Read or die

Subiect: Read or die Dum 17 Feb 2013, 21:12

Read or Die

Read or die Readordie2

Capitolul 1

Colega de banca

Era o zi oarecare in aglomeratul oras Tokyo . Cerul era acoperit de nori intunecosi iar Soarele devenise o simpla amintire.

Plictiseala ma acaparase total in timp ce asteptam venirea profesorului. Clopotelul sunase de zece minute insa nimeni nu-si facea aparitia pe usa din metal, oricum veche si neatragatoare.

Resemnata cu ideea ca voi mai avea de asteptat, mi-am inchis caietul si mi-am pus cu grija capul pe banca, privirea mea indreptandu-se spre Mai, colega mea.

Exact asta era, o simpla clega. Niciodata nu i-am spus ceva mai mult decat un simplu salut ,,Buna dimineata! ‘’ si vesnica intrebare ,,Ai un creion? ‘’ si, evident, nu am primit niciodata un raspuns.

Spre surprinderea mea, vazand ca profesorul nu avea de gand sa apara prea devreme, si-a scos din ghiozdan o carte si a inceput sa citeasca , interesul remarcandu-se pe chipul ei. Parul negru ca pana corbului, care de obicei ii acoperea privirea, era legat intr-o coada prinsa neglijent la spate, insa era suficient cat sa-i pot vedea ochii negrii ca onixul urmarint cu viteza sagetilor fiecare rand.

Din cand in cand isi ridica privirea clipind in mod repetat ca si cum nu putea vedea bine. Am vrut sa o intreb daca e in regula insa m-am gandit ca ma va trata cu aceeasi indiferenta.

Desi facea pauze in mod repetat, ea continua sa citeasca fascinata de fiecare cuvant, intorcand paginile la fiecare minut.

Deoarece cartea parea a fi destul de veche, nu mi-am dat seama care era titlul sau de ce era atat de interesata, nu ca nu aflasem pe propria piele ce inseamna sa fii cu adevarat captivata de o carte.

Frustrata de faptul ca nu stiam ce citea, mi-am intors capul privind insistenta usa in speranta anormala ca se va deschide, pe ea facandu-si aparitia profesorul.

Cand eram la limita dintre vis si realitate, am simtit o bataie pe umar. Ingrozita de gandul ca am adormit si acela era profesorul, mi-am ridicat capul indreptandu-mi privirea spre persoana din stanga mea care, spre usurarea mea, nu era nimeni alta decat Mai.

Am intrebat-o ce dorea iar ea a impins acea carte pana a ajuns in fata mea si cu o voce tremuranda m-a rugat sa-i citesc una din propozitii.

Citindu-i, si aruncand o privire peste celelalte fraze, am inteles ca citea o carte cu Sherlok Holmes, bineinteles in limba engleza.

El fiind unul dintre personajele mele favorite, admirandu-i din totdeauna personalitatea si inteligenta, nu m-am putut abtine si am intrebat-o diverse lucruri despre carte. Lucruri pe care oricum le stiam insa eram mai mult decat dornica sa port in sfarsit o conversatie cu ea. Aceasta imi dadea raspunsuri clare si detaliate insa de fiecare data ezita inainte de a spune ceva, parca asigurandu-se ca nu spunea ceva gresit.

Amuzata de gestul ei, am intrebat-o daca nu cumva mai are o carte. Ochii ei straluceu in timp ce scotea o carte la fel de veche precum cealalta insa, in opinia mea, la fel de interesanta.

Din pacate nu am reusit sa citesc mai mult de un rand deoarece chiar in acel moment a intrat in clasa profesorul, exact cu cinci minute inainte de a suna clopotelul.

Subiect: Re: Read or die Lun 18 Feb 2013, 20:31

oau dar ce fain ,ee stai un pic am o intrebare mai persoanlă fata cu căciuala verde cu cine va fi împreună ? în rest not comentari ,e perfect abia astep partea a doaua I rock peopleee!!!

Subiect: Re: Read or die Mar 19 Feb 2013, 10:54

Uite c-am venit! Scuze daca mai tarziu, insa am venit.
Vreau sa-ti spun ca-mi place cum ai inceput si abia astept nextul.
PWP

Subiect: Re: Read or die Joi 21 Feb 2013, 15:10

M-am intors! :) De data asta, pe bune! ;)
Ma bucur ca ai inceput un fic nou! Se vede ca ai capatat putin mai multa experienta, si schimbarea se vede de la kilometri! Iti dorsc mult succes, ca intotdeauna, si sa stii ca te urmaresc in continuare! Te pup! Cu drag, gumitza~!

Subiect: Re: Read or die Sam 23 Feb 2013, 23:42

Hey scumpa ! kiss

Imi place acest inceput misterios.
Desii la inceput pare banal si neinsemnat, are niste lucruri su subinteles care dezvaluie putin continuarea. Sper sa nu ma insel in privinta asta, dar cred ca acest fic se va baza si pe detectivi, cazuri...oricum va fi mister !
Vreau sa punctez si faptul ca ai descris in multe cuvinte cuprinzatoare o clipa care in mod real trece repede, fara sa o savurezi sa zic asa.
Mai sunt mici greseli pe aici pe dincolo, insa nimeni nu-i perfect ! a hug

Sa ma anunti cand aduci nextul !
Bye ! in love

Subiect: Re: Read or die Dum 24 Feb 2013, 19:42

Capitolul 2

Crima sangeroasa

Zilele treceau la fel de repede cum valurile marii se izbesc de tarm.

Inca de dimineata ziua aceea avea sa fie una memorabila. Desi refuzam sa cred ca in viata mea poate exista ceva mai captivant decat cartile mele politiste, Universul, sau mai bine zis ,,Puterile Universului ‘’ de care obisnuia bunica mea sa vorbeasca inainte sa moara , aveau sa-mi pregateasca o surpriza.

Bunica era o persoana cu adevarat speciala. Pe langa faptul ca ea a avut mare grija de mine cand parintii mei erau mai tot timpul plecati , de la ea am invatat tot ce stiu si tot de la ea am deprins pasiunea pentru cartile politiste. Obisnuia sa-mi citeasca un capitol in fiecare seara in speranta ca asa voi adormi insa totdeauna acest lucru avea efectul invers. Nu puteam adormi pana nu aflam cine era faptasul. De fiecare data, inainte sa plece din camera, eu ma prefaceam ca am adormit doar ca sa pot pune mana pe acea carte, cititid singura pana adormeam apoi, stiind fiecare capitol, in celelalte nopti adormeam imediat ce bunica incepea sa-mi citeasca asa-zisa continuare.

Am procedat asa pana cand ea s-a imbolnavit si atunci imi citeam singura in fiecare noapte pana cand ea s-a dus lasandu-mi cartile si toate celelalte povesti si superstitii ale ei.

Cum spuneam, in acea zi urma sa am o surpriza la care nu m-as fi asteptat nici in cele mai interesante vise ale mele.

Cand eu si Mai am ajuns la scoala, am fost oprite de cativa politisti care incercau cu greu sa stapaneasca gloata de copii aflatii in curtea scolii, plina oricum de banda izolatoare, semnalizatoare luminoase si folie de plastic.

Adevarul este ca, defapt eram mult prea curioasa asa ca am lasat-o pe Mai in multime si m-am dus in spatele scolii, unde stiam ca era o intrare pe care nu am mai folosit-o din clasa a noua. M-am indreptat cu pasi repezi spre zidul exterior, unde sub fereastra de la una din clasele nefolosite , se afla o usa micuta ce ducea intr-o incapere intunecoasa in capatul careia se afla o scara. Stergandu-ma de praful acumulat cand am intrat, am urcat pe acea scara care strabatea scoala in inaltime, fiind cate o iesire ascunsa la fiecare etaj.

Am urcat o vreme, timp in care facem mici opriri analizand fiecare etaj, asigurandu-ma ca nu am trecut de locul asupra caruia se adunase tot acest interes si mister ascuns in spatele unor politisti de mana a doua.

Continuand sa strabat peretii interiori ai scolii, am fost martora unei scene sangeroase si dezastroase in acelasi timp.

Pe hol, in fata baii fetelor de la erajul trei, zacea pe podea, intr-o balta de sange, un cadavru decapitat. Capul statea la picioare avand o privire terifiata, gura ramanand inclestata de teama. Pe fata sa se puteau observa taieturi, care mai de care mai adanci, vanatai si semne ramase in urma unei batai. Hainele cadavrului erau acoperite de sange, observandu-se totusi un pullover galben, sfasiat. Chipul sau imi era de nerecunoscut datorita urmelor lasate de atacator.

Muscandu-mi buza inferioara si strangand din pumni, am privit cu groaza cum unul din poltitsti a luat capul victimei si l-a bagat intr-o punga neagra, marcand apoi punga cu o pasta alba si dandu-i-o altuia care probabil avea un grad mai mare.

Am stat asa cam cinci minute, ingrozita, simtind un fior rece pe sirea spinarii, pastrandu-mi pozitia de statuie, fara sa-mi iau ochii de la scena crimei.

Teama cu care am privit totul m-a surprins. Mereu am considerat ca pot trece cu usurinta peste o astfel de scena, avand in minte capitolele sangeroase pe care le-am citit cu mult interes si pasiune, insa odata cu acea crima de la erajul trei mi s-a demonstrat ca fictiunea nu se compara cu realitatea.

Dupa ce mi-am revenit, am continuat sa supreveghez activitatea autoritatiilor pana cand …

Va urma…

Subiect: Re: Read or die Dum 24 Feb 2013, 19:58

e super fain ,chiar im place multt de tot ,mai ales descrierea în rest văd că e doar mister,și mersi că mai anuntat kiss

ce vreu sa mai spunn sa pui continuarea si sa ma anuti multa bafta in continuare a hug

Subiect: Re: Read or die Sam 02 Mar 2013, 21:49

Imi place foarte mult ideea kiss

( iubesc romanele politiste ;;)

) . Abia astept sa citesc continuarea , deci te rog sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol in love

.

Subiect: Re: Read or die Dum 03 Mar 2013, 12:22

Imi place cum ai inceput.Toata povestea este interesanta si iti spun mult succes la scris sper sa scri cat mai multe povesti la fel de bune ca aceasta. happy

Subiect: Re: Read or die Lun 11 Mar 2013, 18:49

Continua sa scri pentru ca devine din ce in ce mai interesant.:*

Subiect: Re: Read or die Lun 11 Mar 2013, 22:43

Hey, am venit si eu pe aici dap !

. Saraca fata, ce imagine i-a surprins privirea la etajul trei sad

, eu cred ca lesinam daca eram in locul ei. Ce pot sa spun sunt doar primele doua capitole, dar imi place. Astept sa vad ce se intampla in continuare, m-ai lasat in suspans. Sa ma anunti, te rog cand pui next.

Subiect: Re: Read or die Mier 13 Mar 2013, 20:51

Capitolul 3

Shinichi Kudo

Dupa ce mi-am mai revenit, am continuat sa supreveghez activitatea autoritatiilor pana cand …

Nu mi-a venit sa-mi cred ochilor ce am vazut. Eram mult prea uimita si, din nesiguranta, sau mai bine zis pentru ca nu voiam sa cred ca e un vis, m-am ciupit de brate in nenumarate randuri apoi mi-am dat usor peste frunte acoperindu-mi bretonul cu palma si punandu-mi cealalta mana la gura pentru a nu fi descoperita.

In fata mea, printre crapaturile din pereti, il puteam vedea cu usurinta in carne si oase pe detectivul Shinichi Kudo*, cel mai mare detectiv din Japonia, sau cel putin asa credeam in acel moment.

Purta un palton lung, negru, care ii acoperea corpul in intregime cu exceptia pocioarelor, unde ii puteam observa pantofii negri, luciosi ca si cum ar fi fost proaspat dati cu crema. Gulerul paltonului ii acoperea jumatate din fata, in timp ce palaria neagra de pe cap ii acoperea privirea.

In mod normal, daca as fi vazut un om imbracat asa pe strada, imediat as fi tras concluzia ca are ceva de ascuns fara sa-mi dau seama cine este, insa detectivul Shinichi Kudo avea propria lui semnatura, amprenta pe care nu ar putea sa o acopere decat daca ar purta o masca. I se putea observa ciudata cicatrice ce incepea in coltul ochiului stang, strabatand linia nasului si opringu-se undeva in spatele urechii drepte. Am auzit multe povesti despre aceasta cicatrice, dar cum detectivul prefera mai mereu sa ramana anonim, recunosc ca a fost destul de greu sa gasesc acele povesti, legende urbane.

Se spune ca avea acea cicatrice de la unul din primle sale cazuri, si ca un mafiot i-a taiat fata cu cutitul inainte ca otrava pe care detectivul i-a injectat-o sa-si fi facut efectul apoi el a refuzat o interventie chirurgicala pentru a-si salva aspectul.

Am continuat sa-l ptrivesc lung si obsesiv prin crapatura peretelui insa am observat, undeva in spatele detectivului, stand retras intr-un colt un baiat cam de aceeasi varsta cu mine. Era brunet si imbracat tot in negru, stand cu mainile in buzunare si cu fata plecata, scanand fiecare mic detaliu vizibil in scena crimei. Nimeni nu parea sa-i spuna nimic si crezand ca era doar un tip curios, ca mine de altfel, eram gata sa ies de acolo uitand de ceilalti politisti si de director.

M-am aplecat putin pentru a putea deschide usa micuta din perete insa aceasta era blocata. M-am panicat instantaneu crezand ca am ramas captiva intre peretii scolii. Am continuat sa fortez incuietoarea, nesiguranta punand stapanire pe mine si cateva picaturi te transpiratie facandu-si aparitia pe fruntea mea rozalie.
Realizand ca la etajul trei nu mai era nicio sansa de iesire, am urcat mai sus pe acea scara ruginita, continuand pana am ajuns la intrarea din pod. Eram destul de sigura, din ceea ce imi aminteam, ca daca voi reusi sa ajung in pod voi gasi cealalta iesire. Poate ca nu v-am spus, insa acele ,,tuneluri’’ din liceu aveau doua sensuri, ca benzile masinilor insa nu pe lungime ci pe inaltime.

Urcam din ce in ce mai incet, oboseala spunandu-si cuvantul. Traseul devenea din ce in ce mai greu de parcurs deoarece peste tot erau panze da paianjen, unele dintre ele avand si niste muste lipite si bineinteles asa-zisii tesatori. Praful inhalat ma facea sa tusesc in continuu, ochii inrosindu-mi-se si lacrimand. Incetul cu incetul hainele mi se agatau de orice cui micut sau bucata nefolositoare din jur rupandu-se cate putin. Uneori dadeam si de cate o treapta mai subreda decat celelalte sau chiar doua, trei lipsa.

Intr-un final mult asteptat am dat de usa care ducea la pod. Incuietoarea era si ea mare, ruginita si categoric neatinsa de ani buni. Mi-am frecat palmele dupa care am incercat sa deplasez zavorul. Prima data nu am reusit decat sa-l curat de praf, dupa care am impins cat am putut de tare insa nu am avut succes. Vazand ca incercarea mea nu da roade, din reflex m-am lasat pe spate, fiind obisnuita sa am un perete de sprijit in spate insa acesta nu exista, iar prin urmare m-am prabusit, picioarele mele dezlipindu-se de treptele scarii.

*Shinichi Kudo=detectiv Conan. Am luat doar numele, caracterul fiind total diferit de cel din anime. Singurul lucru comun este statutul de detectiv din Japonia.

Hey, dragelor! Ma bucur mult de tot ca ati trecut pe la ficul meu si sper sa nu va dezamagesc. Pentru asta va rog sa-mi lasati cat mai multe pareri pozitive sau negativa dar neaparat sincere.
Va pup kiss

Subiect: Re: Read or die Mier 13 Mar 2013, 20:58

Pfooaa Day! Cu capitolul asta m-ai dat pe spate! E genial! Bravo si astept next-ul b-) >:D< Hai pupici! :*

Subiect: Re: Read or die Mier 13 Mar 2013, 21:02

oau ce frumos ..abia astep sa pui continuare si mersi mult ca mai anuntat sper ca o vei face in continuare a hug

mult suces in continuare si abia astep urmatorul capitol

Subiect: Re: Read or die Mier 13 Mar 2013, 21:05

Hey, mersi ca m-ai anuntat! Mie una, mi-a placut acest capitol, descrii frumos si chiar m-ai facut si mai curioasa. Cine este acel detectiv, acel baiat? Ce o sa se intample cand se vor intalni? Ei bine, chiar vreau sa aflu. Nu pot sa cred ca detectivul a fost taiat fe fata, saracul! Astept sa vad ce se intampla in continuare. Sa ma anunti cand pui next. Pupici kiss

Subiect: Re: Read or die Vin 15 Mar 2013, 19:10

Heii. In primul rand iti multumesc pt anunt in love

.Imi place foarte mult ficul si abia astept sa vad ce va urma si mai ales ce va face baiatul misterios well? awesome right?

. Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol a hug

.

Subiect: Re: Read or die Sam 23 Mar 2013, 13:10

Capitolul 4

Inca un companion in drumul catre dreptate

Daisuke’ s point of view

Am profitat de agitatia creeata de acei politisti si m-am retras in spatele scolii, trecand neobservat prin multimea galagioasa de asa-zisii ,,elevi’’ ai liceului acela infect in care invatam. M-am rezemat usor de zidul exterior deschizand si rasfoind cu sfiala una din cartile cu final tragic din biblioteca mea personala.

Mi-am trecut mana prin par pentru a-mi indeparta suvitele din ochi, cand deodata am auzit un zgomot puternic venind din spate, in fundatura creeata de doi pereti si un gard din sarma unde candva erau tinuti cainii de paza ai liceului, cei care au sfarsit spintecati acum cativa ani.

Ca prima reactie, mi-am indreptat privirea spre acea fundatura insa realizand ca nu ma priveste ceea ce s-ar fi putut intampla, am continuat sa citesc fara vreo anumita urma de vina.

Dupa scurt timp am auzit niste gemete de durere venind din acel loc. Mi-am inchis cartea si am pasit lent in intuneric, inima batandu-mi mult mai tare. Mergeam cu mainile intinse inainte, fiindu-mi teama sa nu ma lovesc datorita intuneriului in care ma cufundam. Am atins gardul din sarma cercatendu-l si dandu-mi seama ca era intr-adevar o gaura mica in el, suficient de mica incat sa poata intra un caine.

Gandindu-ma ca probabil acolo nu era nimic mai mult decat un patruped sau orice alt fel de animal, m-am intors cu spatele in ideea de a parasi acel loc insa din nou am auzit acele gamete de durere care nu puteau veni din partea altcuiva decat a unui om.

Mi-am scos telefonul din buzunarul hanoracului luminand prin gaura gardului. Am observat cu greu o silueta feminina prabusita pe niste lazi subrede. Am remarcat stropi de sange pe trupul ei iar cu cat lumina se extindea am vazut sangele scurgandu-se din coltul gurii ei intre-deschise si din ochiul stang, acesta fiind deschis si lacrimand in acelasi timp.

Am ramas terifiat pierzandu-ma in privirea ei glaciara. Fata alba ca portelanul, ochii rosiatici invaluiti in sange, buzele vinetii ca doua petale negre ale unui trandafir, bratele zgariate si genunchii juliti. Hainele murdare si rupte. Aceasta era privelistea ce m-a intampinat odata sosit in fundatura aceea intunecata.

Am inghitit in sec, facand cativa pasi in spate dupa care mi-am scuturat capul incercand sa-mi scot acea imagine din cap, realizand intr-un final ce era defapt cu privirea aceea. Era defapt o privire ce exprima durere si teama, insa din cauza ranilor inghetase, fiind pierduta intr-un ocean de agonie cerand cu disperare ajutor din interior, unde simtea ca nu se mai poate face nimic.

Constient de faptul ca nu stiam daca acea fata mai traieste, si nici nu o puteam scoate prin acea gaura din gard, m-am intors in multime si am cerut ajutorul politistilor. L-a inceput acestia m-au privit cam sceptici la ceea ce le-am spus, unul dintre ei m-a impins, dar dupa ce au remarcat insistenta mea, si probabil nedorind sa-i alarmez pe ceilalti elevi, m-au urmat.

Ayu’s poin of view

Imi simteam corpul greu precum un bolovan. Inca tineam ochii inchisi si simteam o usoara durere de cap. Corpul meu era lispit de vlaga, simtindu-ma neputincioasa in fata oricui.

Incet, am deschis ochii zarind o fata cu pielea alba, parul lung si negru, avand o expresie faciala ingrijorata, stand pe un scaun langa mine, cu capul in pamant.

La inceput, nu am recunoascut-o. Imi parea familiara insa nu mi-am putut da seama cine era. Cand m-a vazut incercand sa ma ridic in sezut, fata ei s-a luminat, un zambet larg facandu-si aparitia pe chipul ei angelic.

-Ayu! a strigat aceasta imbratisandu-ma. Odata cu imbratisarea, mi-am amintit-o pe Mai, prietena mea.

Aceasta parea foarte fericita sa vada ca m-am trezit insa eu nu-mi aminteam aproape nimic, nici macar nu stiam locul in care ma aflam.

Mai mi-a povestit ca am fost gasita de niste politisti dupa ce am suferit o cazatura in urma careia m-am lovit la cap. Am stat in spital doua luni, timp in care directorul a tinut acest aveniment ascuns, pentru a nu-i alarma pe ceilalti elevi.

-Ayu, de ce nu mi-ai zis ca ai prieten?

Cuvintele ei m-au sursprins, facandu-ma sa ma intreb cate s-au intamplat in acest timp in care am fost inconstienta. I-am spus ca nu am un prieten, acesta fiind ultimul lucru care m-ar interesa vreodata insa ea m-a contrazis:

-In fiecare zi in care veneam la tine, vedeam un baiat care iesea din camera ta. Ma uitam dupa el cand pleca, parea destul de trist.

Dupa aceea nu am stiu ce sa spun. Eram o persoana sociabila, vorbeam cu toata lumea insa nu ma atasam de nimeni. Nu-mi puteam da seama cine ar veni la mine la spital. M-am gandit la baiatul acela care statea in spatele detectivului, mi-am imaginat ca era posibil sa ma fi vazut, insa slabe sanse.

-Dupa cateva zile-

Mergeam neputincioasa pe holul scolii. Treceam cu usurinta printre ceilalti elevi, printre celalalte fete necunoascute din scoala. Imi purtam uniforma cu acelasi dezinteres ca de fiecare data, strangand cu putere cartile in brate.

Accidentul acela m-a marcat putin, nu mai aveam aceeasi incredere in mine, aceeasi dorinta de invidualitate, insa nici nu am devenit fata timida din spatele clasei. Pur si simplu nu ma mai simt in siguranta. Am sentimentul ca pot fi ranita oricand si faptul ca stiu ca cineva m-a vizitat la spital fara sa stiu cine era ma face sa fiu mult mai precauta. Poate e din cauza ca am citit prea multe romane politiste, insa cand cineva vrea sa stie daca esti bine, poti fi sigura ca acea persoana stie ceva despre tine, si niciodata tu nu poti stii ce vrea defapt.

-Dupa ore-

Odata terminate orele, am vrut sa vad ce s-a intamplat cu intrarea aceea secreta. M-am intors in spatele scolii, cautatnd fereastra sub care se afla usa aceea micuta insa…Nu mai era nicio fereastra. Intregul perete era acoperit cu ciment uscat.

Micul meu secret a fost descoperit. Nu mai puteam strabate scoala dupa bunul plac asa cum obisnuiam in urma cu cativa ani. Eram dezamagita. Regretam faptul ca am fost neatenta si i-am lasat sa-mi descopere trecatoarea. Desi nu foloseam aceste tuneluri decat in cazul in care in scoala se intampla ceva interesant, cum a fost la inceput cu acel caz foarte cuidat in care cainii au avut de suferit, simteam ca am pierdut ceva.

Am inchis ochii si mi-am scuturat capul. Stiam ca asta nu este decat un mic obstacol ce va fi oricum depasit. Problema era crima de la etajul trei! In scoala, absolut nimeni nu discuta despre acest subiect, ceea ce inseamna ca directorul l-a tinut ascuns.

M-am intors, privind cerul senin, gandindu-ma la cine ar fi putut fi victima. Oricat ma straduiam, nu-mi puteam aminti ca cineva din scoala sa poarte un pulover galben. In uniforma noastra aveam camasi si sacouri, profesorii erau imbracati asemanator cu exceptia…

- Watanaba Shouta, pe el l-au ucis.

Auzind asta, simturile mi s-au ascutit, am ciulit bine urechile si am deschis ochii. Mi-am indreptat privirea spre directia din care am auzit. Acolo am vazut un…

Subiect: Re: Read or die Sam 23 Mar 2013, 13:22

Uuuuuu Day! ^-^ I like it ! Imi creste interesul cu fiecare capitol.Si reusesti sa ne ti si in suspans ;;)

"Acolo am vazut un… " un ceeee?
Cat mai repede cu next-ul! hi!

Subiect: Re: Read or die Sam 23 Mar 2013, 16:32

Buna, buna. :) Ai cerut o critica, asa ca iata-ma.

Descriere: imi place ca nu te axezi numai pe ea, ca oscilezi intre naratiune si descriere. As vrea totusi sa accentuezi in anumite momente sentimentele personajelor. Spre exemplu, atunci cand Ayu a vazut scena aceea cu cadavrul nu te-ai legat prea tare de ceea ce i-a provocat ei imaginea. Nu mi-ai spus prea multe despre cum a reactionat, despre ce-a fost in mintea si-n sufletul ei atunci. De asemenea, in momentul cand ea a cazut in acea gaura, groapa, ceo fi fost, nu ai dat prea multe amanunte. Pluc ca, apoi, ea s-a trezit la spital dupa ce trecusera doua luni. Ea era inconstienta, ok, dar si fi putut sa scrii macar un capitol din punctul de vedere al baiatului care o tot vizita, ai fi adus evenimentele putin la zi si ai fi putut sa povestesti cum sta treaba, cum reactionasera celelalte personaje dupa acel incident, cum nimeni nu parea sa observe disparitia celui care tocmai murise etc. Nu zic ca nu-i bine, nu, caci ai un stil de a scrie bun, insa trebuie sa te gandesti sa scrii mai mult. Nu irosi ceea ce ai, creeaza un scenariu cat mai complex cu putinta, nu simplifica prea mult lucrurile.

Actiune: imi place cum dezvolti evenimentele, dar, cum am spus si mai sus, ai putea sa mai gasesti intamplari pe care sa le povestesti si care sa se petreaca in intervalul de timp ce se scurge intre evenimentele principale ale actiunii tale. Ideea este sa ma tii mereu in priza si sa nu-mi dai ocazia sa ma obisnuiesc cu felul de a fi al unui personaj. Ai suspans, insa surprinde-ma si prin actiunile personajelor.

Dialog: este bun, nu ai replici multe, iar cele existente sunt bine plasate. Nu am ce comenta aici.

Idee: mi se pare tare interesanta. Ma dau in vant dupa cartile politiste, iar felul tau de a nara mi se pare cu adevarat ceva. Reusesti sa ma faci sa vreau sa citesc tot si tot mai mult, ceea ce e bine. De asemenea, adaugi aspecte noi destul de des. Surprinde-ma, am mai spus asta, dar ma voi repeta ca sa intelegi mai bine, fa-ma sa ma gandesc de doua ori inainte de a zice personajul x trebuie sa fi facut asta sau personajul y este acolo. Uimeste-ma, dar ai grija sa nu ajungi sa te contrazici singura, caci am mai vazut astfel de cazuri la alte persoane.

Titlu: imi place. Nu inteleg foarte bine care este legatura sa cu ficul in sine, dar au trecut abia 4 capitole, deci mai e timp berechet. Cred ca se va ridica la inaltimea asteptarilor.

Estetica: aici nu imi place. Paragrafele tale au unul, doua randuri, lucru destul de incomod cand ma apuc sa citesc. Fa paragrafe mai lungi, de cel putin cinci sau sase randuri si-ai sa vezi ca va arata altfel, asezarea in pagina va fi mult mai frumoasa. Imi place ca scrii numarul si numele capitolelor cu un alt font, dar foloseste fontul cu o marime mai mare, va arata si mai bine.

Greseli de tastare/ ortografie:
Am vazut intr-unul din capitole o greseala frecventa, la verbul "a crea". Acesta se conjuga asa: eu creez, tu creezi, el creeaza, noi cream, voi creati, ei creeaza. Iti dau un sfat, atunci cand nu stii daca sunt unul sau doi de "i" conjuga in paralel verbul "a lucra". Atunci cand "a lucra" are "e", "a crea" are doi de "e", iar cand "a lucra" nu are niciun "e", atunci " a crea" are numai unul. De asemenea, am vazut ca ai mici probleme cu timpurile verbale, mai folosesti prezentul in combinatie cu mai mult ca perfectul sau cu perfectul simplu. Ori folosesti trecutul, ori prezentul, nu alterna cu ele, deoarece devine enervant la un moment dat.

Si cam asta ar fi. Sper sa iti fie de ajutor. Spor la scris in continuare. :)

Subiect: Re: Read or die Mar 26 Mar 2013, 08:42

Buna, Day! hi!

Iata ca am trecut si eu pe aici happy

Ca de obicei, ai facut tu o nefacuta si m-ai surprins lough

Mi-au placut mult primele 4 capitole, insa presimt ca vor urma multe alte traznai heh

Te pupa Clau kiss

si sa-mi spui cand pui next-ul kiss

Subiect: Re: Read or die Mar 26 Mar 2013, 20:53

Konychiwa!
Un ce? Un ce? Un ce?
Pe bune... Deci imi plac fic-urile politiste, si imi place cum te axezi pe subiect- nu ca mine.
O.K. astept nextul, bine? Plz sa ma anunti.
Sayonara!

Subiect: Re: Read or die Mier 27 Mar 2013, 22:19

day uite o lauda din partea mea...este tare frumos ai o imaginatie bogata ..continua poveste si apropro nu uita sa ma mai anuti..asa..si ce sa zic in concluzie felicitari apoi oau e dragut si la final ei pai vreau nestu

Subiect: Re: Read or die Mar 02 Apr 2013, 16:09

Capitolul 5

Arhive ascunse

Acolo am vazut un baiat cu parul saten si ochii negrii. Purta uniforma scolii si statea in dreptul meu, privindu-ma indiferent. L-am auzit tare si clar. A spus ca cel care a fost ucis a fost profesorul Watanaba Shouta. Nu puteam fi sigura de informatia pe care mi-a dat-o. Nu-l cunosteam si nu puteam avea incredere in el. Nu stiam ce sa-i spun, cum sa-i raspund. L-am privit insistent in speranta ca va rupe tacerea dintre noi. Nu ma asteptam la o conversatie amicala, voiam doar sa-mi spuna motivul pentru care facea aceasta afirmatie.

-Vad ca ai iesit din spital…a spus el sec, analizandu-ma din priviri.

Din nou, m-a luat prin surprindere. Ma simteam ca o prada incoltita. Desi el nu parea deloc amenintator, fiecare lucru minor pe care il spunea ma facea sa-l consider un adversar, asta pentru ca stia mai multe decat mine.

- De unde stii? L-am intrebat in speranta ca il voi face sa creada ca mi-a captat interesul, facandu-l probabil sa ma considere o simpla fata usor de impresionat si neglijenta.

- Te-am gasit dupa ce ai cazut. M-am simtit responsabil, nu stiu de ce. Nu aveam nicio vina, insa am continuat sa te vizitez apoi m-am intrebat cum ai ajuns acolo.

Am ramas nemiscata. Simteam ca am inghetat. Imi era foarte greu sa gasesc o continuare a acestui dialog. Nu aflasem ceea ce doream, insa nici ce mi-a spus el nu consideram ca poate fi trecut cu vederea. Doream sa-i multumesc pentru ce a facut, insa mi se parea complicat. Nu intelegeam de ce se simtea vinovat sau de ce fapta lui ma facea sa ma simt atat de prost. Am inghitit in sec si mi-am intors privirea. L-a inceput nu ma interesa neaparat asta, eu l-am intrebat defapt de unde stie cine a fost ucis. Ii eram recunoasatoare ca m-a ajutat, dar si putin coplesita de ideea ca m-a vizitat. Am murmurat un ,,multumesc’’ si am incercat sa-l ocolesc.

- Doar atat? Si eu care credeam ca vrei sa aflii mai multe despre crime…

* Sa aflu mai multe despre crime? Pentru asta am citit atatea carti. Eu nu vreau sa aflu, eu stiu. Singurul lucru pe care vreau sa-l aflu este de unde stii tu atatea, insa nici prin cap nu-mi trece sa te intreb direct. *

Drept cine ma lua tipul acela? Mi-am continuat drumul dorind sa ajung la biblioteca. Eram constienta ca ma va urmari, era mai mult decat evident, insa ceea ce el nu stia era ca biblioteca nu e plina numai de carti. La prima vedere parea doar o incapere cu extrem de multe rafturi, cateva mese pentru cei care nu citeau acasa si un numar limitat de computere, dar ca de obicei aveam un noroc chior. In clasa a zecea am spart o vaza cu flori iar bibliotecara m-a pus sa matur. Cand m-am dus spre debara sa caut o matura, am avut placuta surpriza de a observa niste trepte ce coborau sprea o alta usa. Acolo am gasit alte cateva rafturi pline nu numai de carti. Mi-am bagat nasul si am descoperit diverse arhive, documente, harti, fise ale elevilor si ale profesorilor, tot ce tinea de scoala in urma cu multi ani inainte. Era destul de ciudat sa descopar asa ceva tocmai intr-o incapere aproape de debara, gandindu-ma ca aceste hartii ar trebui pastrate intr-o arhiva sau asa ceva, insa se pare o incapere de 30 m patrati era suficienta.

Ca de obicei, am asteptat ca bibliotecara sa isi mai aduca niste cafea apoi am intrat, inchizand usa in urma mea. Am pasit cu viteza printre rafturile cu carti, am ocolit mesele ale caror scaune erau asezate neglijent astfel incat mi-au ingreunat trecerea, am coborat scarile si am ajuns in fata usii. Am privit lung spre usa din lemn de stejar apoi am incercat sa o deschid. Am avut o senzatie de déjà vu ca atunci cand incercam sa deschid trapa de la pod. Incuietoarea era blocata.

Ca de fiecare data, primul meu impuls a fost sa iau ceva si sa lovesc incuietoarea insa m-am gandit mai bine si am inceput sa caut prin ghiozdan. In unul din buzunarele micute am gasit o agrafa de par neagra. Am indoit-o la unul din capete si am introdus-o cu grija in broasca cheii, sperand sa nu se rupa. Nu am reusit din prima sa deschid usa, insa, avand in vedere incapatanarea mea, am rupt fiecare agrafa pana am deschis usa aceea. Am intrat cu viteza, lasand usa intre-deschisa in urma mea. Am tusit la contactul cu praful intins pe fiecare raft, intre fiecare carti si regretam faptul ca aceasta incapere nu avea macar o fereastra.

Inaintand, m-am uitat dupa documentele din anii trecuti, cautand fisa profesorului Watanaba Shouta. Eu nu stiam prea multe despre el, nu stiam nici ce materie preda. Il cunosteam doar din vedere, era barbatul acela scund si maruntel, avea parul rasfirat, brunet, tenul de culoare deschisa si avea un mers ciudat, leganat. Parea genul acela de om peste care nu a dat norocul, nu arata ca-si iubeste viata sau ca o traieste din plin. Niciodata nu l-am vazut zambind, vesel sau vorbind cu cineva. Nu saluta pe nimeni si mereu mergea cu capul in pamant, purtand catalogul sub brat, neacordand atentie persoanelor din jur.

Cautand fisele necesare, un dosar mi-a atras atentia. Iesise din rand cu celelalte, evidentiindu-se si prin culoarea rosie. Din pacate, era pe unul din rafturile de sus, cu mult peste inaltimea mea. M-am ridicat pe varfuri, am sarit, insa fara succes. M-am intors dorind sa caut ceva pe care m-as putea urca, macar un scaun micut, asa as fi ajuns intr-un final.

Cand mi-am intors privirea, l-am vazut ,spre uimirea mea, pe acel baiat. Statea in fata mea, privindu-ma insistent cu una din maini in buzunar, iar cealalta era indreptata spre mine, in ea fiind dosarul rosu.

-Asta cautai? m-a intrebat cu subinteles, un zambet siret facandu-si aparitia pe chipul lui.

Subiect: Re: Read or die Mar 02 Apr 2013, 16:11

HeyHey. Hai ca am reusit intr-un sfarsit sa iti citesc capitolul.Trecem direct la subiect. Mie imi place ce scri. Si nu spun asta doar pentru ca suntem colege. Cel mai mult mi-a placut asta

Citat :

Sa aflu mai multe despre crime? Pentru asta am citit atatea carti. Eu nu vreau sa aflu, eu stiu.

M-a dus cu gandul la tine citind carti politiste. Pot spune ca si fraza asta

Citat :

Am tusit la contactul cu praful...

m-a dus cu gandul la tine cum tusesti. Oricum fic-ul e interesant. Ai idei si sti cum sa le folosesti.

Astept next-ul si sa fie clar ca eu sunt prima care va fi anuntata!!!
ByeBye!!

Subiect: Re: Read or die Mar 02 Apr 2013, 16:41

Konychiwa!
Hai ca am reajuns pe la tine pe la fic.
Mndea... Nu am gasit nici o portita in afara de trei cuvinte scrise gresit...
Nu mai suport!!!! In fine, nu conteaza...
Imi place cum descrii (again aceeasi poveste), si parca ma transpui in acea actiune, nu ca mine care pare totul atat de superficial si de artificial.
Abia astept nextu' si vreau sa ma anunti.
Sayonara!