oau dar ce fain ,ee stai un pic am o intrebare mai persoanlă fata cu căciuala verde cu cine va fi împreună ? în rest not comentari ,e perfect abia astep partea a doaua

Hey scumpa !
Imi place acest inceput misterios.
Desii la inceput pare banal si neinsemnat, are niste lucruri su subinteles care dezvaluie putin continuarea. Sper sa nu ma insel in privinta asta, dar cred ca acest fic se va baza si pe detectivi, cazuri...oricum va fi mister !
Vreau sa punctez si faptul ca ai descris in multe cuvinte cuprinzatoare o clipa care in mod real trece repede, fara sa o savurezi sa zic asa.
Mai sunt mici greseli pe aici pe dincolo, insa nimeni nu-i perfect !
Sa ma anunti cand aduci nextul !
Bye !

e super fain ,chiar im place multt de tot ,mai ales descrierea în rest văd că e doar mister,și mersi că mai anuntat ce vreu sa mai spunn sa pui continuarea si sa ma anuti multa bafta in continuare

Imi place foarte mult ideea ( iubesc romanele politiste ) . Abia astept sa citesc continuarea , deci te rog sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol .

Imi place cum ai inceput.Toata povestea este interesanta si iti spun mult succes la scris sper sa scri cat mai multe povesti la fel de bune ca aceasta.

Continua sa scri pentru ca devine din ce in ce mai interesant.:*

Hey, am venit si eu pe aici . Saraca fata, ce imagine i-a surprins privirea la etajul trei , eu cred ca lesinam daca eram in locul ei. Ce pot sa spun sunt doar primele doua capitole, dar imi place. Astept sa vad ce se intampla in continuare, m-ai lasat in suspans. Sa ma anunti, te rog cand pui next.

Pfooaa Day! Cu capitolul asta m-ai dat pe spate! E genial! Bravo si astept next-ul b-) >:D< Hai pupici! :*

oau ce frumos ..abia astep sa pui continuare si mersi mult ca mai anuntat sper ca o vei face in continuare mult suces in continuare si abia astep urmatorul capitol

Hey, mersi ca m-ai anuntat! Mie una, mi-a placut acest capitol, descrii frumos si chiar m-ai facut si mai curioasa. Cine este acel detectiv, acel baiat? Ce o sa se intample cand se vor intalni? Ei bine, chiar vreau sa aflu. Nu pot sa cred ca detectivul a fost taiat fe fata, saracul! Astept sa vad ce se intampla in continuare. Sa ma anunti cand pui next. Pupici

Heii. In primul rand iti multumesc pt anunt .Imi place foarte mult ficul si abia astept sa vad ce va urma si mai ales ce va face baiatul misterios . Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol .

Capitolul 4

Inca un companion in drumul catre dreptate

Daisuke’ s point of view

Am profitat de agitatia creeata de acei politisti si m-am retras in spatele scolii, trecand neobservat prin multimea galagioasa de asa-zisii ,,elevi’’ ai liceului acela infect in care invatam. M-am rezemat usor de zidul exterior deschizand si rasfoind cu sfiala una din cartile cu final tragic din biblioteca mea personala.

Mi-am trecut mana prin par pentru a-mi indeparta suvitele din ochi, cand deodata am auzit un zgomot puternic venind din spate, in fundatura creeata de doi pereti si un gard din sarma unde candva erau tinuti cainii de paza ai liceului, cei care au sfarsit spintecati acum cativa ani.

Ca prima reactie, mi-am indreptat privirea spre acea fundatura insa realizand ca nu ma priveste ceea ce s-ar fi putut intampla, am continuat sa citesc fara vreo anumita urma de vina.

Dupa scurt timp am auzit niste gemete de durere venind din acel loc. Mi-am inchis cartea si am pasit lent in intuneric, inima batandu-mi mult mai tare. Mergeam cu mainile intinse inainte, fiindu-mi teama sa nu ma lovesc datorita intuneriului in care ma cufundam. Am atins gardul din sarma cercatendu-l si dandu-mi seama ca era intr-adevar o gaura mica in el, suficient de mica incat sa poata intra un caine.

Gandindu-ma ca probabil acolo nu era nimic mai mult decat un patruped sau orice alt fel de animal, m-am intors cu spatele in ideea de a parasi acel loc insa din nou am auzit acele gamete de durere care nu puteau veni din partea altcuiva decat a unui om.

Mi-am scos telefonul din buzunarul hanoracului luminand prin gaura gardului. Am observat cu greu o silueta feminina prabusita pe niste lazi subrede. Am remarcat stropi de sange pe trupul ei iar cu cat lumina se extindea am vazut sangele scurgandu-se din coltul gurii ei intre-deschise si din ochiul stang, acesta fiind deschis si lacrimand in acelasi timp.

Am ramas terifiat pierzandu-ma in privirea ei glaciara. Fata alba ca portelanul, ochii rosiatici invaluiti in sange, buzele vinetii ca doua petale negre ale unui trandafir, bratele zgariate si genunchii juliti. Hainele murdare si rupte. Aceasta era privelistea ce m-a intampinat odata sosit in fundatura aceea intunecata.

Am inghitit in sec, facand cativa pasi in spate dupa care mi-am scuturat capul incercand sa-mi scot acea imagine din cap, realizand intr-un final ce era defapt cu privirea aceea. Era defapt o privire ce exprima durere si teama, insa din cauza ranilor inghetase, fiind pierduta intr-un ocean de agonie cerand cu disperare ajutor din interior, unde simtea ca nu se mai poate face nimic.

Constient de faptul ca nu stiam daca acea fata mai traieste, si nici nu o puteam scoate prin acea gaura din gard, m-am intors in multime si am cerut ajutorul politistilor. L-a inceput acestia m-au privit cam sceptici la ceea ce le-am spus, unul dintre ei m-a impins, dar dupa ce au remarcat insistenta mea, si probabil nedorind sa-i alarmez pe ceilalti elevi, m-au urmat.

Ayu’s poin of view

Imi simteam corpul greu precum un bolovan. Inca tineam ochii inchisi si simteam o usoara durere de cap. Corpul meu era lispit de vlaga, simtindu-ma neputincioasa in fata oricui.

Incet, am deschis ochii zarind o fata cu pielea alba, parul lung si negru, avand o expresie faciala ingrijorata, stand pe un scaun langa mine, cu capul in pamant.

La inceput, nu am recunoascut-o. Imi parea familiara insa nu mi-am putut da seama cine era. Cand m-a vazut incercand sa ma ridic in sezut, fata ei s-a luminat, un zambet larg facandu-si aparitia pe chipul ei angelic.

-Ayu! a strigat aceasta imbratisandu-ma. Odata cu imbratisarea, mi-am amintit-o pe Mai, prietena mea.

Aceasta parea foarte fericita sa vada ca m-am trezit insa eu nu-mi aminteam aproape nimic, nici macar nu stiam locul in care ma aflam.

Mai mi-a povestit ca am fost gasita de niste politisti dupa ce am suferit o cazatura in urma careia m-am lovit la cap. Am stat in spital doua luni, timp in care directorul a tinut acest aveniment ascuns, pentru a nu-i alarma pe ceilalti elevi.

-Ayu, de ce nu mi-ai zis ca ai prieten?

Cuvintele ei m-au sursprins, facandu-ma sa ma intreb cate s-au intamplat in acest timp in care am fost inconstienta. I-am spus ca nu am un prieten, acesta fiind ultimul lucru care m-ar interesa vreodata insa ea m-a contrazis:

-In fiecare zi in care veneam la tine, vedeam un baiat care iesea din camera ta. Ma uitam dupa el cand pleca, parea destul de trist.

Dupa aceea nu am stiu ce sa spun. Eram o persoana sociabila, vorbeam cu toata lumea insa nu ma atasam de nimeni. Nu-mi puteam da seama cine ar veni la mine la spital. M-am gandit la baiatul acela care statea in spatele detectivului, mi-am imaginat ca era posibil sa ma fi vazut, insa slabe sanse.

-Dupa cateva zile-

Mergeam neputincioasa pe holul scolii. Treceam cu usurinta printre ceilalti elevi, printre celalalte fete necunoascute din scoala. Imi purtam uniforma cu acelasi dezinteres ca de fiecare data, strangand cu putere cartile in brate.

Accidentul acela m-a marcat putin, nu mai aveam aceeasi incredere in mine, aceeasi dorinta de invidualitate, insa nici nu am devenit fata timida din spatele clasei. Pur si simplu nu ma mai simt in siguranta. Am sentimentul ca pot fi ranita oricand si faptul ca stiu ca cineva m-a vizitat la spital fara sa stiu cine era ma face sa fiu mult mai precauta. Poate e din cauza ca am citit prea multe romane politiste, insa cand cineva vrea sa stie daca esti bine, poti fi sigura ca acea persoana stie ceva despre tine, si niciodata tu nu poti stii ce vrea defapt.

-Dupa ore-

Odata terminate orele, am vrut sa vad ce s-a intamplat cu intrarea aceea secreta. M-am intors in spatele scolii, cautatnd fereastra sub care se afla usa aceea micuta insa…Nu mai era nicio fereastra. Intregul perete era acoperit cu ciment uscat.

Micul meu secret a fost descoperit. Nu mai puteam strabate scoala dupa bunul plac asa cum obisnuiam in urma cu cativa ani. Eram dezamagita. Regretam faptul ca am fost neatenta si i-am lasat sa-mi descopere trecatoarea. Desi nu foloseam aceste tuneluri decat in cazul in care in scoala se intampla ceva interesant, cum a fost la inceput cu acel caz foarte cuidat in care cainii au avut de suferit, simteam ca am pierdut ceva.

Am inchis ochii si mi-am scuturat capul. Stiam ca asta nu este decat un mic obstacol ce va fi oricum depasit. Problema era crima de la etajul trei! In scoala, absolut nimeni nu discuta despre acest subiect, ceea ce inseamna ca directorul l-a tinut ascuns.

M-am intors, privind cerul senin, gandindu-ma la cine ar fi putut fi victima. Oricat ma straduiam, nu-mi puteam aminti ca cineva din scoala sa poarte un pulover galben. In uniforma noastra aveam camasi si sacouri, profesorii erau imbracati asemanator cu exceptia…

- Watanaba Shouta, pe el l-au ucis.

Auzind asta, simturile mi s-au ascutit, am ciulit bine urechile si am deschis ochii. Mi-am indreptat privirea spre directia din care am auzit. Acolo am vazut un…

Uuuuuu Day! ^-^ I like it ! Imi creste interesul cu fiecare capitol.Si reusesti sa ne ti si in suspans
"Acolo am vazut un… " un ceeee?
Cat mai repede cu next-ul!

day uite o lauda din partea mea...este tare frumos ai o imaginatie bogata ..continua poveste si apropro nu uita sa ma mai anuti..asa..si ce sa zic in concluzie felicitari apoi oau e dragut si la final ei pai vreau nestu