Mersi ca m-ai anuntat pisii! Neebunooo ce creatieeee! Ai mare dreptatee, oricat de fericiti am fi, o nenorocire vine asupra noastra si dispare totul, vin doar ganduri triste si lacrimii..oricati bani ai avea tot in pamant te intorci si nu ramai cu ei! Uni oameni au concepti destule de proastee, dar asta e! Astept urmatoarea creatiee!

Nu am comentat pe aici? Rusine, uite de-aia nu mai primesc eu branzica topita. Lucrarea aceasta a fost tare frumoasa, mi-a placut la nebunie. Mi-a placut cum ai reusit sa scoti la suprafata sentimentele reprimate si cum ai dat frau liber stropului de furie ce se ascunde in spatele acestor cuvinte. Si finalul a fost nemaipomenit, mi-a placut resemnarea celui ce critica si modul in care el s-a retras, constrans de cei pe care ii crede atat de naivi incat au devenit prosti, in carapacea sa anonima. Felicitari, inca o creaatie cu adevarat frumoasa. Sa ne mai aduci.

dau edit :)

Deci, Rinnie, in primul rand vreau sa-ti multumesc pentru ca m-ai anuntat. Nu as fi putut pierde o lucrare atat de bine conturata, cu o idee 100% reala. Da, adevarat. Traim in lumea in care Guta e la moda in mintea unora (cei pe care i-ai mentionat tu). Ai gandit atat de bine si chiar te-ai dus profund spre purul adevar. Ma bucur ca am putut sa asist la creatia ta si sper sa ma anunti in continuare. Spor la scris. Te pup!:*

M-am indragostit, gata, am zis! Lucrarea asta-i geniala, mi-a placut de la inceput si pana la sfarsit, mi s-a facut pielea de gaina citind-o. A fost un moment in care chiar ma intrebam daca si eu sunt asa, apoi m-am gandit mai bine si mi-am spus ca nu si ca nici n-am de gand s-ajung pentru ca, pe langa un orgoliu urias, am si o imagine pe care vreau s-o pastrez asa cum e, adica adevarata. Una peste alta, mi-a facut nespusa placere sa citesc aceste randuri in care revolta ta fata de societate si de cei ce ne inconjoara s-a simtit foarte bine. Mai vreau! Sper sa mai scrii ceva cat de curand.

Vaaaai, ce mi-a plăcut această creație, mai ales începutul! A fost genial! Deși cu cât citeam mai mult cu atât aveam impresia ca vorbești despre mine. Sper că m-am înșelat. De fapt, am știut că m-am înșelat atunci când ai zis de Salam și Guță. =)) Oricum, am citit creația încă de când ai postat-o sau în următoarea zi. Nu am lăsat atunci un comentariu, așa că am decis să trec acum pe aici. Ești un geniu. Vorbim. Kiss.

 

 

      Nu-mi vine să cred că am ajuns să scriu despre asta, dar simt că trebuie să mă descarc. În urma cu puţin timp eram fericită, atât de fericită încât părea că nimeni nu m-ar putea întrista. Dar m-am înşelat, pentru că aşa cum am mai spus, fericirea nu există. Cine sunt eu?! Nu ştiu, habar nu mai am. Nu pot să mă mai recunosc.  Am senzaţia că înnebunesc, asta pentru că nimeni, absolut nimeni, nu mă înţelege. Părea că am prieteni care mă vor ajuta în momente ca astea. Ei bine, unde sunt ei acum? Nu am idee, probabil au dispărut subit.

      Nu pot să mă supăr pentru că asta cică înseamnă că sunt nebună. Nu sunt nebună, nici posesivă, vreau doar să fiu respectată. De ce să ajuţi dacă nu vei primi acelaşi lucru în schimb? De ce să îţi baţi capul cu persoane care te vor lăsa baltă la prima nevoie pe care o ai de ele? Acum că-mi amintesc, nu pot nici măcar să respir, plâng ca proasta pentru că nu am pe nimeni. Nici nu mai pot să văd tastele prin lacrimile ce-mi curg pe chip. Se presupune că cineva trebuie să fie aici, nu? Dar nu-i nimeni. Nu există nimic care să mă facă să mă simt mai importantă, asta pentru că nu sunt. Sunt penibilă, sunt o proastă, o idioată. Nu pot nici măcar să sper că asta e o situatie temporară, nu-mi va trece niciodată pentru că am dreptate. Pentru prima oară, am dreptate şi o pot admite toţi. 

      Aş vrea atât de mult să nu-mi pese, dar nu reuşesc deloc. Vreau atât de mult să mă descarc, să plâng pe umărul cuiva, dar nu am nici măcar un prieten imaginar. A venit iunie, dar eu nici măcar nu mă bucur de acest anotimp. E atât de cald, încât nici nu vrei să stai afară în timpul zilei şi îţi petreci timpul în casă, dormind sau stând la pc. Şi pentru asta am aşteptat atât de mult vara, nu?

      Dar nu vreau să mai trăiesc în lumea asta, nu vreau să mai conversez cu persoane lipsite de logică şi înnebunite după s*xul opus, bani sau haine. Admit faptul că îmi plac atât hainele, cât şi persoanele de s*x opus, cele ce sunt capabile să-şi folosească neuronii fără să-şi prindă urechile în proces. Cer prea mult de la această viaţă mizerabilă?  

Dau edit maine. Promit. ^^

Hellau, Rinnie.:) Nu am mai citit de mult timp ceva scris de tine, poate pentru ca nu prea ai mai dat semne de viata. Mie imi place lucrarea ta, se vede ca sentimentele descrise sunt reale si in viata de zi cu zi. Adevarat, exista anumite persoane care doar au nevoie de lucruri, iar atunci cand ai nevoie de ei se feresc de tine. Daca ai nevoie candva de ceva, nu uita ca ai prieteni. Poti plange si pe umarul meu, as fi incantata sa ascult ce ai de zis si sa te sfatuiesc. Acum, felicitari pentru lucrare. Mi-a placut mult. Scuze ca nu am dat edit aseara, insa nu mai puteam de somn. :)) Oricum, mersi ca m-ai anuntat. Inchei aici. Te kiss. :*

Bună. Mm, în primul rând, nu am mai citit de ceva timp creaţiile tale, poate pentru că dispărusei la un momentdat... Am regăsit acum câteva zile, am citit mă rog. Pot să jur că suntem la fel ! Şi eu plângeam şi plâng, dar mai puţin, ca nimeni nu mă înţelege... şi pumnii pe care-i luam zilnic. Îmi place cum ai descris, ai redat nişte sentimente şi după cum am văzut eu ţi-ai conturat şi personalitatea cât de puţin. Îmi place! Felicitări. Sper să fii mai veselă şi poate vom mai vorbi când ai timp. Aştept un next, o altă creaţia. *hug*

Hei, scuze că ajung deabia acum! Draga mea Rin, gândești așa pentru că ești rănită, oricine spune cuvintele astea pe moment (bineînțeles, nu oricine le transpune la fel de frumos într-o compunere). Fericirea există, dar dacă nu ar mai fi suferință, de unde ai ști cum este fericirea? Pe de-a lungul vieții trebuie să încercăm multe sentimente ca să știm cum să le diferențiem. Te pup, să mă mai anunți te rog când scri

Hellau. :D Imi pare rau ca am ajuns sa comentez abia acum, insa sunt aici si sunt gata sa iti apreciez munca si creatia, asa ca sa incepem. Ceea ce mi-a placut si mai mult este ca, desi ai abordat o tema destul de frecvent intalnita, ai reusit sa ma faci sa iti simt durerea si incercarile tale de a scapa de intunericul ce ti-a patruns in suflet. Dupa parerea mea, niciodata nu esti singur, trebuie numai sa gasesti acele sau acea persoana care sa te poata face sa zambesti, indiferent de situatia in care te afli. Nu-i nevoie de mai mult. Si-apoi, bineinteles ca poti sa ajuti pe cineva fara a cere acelasi lucru in schimb, asa se formeaza legaturile ce tin de-a lungul timpului. Sa faci ceva pentru o persoana dara a spera ca, la randul ei, persoana va face exact acelasi lucru este un gest frumos, mai ales ca asa iti dai seama ca esti putin mai uman decat restul celor din jurul tau. Asa ca nu te intrista, ridica-te si priveste in jur si vei vedea ca exista si persoane care sa vrea sa te ajute, dar care, poate, sa nu o faca pentru ca nu stiu cum si le e teama. :)

Mai, mai, mai. Rinnie s-a intors, in forta chiar! Imi place foarte mult creatia ta, mai ales ca am observat ca de la un timp abordezi un stil mai violent, mai revoltat si te prinde al naibii de binee. Se vede ca ai evoluat extrem de mult fata de perioada in care incepeai sa conturezi ficul `Owarinai Suki` [pe care cred ca il voi citi iar, mi-e atat de dor de el ], dar ceea ce ador e faptul ca scrii cu aceeasi pasiune. Esti o scriitoare desavarsita si sper ca esti constienta pe deplin de acest lucra pentru a-l putea folosi la maxim. Te pup!

Da, da, da!! Ooo, daaa. :)) facem o campanie impreuna si vedem care omoara mai multa lume. Ar trebui sa oferim si premii. Sincer, eu cred ca am trecut de faza in care eram stapanita de ganduri uigase, acum doar ignor si zambesc pentru a nu fi catalogata drept antisociala. Desi rar vorbesc cu ei, in pauze citesc ascultand muzica si nu ii bag in seama decat daca este neaparata nevoie. Si-atunci trebuie sa strige la mine ceva timp. :)) Asadar, cred ca depinde de cum privesti situatia si daca esti capabil de a-i da pe toti dracu' pentru a fi tu multumit. Oricum, cred ca fiecare are parte de probleme, ideea este daca tu ca persoana le diminuezi sau maximizezi si cum te descurci cu ele. :)

Chiar am impresia ca te influentez intr-un mod foarte negativ. De cand esti asa agresiva, tu, fiinta inocenta? De cand o arzi cu mine, evident. Tot ce vreau sa-ti spun despre acest subiect e ca ... SUNT MANDRA DE TINE. In sfarsit, esti o scorpie cu acte in regula. Nicio scorpie nu e scorpie pe bune pana cand nu scrie texte sadice. =)) Tocmai ti-ai pierdut v. in domeniul sadismului. Felicitari, madame! Textul mi-a placut o groaza, a fost genial, la fel cum ne-ai obisnuit. Esti o scriitoare de prima mana si tu stii asta, little sl*t. =)) Mi-e foarte somn asa ca inchei aici printr-un simplu: XOXO, R.

Desi postarea asta a fost bazata mai mult pe tristete, intrebari launtrice si exasperare, tot mi-a placut la nebunie. Mai ales faza cu PS si PS2. EPIC! =)) Stii deja ca esti una dintre cele mai bune scriitoare de pe acest forum si observ ca nimeni nu se sfieste s-o recunoasca. Imi place mult cum scrii, mai ales ca nu te ascunzi dupa deget, pui exact doza potrivita de enervare si sadism in fiecare post din ultima vreme. Abia astept sa-ti misti fundul si sa mai postezi alte creatii/nexturi pentru ca cititorii sunt avizi dupa demonstratii superbe ale talentului de pe acest forum. De asemenea, sper sa n-o dam in bara maine la franceza si sa luam doiari pentru ca am o vaga impresie ca o sa ne fie foaaaaaaaaarte greu sa-i reparam. Te iubesc, xoxo.

Nu ştiu ce ar trebui să scriu, dar simt că trebuie s-o fac. E prima oară când mă simt aşa în viaţa mea, aşa că nu ştiu exact cum ar trebui să reacţionez la veste. O vrei pe ea? Fie, o ai, dar la mine să nu te mai gândeşti. Să nu-mi mai zâmbeşti, căci nu mă meriţi. Să nu te comporţi de parcă nimic nu s-a întâmplat. Te-ai comportat ca şi cum noi am fost întotdeauna cei mai buni prieteni şi mi-ai zis că ea e iubita ta ca şi cum era normal acest lucru. Ai fost ipocrit în tot ce ai făcut, dar ştii ce? O să-mi treacă, nu o să mă simt fără speranţă toată viaţa mea. Nu o să-ţi ofer satisfacţia de a mă vedea aşa de distrusă. Peste trei zile, atunci când o să te revăd, o să zâmbesc de parcă nimic nu s-a întâmplat şi o să-ţi arăt că într-adevăr sunt puternică. O să-mi fac prietenii să nu se mai îngrijoreze pentru mine pentru că ştiu că zilele astea nu au fost grele doar pentru mine. O lună de zile o să maschez totul, apoi nu va mai fi nevoie pentru că nu te voi mai vedea toată vacanţa. 


Prietenii m-au învăţat un lucru: nu merită să plâng pentru tine pentru că tu ai ales să nu mă ai, acum nimic nu se va mai întâmpla între noi. Niciodată. 
Am câteva cuvinte în minte care nu cred că vor dispărea prea curând: Move on, he's not coming back.