Read or die

Subiect: Re: Read or die Mar 02 Apr 2013, 18:25

Nu poate omul sa innebuneasca pentru o zi ca ii sariti voi doua in cap lough

Am luat-o si eu razna putin ieri, v-am batut putin la cap si acum vreti sa va razbunati. Cum vine asta?

Auzi la Mada ca cica nu a gasit nicio portita hmm..realy?

Ti-am mai spus ca portite gasesti mereu numai ca nu stii tu sa le folosesti cum trebuie rolling on the floor

Si ce treaba ai, Andreea, de compari ficul cu mine? Pai normal ca citesc carti politiste, ca altfel de ce sa scriu si un fic cu asa ceva? Si am racit si eu pentru o sampamana, doua de mai un pic si ma sufocam in ora de fizica si acum repede sari tu rolling on the floor

Ce ma fac eu cu voi? nervi!

Da, sa zicem ca mai merit si eu din cand in cand roll

Draga, Mada, stii ca te iubesc in felul meu nebun si total neobisnuit a hug

Mai, Andreea, chiar trebuie sa stie tot forumul ce facem noi? Daca asta vrei, se poate aranja dar totusi heh

vezi tu maine well? awesome right?

Si parca eu eram aia nebuna hmm..realy?

Subiect: Re: Read or die Mar 02 Apr 2013, 21:22

mersi mult ca mai anunutat ...abia astep continuarea ...si sper ca osa ma mai anuti ca astfelt biciuitor

supi pe tn.......dar e foarte frumoosss deci spor la munca

Subiect: Re: Read or die Sam 06 Apr 2013, 11:11

Capitolul 6

Un bagacios mai mare decat mine

-Asta cautai? m-a intrebat cu subinteles, un zambet siret facandu-si aparitia pe chipul lui.

-De ce ma urmaresti? Intrebarea clasica, la care nimeni nu spune adevarul. Toti prefera sa evite respunsul, sa schimbe subiectul sau chiar sa spuna o minciuna. Daca se intampla ca cineva sa-ti spuna adevarul, acea persoana este probabil un cercetator care are nevoie de ajutorul tau, sau un alt detectiv, desi acesta nu ti s-ar arata asa usor, in nici un caz nu cum a facut baiatul asta.

-Numele meu e Daisuke, incantat de cunostinta! A continuat el, intinzanu-si mana dreapta spre mine cu un zambet, pot spune tampit, pe fata. Ma intrebam ce s-a intamplat cu el. A ajuns de la o privire indiferenta la un zambet tampit pe fata, si amandoua la adresa mea. Nu-l puteam intelege. Stia ca era vorba despre o crima, nu parea chiar prost, asa ca probabil si-a dat seama de ce cautam acel dosar, insa nu dadea niciun semn de seriozitate, prezenta o totala degajare de ceea ce se intampla in jurul sau. Nu m-ar fi deranjat acest aspect, dar doar daca m-ar fi lasat in pace. Era mai mult ca sigur o tehnica, una care sa ma faca sa ma deschid in fata lui, incerca sa pozeze in genul acela de om de treaba in care te poti increde, intr-un pr*st pe care nu-l crezi in stare de nimic, dar defapt vrea doar sa adune informatii si sa-ti afle punctele slabe, draguta incercare.

I-am luat dosarul din mana si m-am intors cu spatele. Am continuat sa ma indepartez de el pana am ajuns in cealalta parte a incaperii si am inceput sa-l rasfoiesc. Pe prima pagina am vazut o poza mai veche a profesorului, alaturi de datele sale personale, urmatoarele pagini erau pline de recomandarile sale, acestea nefiind prea multe. Am inceput sa citesc cateva, erau seci si fara noima, nu aratau adevarata valoare a cuiva, chestii de genul ,,un bun profesor’’; ,,o inima mare’’; ,,se intelege bine cu ceilalti’’; astea nu erau aptitudini, nu-i aratau valoarea sa ca om, cu atat mai putin ca profesor, erau doar niste cuvinte asternute in graba pe hartie de catre un sef sau o alta persoana dezinteresata. Asta nu ma putea ajuta foarte mult, asta doar imi confirma ceea ce stiam deja, ca profesorul nu era un om iubit de soarta. As fi continuat sa-i citesc dosarul dar acesta mi-a fost smuls din maini asa cum inhata o leoaica prada pentru a-si hrani puii.

Se pare ca Daisuke, sau cum il cheama, mi-a luat dosarul si il tinea suspendat, astfel incat sa nu pot ajunge la el. Era mai inalt decat mine, cu mul mai inalt, destul de inailt incat daca ridica mana, eu sa fiu nevoita sa sar dupa acel dosar, ceea ce am si facut.

-Numele meu e Daisuke, incantat de cunostinta! A repetat aceeasi propozitie, din nou cu acelasi zambet tampit pe fata.

-Ai mai spus asta, i-am spus intr-un mod sec, neimportant, gata sa ma urc pe un scaun pentru acel dosar.

-Ia loc, mi-a poruncit el, pregatindu-mi un scaun. M-a surprins calmul sau, simteam ca avea ceva important de spus, si ca defapt isi pastra calmul pentru ca eu il enervam. Da, nu era o noutate ca eram enervanta, dar el mi-a aratat asta intr-un mod diferit si jignitor in acelasi timp, genul ,,esti enervanta asa ca mai bine zambesc decat sa incerc sa te iau in serios’’ ceea ce m-a deranjat, defapt chiar m-a revoltat, dar nici nu ma gandeam sa arat asta, doar ca sa-i dau dreptate asa ca m-am asejat pe scaunul indincat de el.

S-a asezat in fata mea, pe latura opusa a mesei si mi-a pus dosarul in fata, acesta frecandu-se de suprafata taioasa a mesei, vechi si zgariata, facandu-ma sa ma gandesc cati ani au trecut peste ea. Mi-a facut semn sa ma uit peste dosar. Da, nu pot sa cred ca am ajuns sa ,,am nevoie’’ de aprobarea lui. Am continuat sa resfoiesc acel dosar, gasind diferite ordine de restrictie pe masina, pe apartamanet, toate aratand clar ca Domnul Watanaba avea grave probleme cu banii. Povestea era evidenta, daca avea probleme cu banii, mai mult ca sigur ca a facut un imprumut, si data fiind situatia, nu a reusit sa returneze banii. Era totusi mult prea evident. Si daca intr-adevar ar fi fost asta, nu l-ar fi ucis la scoala. Uciderea cuiva intr-un astfel de loc este ca si cum ai savarsi o crima sau un furt in direct, cu toate ca directorul a tinut acest eveniment departe de presa, dar nu a reusit sa indeparteze si politia.

-Ai ajuns deja intr-un punct mort? M-a intrebat Daisuke, facandu-mi semn sa-i dau dosarul. Deja nu mai aveam chef de aroganta lui, imi doaream doar sa ma lase in pace cu mortii mei. Am oftat, si cu privirea pe pereti i-am spus punctul meu de vedere.

-E prea banal, mi-a spus el. Asta se intampla doar in filme si in cartile politiste de doi bani. Gandeste larg, de ce te lasi pacalita de victima? De ce te-ai oprit aici? Cauti un motiv pentru care sa-l fi ucis, dar nu te gandesti si ca nu el era scopul ucigasului. Daca el doar s-a nimerit sa fie acolo? Te crdeam mai buna de atat…

Da, avea dreptate, avea mare dreptate desi n-as fi recunoscut nici moarta. M-am uitat suspicios la el, iar el a ridicat din spranceana.

-Tot nu intelegi?

Asta era prea de tot. Nu-i puteam permite sa aiba aceasta parere despre mine, mai ales pentru ca si eu mi-am schimbat parerea despre el. Nu-l mai consideram personajul mic si neinsemnat, acel personaj care serveste ca merioneta pentru seful din umbra, genul de persoanj care mai mult ca sigur ar sfarsi cu un glont in cap, ajunsesem sa-l consider un persoanj inteligent si calculat, un persoanj care stia cand sa apara si ce sa zica, un persoanj care daca era cazul facea si pe pr*stul doar pentru a obtine ceea ce vrea. Si da, el reprezenta un persoanj, un personaj in jocul cuiva, la fel ca mine, numai ca eu eram persoanajul principal, doar ca nu stiam in povestea cui.

-Daisuke, numele meu e Ayu. Vrei sa lucram impreuna la acest caz? L-am intrebat prezentand foarte multa siguranta, si pentru prima data, un zambet siret pe fata, intinzand-i mana.

Subiect: Re: Read or die Sam 06 Apr 2013, 12:41

Si am revenit. Pai, draga mea colega si prietena care ma trezeste dimineata -o sa te stresez cu asta muuult de acum inainte- ma bucur ca m-ai anuntat. Imi place ca se potriveste titlul capitolului cu continutul. Si tu esti lafel de bagacioasa. Mi-a placut fraza asta

Citat :

Deja nu mai aveam chef de aroganta lui, imi doaream doar sa ma lase in pace cu mortii mei.

Nu m-ai prea lasat in suspans la sfarsit, dar e bine. Deciiii mie imi place si acest capitol. Il astept pe urmatorul.

Sa ai cat mai multe idei si spor la scris in continuare.

ByeBye.

Subiect: Re: Read or die Sam 06 Apr 2013, 20:55

Deci daisuke ce pot spune nu asa se procedeaza cu o fata...saracut de ea..sa pui sa sară...
Capitolul e fain abia astept sa vad cum rezolva cei doi cazu si cred co sa iesi si cu pic de scantei in privinta celor doi,acum procedeaza daisuke..abiast nexstul happy2

Subiect: Re: Read or die Dum 07 Apr 2013, 18:42

Konychiwa!
Cum am vorbit, las si commentariul asta.
Ce nesuferit e Daisuke... Sa se compoarte chhiar asa cu biata Ayu... E de neconceput! Hai ca am inceput si eu ca aia din filmele cu bogatasi.
Pai n-am ce comenta, deoarece nu mi-ai dat de comentat, si aveai dreptate, nu pot sa exploatez greselile tale, ca nu le gasesc, deci...
Sayonara!

Subiect: Re: Read or die Dum 07 Apr 2013, 23:58

Heii

. Imi pare rau ca nu am mai dat pe aici demult, dar vin insfarsit cu un comentariu in love

. Nu pot sa spun decat ca mi se pare un fic genial si ca imi place foarte mult cum scrii. Sunt curioasa sa vad cum va decurge ancheta well? awesome right?

si daca cei doi vor rezolva cazul ;;)

. Abia astept sa postezi urmatorul capitol si sper ca ma vei anunta .

Subiect: Re: Read or die Sam 13 Apr 2013, 16:31

Hey !
Mi se pare foarte interesant ficul tau si multumesc ca mi-ai trimis mereu continuarea. kiss

You are the best ! Sa stii ca mie nu-mi plac multe ficuri cu dialoguri ;;)

, dar acesta este sigur o exceptie a hug

. Ai niste idei foarte bune si nu pot sa spun altceva decat spor la scris in continuare !!! sa ma anunti la next ca te obicei. Ti pupacesc bini di tat ! in love

Subiect: Re: Read or die Sam 20 Apr 2013, 08:30

Capitolul 7

Mai afla

Imi facusem deja un partener, stiam cine era victima, si datorita lui Daisuke am schimbat pista. I-am urmat sfatul, si de fiecare data cand vedeam ca ceva nu se leaga, imi schimbam perspective asupra faptelor. Ajunsesem la ideea lui de baza, prima la care s-a gandit inca de la inceput, aceea ca ucigasul cauta alceva, si ca domnul Watanaba nu a fost decat un obstacol usor de doborat.

Era duminica seara. Ca de obicei, nu aveam ce face asa ca am inceput sa rasfoiesc dosarul. Deja trecusera doua saptamani de cand a inceput colaborarea mea cu Daisuke si tot ce am reusit sa facem a fost sa adunam informatii. Evenimentul a fost cu totul si cu totul acoperit atat de director, cat si de politie. Nu s-a mai intamplat nimic, nicio crima sau furt, ceva care sa le dea de gol activitatea. Era ca si cum ar fi dat lovitura si nu mai faceau nimic interesant, asteptau. Poate asteptau ajutor, sau asteptau ca ceva sa fie gata. Fie asta, fie lucrau deja in liniste, ascunzandu-se, planuind urmatorul pas.

Era pur si simplu frustrant faptul ca nu se mai petrecea nimic. Imi dadea sentimentul ca ma pierd intr-un vid. Un vid nesfarsit, gol si lipsit de activitate. Pur si simplu, ceva sec, neinteresant, pustiu, pierdut in spatiu si fara vreun motiv de a mai fi cautat.

M-am dus spre bucatarie, cautand prin sertare cateva pliculete cu praf maroniu. Odata gasite, le-am desfacut lasand praful maroniu sa se combine cu apa incalzita, culoarea inchisa dominand, apoi am amestecat cu o lingurita.

Dintr-o data, am fost surprinsa de cateva batai in usa. Am luat o inghititura rapida apoi m-am dus la intrare. M-am uitat pe vizor, acesta fiind un vechi obicei de-al meu, insa am auzit un strigat.

-Ayu, deschide ca stiu ca esti dupa usa. Da, am fost prinsa, lucru ce m-ar fi deranjat in mod normal daca nu ar fi fost vorba de Mai.

Am deschis usa, aceasta intrand fara ezitare in casa. Vizita ei m-a surprins, ea neaparand niciodata neinvitata undeva, mintea mea paranoica se intreba daca nu cumva a fost obligata sa faca asta sau daca nu a fost urmarita.

Cu toate acestea, am condus-o fara ezitare in living, apoi s-a asezat pe canapea, iar eu m-am dus sa-i fac o ciocolata calda. Odata ce m-am intors, ea a inceput sa-mi puna fel si fel de intrebari, toate avand ca scop sa ma faca sa-i spun despre investigatie. Intrebari aparent inutile, dar in opinia mea fiecare intrebare are un scop, iar cu fiecare raspuns esti mai aproape de a descoperi ceea ce vrei sa stii, asta bineinteles daca stii cum si ce sa intrebi.

Trecand cu usurinta peste intrebarile ei oarecum previzibile, ultima m-a intrigat. Era clar ca si-a dat seama ca raspunsurile pe care i le dadeam erau seci si nu exprimau nimic, asa ca a schimbat tactica.

-Parca ziceai ca Daisuke nu e prietenul tau, dar de ce petreci atat de mult timp cu el? De data aceasta, intrebarea oferea mai multe informatii decat raspunsul. Noi doi am evitat cat de mult am putut sa fim vazuti impreuna, mai ales in public. Daca ne intalneam in biblioteca, mereu intram si ieseam separat, la un interval de timp bine definit. Daca unul dintre noi avea o noua ipoteza sau informatie, dadea celuilalt un telefon apoi informatia era trimisa pe mail. Era evident ca Mai ne-a urmarit cel putin o data. Adevarul este ca nu o puteam condamna. Avea dreptate sa fie suspicioasa si curioasa, poate chiar suparata. De cand am inceput investigatia nu am mai petrecut mult timp cu ea, ceea ce mai mult ca sigur ca a deranjat-o. Nu-mi puteam explica de ce nu am fost mai grijulie, i-as si putut da informatii false care sa-mi justifice absenta, sau cel putin as fi putut fi mai atenta si mi-as fi dat seama ca m-a urmarit. Eram intr-adevar dezamagita de mine, atat pentru ca mi-am neglijat prietena, cat si pentru ca m-am lasat urmarita. Ma credeam mai buna de atat, credeam ca am suficienta intuitie si simturi ascutite pentru a-mi da seama ce se petrece in jurul meu.

Lasand la o parte sentimentele mele, situatia era destul de grava. Prietena mea dorea o explicatie, una pe care i-o datoram mai mult decat toata ciocolata din lume. Nu mai voiam sa incerc sa o mint, mi-am dat seama ca ar fi fost deprisos. Desi la prima vedere Mai parea o fata linistita si moale, atat fizic, cat si la caracter, ea era un fel de doctor Watson. Mereu acolo cand ai nevoie de un sprijin, si o pereche de ochi in plus pe care te poti baza, una care va vedea mereu indiciul pe care tu l-ai scapat, cel care pare inutil, dar care defapt este cheia care face totul sa porneasca.

Simteam ca nu mai aveam cale de iesire, nu puteam continua sa tac, mai ales in fata ei, cea care stia mereu ce gandesc, cea care ma cunoastea mai bine decat ma cunosteam eu, cea care ma vedea asa cum eram si nu ma judeca, din contra, ma lasa in nebunia mea si era colo sa ma prinda atunci cand urma sa cad. Ajunsesem sa cred ca stia de investigatie, stia si astepta sa-i spun, asta pentru a vedea cat de multa incredere aveam in ea. Dar asta nu tinea de incredere, stiam de ce era in stare, ii recunosteam abilitatile si nu m-as fi indoit de ea, dar nu voiam sa o pun in pericol. Am tras aer in piept si cu o urma de vinovatie in glas i-am povestit totul cat mai pe scurt. Nu avea rost sa ii spun toate detaliile plictisitoare, i-am rezumat totul spunand-i ca incerc sa dezleg un caz, iar Daisuke era partenerul meu. I-am spus clar cat de prost stateam cu cercetarile, incercand sa o fac sa creada ca nu era ceva foarte important, am folosit chiar si cuvintele ,, doar o incercare fara reusita’’ pentru a o face sa creada ca era doar o joaca, ceva ce nu merita mentionat dar nu m-a crezut.

-M-ai dezamagit. Acestea au fost cuvintele ei apoi s-a indreptat spre usa. O priveam cum isi lua incaltamintea si hanoracul si se indrepta spre iesire. Cu fiecare pas o vedeam din ce in ce mai mica, precum un fluture care zboara in vazduh. Stiam ca era suparata, defapt dezamagita. Se indeparta, atat de mult incat aveam sentimentul ca nu o voi mai vedea, era prietena mea, singura prietena care nu s-a indepartata de mine datorita pasiunii pentru mister, iar in acel moment simteam ca am pierdut-o si pe ea. O vedeam cum apuca clanta usii, cum apasa pe ea si impinge cu putere usa. Vedeam cum trece pragul si ma asteptam sa se indeparteze de mine si de casa mea pana nu o voi mai vedea vreodata, insa s-a oprit.

Subiect: Re: Read or die Sam 20 Apr 2013, 19:36

Deci, s-a oprit...
Konychiwa!
Am trecut pe aici, si las un comm, cum ti-am zis.
Deci... Ei se intalnesc in secret!? Mie, cum imi zboara departe, departe, departe imaginatia... Vor fi impreuna!?
Abia astept nextul tau, si vreau sa vad pana la urma ce o sa se intample cu prietenia celor doua fete... NEXT!
Sayonara!

Subiect: Re: Read or die Sam 20 Apr 2013, 21:43

Buna

. In primul rand merci pentru anunt in love

. Ce pot sa spun... imi place foarte mult. Sper ca fetele se vor impaca ingrijorat

. Si poate Mai o va ajuta cu investigatiile. Cat despre relatia dintre Ayu si Daisuke.... poate va evolua in una romantica curand hmm..realy?

. Abia astept sa vad ce se intampla think

. Sper ca ma vei anunta si la capitolul 8. a hug

Subiect: Re: Read or die Dum 21 Apr 2013, 13:23

Buna dimineataaa!! Scuze de intarziere, dar aseara am fost mult prea obosita sa mai citesc ceva sau sa mai postez. Off cum a putut sa o dezamageasca? -.- Ce urat din partea ei. M-ai lasat cam cu ochii-n soare la sfarsit. Nunu, nu e bine! De fapt, ba da e bine, dar eu vreau sa stiu continuarea. :> Imi place capitolul ^^. Sa fie clar ca eu voi fi prima anuntata cand pui next-ul.

Deciii, cam atat. ByeBye.

P.S. Uzina cu experimente chimice! =))))

Subiect: Re: Read or die Dum 21 Apr 2013, 13:26

Dau edit dupa ce termin tema rolling on the floor

34 din 25 si final fericit rolling on the floor

urmeaza varianta cu descriere si final tragic, apoi povestea pentru copii mici rolling on the floor

Bine ca am motive sa scriu mai departe a hug

Andreea, pasare migratoare, oricum pe tine te anunt prima, chiar daca suntem la ora de fizica/info si strig dintr-o parte in alta a cabinetului rolling on the floor

Da, Mada, imaginatia ta zboara departe,departe, dar nebunia mea nu are limite al noualea cer

$rainbow :\$

Mei,pui, sigur ca te anunt! Cum sa risc sa pierd un cititor? in love

V-am pupat, pasari migratoare kiss

Hey, Day!

Multumesc mult de anunt si scuze ca n-am mai comentat, dar fii sigura ca am citit tot happy2

Mai a aflat...hmmm, nu pot sa-mi dau seama daca o sa fie de bine sau de rau think

Hai repede cu capitolul urmator kiss

Capitolul 8

Prietenie inainte si dupa moarte

Read or die - Pagina 2 Iforiginalcap8

Vedeam cum trecea pragul si ma asteptam sa se indeparteze de mine si de casa mea pana nu o voi mai vedea vreodata, insa s-a oprit. A facut un pas inapoi, dupa care a ramas nemiscata in pragul usii. Am asteptat cateva secunde in speranta ca va face ceva, insa nimic. M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat spre ea. Ma temeam ca s-a intamplat ceva, insa nu-mi puteam imagina ce. Am amutin cand l-am vazut pe Daisuke stand fata in fata cu Mai, la o distanta de mai putin de 10 cm unul de celalalt. Trasatura caracteristica lui Daisuke era inaltimea, aceasta s-a facut remarcata si fata de Mai. El avea capul plecat, astfel incat ochii lui de un negru intens s-au intersectat cu ochii maronii ai lui Mai, contactul fiind imprevzilbil si parca fara sfarsit. Ma uitam la ei cum se priveau unul pe altul fara sa-mi dau cu adevarat seama ce se petrece. Am remarcat cum obrajii lui Mai devenisera rosii ca sangele, in timp ce Daisuke strangea puternic din pumni, incercand probabil sa se calmeze insa nu intelegeam de ce.

Dupa cateva momente, amandoi au clipit in mod repetat, apoi au incercat sa-si indrepte privirile spre altceva, numai ca privirea lui Mai s-a indreptat spre mine.

-Doar o investigatie? Atunci ce caua la tine acasa? Apoi s-a indreptat din nou spre iesire, l-a ocolit cu nonsalanta pe Daisuke si a iesit pe strada, silueta ei pierdandu-se in intunericul noptii.

Pot spune ca m-a lasat cu ochii in soare, ramanand confuza la tot ce s-a intamplat. Nu puteam justifica prezenta lui Daisuke la mine acasa deoarece nu stiam ca va veni, dar nici nu-i puteam explica lui de ce stia Mai de investigatie.

Am hotarat sa nu mai caut nicio minciuna, nu mai avea rost si probabil ca nici nu as fi gasit una destul de buna. Desi eram in pijamale, mi-am luat repede tenisii in picioare, am luat hanoracul si am fugit dupa Mai, lasandu-l pe Daisuke in urma. Acesta putea astepta, nu a spus nimic de cand a sosit, asa ca nu reprezenta o cauza importanta in acel moment, dar Mai da.

Am luat-o pe acelasi drum pe care a plecat ea, insa nu eram sigura daca s-a dus acasa sau s-a hotarat sa piarda vremea pe afara. I-am spus de multe ori ca e periculos sa umble singura, mai ales noaptea. I-am spus si ca daca vede pe cineva ciudat, sa-si puna gluga in cap si sa stea cu mainile in buzunare deoarece hotii sau profitorii nu obisnuiesc sa se ia de cei care arata aparent ca ei. Nu cred ca m-a ascultat vreodata, insa nici eu nu am condamnat-o. Stiam ca nu-i place sa stea in casa, mereu prefera sa se plimbe, sau sa citeasca o carte in parc sau intr-o biblioteca, orice dar sa nu stea pe acasa. Am intrebat-o daca are vreo problema, insa mereu mi-a zambit cald si mi-a dat un raspuns negativ, nu am crezut-o de fiecare data, dar am presupus ca nu am niciun drept sa ma bag si ca daca va avea nevoie de ajutor, mi-l va cere.

Un curent rece mi-a strapuns ceafa, facandu-ma sa-mi incrucisez bratele la piept. Pasii mei deveneau din ce in ce mai mici, fara ca eu sa-mi dau seama, ajunsesem in parc. Acesta era luminat de cateva felinare parca aruncate dintr-un colt in altul, intre ele facandu-si aparitia un nor de ceata. Imi era din ce in ce mai greu sa vad ceva acolo, eram gata sa ma duc la ea acasa, insa am auzit un zgomot puternic. Era ceva asemanator unei lovituri, apoi am auzit gamete, ceea ce m-a facut sa-mi dau seama ca lovitura aceea a fost una dureroasa. Imediat dupa aceea am auzit un tipat ascutit, mai mult ca sigur ca era al unei fete, destul de posibil ca acea fata sa fi fost Mai. Am tresarit imediat la acest gand si am incercat sa-mi dau seama de unde anume am auzit acele zgomote. Cu greu am zarit niste urme de culoare prin ceata groasa, dar cand am vrut sa ma intrept intr-acolo, am simtit o usoara batai pe umar.

M-am intors cu precautie si l-am observat pe Daisuke. Acesta si-a pus degetul mare peste buze, semn cum ca trebuia sa tac si sa-l urmez. El mi-a aratat o carare neluminata printer copaci, de unde puteam vedea intreaga scena.

Erau doi agresori, amandoi erau imbracati in negru, in niste haine care nu atrageau atentia, si era destul de greu sa ne putem da seama care era intr-adevar imbracamintea lor. Amandoi purtau ochelari de soare, desi era aproape miezul noptii. Mai erau doua persoane, una dintre ele fiind Mai. Unul dintre agresori a imobilizat-o. O tinea de la spate, mainile ei fiind undeva la nivelul omoplatilor, iar un cutit micut amenintandu-i gatul. Jos, pe asfaltul rece, zacea un om sub pantoful celui de-al doilea individ. Acel individ avea o rana adanca la frunte, aceasta sangerand, iar el incercand sa articuleze niste cuvinte ce pareau a reprezenta o rugaminte, una pentru amanarea unui angajament sau asa ceva.

Mai era aproape lesinata, cu greu isi stapanea lacrimile, inghitind de nenumarate ori in sec, incercand sa-si opreasca suspinele. Stiam ca nu era buna pentru munca de teren, ea se panichea repede, asa ca mai bine statea intr-un loc linistit si punea piesele unui puzzle cap la cap, dupa dovezile adunate de altcineva. L-am privit cu coada ochiului pe Daisuke in spernata ca are o idee pentru a o putea scoate pe Mai din acea sitatie, insa am vazut cu totul altceva. Fata lui arata ca era ingrijorat, si eu eram, insa isi musca buza. Niciodata nu stiam ce inseamna acest gest. Il facea cand incerca sa faca niste conexiuni intre nste fapte, dar am vazut ca a facut asta si cand s-a intalnit cu Mai in pragul usii. Era inca un lucru pe care nu-l puteam intelege la el, dar nici nu incercam.

Persoana de pe asfalt devenea din ce in ce mai panicata, parca simtind ca i se apropie sfarsitul. Nu puteam accepta asta, era prietena mea acolo, intr-adevar, dar nici nu puteam lasa un om aparent nevinovat sa moara.

Ma uitam la Daisuke iar el la mine, insa nici unul dintr noi nu parea sa aiba vreo idee.

Primaaaaaaaa... nr1

. Insfarsit prima lough

.
Acum sa revenim la fic ;;)

. E genial si il adooor in love

. Sper ca Mai nu va pati nimic sad

si sunt foarte curiosa in privinta comportamentului ei si al lui Daisuke well? awesome right?

. Cand aveam impresia ca stiu ceva despre urmatorul capitol hmm..realy?

, ai reusit sa ma surprinzi din nou lough

. Acum sunt foarte nerabdatoare sa aflu ce se intampla yeah

. Iti multumesc pentru anunt kiss

( sper ca vei continua sa ma anunti) si intr-un final iti urez un Paste Fericit ! in love

:*:

Buna dimineata^^ Si da, pentru mine e inca dimineata Scuze ca am intarziat atat cu comm-ul, nu te superi tu pe mine. Asa acum capitolul. Mi-a placut De fapt, sper ca nici nu te asteptai sa spun altceva. Nu prea am eu inspiratie la ora asta, asa ca mai pot spune doar ca m-ai lasat cu ochii-n soare la sfarsit, si nu e bine. De fapt e bine, dar na. Deci sa pui next-ul mai repede^^ Si sa nu uiti sa ma anunti!!

ByeBye!
P.S. Sa ai un Paste Fericit alaturi de familie.

Alo, Day! Ai auzit de next?
Mai esti aici?
Grabeste-te si pune continuarea, ca altfel e vai de tine
Hai, nu ma dezamgi. Stiu ca esti ocupata dar totusi

Capitolul 9

Piesa de puzzle

Read or die - Pagina 2 Tumblr_lznw3rPRyX1rohqiho1_500

Ma uitam la Daisuke iar el la mine, insa nici unul dintr noi nu parea sa aiba vreo idee.

Barbatul inarmat cu un cutit se apleca pentru a ajunge la nivelul victimei. O lua pe aceasta de gulerul camasii ridicand-o. Buzele sale de o culoare pala se miscara in mod repetat, rostind cu dispret ,,Daca nu ne dai cipul cu codul, il vom lua noi!''. Curiozitatea mea a crescut, mi-am ridicat privirea pentru a privi cu mai multa atentie ceea ce se intapmla, insa chiar atunci am simtit o atingere, o umbra intunecata imprimandu-se pe pielea mea, o mana rece atingandu-mi usor ceafa. Era Daisuke, care incerca sa ma faca sa stau mai jos, mai ascunsa, astfel incat sa nu fiu vazuta de agresorul lui Mai. Mi-am muscat limba, ca sa nu incep sa tip la el. ,,De parca nu sunt in stare sa am grija de mine''

Oricum, am continuat sa asucult conversatia dintre victima si atacator, o discutie usor controversata, in care unul tipa cat il tineau plamanii, iar altul cu greu isi putea stapani murmurul din voce, si abia mai putea respira, totul pentru a sustine cat putea de tare, ca nu isi va trada coechipierii, cum nici ei nu l-au abandinat acum 15 ani.

Stop! A scos perla! ,,Acum 15 ani'' a spus-o chiar el, ne-a mai dat una din piesele puzzle-ului. Stiam ce sa cautam mai departe, sau ce putin la ce perioada sa ne rezumam cautarile. Eram fericita, un sambure al sperantei a incoltit din nou in sufletul meu, nu era nici pe departe un caz pierdut, era unul in plina desfasurare. Indiferent de ce a fost ingropat in urma cu 15 ani, vom sapa impreuna pana in centrul pamantului si-l vom scoate la suprafata.

Indiferent de asta, ranile barbatului si amenintarile venite din partea celuilalt nu pareau deloc superficiale. Nu mai avea sanse, simteam asta. Nu puteam explica, da eram sigura ca nu va face fata acestei nopti. Insa moartea lui nu va fi neinsemnata, impreuna cu Daisuke il voi razbuna pe acest om, acest om care a preferat sa indure moartea decat sa-si tradeze camarazii. Inevitabilul se apropia, cel imbracat in negru il izbi pe celalalt de pamant, si-a indreptat mana dreapta spre el, tintindu-i fruntea. S-a auzit un zgomot puternic, urmat imediat de doua tipele: unul al celui ranit, iar altul al lui Mai, care era mai mult decat ingrozita de ceea ce a vazut. Din intamplare, glontul a ajuns in umar, ceea ce l-a infuriat cumplit pe tintas. Acesta a inceput sa traga in pamant, probabil pentru a se calma. In tot acest timp, Daisuke mi-a pus mana pe cap, facandu-ma sa-l las in jos, doar ca sa nu privesc scena care ar putea servi ca dovada pentru internarea cuiva la spitalul de nebuni. Era deja mult prea exagerat, mai multe gloante i-au strapuns corpul, acesta devenind un fel de jertfa, insa cel ce tragea nu voia sa se opreasca. Nu-mi puteam imagina cum se simtea Mai, prinsa acolo si fortata sa priveasca accea scena, demna de maniaci.

Mai mult ca sigur ca inima ii pulsa de 3 ori decat era normal si sangele ii fierbea in interior. Cu greu puteam vedea cum tremura, stropi cristalini de apa scurgandu-se din ochii sai caprui, reveniti rosii. Probabil isi dorea sa dispara, sa fie acasa si sa doarma, sa nu ma fi vizitat sau cunoascu niciodata. Nu m-ar fi uimit sa aflu ca se ruga, totul ca sa scape cu viata. Imi doream sa o pot scoate de acolo, din acel joc al mortii, unde totul depinde de traiectoria unor gloante nenorocite.

Credeam ca am vazut totul, deja balta de sange in care statea jertfit acel om mi se parea apogeul, dar se parea ca cei doi nu si-au terminat treaba. Acelasi om bolnav mintal a scos din pantaloni un mic cutit, defapt briceag. Si-a suflecat manecile camasii, si a pasit in graba langa cadavru.

_-_-_-_-_-_-_-_

Buna, pisicutelor! Da, de la pasari migratoare am ajuns la pisicute ^^ Imi cer mii de scuze ca n-am mai postat si ca acest capitol e destul de scurt, dar o sa ma revansez eu! Lasati-ma doar sa termin cu examenele, si o sa-mi pun in aplicare toate planurile pentru vara asta.

Va pup kiss

Primaaaaa. :D

x

Deci... iti ador fic-ul kiss

*. Mi-a placut mult capitolul :>, chiar daca a fost scurt :D . Abia astept capitolul urmator si sper ca ma vei anunta in continuare. kiss

*:*.

Serios!? Ayu si Daisuke nu au nici o idee, iar saraca Mei moare!? Si mai si zici de mine... Sa sti ca am o nebunie pentru chestia asta, asa ca daca nu o salvezi p-aia si ea sa-si ceara scuze, te . Vin la tine acasa si te .

Nu mi-a placut deloc cum ai descris. De ce? Ca m-am transpus acolo si chiar nu vroiam sa vad acea scena sangeroasa.

Te pwp, si bafta in continuare .

Sayonara!

P.S.: Iar am uitat sa ziic "Konychiwa!

Capitolul 10

Soarele rasare

Read or die - Pagina 2 Rasarit

Credeam ca am vazut totul, deja balta de sange in care statea jertfit acel om mi se parea apogeul, dar se parea ca cei doi nu si-au terminat treaba. Acelasi om bolnav mintal a scos din pantaloni un mic cutit, defapt briceag. Si-a suflecat manecile camasii, si a pasit in graba langa cadavru. S-a aplecat si i-a cuprins bratul in palma, oprindu-se pentru un moment si intrebandu-l pe celalalt:

-Asta care era? Unde avea cipul? Iar celalalt i-a raspuns in graba:

-Era numarul 3, 2 nu era in tara dar a fost si el gasit. Celalalt a dat aprobator din cap, si a indreptat briceabul spre umarul victimei.

***

Yac!Yac!Yac! Mostrul ala va arde de viu dupa ceea ce a facut! Nu mai puteam suporta, aveam capul rezemat de umarul lui Daisuke, avand privirea ascunsa in hanoracul sau, iar el isi pusese gluga pe cap, tragand-o peste ochi, doar pentru a nu urmari cum ciudatul acela ii sfarteca pielea si scoase ceva de acolo, din corpul fara viata intis pe asfalt. Groaza a pus stapanire pe mine, tineam ochii strans inchisi, in timp ce imi muscam limba si imi inclestam pumnii pana ce umghiile imi sfartecau pielea din palma. Eram de-a dreptul dezgustata de ceea ce am vazut, cu greu imi aminteam ca pot exisa astfel de oameni, fiinte de care cineva si-a batut joc atat de tare incat au ajuns sa-si doreasca umilirea, moartea si asuprirea propriilor semeni. Pana la urma, raul nu este nascut, el este creat. In acelasi timp pot spune ca daca un copil este maltratat, atunci cand va creste va ajunge ca cei pe care i-a urat, si-i va uri in continuare, va face aceleasi fapte, dar le va percepe diferit.

Pentru binele ei, Mai lesinase. Eram oarecum usurata ca a reactionat asa, speram doar sa nu fi vazut macar ceea ce eu ma straduiam sa uit. O consideram o persoana mult prea firava pentru asa ceva, intr-un fel speram sa-si dea seama ca incercam doar s-o protejez.

***

Incetul cu incetul puteam observa cum soarele rasarea, lasandu-si razele calde sa acopere strada, casele, copacii, tot ce puteam observa de pe fereastra casei mele asa-zisa ,,linistita''. Stateam la masa din bucatarie cu o ceasca de cafea amaruie in fata mea, sorbind din cand in cat cate o gura din lichidul maroniu al caru-i gust nu-l suportam. Daisuke era la biroul din living, intorcand pe toate partile documentele pe care le aveam in acel dosar rosu, introducand altele abia gasite, si cautand informatii legate de orice incident aparent important din anii trecuti, totul din urma a 15 ani. Mai inca dormea in patul meu. De cand cei doi maniaci au lasat-o sa cada pe asfalt alaturi de acel cadavru, Daisuke a carat-o acasa la mine, iar de atunci somnul ei era inca netulburat. Cu mana tremuranda am apasat butonul ce pornea televizorul. Eram mai mult decat convinsa ca cineva a descoperit deja cadavrul, sau ca il va descoperi curand, totul raportandu-se cel tarziu pana la stirile de la ora sase.

-Am gasit! A strigat Daisuke cat il tineau plamanii. M-am ridicat imediat de la masa, si m-am dus la el.

-Vorbeste mai incet, o vei trezi pe Mai!

-Lasa comandatul de-o parte si fii atenta: acum 15 ani guvernul nostru a trimis in America 12 agenti secreti, care trebuiau sa ramana in umbra pana la gasirea unui cod al unui seif, dar cativa membrii ai mafiei japoneze au intervenit si i-au demascat in fata americanilor. In timp ce japonezii erau in conflict cu locuitorii celuilalt continent, mafiotii au incercat sa puna mana pe acel cod.

-Unde ai gasit asta?l-am intrebat suspicioasa.

-Pai, a facut o pauza mutandu-si privirea pe peretii de culoare crem, am gasit mai multe articole, in fiecare era cate o mica parte a unei povesti, le-am pus cap la cap si asta e ceea ce am descoperit. Nu sunt sigur daca asa s-au intamplat lucrurile, dar cred ca e o pista posibila, daca nu chiar foarte probabila.

Am luat o pauza in care am analizat atenta ceea ce tocmai mi-a spus, mi-am pus mana stanga in sold iar cu cealalta imi scarpinam fruntea. M-am intors cu spatele si am inspirat adanc, apoi m-am intors rapid si i-am spus:

-Imi place cum suna! Chiar daca e adevarat sau nu, sunt gata sa urmez pista asta doar pentru ca pare interesanta.

Si asa, am descoperit o noua pista, una care parea sa ne promita multe, dar avea sa ne arate si mai multe.

oau e tare frumos,abia astept continuarea si day imi plac si poza pe care ai puso ducandu-mă cu gandul in alta parte decat povestea dar e superba...prin urmare ramane nota 10..abia astep continuarea

Hei!Am aterizat si eu pe aici si vrea sa specific ca prima data cand am citit titlul am crezut ca e o gluma a vreunui user "razvratit" insa am vazut ca defapt era un fic.Nu ma dau in vant dupa ficuri originale dar asta a fost superb.Desi initial nu mi-a placut titlul acum il iubesc.Imi place mult cum descri si ca nu grabesti actiunea si ne lasi sa ne bucuram de moment.Nu ma asteptam la asa ceva insa am ramas placut surprinsa.Sper sa ma anunti si pe mine cand postezi nextul.

Subiect: Re: Read or die Joi 01 Aug 2013, 19:54

Konychiwa, my dear Day!
Am reasteptat foarte mult clipa in care urma sa spun asta.
Acum, ca o cazuta din cer, voi comenta la acest fic minunat si superb, la care, sincer, chiar vroiam sa pui un next. Nu am ce comenta, si in sfarsit ai scos-o pe Mai de acolo, deoarece si eu cred ca e prea firava sa vada acele scene violente si sangeroase.
Acum iti multumesc pentru next, si te pun din nou la treaba.
PWP
Sayonara!

P.S.: M-am reintors in apartamentul meu, in fata monitorului mult iubit!!!