Read or die

Subiect: Re: Read or die Joi 01 Aug 2013, 20:19

Capitolul 11

Ren iese din umbra

Read or die - Pagina 3 Images?q=tbn:ANd9GcTKXyJ-V5cTUZGBXfm3JYjiqnruL-4I4PgVtY-Vfn48UFrlF_6m0w

Si asa, am descoperit o noua pista, una care parea sa ne promita multe, dar avea sa ne arate si mai multe.

Daisuke's point of view

Din moment ce Mai nu se mai trezise, Ayu ramase cu ea acasa, la fel si eu ma indreptam spre casa mea. Ei bine, nu cred ca bunicul si-a dat seama ca am lipsit toata noaptea, insa imi va observa lipsa la micul dejun. El are grija de mine de cand parintii mei au murit in...ei bine, au murit, insa uneori bunicul poate fi foarte agasant. Daca si-ar da seama ca am lipsit o noapte intreaga probabil si-ar face propriile scenarii in cap de care ar trebui sa raspund apoi. Mai mult, el nu mi-ar permite niciodata sa lipsesc de la scoala daca nu sunt in coma la spital, sau sa iau vreodata o nota mica. Isi pune mari sperante in mine, insa eu nu fac decat sa-i urmez regulile, pentru ca nu ma deranjeaza continutul lor.

***

Mi-am luat la revedere de la bunicul si am pornit la pas lent catre scoala. Intr-un fel eram invidios pe Ayu. Datorita lui Mai ea are o zi libera, iar eu trebuie sa-mi risipesc cateva ore din viata la o scoala in care daca se intampla ceva interesant, este musamalizat in cateva zile. Oare de ce oamenii prefera sa se adanceasca in monotonie cand ar putea sa scoata capul inainte in fata pericolului?

Ziua parea a fi una plictisitoare, eu eram singurul ce ma incumetam sa pasasc lejer pe asfaltul uscat, in timp ce toti ceilalti elevi ajungeau la scoala in masinile lor de fite, sau luand trenul,zis si metrou, altii circulau chiar cu autobuzul. Soarele se ridica lenes pe cer, gasindu-si locul si parca neavand nici cea mai mica intentie sa-l paraseasca. Acel vant al diminetii intarzia sa apara, lasandu-ma prada razelor calde, dar deranjante. Ma simteam plictisit, fara viata, stiam ca ma duceam la scoala doar pentru a numara orele pana voi pleca acasa sa mai fac niste investigatii. Pana la urma, in sfarsit aveam o pista cu care era de acord si Ayu, iar eu abia asteptam s-o certetez amanuntit. De asemenea, ma gadeam si la Mai, adica ea a picat nevinovata in toata chestia asta, si nu stiu daca va mai putea iesi. In acelasi timp, seara trecuta am remarcat ceva de-a dreptul imposibil de ascuns, adica faptul ca ea si Ayu se certasera inainte sa ajung eu acolo. Adevarul e ca e o fata chiar draguta, si nu merita sa fie mintita, dar intr-adevar este nevoie sa fie protejata.

Mi-am ridicat capul, atintindu-mi privirea pe cerul senin, poate mult prea senin. Soarele mi-a blocat orizontul, iar cand am coborat privirea, am facut contact vizual cu cineva ai carui ochi erau maronii precum cafeaua neagra, nuanta fiind foarte inchisa. Ochii sai erau asemeni unei feline gata de atac, imi puteam da seama ca era o persoana serioasa si hotarata, insa nu eram sigur daca eu eram prada. Privind in ansamblu, am remarcat parul brunet rasfirat, si corpul bine lucrat, mushii dezvoltati remarcandu-se prin jacheta de piele neagra, bine mulata pe corp. Chiar ma facea sa ma simt prost, eu purtand un tricou negru si o jacheta alba destul de lejera.

Chiar si asa, era clar ca acest om ma fixa cu privirea, iar de cand petrec timp cu Ayu, m-am obisnuit sa vorbesc cu oricine imi da atentie. Dar n-a fost nevoie...

-Stiu ce ai vazut noaptea trecuta, a spus el calm, pe un ton linistit dar totodata amenintator pentru mine. Timp de un moment, mi s-a oprit rasuflarea, iar inima a luat o pauza de o fractiune de secunda, suficient cat sa-mi dea impresia ca voi cadea din picioare. Pupilele mele se marisera, imi incordasem inconstient muschii si imi strangeam pumnii. Cu toate acestea, l-am lasat sa-mi povesteasca.

-Ii urmaream pe acei mafioti de zile bune pana sa-mi dau seama unde vor da urmatoarea lovitura. Stiam ca nu puteam interveni in vreuna din faptele lor, dar puteam sa analizez tot, sa pastrez dovezile, erau suficiente chiar si cateva imagini, dar te-am vazut pe tine si pe prietena ta ascunsi. Cu totii am vazut acelasi lucru, dar m-a surprins ca n-ati anuntat politia. De asemenea, mi-am asumat un risc venind si discutand direct cu tine.

Oh Doamne! Parca ar fi varianta masculina a lui Ayu. Exact acelasi limbaj, exact acelasi obicei stupid de a spune exact ceea ce ii trece prin cap, fara sa faca abuz de informatii cu adevarat folositoare. Acelasi stil de a privi direct in ochi persoana cu care vorbeste. Ei bine, daca tot e dublura lui Ayu, de ce sa nu ma comport cum m-am comportat cu ea? I-am intins mana dreapta, am schitat un zambet tampit si 'prietenos' apoi i-am spus cu o voce linistita si copilaroasa:

-Numele meu e Daisuke, al tau?

-Ce? Prostule! Crezi ca nu mi-am dat seama ca ai si tu o legatura cu asta? Mai mult, dupa ce ai vazut o crima nu poti fi atat de calm! Spune ce stii!

*Ah...si asta nu-i prima crima pe care o vad, asa ca mai coboara tonul.*

-Ia-o mai usor, durule! Daca spui ca stii atat de multe, probabil ti-ai dat seama ca nu-ti voi spune nimic pana nu aflu cu cine am de aface. Dar n-a mai apucat sa spuna nimic, pentru ca exact atunci mi-a sunat telefonul. L-am scos lejer din buzunarul pantalonilor, vazand ca sunt apelat de catre Ayu. Am facut cativa pasi in spate si am raspuns cu o vocea calma, aproapte sptind.

-Alo.

-Daisuke!

-Ah, Mai?

-Daisuke, vino repede la noi! Au aparut niste ciudati iar Ayu se cearta cu ei...

-Poftim?

Mi-am dat seama ca era o problema serioasa, chiar si doar pentru ca Mai a folosit telefonul lui Ayu. L-am lasat pe tipul in negru in urma, cel putin asa am crezut, si am fugit spre casa. Am vazut in fata usii cateva siluete masculine acoperite de niste paltoane negre, acestea blocau intrarea, am vrut totusi sa intru, insa cineva m-a impiedicat. Am simtit o atingere pe umar, era din partea acelui tip. El mi-a facut semn sa ocolim si sa intram prin spate. Am ramas nedumerit. Adica nu puteam aduce pe furis in casa lui Ayu un alt baiat, dar avand in vedere circumstantele nu cred ca mai conta.

Ajunsi inauntru, n-am putut decat sa auzim cateva voci: ,,Stim ce s-a intampla noaptea trecuta, ati face bine sa spuneti tot, este pentru binele vostru!''; ,,Cu ce drept intrati la mine in casa si ne interogati fara acordul nostru? Imi cunosc drepturile, si voi ati face bine sa ne lasati in pace'' asta sigur era Ayu. Cel de langa mine a luat-o inainte si a incercat sa faca pe cavalerul, dar n-a mers asa cum a vrut.

-Cine sunteti si ce le faceti acestir fete nevinovate? a spus el celorlalti 'oameni in negru'.

Unul dintre ei, cel ce avea si o palarie pe cap, lasata in asa fel incat sa-i acopere fata s-a uitat la el si a spus uimit:

-Ren, fiule?

-Tata?

_-_-_-_-_

Aha, in sfarsit l-am introdus si pe Ren!

Asa dar, dragele mele, sa vedem ce mai e pe aici.

Aly, pai ma stii pe mine sa iau mai putin decat 10? Stii ca te ador si iti multumesc ca iti faci timp sa treci pe la ficul meu.

Karen Smith, ma bucur enorm ca ai hotarat sa dai o sansa ficului meu in ciuda titlului. Uite cum sta treaba: odata ce am inceput acest fic, am stiut exact ce titlu sa-i dau, insa nu m-am gandit niciodata cum ar putea interpreta altcineva titlul, adica stiam varianta mea si nici nu-mi imaginam ca ar mai fi alta. Ideea e ca mi-ar placea ca pana la final sa vedeti si voi legatura cu textul la care m-am gandit eu. Chiar si asa, la sfarsit promit ca va voi explica in detaliu opinia mea. Pana atunci, iti spun ca titlul nu se refera la cititori, gen: citeste asta sau mori, ci e vorba de personaje, nevoia lui Ayu de a citi carti politiste pentru a se descura in aceasa investgatie si a scapa cu viata. Na ca am spus esentialul.

Mada, mare mi-a fost fericirea cand am vazut ca ai citit si capitolul asta, si chiar mai mare cand am vazut ca ti-a placut. Acum ca tu te-ai intors acasa, asa vrea Universul asta, sambata plec eu de acasa :( Cred ca asta e principalul motiv pentru care postez acum capitolul 11, n-o sa ne mai vedem pentru cateva saptamani :( dar in curand imi intra minutele asa ca pregateste-te.

Eh, cam atat. Va astept parerile, va pup!

Subiect: Re: Read or die Vin 02 Aug 2013, 21:20

~~Prima!~~

Capitolul a fost excelent dar scurt.Nu ca daca l-ai fi facut mai lung ar fi fost de ajuns,niciodata nu e de ajuns pentru mine decat atunci cand o sa imi ia foc ochii.Ca de obicei in timp ce citeam tremuram de curiozitate sa vad ce se va mai intampla si ma tot lipeam cu fata de monitor.Iti multumesc ca mi-ai explicat cum sta treaba cu titlul dar vreau sa sti ca desii mi sa parut a fi o farsa ceva m-a atras la el,cand vad unele "creatii" ale membrilor care au chef sa isi bata joc nu intru dar mi-a placut prea mult cum suna "Read or Die" ca sa nu intru.Iti multumesc de anunt si...calatorie placuta!

P.S. Chiar daca a fost scurt a fost genial.L-am devorat!

Subiect: Re: Read or die Vin 02 Aug 2013, 21:24

Konychiwa, my dear Day!
O.K., am citit si comentez si la capitolul asta.
Cum!? Unde!? Ce!? Ren e fiul tipului ala... care... ma rog, deci le hartuieste pe Ayu si Mai, ah? Las' ca-si ia el bataie, nu!?
Ei bine, astept sa ma suni, si chiar nu-I drept! Adica vin eu si pleci tu!?
In regula, deci mi-a placut enorm de mult acest capitol, si sa sti ca as vrea tare mult sa pui un next la fel de fascinant.
Sayonara!

P.S.: Pui, I love your fic, baby!

Subiect: Re: Read or die Vin 30 Aug 2013, 09:56

Hey, Day ,draga meaaaa!
Crede-ma, ca pe parcursul celor 11 capitole, nu mi-am dat seama ca este ficul unei fete foarte talentata ci am trait cu impresia ca este un adevarat roman politist! Descrierea este minunata, personajele sunt create cu o iscusinta pe care nu o au decat sculptorii, iar povestea in sine ma captiveaza cu fiecare capitol, oricat de lung sau scurt ar fi... Felicitari, de o mie de ori! Si, iata ca te-ai mai ales cu o cititoare. ;) Te pup! kiss

P.S: Mi-am dat seama ce vrea sa insemne titlul si singura de la primele capitole! nr1

P.P.S sau P.S.S(???):PUNE REPEDE CAPITOLUL 12! REPEDE!

Subiect: Re: Read or die Dum 01 Sept 2013, 10:50

Capitolul 12

Cheia schelet

Ayu's point of view

Nu era nici mai mult, nici mai putin de ora 07:43 dimineata. Daisuke plecase spre casa, iar Mai abia se trezise, stiam asta deoarece auzisem usa dormintorului trantindu-se. Incepusem deja sa-i fac un cappuccino, cat mai fierdinte, cat mai dulce, si cu cat mai multa spuma, doar in speranta ca o voi imbuna putin inainte sa-i povestesc jurnalul inca nescris al micii mele investigatii.

Ora 07:55, eu si Mai ne aflam la masa din bucatarie cand dintr-o data am auzit doua batai puternice in usa. Suspicioasa din fire, i-am spus prietenei mele, da, inca era prietena mea, sa ramana in spate, iar eu m-am indreptat spre usa.

M-am ridicat in varful picioarelor si am privit pe vizor. Ca in filmele cu mascati, o amprenta acoperea privelistea, cu alte cuvinte: cineva pusese degetul pe vizor. Cum nu stiam pe nimeni cu un asemenea simt al umorului, incepusem sa realizez ca ne aflam in pericol. Asemenea unei adormite ce intr-adevar eram in acel moment, realizasem ca nu incuiasem usa dupa plecarea lui Daisuke. Am intors cheia in broasca in mod repetat, in speranta ca nimeni nu va putea patrunde din exterior, dar incuietoarea facu un zgomot ce se auzi de ambele parti ale usii. Atunci, alaturi de alte batai puternice, o voce masculina , aparent matura si groasa isi facu simtita prezenta:

- Stim ca sunteti acolo, faceti bine si deschideti usa!

Da, mare descoperire! Si eu stiam ca unde suntem, dar am aflat ca ma confruntam cu un numar, cel putin prim de persoane. Mai a auzit si ea acea voce, iar asta a panicat-o si a facut-o sa-mi caute telefonul in incercarea de a apela pe cineva, dar nu mi-am dat seama cine.

Narator' s point of view

Situatia devenea din ce in ce mai interesanta odata ce unul din barbatii de afara scoase din interiorul paltonului negru o cheie schelet. Acest tip de cheie este cunoscut pentru ca poate deschide orice fel de incuietoare, dar tocmai de aceea este foarte greu de gasit, prin urmare nu poate ajunge in mainile oricui.

In timp ce clanta usii era impinsa in jos, iar aceasta se deschidea, ochii lui Ayu deveneau din ce in ce mai mari, in timp ce respiratia ei se rarefia. Pentru cateva clipe Mai s-a ascuns dupa peretele ce despartea micul hol de sufragerie, inchizand pentru cateva secunde ochii si inghitind in sec, l-a apelat pe Daisuke cerandu-i ajutorul si rugandu-se ca acesta sa ajunga cat mai repede.

Gandindu-se la prietena ei, micuta bruneta si-a luat inima in dinti si s-a alaturat ei, incercand sa-i infrunte pe cei doi barbati, unul mai inalt iar celalalt mai mic de statura, amandoi imbracati in paltoane negre cu gulere largi, ridicate si palarii de aceeasi culoare.

Cel inalt isi drese vocea apoi ridica usor capul, scotand la iveala doi ochi negrii cu reflexii argintii, buzele sale miscandu-se pe sub gulerul ridicat, spunand:

- Stim ce s-a intampla noaptea trecuta, ati face bine sa spuneti tot, este pentru binele vostru!

Ayu sari ca arsa, aparandu-se pe ea si prietena ei, ce privea neajutorata frecandu-si degetele.

- Cu ce drept intrati la mine in casa si ne interogati fara acordul nostru? Imi cunosc drepturile, si voi ati face bine sa ne lasati in pace.

Barbatul scund, usor plinut incerca sa le explice celor doua situatia, insa nu a fost lasat, deoarece din spate, probabil intrand pe usa din dos, si-a facut aparitia un baiat inalt, avand aproximativ 1,86 m, un fizic bine lucrat vizibil prin hainele sale negre ca onixul, asemenea parului sau stralucitor, brunet cu reflexii maronii. Acesta veni in viteza, vrand probabil sa faca pe eroul, insa mersul sau grav se opri, picioarele sale ramanand intepenite odata ce privirea sa a facut contact cu cea a barbatului inalt, cei doi recunoscandu-se reciproc, nici unul dintre ei intelegand prezenta celuilalt.

-Ren, fiule?

-Tata?

Situatia dintre cei doi devenea tensionata, insa in mintea lui Ayu incepea sa incolteasca o explicatie, care parea cat de cat logica, iar aceasta nu voia sa mai aiba nici o urma de indoiala, caracterul sau vulcanic iesind la iveala, actionand in mod direct, spunand exact ceea ce gandise. Odata ce ea se uitase mai atent la chipul lui Ren, aceasta si-a amintit unde l-a mai vazut: pe holul liceului, atunci cand patrula prin pereti. Isi dadu seama ca el era acem baiat brunet si retras, ce incerca sa memoreze scena crimei. De asemenea, mai stia ca el a venit insoti de detectivul Shinichi Kudo.Pacat insa ca nici ea nu apuca sa spuna nimic.

-Ren, ti-am zis sa te potolesti cu cazul asta! E mai mult decat periculos iar tu nu esti pregatit, a spus domnul inalt, fortandu-si vocea si ridicandu-si usor palaria de pe frunte, suficient cat o mica parte dintr-o cicatrice sa se faca vizibila. Ayo observa asta, si nu i-a trebuit nimic mai mult sa izbucneasca.

- Shinichi Kudo! Chiar in casa mea! Nu pot sa cred...

Si asa acoperirea detectivului a fost data de gol.
________________________________________

Inca un capitol finallizat! ^.^
Poate nu vi se pare ca e cine stie ce de capul acestui capitol, dar important e ca m-am intors, chiar daca maine plec iar :))
Va astept parerile, iar data viitoare ne vedem cu capitolul 13.

Subiect: Re: Read or die Dum 01 Sept 2013, 12:06

Bunaa!Apropo,PRIMA!!!!!
Desi a fost un capitol scurt si nu s-au intamplat prea multe probabil a fost pus ca sa ne pregateasca de ce va urma in capitolele urmatoare,nu?A fost foarte frumos,modul in care ai descris reactiile celor doua fete.Genial.Te pup si tine-o tot asa!

Subiect: Re: Read or die Dum 01 Sept 2013, 20:40

Bai, Pui, nu fi rea cu mine. De ce e asa de mic!? Acum ca imi amintesc incep sa inteleg de unde pana unde, si lucrurile parca incep sa se lege (asta si cu explicatiile tale mai mult sau mai putin amanuntite).

Bun, deci abia astept sa pui si capitolul 13, sa vad ce se va mai intampla, si abia astapt sa te reintorci in Piatra-Neamt sa putem vorbi din nou.

Te astept, si... Ma apuc de scris? Dap!

Te pup si te astept

Sayonara!

P.S.: Chistia asta cu "Am uitat sa zic Konychiwa" a devenit un obicei.

P.S.S.: Anunta-ma daca te intalnesti cu Aly

Subiect: Re: Read or die Mier 25 Sept 2013, 17:03

FanFic Original Blocat la cererea autoarei. :)