Pecetluire în amiază

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mier 25 Sept 2013, 09:41

Te felicit şi eu pentru textul ăsta care, deşi scurt, cuprinde exact problema societăţii în care trăim astăzi. Tu eşti bună de scriitoare anonimă pe un blog sau la un ziar/revistă, ştiai? Oricum, chiar apreciez felul în care ai scris şi ţi-ai exprimat deopotrivă aprecierea şi dezgustul. Aş fi curioasă să citesc o continuare a acestul text, ceva despre acele fete după care nu se întoarce capul, iar ele totuşi suferă după părerea unor necunoscuţi inculţi care le fac să-şi dorească să fie într-un anumit fel doar ca să obţină nişte vorbe frumoase.

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mier 25 Sept 2013, 14:54

Ce dragut din partea taa. in love

-nu am putut sa ma abtin- Okay, trecand la lucruri serioase.
Adevarat. De fapt, chiar nu mai poti sa vezi o fata care sa atraga prin simplitate. Ceea ce ai scris tu este foarte frumos, imi place cum ai reflectat realitatea, „cruda” intr-un oarecare fel. In ziua de astazi toti vor sa iasa din tipar, ceea ce nu-i gresit, dar este gresit cand exagerezi, parerea mea. Da, mereu cand mergi pe strada/la scoala (chiar daca ai uniforma) vezi tot ceea ce ai descris. Interiorul nu mai conteaza in ziua de azi, trebuie sa fii smecher -prost- si sa ai bani, ca de aici nimic nu mai conteaza din punctul unora de vedere. Desi scurta, ai reusit sa redai o idee foarte interesanta, mai ales finalul, care a fost foarte frumos. :x

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mier 25 Sept 2013, 19:50

Tu deja știi ce cred eu despre tiparul acesta care ne este impus de societate, așa că n-am decât un singur lucru de spus, care cred ca exprima mai bine tot ceea ce aș putea spune in mii de cuvinte: ”Societatea distruge ceea ce până și demonii se feresc să atingă”. Așadar, fac apel la acele fete care încă sunt neafectate de prostia ce plutește în jurul tipelor la modă din zilele noastre și le demonstrez că nu sunt singurele din această specie. Mai sunt si altele la fel de naturale, indraznete, originale -si modeste- ca ele. =)) Va pup, fetelor. Țineți-o tot așa! :*

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Joi 03 Oct 2013, 23:52

Şi ţi-am spânzurat păpuşile într-un cui ruginit, uitat de vreme deasupra oglinzii. Draperiile ponosite încadrau frumos fereastra prăfuită, pe care erau schiţate iniţiale, semne şi amintiri. Îţi lăsasem patul neatins, cu aceleaşi aşternuturi lila, înflorate, cu parfum de liliac şi mai adaugasem câteva poze pe panoul pe care îl ţineai deasupra noptierei pe care zăcea telefonul tău vechi, veioza şi un vechi carneţel pe care l-ai păstrat de atât timp. Lăsasem totul neatins pentru tine, copila mea, iar nimic nu avea să fie schimbat. Îţi lăsasem oglinda în acelaşi loc, ca să te priveşti când te vei întoarce. O lăsasem într-un colţ al camerei, sub un unghi de unde puteai zări totul. Voiam să te priveşti, să îţi admiri părul bogat, sprâncenele pensate, buzele îmbălsămate şi ochii conturaţi în negru, iar la cotitură să îţi zăreşti ursuleţul lăsat într-un colţ al camerei, deasupra rucsacului pe care foştii colegi îşi lăsaseră numele şi numărul de telefon. Speram să zăreşti fotografia cu noi, cu rama crăpată, ce stătea în spatele oglinzii atârnată. Să te priveşti, să priveşti ceea ce eşti, să clipeşti şi să realizezi că acest univers nu va dispărea. Vei fi copila mea, chiar dacă spiritul tău nu va putea să îmi îmbrace sufletul despicat de pierderea ta. Stau pe acelaşi scaun de câteva ore, aşteptând să te întorci, în timp ce tu eşti la două camere distanţă de mine, între şase scânduri, rece şi pustie. Acelaşi legănat îl repet la nesfârşit, sperând ca norocul să se schimbe. Pustiu.

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Vin 04 Oct 2013, 00:09

~~EDIT MAINE.~~
Asa. Acum ca pot sa ma exprim cu mai multa coerenta decat un coiot in fibrilatii, pot spune ca esti un geniu foarte genial si ingenios. =)) Creatiile de genul mereu ma intristeaza, dar totusi le ador pentru ca ma fac sa patrund cu adevarat in gandurile si sentimentele personajelor, lucru de care sunt intotdeauna incantata. Nu mai trebuie sa mentionez ca ai evoluat o gramada de la inceputul carierei tale ca scriitor, nu? Descrii asa de bine incat imi vine sa-ti dau una-n gura de fiecare data cand citesc ceva scris de tine. Mai ales ceva pervers, adica Doamne, Domnicuta, Hristosele! CUM SA FII ATAT DE INOCENTA SI SA FACI ASTFEL DE SCENE ATAT DE HOT? Te urasc, clar. :)) Esti categoric printre cei mai buni scriitori ai forumului, sa nu uiti asta! Ai incredere in tine, pisi. :)) Plasticel. :))

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Sam 05 Oct 2013, 14:27

Baaaaaaai. Baaaaaaaaaaaai. what?lol!

Tu, tu, tu, tu... :)) Doamne, zau ca mi-am imaginat ot ce se petrecea acolo, era atat de viu si de colorat si de sumbru totodata. Nu stiu cum, dar m-am transpus in mijlocul actiunii, parca imi narai miscarile si-mi descriai expresiile faciale, asa m-am simtit. Dupa cum a spus si Lauren, chiar esti una dintre adevaratele scriitoare ale forumului si sper ca esti foarte constienta de faptul asta. De fiecare data ma uimesti si ma faci sa ma intreb daca chiar mai exista o speranta. Sper ca da. :)

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Sam 19 Oct 2013, 01:28

Read all about it

   Oftase şi închise cartea, ducând-o la piept şi închizând ochii. Zâmbise. Iubea finalurile fericite, care o făceau să creadă că adevărata iubire încă mai există şi că nu avea să o ocolească tocmai pe ea. S-a dezvelit, dând cartea de o parte, încălţând papucii pufoşi de casă. Se ridicase din pat, mergând la bucătărie pentru a savura o ciocolată caldă, aşa cum făcea de fiecare dată când finaliza o poveste de dragoste. Mereu privea fereastra ce dădea spre grădina din faţa blocului, aşteptând ca el să răsară de după draperia cafenie.
   Zâmbise involuntar când îl văzuse râzând alături de amicii săi. El o zărise la geam, se obişnuise cu faptul că îl privea mereu atât de drăgăstos. Îi făcuse cu mâna, iar ea îi aruncă o privire gingaşă, care trăda adevăratele sale sentimente pentru băiatul ce îi fusese coleg de bancă atâţia ani.
   A lăsat draperia să acopere iar fereastra micuţă şi îşi turnă ciocolata într-o cană. S-a rezemat de masă şi a sorbit încet, gândindu-se la cartea pe care tocmai o terminase. Voia şi ea ca iubirea sa imposibilă să devină realitate, să existe cu adevărat. Nu se putea.
   Când ciocănitul a trezit-o din visare, s-a dus să dechidă uşa, unde o aştepta el: zâmbind, cu ochii roşiatici. Îl invitase în apartament, cum făcea mereu şi îl ajută să îşi dea haina jos. De data asta nu s-a mai trântit pe canapea, cum făcea de fiecare dată când era uşor ameţit, ci se duse la ea şi o sărutase. Îşi frământa buzele de ale ei, gustându-le uşor.
   Râse în gura ei.
-Eşti atât de... îi şoptise în timp ce obrazul ei era mângâiat de degetul lui mare.
   Se înroşise, iar el chicoti şi îi ridicase chipul, forţând-o să-l privească. Îşi lipise fruntea de a ei, buzele lor fiind apropiate, zvâcnind.
-Eşti a....

~

Stătea pe pieptul lui, încă întrebându-se dacă nu cumva e înca unul din visele sale frumoase, dacă totul va dispărea imediat ce se va trezi. Se temea că va pierde şi acest unic moment în care el era al ei.

-Ştiu că nu dormi, spuse ea. De ce nu m-ai dat la o parte?

El chicotise şi doar o strânse şi mai tare la piept, ea având senzaţia că urma să fie sufocată de afecţiunea lui. Nu se plângea. Îi plăcea gândul că va muri strivită de dragostea lui, lângă el. O sărutase în creştetul capului. "A mea" şoptise în timp ce chipul îi era afundat în buclele ei brunete.

***
Asta a fost ca sa nu zica cineva ca am murit si am uitat de voiii. <3

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Sam 19 Oct 2013, 10:30

A fost dulce povestioara şi frumoasă. Plină de sentimentul de iubire, care s-a propagat peste tot în universul creat de tine.
Voi, încheiat, prea scurt ştiu. Dar şi aşa îmi place cum scrii, simpluţ, drăguţ, la obiect, drăgăstos. <3

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Dum 20 Oct 2013, 11:48

Aww, ce dulce a fost!!

Din toate punctele din vedere, mie mi s-a părut interesantă și frumoasă această povestioară scurtă. Îmi place cum scrii, chiar dacă nu-mi aduc aminte să fii trecut pe aici. ~~ (Sunt o vacă)
Voi urmări subiectul să văd când mai postezi. Te pup, mă. Spor la scris. kiss

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Joi 19 Dec 2013, 22:25

Doamne, numai de momente nu am eu nevoie. lough

A fost foarte draguta aceasta creatie, ca-ti alta insusire n-am cum sa ii atribuiesc. Mi-a placut mai ales nesiguranta ei si modul in care el a calmat-o. Cred ca fost un moment perfect cap-coada si ca ai reusit sa redai acea clipa de fericire pura pe care ea a simtit-o stand alaturi de el. Foarte frumos. <3

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mar 24 Dec 2013, 01:10

Născătoare de amintiri

De câte ori te-ai uitat pe fereastră şi te-ai întrebat câte lucruri ştii despre lucrurile care se află dincolo de sticlă? De câte ori ai renunţat la un zâmbet de-al tău pentru a-l oferi altuia? De câte ori ai plâns pentru cei care nu au avut atâta nororc ca tine? Poate niciodată, însă Iisus a făcut-o: a renunţat la harul divin şi a ales să coboare pe iadul pământesc, a ales să i se despice carnea pe două scânduri pentru a ne salva pe noi; nu doar pe mine şi pe restul, ci şi pe tine. S-a născut şi o lacrimă de-a Lui ţi s-a scurs pe firele de păr şi te-ai mântuit astfel. Dar de ce să încerci să priveşti dincolo de aparenţe, când ele sunt singurele care îţi mai hrănesc sufletul?
Hai să deschidem uşile colindătorilor, să privim dincolo de răsplată, să savurăm cântecele închinate Celui ce a ales să sufere pentru noi, să fim mai buni şi să lăsăm lumina fulgilor de zăpadă să ne topească inimile îngheţate. Lumânări şi căldură, lapte şi portocale, vin şi scorţişoară, iubire şi magie. Crăciun.

Cu ocazia asta vă urez un Craciun fericit tuturor, căci toţi avem nevoie de un moment de fericire. Nu ştiu dacă numai pentru mine acest an a fost jalnic, însă dacă şi voi v-aţi simţit singuri, făceţi-vă puţin timp şi staţi pe lângă cei din familie. Nimeni nu trebuie să fie singur şi tare mult m-aş bucura să ştiu cât mai multe persoane zâmbitoare în această perioadă. Văd că zăpada a uitat să mai treacă şi pe la noi, dar măcar este prezentă aici, pe forum. Nu ştiu ce să vă mai spun în afara faptului că vă doresc să fiţi la fel de iubiţi sau chiar mai iubiţi ca anul acesta, iar atunci când beţi vreo ceaşcă de cacao cu lapte sau ciocolată caldă, să trimiteţi un gând bun şi celor de aici. Pupicei.

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mar 24 Dec 2013, 01:31

Multumim, wife! Viata nu poate fi perfecta, vor exista mereu momente vesele si momente triste, deci trebuie sa ne obisnuim. Craciun fericit si tie! Sa ai parte de tot ce e mai bun in lume! Te iubesc!

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mar 24 Dec 2013, 01:32

Ca de fiecare dată, ceea ce ai scris a fost divin, la talentul alăturându-se şi magia Crăciunului. kiss

Este adevărat că acest an s-a încadrat în grupa celor nenorocoase, însă eu una aş vrea să vă mărturisesc că de fiecare dată când mă simţeam singură intram aici, pe forum, şi ziua îmi devenea mai bună! Numai şi numai datorită vouă. Ceea ce a scris Claudia mi-a atins inima. Pot spune că a reuşit cu brio să surprindă adevărata semnificaţie a Crăciunului, aducându-L în vorbă şi pe Bunul nostru Iisus, divinitate pe care puţini şi-o mai aduc aminte în perioada sărbătorilor.
Vă urez aceleaşi lucruri ca şi această mică întruchipare a perfecţiunii, şi vă rog, atunci când veţi zâmbi, gândiţi-vă la această comunitate. Eu aşa voi face, pentru că de multe ori membrii acesteia mi-au readus zâmbet pe buze. :*
Crăciun fericit tuturor! a hug

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mar 24 Dec 2013, 08:27

Craciun fericit tutror celor de pe forum si sa aveti parte de sarbatori luminoase alaturi de cei drahi. a hug

Nu cred ca are rost sa comentez vizavi de creatia ta, caci stii tu bine ca esti talentata si ca scrii foarte frumos, indiferent ce tema ai aborda. Iti multumesc ca, de fiecare data cand iti lasi degetele sa se plimbe de-a lungul tastelor, imi arati cat de egoista sunt uneori si ca trebuie sa mai punem si binele altuia inaintea noastra. Multumesc si, inca o data, sarbatori fericite. a hug

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mar 24 Dec 2013, 10:15

Off, Claudio, mă faci să plâng. :( Îţi mulţumesc că mi-ai lăsat pe chat ceea ce ai scris tu şi îţi mulţumesc că ai scris aceste rânduri. Ceea ce am citit, a fost superb. Nu ştiu ce să zic mai exact. :( Sărbători fericite şi multă iubire şi ţie că meriţi din plin. :*

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mar 24 Dec 2013, 13:08

Omg, esti geniala.
Mi-a placut cum ai surprins evenimentul acela cu Iisus. A fost indeajuns de mult incat sa ma faca sa devin mai buna. Si eu am avut un an jalnic, abia astept sa treaca. Cred ca de Revelion arunc cu pietre in el. lough

Eu trebuie sa zbor. Te pup si bafta. :*

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Mar 24 Dec 2013, 20:40

Ce copilas minunat esti! :x Off, off, ce te-as mai imbratisa si ciupi de obrajori acum! :* Imi place mult aceasta postare pentru ca nu este scrisa decat din cauza faptului ca aveai chef de scris, ci vine din adancul sufletului tau superb. Craciun fericit si tie, bitch. Te iubeeesc. :3

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Dum 09 Feb 2014, 00:55

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si sincer, imi era tare dor. Nu stiu ce titlu sa pun acestei creatii, caci ne va reprezenta pe toti la un moment dat, asa ca va puteti imagina ca poarta numele persoanei iubite. Nu stiu, eu asa as numi-o. Am scris-o intr-un moment de sensibilitate intinsa la maxim si am zambit si lacrimat in acelasi timp. Nu stiu daca voi reusi sa va fac sa simtiti acelasi lucru, dar sper ca macar sa va faca placere.

Îl iubesc... nu, de fapt nu îl iubesc, doar m-am obişnuit cu el. M-am obişnuit să mă uit mereu după el, să verific dacă e acolo, dacă nu cumva s-a pierdut. M-am obişnuit să îi vorbesc, să mă asigur că rămân acolo, în sufletul lui: poate ca o simplă prietenă, însă o prietenă care l-a schimbat, care l-a făcut să îşi dorească mai mult. Vreau să mă asigur că nu mă uită, că într-o zi nu voi fi nevoită să îi amintesc cine sunt şi câte am făcut împreună, câte ne-am spus şi cât de mult am ţinut unul la altul... în felul nostru, complicat, neînţeles, dar am făcut-o, am clădit ceva care îmi doresc să nu se sfărâme, ca mai apoi să fie spulberat de vânt. Îmi doresc să nu se termine durerea asta care mă hrăneşte, care mă ţine trează noaptea, care mă face să sper în continuu, fără oprire: să sper că odată vom fi un întreg pe care îl va purta în suflet mereu, care îi va controla bătăile inimii şi care îl va încălzi în zilele reci de iarnă.
Dacă ar fi să îi spun acum ce înseamnă pentru mine, nu aş şti ce să îi spun, căci înseamnă mai mult decât crede şi în mai multe feluri decât ar putea crede oricine. E cel datorită, sau din cauza, nu sunt sigură, căruia am ajuns aici, în acest loc, lângă aceşti oameni pe care am ajuns să îi iubesc într-un timp atât de scurt. E cel care îmi pătrunde şi mai tare în inimă cu fiecare zi trecută, cu fiecare cuvânt spus, cu fiecare scuză pe care mi-o adresează. E cel care îmi ţine ochii deschişi la ore târzii, cel care mă face să mă gândesc la tot ceea ce nu îmi imaginam că există până atunci. E cel care mă face să îmi doresc să merg mai departe, să văd ce îmi rezervă viitorul şi cel care îmi spunea că am picioare frumoase, în ciuda faptului că nu le vedea în acel moment. A fost cel care mi-a spus să nu renunţ şi într-o mare parte l-am ascultat, însă nu ştia că singurul lucru de care nu mă puteam lepăda era chiar el.

Mă obişnuisem deja... mă obişnuisem să privesc şi să îl văd... mă obişnuisem să îl ţin strâns, în piept, ca un fum de ţigară. Să îl păstrez acolo, cu riscul de a mă sinucide.

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Dum 09 Feb 2014, 14:24

Hei, iubito! Cred ca e de prisos sa-ti spun ca m-am regasit in fiecare cuvintel din aceasta creatie superba. Ah, Doamne, de-ar sti el ca frumusetea ta nu e doar pe exterior, ci si pe interior, probabil ca si-ar da seama ca alaturi de tine ar fi fericit, nu de tar*ele alea pe care le vrea. Ce pot sa spun, nici eu nu am o situatie foarte diferita de a ta, deci te inteleg profund. Am simtit creatia asta pana in adancul sufletului. Multumesc pentru asta. Te iubesc, copilas frumos.

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Dum 09 Feb 2014, 22:13

Hei, Claudia! :* Vreau să îţi mulţumesc în primul rând pentru anunţ. Totul a fost absolut divin! Şi da, fiecare literă în parte a fost ca o alinare pentru sufletul meu ce s-a regăsit în această capodoperă. Legat de titlu, din nou ai spus un lucru extrem de adevărat. Această trăire simţită de majoritatea dintre noi nu este un sentiment tocmai plăcut, dar devine unul necesar. Oricum, iubita, tu să ştii că eşti superbă şi cine nu observă inocenţa de care dispui e vai de el! Să nu te prind că suferi, că te mănânc! Îţi urez multă inspiraţie în continuare şi baftă mâine la şcoală! <3 Te-am pupat.

Subiect: Re: Pecetluire în amiază Vin 14 Feb 2014, 21:18

A fost.. Ciudat. Nici nu stiu cum a fost de fapt. Imi place sa cred ca as putea si eu nutri sentimente atat de frumoase, de pline de dorinta de sacrificiu, de dorinta de daruire si totodata de nevoia de a fi iubit, insa ma cam indoiesc ca as putea vreodata. In alta ordine de idei, ca de obicei, ai descris in doar cateva cuvinte sentimente atotcuprinzatoare intr-un mod care m-a lasat muta. Nu o sa zic ca mi-a placut, pentru ca ar insemna sa iti subestimez potentialul, voi spune doar cat de frumos poti scrie si cat de mult astept urmatoarea ta creatie.
Cu sinceritate, al tau cititor fidel.

Amorţit

Şi am simţit totul până la sânge, am simţit cum vorbele îmi mângâie pielea, cum sărutările se modelează pe sufletul meu, cum venele îmi zvâcneau când îmi promiteai că va fi bine, că suntem bine, că eu sunt şi tu eşti, că suntem şi că vom fi. Acum nu mai simt iubire, nu mai simt dorinţă şi pasiune, nu mai simt speranţă, nu mă mai simt întreagă. Acum vorbele îmi taie sufletul, sărutările s-au înfipt în amintire, iar promisiunile s-au înfipt în inimă, rănind-o, lăsând-o pustie şi însângerată.
Am simţit, am trăit, am iubit. Am, dar tu nu ai. Tu nu ai simţit, nu ai iubit, ai rănit. Ai lăsat, ai fugit, nu te-ai uitat, dar ţi-ai amintit. Am văzut, am simţit, dar ai simţit şi tu. Ai simţit când a fost prea târziu, când eu deja nu mai… Ai lăsat, am lăsat şi eu, dar tu ai găsit… eu n-am găsit, dar nici n-am căutat. Te găsisem cândva şi am sperat că nu va trebui să caut din nou… Dar nu te găsisem, nu te găsisem întreg, erai fragmentat şi prins într-un trecut dureros. Şi am crezut… în mine, în tine, în faptul că va fi bine, că te pot face bine.
M-a durut şi încă mă doare… doar că acum durerea mea nu mai aleargă, nu îmi mai suflă aer rece, nu mă mai arde ca apoi să mă îngheţe. Acum durerea mea valsează, face piruete, îşi lasă pelerina să cadă, se izbeşte şi se reîntregeşte, se înalţă, apoi intră în pământ, se întinde până la celălalt capăt al lumii, apoi se aşază pe umăr, aşteptând în tăcere… aşteptând o răzbunare.

Bună, pisicel.
De prisos să spun că mi-a plăcut ce-ai scris tu aici, mai ales că am văzut că ai abordat un stil nou și că ai experimentat puțin. În sine lucrarea a avut o temă tristă, dar spre sfârșit personajul a găsit o modalitate de a scăpa de toată această suferință și am fost surprinsă să aflu că respectiva cale este, de fapt, răzbunarea, întrucât m-aș fi așteptat mai degrabă la resemnare din partea personajului. Dar, bineînțeles, ești tu, așa că puteam la fel de bine să mă aștept la un întreg plan de răzbunare, cu toate detaliile puse la punct, eventual și puțină tortura, că de ce nu.
Să mai scrii că mai vreau să citesc. pwp