Salut!
Stii cine sunt?...
Aha da,asa e,nu-ti prea pasa. Probabil te intrebi chiar acum cum de ai ajuns aici si cum de inca mai citesti ceea ce eu scriu?!
Sa inteleg ca totusi te intereseaza cine sunt? Nu am spus-o eu, doar ca tu insisti sa citesti asta, deci iti pasa. Oricum si daca nu ti-ar fi pasat...ce-mi pasa mie ca nu-ti pasa tie? Eu nu sunt aici sa te judec, nici sa-ti dau lectii de viata, nici sa-ti arat tie cat sunt de inteligenta, caci nu sunt! Pur si simplu asta stiu sa fac, asta imi place sa fac, sa scriu. Intr-o lume in care esti judecat daca incerci sa vezi lucrurile in felul tau, asta e singurul lucru care mi-a mai ramas de facut.
Nu scriu ca sa dau lectii cuiva sau sa arat cat de buna sunt la asta pentru ca doar tu poti sa hotarasti cat de buna sunt. Vad tot ce se intampla in jurul meu, vad cum lumea se duce de rapa fara ca macar sa aibe habar ce e aia rapa.Poate ca asta e modul meu de a ma revolta, modul meu de a spune ca sunt cineva si ca merit sa fiu auzita pentru ca eu chiar am ceva de spus. Nu sunt genul de pustoaica pe care o fascineaza hainele, baietii si barfele. As da oricand un baiat pe o carte. De ce? Cartile nu ranesc. Cartile nu te mint in fata si pentru ele esti singurul lor univers atunci cand le descoperi lumea fila cu fila.
Aha,da,uitasem. Eu sunt Dara, am 17 ani si lumea mea e aici, in cuvinte, in propozitii pentru ca aici nu pot fi judecata pentru nimic mai mult de cat pentru ceea ce scriu. Am si eu niste ambitii, niste idealuri in care cred, insa nu parasesc realitatea pentru a le atinge, nu calc pe nimeni in picioare, caci fiecare are idealurile lui si s-ar putea sa ajung eu cea calcata. Fac tot ceea ce fac si ce-mi place pentru ca sunt exact asa cum sunt.
Si poate inca te intrebi ce caut eu aici?!..Sincer? Nici macar eu nu stiu asta. Un singur lucru il stiu sigur: asta imi place sa fac si indiferent daca tie iti place sau nu asta o sa fac si de acum inainte pentru ca mi-am dat seama ca soarele straluceste si dincolo de nori!
In concluzie, fie ca iti place sau nu, o sa auzi mult mai des de mine de acum inainte.

Deci imi place maxim ironia cu care tu descrii unele chestii! Esti geniala, ti-am mai spus-o si o s-o fac din nou! Again and again!
Ai dreptate, lumea se duce de rapa si nici macar nu stie ce e aia rapa. Mi-a placut mult acesta propozitie, ca si altele din creatiile tale. Sper ca vei mai posta in curand ceva pe aici. Te pup!

Multumesc pentru aprecieri! Venind din partea ta sunt adevarate comori! Ironia si sarcasmul sunt felul meu de ai fi; sunt lucrurile prin care eu traiesc! O sa postez cat de des o sa pot! Pupici!

Buna din nou!
Se pare ca pana la urma cuiva ii pasa de zarzavaturile pe care le scriu eu pe aici. Oricum, sa trecem la subiect! Toti avem in jurul nostru oameni destepti, dar si oameni pentru care dama de trefla e singura carte citita. Eu am „norocul” de a avea in preajma mea oameni care sunt din ce in ce mai buni la a fi din ce in ce mai prosti. Nu judec, caci nici eu nu sunt perfecta, dar prietene, una e sa fi prost si sa te crezi destept, alta e sa fi destept si sa te crezi prost. Pentru ei e acelas lucru. Ei si cand sunt destepti sunt prosti! Am inteles, viata ar fi plictisitoare fara ei, dar nu am inteles de ce nu avem dreptul sa ne plictisim.
Am obosit sa incerc sa ii inteleg sau sa-i invat ceva, deci m-am hotarat sa-i bag in ceata! Cine ma cunoaste stie ca ador sa bag lumea-n ceata. E greu ca cineva sa ma inteleaga. Sunt simpla si totodata al naibi de complicata. Sunt ca mancarimea-insistenta. Sunt ca un taifun- vin, fac totul praf si plec cu un „Eahh..ce-mi pasa!” !
Nici macar eu nu am inteles de ce exista asemenea specimene, dar cred ca am inteles ca fara ei s-ar plictisi cei din jur. Nu inteleg cum de stiu inca sa respire, dar inteleg ca respiratul e un instinct. Am inteles ca omul e fiinta superioara, dar nu am inteles de ce ei sunt oameni!
In concluzie, nu inteleg de ce nu inteleg nimic, dar am inteles tot ce-am inteles!

Bună, bună! Am citit asta și pe blog parcă, dar tot mi-a plăcut groaznic de tare! Mereu mă uimești prin afirmațiile pe care le faci. Niciodată nu zici ce m-aș aștepta să spui de fapt. Surprinzătoare mică!
Abia aștept următoarea ta postare!
Să mă anunți!
Apropo, nu mai ai un topic deschis? Din câte știu eu, la această categorie trebuie să postăm în același topic. Am observat că așa se face. Nu-ți face griji, voi anunța un moderator să ți-l mute sau în caz că greșeșc să mă informez mai bine.
Kiss, kiss.

Hello my friend!
Azi m-am gandit sa abordez un subiect care ne da tuturor batai de cap, si anume iubirea. N-am nici cea mai vaga idee de ce m-am lasat convinsa sa abordez un asemenea subiect, dar ca de obicei am ceva de spus desprea asta. Serios acum, eu am ceva de spus despre orice. Oricum toti se asteapta sa folosesc cuvinte pompoase si sa o dau in sensibilitate, dar stiu cateva persoane care stiu ce urmeaza!
Ohh Doamne, cred c-o sa vomit de la atata iubire! Toata lumea iubeste pe toata lumea, dar cand e vorba de demonstrat...Fiu-fiu! Fiu-fiu! Toti suntem buni la vorbe. Au unii niste texte ieftine pe care le folosesc si pe care creierul lor, cu ale sale 2 circumvolutiuni, maxim, le proceseaza ca fiind extraordinare si dezastruos de impresionante, dar pune pe unul din ei sa cumpere un buchet de flori si s-ar putea sa ai o surpriza! Si pana la urma cum sa mai creada cineva in iubire cand toti sunt interesati in domeniul asta? Frumusete, inteligenta, perspicacitate, dexteritate, gratie, senzualitate, mister si chiar si bani, masini si/sau casa, toate acestea sunt motive; motive care demonstreaza intereseul. Toti avem un interes atunci cand iubim, deci iubirea e doar un scut pentru a ascunde interesele!
Nu am pretentia ca cineva sa ma iubeasca, dar totusi, daca tot vrei sa faci asta nu te mai ascunde dupa cuvinte si spune-mi adevaratul motiv pentru care incredibila ta iubire imi ineaca viata!
In concluzie, decat sa ma iubesti prefacut, mai bine uraste-ma sincer!

Uuu!! Ce-mi place:>
Ai dreptate in privinta iubirii, aceasta nu prea mai exista in zilele noastre din cauza simplului fapt ca ea nu aduce beneficii, ci mai degraba dezastre. Sa fim seriosi, toti se folosesc de iubire pentru propria persoana. In zilele noastre, nu te mai mira daca o sa auzi o fata spunand "In curand va fi Valentine's day, trebuie sa ma combin". E o ipocrizie din partea lor, dar cine poate spune ca nu au voie?:-j
Oricum, iti ador articolul, sper ca vei aduce inca unul cat mai repede.

Pot mărturisi cu mâna pe inimă că din tot ce am citit scris de tine până acum, această postare este preferata mea! O ador în principal pentru că este atât de adevărată! Dar iubesc aceste fraze extrem de muult:
1. Au unii niste texte ieftine pe care le folosesc si pe care creierul lor, cu ale sale 2 circumvolutiuni, maxim, le proceseaza ca fiind extraordinare si dezastruos de impresionante, dar pune pe unul din ei sa cumpere un buchet de flori si s-ar putea sa ai o surpriza!
2.In concluzie, decat sa ma iubesti prefacut, mai bine uraste-ma sincer!
Ești un geniu! Sincer, vorbind bineînțeles.
Abia îți așteptăm următoarea postare!
Kiss, kiss.

Da, da, da, de trei ori da si mergi mai departe! Doamnee, ma indragostesc de ceea ce scrii, ma omori, tu si alte cateva persoane de pe aici v-ati pus in gand sa ma faseti sa vreau sa citesc mai mult si sa nu am ce, ai? Las' ca va vin eu voua de hac. (D) Inca o data m-ai uimit si mi-ai readus un zambet rautacios pe buze. Spor la scris in continuare. Te pup. :*

Perfectiune in ochi de copil

Buna prieteni!
Cred ca fiecare dintre noi are momentele lui de tristete, de melancolie, momente in care tindem sa ne despartim de pamant si sa aspiram la fericirea suprema, la eternitatea plina de lumina, la Paradisul infinit...insa cati dintre noi se gandesc si la consecinte? Tindem spre perfectiunea lumi de dincolo de soare, insa nu avem puterea de a vedea ca lumea de langa noi e mai pura si poate perfecta. Nimeni nu s-a intors sa ne spuna ce e acolo. Nimeni nu stie. Multi spun ca e frumos, dar cu ce o pot dovedi? Trebuie sa stim sa gasim perfectiunea aici, caci pentru cea de acolo poate fi oricand prea tarziu.
Poate, aparent, lumea care ne inconjoara e rea, dispretuitoare si imperfecta. Pana si natura tinde sa urasca. Nu avem curajul sa privim dincolo de prejudecati, orgolii si aparente. Lumea e mai mult de atat. Lumea si tot ceea ce ne inconjoara e perfect. Totul e sa sti sa privesti. Incearca sa faci un exercitiu: mergi in parc, in fata unui copac; priveste-l cateva secunde, apoi inchide ochii. Chiar daca pomul e desfrunzit, batran si aparent fara viata, daca sti sa-l privesti cu inima, nu cu ochii, el e tanar, inflorit si are cea mai superba coroana de frunze. Totul sta in cat de mult ai curajul sa privesti la tot ce e in jur. Nimeni nu are dreptul sa-ti spuna ca Pamantul e rotund, ca apa curge de la deal la vale sau ca soarele rasare dimineata. Daca tu vrei sa fie altfel, asa va fi. Mereu va fi altfel; va fi asa cum vrei tu sa fie. Daca privesti cu ura la o persoana atunci si ea te va ura, caci sufletele voastre privesc unul prin celalalt. Inainte sa ii spui cuiva orice fel de cuvinte, zambeste-i si o sa vezi ca, chiar daca nu te atinge, ii vei simti mangaiere si iti va zambi inapoi, poate nu fizic, dar inima face multe lucruri pe care nu le putem vedea sau intelege.
Daca vreodata vei vrea sa te arunci in infern, sa uiti de toti si toate, doar pentru ca viata a incercat sa te invete ceva sau daca vei vrea sa fi un inger, adu-ti aminte ca El a creat tot ceea ce vezi si ceea ce nu vezi. Nu ar fi creat niciodata dincolo de bariera morti o lume mai buna ca cea pe care o vezi tu acum, caci El te iubeste pe tine, nu se iubeste pe Sine. Adu-ti aminte de asta si o sa realizezi ca lumea asta e mai buna si, chiar daca nu-ti dai seama, e perfecta; o perfectiune pe care nu oricine o poate vedea sau intelege, o perfectiune creata cu sufletul pentru ca tu sa poti trai in ea. Poate gandesti ca lumea de acolo, de dincolo de soare e mai buna pentru ca intunericul nu a patruns niciodata acolo si pentru ca nu oricine ii poate cunoaste misterele, dar ai facut ceva sa poti atinge acea perfectiune abstracta, pe care noi oamenii ne-o putem doar inchipui? Ai facut ceva sa demonstrezi ca locul tau e acolo? Toti ne dorim sa fim acolo, insa cati dintre noi fac si ceva pentru asta? Gandeste simplu! Un prieten iti daruieste o floare, iar tu ii rupi petalele, ii indoi tulpina, ii distrugi frunzele si ii spulberi toata puritatea. Cum crezi ca se va simti acel prieten cand tu ai distrus odata cu floarea si sentimentele lui? Ei bine asa e si cu viata. El ne da sansa sa o traim si noi ce?....Cum ii multumim? Crezi ca El e fericit stiind ca tu iti bati joc de darul lui si esti capabil sa renunti la el intr-o clipa pentru ceva pentru care ai putea lupta? Crezi ca doar pentru ca nu Il vezi plangand, asta inseamna ca nu sufera? Sufera! Insa suferinta Lui iti este transmisa prin ceea ce multi numesc „a primi o palma de la viata”!...
In concluzie, mai bine o viata pe pamant, decat o eternitate in Infern!

Buna, buna, Multumesc ca m-ai anuntat, chiar eram curioasa sa vad ce mai scrii tu. Ti-ai schimbat putin stilul si ai privit lucrurile dintr-un alt unghi. Sa stii ca nu ti-a iesit deloc rau, ba chiar este un mod interesant de a spune lucrurilor pe nume. Scrii bine, foarte bine chiar si ma incanta faptul ca tu continui sa creezi si sa postezi in acest topic lucrarile care prind viata in imaginatia ta. Tine-o tot asa. Te pup. :)

Ma bucur ca ai adus inca o creatie. Desi ti-am mai citit-o pana acum de cateva ori, nu ma pot satura de ea:x E geniala:X
Mi-a placut o parte foarte mult:

| Nu ar fi creat niciodata dincolo de bariera morti o lume mai buna ca cea pe care o vezi tu acum, caci El te iubeste pe tine, nu se iubeste pe Sine. |
Ador propozitia asta, e plina de adevar!:x
Pai, ce pot spune, tine-o tot asa si sa ne aduci inca una cat mai curand!>:D<

Totul sau nimic

Daca pentru tine nimic inseamna totul,
Atunci totul din jur este nimic.
Si daca tu pentru mine insemni totul,
Eu pentru tine sunt nimic!
Si daca pentru ea esti realitatea,
Ea pentru tine e un vis.
Chiar daca pare ca avem totul,
Se pare ca nu avem defapt nimic.
Daca iubirea pentru tine e nimic,
Iar pentru mine inseamna totul,
Tot ce-mi doresc acum
E sa impartim nimicul tau in doua!
Dar ea a transformat nimicul
In tot ce ti-ai putea dori...
Eu voi ramane singura, cu totul,
Iar tu cu ea, deci cu nimic!
Stiu ca eu nu am nimic
Si tu ai totul,
Deci tu ai cerul
Si eu te am pe tine,
Un nimic!...

Iti multumesc ca m-ai anuntat, chiar imi doream sa citesc ceva de acest gen. De obicei prefer genul epic, exceptie facand textele ce trebuie comentate, acolo fara doar si poate aleg poezia. Revenind insa la creatia ta, mi-a placut enorm jocul de cuvinte, sarcasmul subtil si rimele. Totul parca a fost croit asa cum trebuie, dupa scenariul perfectiunii. Sper sa na mai aduci creatii de-ale tale. Te pup. :*

Cum sa fi la fel de bun ca mine!

Cum de sunt eu atat de buna la a fi eu?! Pai nu stiu. Poate pentru ca sunt eu! Poate pentru ca nu pretind a fi ca tine sau ca restul. Recunosc! Fur de la toti cei din jur tot ceea ce e mai bun, imi pun amprenta pe acel lucru si Boom! devine o parte din mine. E usor sa ii copiezi pe alti, dar cand te uiti in jur si iti dai seama ca sunt multi care se straduiesc sa te copieze, idealul tau se transpune in a fi cel mai bun. Insa, sa fi cel mai bun nu inseamna aroganta, caci cel mai bun nu e cel care are universul la picioare, ci cel care il poate imbratisa.
Sa fi eu e complicat, insa e si fascinant. Cand te gandesti prin cate am trecut pentru un copil, parca nu-ti mai doresti sa fi ca mine, insa cand vad cat sunt de apreciata, pana si eu mi-as fi dorit sa fiu eu daca n-as fi fost eu! Atunci cand vezi ca ti se daruiesc flori trebuie sa te gandesti ca timpul o sa treaca peste ele si mai devreme sau mai tarziu se vor ofili. Eu nu ma tem de trecut si nici nu fug de el pentru ca oricat ai fugi de trecut el va fi mereu in spatele tau. El si viitorul sunt echidistanti fata de tine. Trecutul trebuie controlat, ingrijit si uneori evocat pentru a fi sters de praf, insa trecutul nu este un mod de a trai, caci viitorul tinde sa fie mai puternic.
Ca sa fi eu cea mai mare calitate a ta trebuie sa fiu eu. Intr-o lume plina de mine, doar eu pot reusi! Nu sunt perfecta, caci perfectiunea e doar un cuvant, care o sa prinda forma dupa ce mica noastra vacanta pe pamant va lua sfarsit, dar sunt indeajuns de buna pentru cei ce gasesc pasiunile mele calitati importante si pentru cei care sunt mandrii ca au putut invata ceva de la mine. Since? Si eu sunt mandra ca am ajuns intr-un moment in care cei 16 ani pe care ii am sunt doar varsta trupului meu si ca intr-un fel sau altul multi din jur au mai mult sau mai putin ceva de invatat din ceea ce fac eu, din greselile mele, din lacrimile mele!
Ca sa fi eu trebuie sa fi mult prea puternic si sa fi trecut prin tot ce am trecut si eu, doar ca eu nu doresc nimanui sa fie eu. Sunt momente in care nici macar eu nu mi-as fi dorit sa fiu eu, dar daca nu as fi fost eu cea de atunci, nu as fi fost nici eu cea de acum. Deci eu sunt eu pentru ca am stiut cum sa fiu eu!
In concluzie, tu fi tu, caci eu nu sunt tu si tu n-o sa poti fi eu!

Buna asta. De fiecare reusesti sa iti pui amprenta pe ceea ce scrii, ma uimesti si impresionezi deopotriva. Imi plac la nebunie aceste creatii in care se vede ca ai contribuit numai tu si cu tine, tu si cu persoana ta. Ai reusit si de aceasta data sa ma faci putin mai fericita, caci nu se duce chiar toata lumea de rapa, nu sunt toti la fel. Ce sa iti spun? Spor la scris in continuare si scrie, scrie, scrie, caci viitorul iti surade. Te pup. :*

In sfarsit am terminat de invatat la biologie. Relativ!:))
Eu de ce nu stiam ca ai postat poezia luni?:))
Oricum, despre poezie. Daca iti amintesti tu bine, atunci cand mi-ai aratat-o prima data am fost fascinata de ea. Mi se pare cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o vreodata, mult mai frumoasa si interesanta decat cele pe care le facem la scoala. Adevarul e ca pe acelea niciodata nu le-am suportat. Ti-am spus, ador aceasta poezie!
In legatura cu textul, pai deja nu ma mai mira de faptul ca ai fost geniala. Inca mai esti!:> Aplici un joc de cuvinte care pe multi ii dau gata, recunosc, chiar si pe mine. Eu nu pot face asta oricat as incerca si asta-i ceea ce ma atrage mai mult. Adevarat. Nimeni nu poate fi tu cum nimeni nu poate fi eu, nici macar tu. Pai, ce pot sa mai spun, sper sa ne mai aduci noi textulete sau poezii, nu conteaza, le vom devora cu placere. Te pup!:*

Sunt o vacă nesimțită, știu, nu trebuie să-mi mai zici. Oricum o vei face, dar nu contează. Atât poezia, cât și textul au fost extrem de frumoase, așa cum ne-ai obișnuit TU cu creațiile TALE!
Abia aștept următoarea postare, așa că hai repejor cu ea!
Kiss, kiss.

Hello internatiune!
In mod normal, de acum inainte, voi posta vinerea, insa ieri a fost o zi mai speciala si nu am reusit sa imi respect orarul!

Click aici, dobitocilor!

Click aici, dobitocilor,
Nu mai căscaţi, nu mai ezitaţi,
Folosiţi mouse-ul şi intraţi fără teamă,
Vă cheamă maţele puturoase ale internetului
Gata să vă înghită cu tot cu tastatură.
Nu vă aşteptaţi să vi se dea ceva,
N-o să primiţi nimic de la nimeni!

Click aici, dobitocilor,
Mânaţi de sentimentul de turmă,
Daţi năvală, înghesuiţi-vă, îmbulziţi-vă,
Vă aşteaptă dincolo de ecran neantul
Şi odată cu el toţi proştii laolaltă
Numărând accesările pe minut, pe oră şi pe zi,
Frecându-şi palmele de atâta trafic pe prostie.

Click aici, dobitocilor,
Ca oiţele rătăcite spre gura lupului
Lumea virtuală nu face nicio selecţie,
Dimpotrivă, primeşte la grămadă
La o adică, are loc toată planeta,
Fiecare dintre voi poate folosi degetul arătător
Ca să-şi arate cât e de dobitoc.

Click aici, dobitocilor,
Nu vă vede nimeni, nu vă ascultă nimeni,
Săriţi fără paraşută în marele gol
Umpleţi-l cu voi înşivă, cu clickul vostru
Derizoriul are nevoie de utilizatori fără număr
Reţelele de socializare sunt pline de autişti ca voi
Băgaţi-le miliarde în buzunare industriaşilor dotcom.

Click aici, dobitocilor,
Vă aşteaptă toate piţipoancele.
Toate manelistele, dimpreună cu toţi cocalarii.
Nu lipseşte nici măcar un pitic porno
Din această revoluţie murdară a pixelilor xxx,
Daţi enter şi ei vor deveni vedete şi dive
Iar voi, bieţi eroi ai gloriei lor.

Click aici, dobitocilor,
Fără număr, fără număr, fără număr,
Conectaţi-vă la marele nimic
La început nu vă costă, nu vă taxează
Iar când vă treziţi, sunteţi deja dependenţi,
Faceţi parte din reţea, din sistem
Şi sufletul vi l-aţi vândut de mult pe un click.

Click aici, dobitocilor!


O creatie a inegalabilului Marius Tucă, creatie ce pune exact accentul pe virtualizarea a tot din jur. Am ajuns sa iubim virtual, sa traim virtual, sa visam virtual si de multe ori sa murim si sa ne nastem virtual.
Nu am crezut niciodata ca lumea asta virtuala va deveni mai populata ca cea reala. Intr-un fel e normal, caci aici, in virtual, poti fi asa cum iti doresti. Nimeni nu iti cere explicatii pentru poza de profil, pentru datele de contact, pentru lucrurile spuse. Multi din cei din jurul meu nu mai au capacitatea de a se exprima direct, fiindu-le mai la indemana exprimarea virtuala.
Limbajul folosit in mediul asta este unul dezgustator, atingand maximul de abreviere; un limbaj de roca; dur, neclintit si care nu exprima nimic. Eu nu vreau sa traiesc in lumea asta. Multi nu mai fac diferenta intre cele doua lumi. Cel mai stupid e ca, mai nou, cand cineva iti vorbeste despre o persoana in loc sa faci ceea ce faceau toti de pana acum, adica sa intrebi din ce familie e si unde locuieste, tu intrebi cum il poti gasi pe Facebook.
Intr-o lume in care suntem intr-o relatie pe Facebook, ne inselam pe Yahoo si ne despartim pe Twitter, o sa ajungem sa ne casatorim prin Bluetooth si sa facem copii cu ajutorul Wi-fi-ului!

Click aici, dobitocilor!

Buna, buna. :) Iti multumesc ca m-ai anuntat, chiar asteptam o noua lucrare de la tine. Intai, tin sa mentionez ca am sters una dintre acele strofe, deoarece era plina de cuvinte nu foarte frumoase, dupa cum prea bine stii si Regulamentul prevede o anumita conduita atunci cand vine vorba de limbaj. In al doilea rand, as vrea sa iti multumesc ca ai postat aceasta poezie, mie mi-a deschis putin ochii, nu stiu cat de mult, insa putin cu siguranta. Ai vazut dincolo de realitatea aceasta falsa in care totul e frumos si totul este roz, ai spus lucrurilor pe nume si nu ai lasat nimic sa te opreasca, ai dat frau liber cuvintelor. Felicitari. :)