s-au intamplat aceste lucruri intre mine si brunet, incat nu staim daca sa plang sau sa incerc sa uit totul. Iarta-ma daca te-am suparat cu ceva, credema si iti jur ca nu am vrut s-o fac.
       Se oprise din plans si un zambet mic ii aparu in coltul gurii. Privea in jos la iarba cruda, mangaind-o cu piciorul drept. Trage aer in piept si cu vocea tremuranda si ragusita de la lacrimi, imi spune.
- Esti o persoana buna. Nu-i de mirare ca Sasuke te iubeste. Acum ma doare, dar imi va trece, cum timpul. Vreau doar sa iti mai zic ca, il las pe el in grija ta. Am incredere in tine si stiu ca nu vei da gres.

       O privesc cald, admirand-o atat de mult. Se pare ca nu m-am inselat cand am cunoscuto, e chiar o persoana minunata si merita tot ce e mai bun. Mi-as dori prieteni ca ea, la care sa apelezi in clipele grele. Poate ca abia o cunosc, dar simt ma simt de parca o stiu de o vesnicie. O imbratisez incet, ea raspunzandu-mi. Ne intoarcem in casa unde brunetul sta cufundat in ganduri. Cand ne vede, se ridica incercand sa-si gaseasca cuvintele. Blonda se aporpie de el, soptindu-i ceva la ureche. Baiatul zambeste, sarutand-o pe obraz pe fata. Se indreapta spre mine, luandu-ma de mana. Iesim, parasind resedinta lui Ino.
- Ce ti-am spus la ureche ?
       El imi zambeste, privindu-ma in ochi.. cu dragoste. Se pare ca nu voi sti vreodata ce i-a soptit fata. Dar nu-i nimic, secretele fac parte din cele mai fumoase momente ale vietii.