November rain

In primul rand iti multumesc pentru anunt, iar in al doilea chiar trebuie sa te intreb ceva. De unde ti-a venit ideea asta? Curse ilegale stradale? Suna nu bine, ci fantastic! Si, nu stiu cat de bine, dar cred ca intuiesc cam multe din urmatorul capitol. Se prea poate sa ma insel, asa cum am facut cu acest capitol, dar, adevarul fie spus, imi cam plac jocurile astea de noroc. Ma fascineaza sa vad daca ma compar cu mintea altora, sa vad cat pot intui din ceea ce gandesc ei. Revin insa la capitol, care e foarte bun. Sincer, la sfarsitul capitolului doi am avut impresia ca Sakura va fi insotita la club de acel fiu al familiei Nara, dar m-am inselat amarnic se pare. Acele replici filozofice chiar au adaugat o nota de frumos, ca sa zic asa, capitolului. In opinia mea, desi poate pare bizar, cred ca aceste note filozofice aduse unei gandiri rebele, independente, dar imatur conturate in perspectiva unui "derbedeu" adauga ceva minunat unei povesti, are acel ceva care ma atrage spre un fic. huh?

Of, m-am cam molipsit.... De vina sunt doar tonele de teste de la romana.... Sa nu iei fraza de mai sus in nume de rau, am spus-o cu toata admiratia! Iubesc sa gasesc asa ceva intr-un fic, asa cum am mai spus, e acel ceva care ma atrage la un fic! Nu cred ca mai are rost sa adaug si alte note de admiratie capitolului, pentru ca ar putea sa se rusineze saracutul. rolling on the floor

Si, oricum, uneori prea multe laude aduc a lingusala. waiting

Subiect ce displace persoanei mele! Deci, cam atat am de spus. Te rog mult sa ma anunti cand postezi capitolul urmator. Te kiss

dulce! Spor la scris! a hug

Ja ne!

O, Doamne, Doamne, Doamneeeeee! Cat de geniaaaaaaaaaal. Curse ilegale stradaleee! Visul meu de o viață. Serios. in love

Oricum, capitolul a fost mai mult decat superb si interesant si a meritat din plin sa astept un milion de ani pentru el. Dar data viitoare ai mila si adu-ne mai repede nextul. Te rooooooog!
In alta ordine de idei, esti o mare nenorocita. :))) Cum poti sa spui ca nu scrii bine cand capitolul asta m-a dat pe spateee? Cum? Mi-a placut ataaat de muuult, desi era un capitol construit ca sa ne introduca mai bine in actiune, sa ne faca sa cunoastem si alte personaje apropiate protagonistei. Aina si Mikihisa imi sunt foarte dragi, tocmai pentru faptul ca demonstreaza cat de mult tin la Sakura. In plus, astept cu nerabdare sa vad ce se va mai intampla in continuare cu Jees. well? awesome right?

Am eu o vaga presimtire, dar nu ma pronunt deocamdata. in love

Multumesc de anunt si sper sa ma anunti si in continuare ca altfel te ard la sentimente bini di tat! =)) Te pup! kiss

Doamne!! Ce minunatie de capitol. Mi-a placut mult de tot ideea cursei. Vreau sa vad cum o mai scoate la capat si cu asta. Aina si Mikihsa sunt asa de draguti, se vede ca tin l-a Sakura. Si acele replci filozifice; foarte interesante. Oare cand vrei sa-l introduci si pe Sasuke in actiune, ca sunt foarte curioasa cum o sa fie si atunci. Sper sa te grabesti cu acel capitol, fiindca eu sunt nerabdatoare. Si multumeesc de anunt. ^^

Ce capitol scurt, dar minunat. Chiar ma bucur ca ai adus next-ul asa repede, avand in vedere scoala si alea, alea. Chiar daca ma asteptam ca rozalia sa se bata cu roscata -sau invers- sunt fericita ca are sansa de a intra in grupa ei. Pana la urma, are si ea bani, forta, deci are toate sansele. Iar tipul care i-a reparat masina. Imi pare cunoscut, o fi Sasuke sau altcineva? Pun pariu ca Sakura ii va cere ajutorul privind cursa ilegala.
Sincer, abia astept next <3
Nu uita sa ma anunti.

Uiuiui.

Vaai, dar ce capitol ave noi aici. well? awesome right?

Ce pot sa iti mai spun? Adica vechea poveste cu imi place si vreau nextul e deja mai mult decat foloosita sau "fumata", ca sa fiu in trend. De asemenea, nu prea gasesc cuvintele necesare pentru a-ti spune cat de mult ma bucur ca ai evoluat in ceva atat de bun si de calitate. Felicitari pentru un capitol frumos si pentru un fic care ma uimeste cu fiecare capitol pe care il scrii. Abia astept sa vad cum vor evolua lucrurile, caci mai mult ca sigur actiunea o sa fie tare tensionata timo de cateva capitole de-acum incolo. Astept sa ma uimesti si sunt sigura ca o vei face, mereu reusesti. Astept nextul cu nerabdare si sper ca acesta sa apara cat mai curand. Te pup. :*

Buna!
Multumesc pentru mesajul mult asteptat! Capitolul a fost genial, tu esti geniala! Nu am cuvinte sa descriu cat mi-a placut! in love

Curse ilegale stradale, ce tare! Am crezut ca Jees este Sasuke, dar acum ma indoiesc si se pare ca acesta crede ca Sakura e buna! Simma intreb daca lui ii va cere ajutorul legat de cursa. Astept cu nerabdare nextul si te rog anunta-ma cand il pui! Spor la scris si la idei! Kiss! kiss

Voia cumva sa zica bogata?:-w nenorocit!:-j
Oricum, capitolul asta chiar a fost cel mai bun scris de tine ever, dar si celelalte au fost muahh:x. Te pricepi, esti geniala, ce vrei sa iti mai zic ca sa intelegi asta? :x O urasc pe roscata, mama, ce-as mai bate-o! Si Sasuke cand va aparea?;;) Poate ca el va fi tipul care o va ajuta sa conduca? Poatee...:x Oricum, asa cum am mai spus, acesta e un capitol genial, la fel ca tine. De abia astept next si sper sa il aduci cat mai repede posibil. M-ai auzit? M-AI AUZIT?:-w Bine, te pup:*

Vai, ce capitol frumos. Te pricepi să complici situaţia, măi, chiar mă întreb cum o să se sfârşească şi această ultimă probă. Speram să îl văd pe Sasuke, să îl găsesc pe aici, sunt aşa curioasă cu privire la identitatea lui. Off, eşti o răutate! Sărăcuţul Jees, ce replică şi-a găsit şi el. :)) Nici nu ştiu ce să mai spun, dar aştept cu nerăbdare şi următorul capitol, sper să îl aduci repede.
Spor la scris!

Deci, e genial capitolul. Imi place mult cum decurge actiunea, insa acum fac o parnateza pentru acel baiat care cred ca am dreptate:
- BUNACIUNE ZII SCULEI TALE PENTRU MASINI!
Asa, revenind! ^^ I am an angel and you know.
Deci, la next ma vei anonta ( altfel vine iar ingerul). Te pup si multe idei si spor!

Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca va place. Inseamna mult pentru mine. Eiii, am revenit cu un capitol pentru a ingrosa firul povestii, pentru a-l face mai puternic. Sper sa va placa ceea ce am scris, caci eu sunt multumita de rezultat. Stiu ca este cam mult dialog, insa am spus de la inceput ca ma voi axa pe el si pe naratiune.Va astept parerile si va urez citire placuta! a hug

Capitolul IV

Şi totul ia o altă întorsătură. Tot ce ne face plăcere e imoral, ilegal sau interzis.

Sakura's point of view

-Şi totuşi, ce te aduce pe aici, prinţeso?

Nu din nou. Uram acel apelativ, indiferent de persoana care mi-l adresa. Eram adesea confundată cu genul tipei libertine, care ar fi făcut orice lucru impus de un băiat, fapt ce îmi displăcea, însă nu aveam cum să neg asta. Comportamentul pe care îl abordam de cele ma multe ori, sau cel puţin în ultimul timp, lăsa senzaţia asta persoanelor din jur, care nu înţeleseseră nici până atunci că aparenţele sunt înşelătoare. Judecau pe nedrept, de fecare dată, iar dincolo de atitudinea publică nu pătrundeau. Nu pentru că nu ar fi avut acces, ci pentru că întotdeauna a fost mai uşor să judeci pripit decât să înţelegi povestea din spatele fiecărui trup. Şi din nou plecasem de pe lumea asta şi eram pierdută într-a mea, căci era mai frumoasă şi mai normală, zic.

-Nu e destul de clar? L-am întrebat îndemnându-l să îşi vadă de treaba lui sau de ceea ce făcea el.

Încercase să îmi explice care ar fi problema, însă doar aprobam instinctiv, căci nu înţelegeam ce naiba spunea acolo sau la ce se referea. De când mă ştiu am fost paralelă cu treburile masculine şi nu aveam de gând să îmi descopăr acum această pasiune. Dacă exista, ei bine, atunci stătea bine acolo, în străfundul conştiinţei mele. Îmi înfăşuram o şuviţă de păr pe deget, urmărind firele care scăpau rând pe rând din strânsoare. Încercam să îmi găsesc ceva de lucru, ceva care să îmi distragă atenţia de la tipul ăla extrem de frumos, căci îmi pierdusem gândurile într-un timp relativ scurt, moment în care îi admiram trupul încins şi transpirat din cauza muncii pe care o depunea. Era atrăgător, nu puteam nega.

-Există o problemă la electromotor, mi-a spus.
-Rezolv-o atunci, i-am zis în timp ce îmi arcuiam sprâncenele. Te plătesc pentru asta! am ţipat furioasă.
-De fapt nu o faci, m-a contrazis.
-Pentru că vrei să nu îmi iei banii, nu înseamnă că nu te plătesc.
-Nu iau niciun ban, iar tu îmi spui că mă plăteşti? Nu ai o inteligenţă prea sclipitoare. Sub nuanţa de roz se ascunde blondul acela pur, nu? M-a întrebat făcând aluzie la mintea mea, care, ce-i drept, nu prea funcţiona normal în acel moment.
-Ai învăţat o nouă poezie, huh?
-Renunţ, mi-a spus. În orice caz, maşina ta va putea fi reparată abia peste câteva zile. Am nevoie de nişte piese pe care nu le deţin, momentan.
-De ce nu?
-Pentru că de aia. Oricum, ai fi mai drăguţă dacă ai tăcea din gură şi doar ai zâmbi. Ce zici?
-În visele tale...
-În visele mele erai dezbrăcată, mi-a zis în timp ce chicotea pe sub mustăţi.
-Şi în vis şi în realitate tot idiot eşti, deci nu ştiu de ce mă mai chinui să îmi imaginez un Jees deştept.
-Imaginaţia ta inexistentă nu te lasă, ştiu. Tragic.

O lăsasem baltă. Nu ajungeam nicăieri, lucru ce era mai mult decât evident. A continuat să facă ceea ce se presupunea a fi repararea maşinii mele, deşi înclinam să cred că mai mult o dezmembra. Oricum nu ştiam ce dracu face, deci speram din tot sufletul să fie bine. Mikihisa oricum nu l-ar fi lăsat să facă totul după capul lui, deci totul era în regulă. Momentan.
Am văzut-o pe mama lui Jees rezemată de unul dintre dulapurile cu scule, privindu-şi atentă fiul, deşi în unele momente părea că priveşte prin el, amintindu-şi ştiu eu ce povestioară. M-am alăturat ei, întrebând-o în şoaptă cum vom ajunge acasă, având în vedere că nici taxiurile nu mai circulau în noaptea aceea friguroasă. M-a privit zâmbindu-mi, spunându-mi într-un final că ea şi Mikihisa vor rămâne în acea noapte acolo, întrucât bătrânul nu îşi dorea ca maşina mea să păţească ceva, pe când Aina dorea să îşi petreacă mai mult timp cu fiul său.

-Bun, şi cu mine ce se va întâmpla? Am întrebat-o atunci când am constatat că persoana mea nu era inclusă în tot graficul ăsta.
-Te va duce Jees acasă în următoarele câteva minute. Am vorbit cu tatăl tău şi l-am convins încă din momentul în care i-am spus că este băiatul meu.
-Tata? Tata m-a lăsat să vin în creierii nopţii acasă, însoţită de un băiat pe care nici nu-l cunoaşte?
-Îl ştie, a afirmat ea. Încă de când era copil. Din câte am înţeles, chiar şi acum îi leagă ceva, acel ceva pe care mă chinui să îl aflu de un timp.
-Şi totuşi, eşti sigură că cel cu care ai vorbit a fost tatăl meu? Am întrebat-o încă nevenindu-mi a crede că el a permis un astfel de lucru. De când mă ştiu nu a lăsat băieţii în preajma mea, iar acum brusc mă lasă să vin la miezul nopţii în maşina unui străin? Străin pentru mine, se pare, căci tata îl ştie.
-Da, a răspuns râzând. Sakura, Jees nu ţi-ar face niciodată nimic, deci nu-ţi face griji. Iar în cazul în care începe să te tachineze, lasă-l să vorbească singur. Se va plictisi la un moment dat.

Aş fi vrut să îi spun că fiul ei e un pervers nenorocit, doar că respectul meu pentru ea s-ar fi dus în acel moment, lucru de neiertat, pentru mine cel puţin. Aveam să îmi rezolv singură problemele cu mister Jees, chiar dacă asta însemna că am să vopsesc, pentru a-mi ascunde firele albe. Părea un tip cretin, care s-ar fi culcat cu orice fată pe care ar fi cunoscut-o de puţin timp, iar respectul de sine sigur nu intra în cadru.
I-am auzit glasul spunându-mi numele, eu instinctiv întorcându-mă spre el. Rămăsesem împietrită. În ciuda faptului că purta atât pantaloni, cât şi un tricou larg, muşchii abdomenului încă ieşeau în evidenţă. Dacă vorbim şi de bicepşi şi tricepşi, atunci chiar că era bărbatul fatal posedat de spiritul unui idiot. Mă holbam la el, iar rânjetul lui superior nu a întârziat să apară.

-Ştiu că sunt irezistibil, mi-a spus în timp ce-şi aranja părul al naibii de frumos tuns.

Nu am negat, nu am schiţat niciun gest, căci avea dreptate. Era irezistibil, iar parfumul lui cu aromă de tutun şi scorţişoară era cireaşa de pe tort. Îl priveam fără să îmi pese de faptul că m-ar putea crede o ciudată cu diplomă. Îi examinam vestimentaţia simplă, una care se purta de la un timp, se pare. I se potrivea şi îl avantaja, mult prea mult în orice caz. Dacă nu l-aş fi cunoscut câtuşi de puţin, aş fi putut jura că e genul tipului venit din cartier, dar care poate iubi sincer o fată şi care ar fi fost politicos în orice situaţie, care ar lupta până la sfârşit pentru iubita lui. Dar nu. Poate aparenţele erau înşelătoare mereu, dar nu şi acum, nu de data asta. Eram ferm convinsă că prima mea părere era şi cea corectă, fără vreo îndoială.

-Cred că ar trebui să mergem, i-am auzit glasul în momentul în care începusem să mă uit buimacă prin încăpere, în încercarea mea disperată de a găsi un lucru la care să mă uit şi care să îmi distragă atenţia de la el.

Nu am avut timp să dau vreun răspuns, căci imediat i-am simţit mâna curpinzându-mi încheietura şi trăgându-mă uşor după el. Am putut observa zâmbetul frumos ce îi era imprimat Ainei pe faţă, dar nu l-am luat în seamă. Pur şi simplu îl lăsam pe el să mă conducă la maşină, în timp ce eu mergeam parcă teleghidată în urma lui. Simţeam nevoia să îl urmez, poate pentru că nu mai aveam chef de o altă contrazicere care ar fi dus la o discuţie cu tente perverse, sau poate pentru că era singurul mod în care aş fi putut să ajung mai repede acasă, în patul meu şi să găsesc o soluţie pentru idioţenia în care mă băgasem atunci când am acceptat să particip la cursa respectivă. Cert era că eram terminată.

-Ce dracu vrei să faci cu aia?! L-am întrebat atunci când l-am văzut că era pregătit să se urce pe motocicletă.
-Să te duc acasă, ce naiba crezi că aş putea face?
-Nu am să mă urc pe aşa ceva, dacă asta crezi! I-am răspuns tăios.
-Atunci mergi pe jos, riscul de fi violată crescând considerabil.
-Trebuie să ai grijă de mine, să mă duci acasă în siguranţă!
-Văd că nu vrei să te duc acasă, mi-a răspuns calm după ce a expirat.
-Nu vreau să mă duci pe aşa ceva.
-Deci vrei să te duc acasă, îmi spuse în timp ce chicotea pe sub mustăţi.

O dădusem în bară din nou. Începeam să mă întreb dacă el chiar ar fi putut transforma o discuţie banală într-una plină de picanterii atunci când şi-ar fi dorit. Răspunsul, evident, era “da”, căci discuţia recentă era cea mai clară dovadă. Avea acel dar de a duce discuţia în direcţia pe care o voia, lucru pentru care îl uram. Mi-am dat ochii peste cap şi l-am privit din nou, însă nimic nu se schimbase. Era rezemat de motocicletă şi cred că aştepta răspunsul meu, care nu a întârziat să apară:

-Fie, dar dacă păţesc ceva, mă voi asigura că vei plăti scump, să ştii.

Murmurând un “Da” stins, îmi înmână casca şi o jachetă din piele, se pare. Le-am luat şi m-am uitat întrebător la el, căci n-aveam nici cea mai mică idee în legătură cu ceea ce ar trebui să fac cu ele. La semnul lui mi-am dat seama că trebuie să le port, reacţia mea fiind una total dezgustată. Nu erau ale mele, nu puteam purta ceva ce a trecut prin mâinile mai multora, cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla.

-Le porţi sau există riscul să mori, mi-a spus indiferent cât timp îşi aprindea o ţigară.

Probabil îşi dăduse şi el seama că îi va lua ceva până mă va convinge, minimum cinci-şase minute, cât ar dura fumarea ţigării. Băteam din picior, semn că nu am de gând să port chestiile alea, deşi vorbelele lui încă îmi răsunau în minte puternic. Dacă avea dreptate şi aş fi sfârşit desfigurată, ce ar fi fost atunci? Probabil tata m-ar mai fi omorât o dată pentru încăpăţânarea de care am dat dovadă, iar pe Jees l-ar fi făcut una cu cenuşa din şemineu. Nu pot spune că ultima parte nu îmi convenea, dar chiar şi aşa refuzam să isc o ceartă, sau mai bine spus un scandal de proporţii. Îmi ajungea căsătoria tatălui meu cu persoana aia infectă, dacă aş mai fi făcut şi eu vreo idioţenie, atunci chiar că toată relaţia tată-fiică s-ar fi dus pe apa sâmbetei. Şi în ciuda faptului că moartea mea probabil l-ar fi făcut să renunţe la acea căsnicie viitoare, tot speram ca lucrurile să se schimbe de la sine, fără să fie nevoie să păţesc eu ceva.
Vrând, nevrând, mi-am pus casca stricându-mi părul aranjat simplu, şi jacheta care strica toată combinaţia pe care o făcusem între rochie şi pantofi.

-Îţi vin bine, mi-a spus după ce a emanat în aer şi ultimul fum, urmând să îşi arunce ţigara pe jos şi să o stingă cu piciorul. Urcă-te în faţă, a continuat.
-Nici să nu te gândeşti, perversule! Am strigat exasperată, ridicându-mi viziera*, dar aceasta a căzut la loc.

Încercam să o ridic, însă aceasta cădea mereu şi chiar devenise enervant la un moment dat, aşa că am lăsat-o în pace. Jees încă râdea de mine şi nu dădea vreun semn că mă va lăsa să trăiesc liniştită în urmatoarele zece, cincisprezece minute.

-Te vei aşeza în faţă pentru că riscul de a te pierde pe drum este mai mare. Oricum, ori că stai în faţă, ori că stai în spate, tot una e.

Mi-am dat ochii peste cap şi cu puţin ajutor din partea lui am reuşit să mă urc pe motor. Nu era aşa de rău, momentan, având în vedere faptul că nici nu pornisem. L-am simţit urcându-se în spate, lipindu-mă practic de abdomenul său “pentru siguranţă”, cică. Nu am mai spus nimic, însă în momentul în care a pornit, puteam jura că sfârşitul îmi e aproape. Viteaza cu care conducea era foarte mare. Aş fi putut să o văd, însă eram prea ocupată să îmi ţin strâns ochii închişi şi să mă rog la Dumnezeu să mă lase în viaţă, promiţându-i că voi fi fată cuminte, că voi renunţa la cursa respectivă, că mă voi înţelege cu viitoarea mea mamă şi alte bazaconii d-astea pe care nu le gândeam atunci.

-Deschide ochii, mi-a spus atunci când şi-a aşezat capul pe umărul meu. Nu e aşa de rău după ce stai cinci minute pe un moto şi vezi care e treaba.

I-am ascultat sfatul şi mi-am deschis ochii, urmând să văd o panoramă frumoasă a oraşului luminat. Ne aflam pe un deal din exteriorul localităţii, pe un drum pe care nu îl mai străbătusem vreodată. Îmi plăcea senzaţia creată de motorul lui Jess şi păream că mă obişnuisem cu viteza, deşi acel nucleu al fricii încă pulsa în interiorul meu. Din dorinţa de a vedea cât mai multe mi-am întors capul în stânga, iar atunci văzusem un motor aproape zdrobit de pămân şi două persoane inconştiente, presupun, în apropiera vehiculului.

-Opreşte, Jees!

Surprinzător m-a ascultat şi a încetinit încetul cu încetul, oprindu-ne la o distanţă de aproximativ zece metri de locul accidentului. Instinctiv m-am dat jos, aruncând casca cât colo, dorind să ajung mai repede la acele persoane, care în mod sigur erau grav rănite. La un moment dat îmi aruncasem şi pantofii şi jacheta, căci simţeam că mă încetinsesc. M-am oprit atunci când când mă aflam în dreptul unui trup, iar sângele i se scrugea din creştet pe şuviţele roşcate.

-Karin! Am ţipat înfricoşată, imediat ce i-am simţit mâna lui Jees pe umăr.
-La dracu! A ţipat şi Jees atunci când s-a uitat la ea. Era înfricoşat şi părea acaparat de o furie imensă.

Oare el ce ştia?

________
*vizieră=Partea de dinainte, mobilă, a căştii de motociclist, care putea fi coborâtă ca să acopere obrazul și să-i ferească de lovituri.

Ce naibbaaa se intamplaaa aiciiii??? Ce stie Jees de Karin? Or fi impreuna? CE NAIBA SE INTAMPLA??? vreau next-ul atat de mult incat te pot omori daca nu-l aduci mai repede. Si nu glumesc! Imi place foarte mult comportamentul Sakurei, e o rebela in adevaratul sens al cuvantului. Si Jees, in mintea mea e asa bunnn!1 Mama, mama! Oricum, regret ca nu pot lasa un comentariu mai mare, dar stii deja ca imi place, sau nu, ca ador ficurile tale, deci nu mai e nevoie sa o mai repet. Sa ne aduci next-ul repede, da?:*

Ce?! Karin? Jees o cunoaste pe Karin, are o relatie cu ea? Si de unde se cunosc? Deci nu mai inteleg nimic si pentru a ma lumina trebuie sa aduci next-ul repede! kiss

Jees pare foarte atractiv din toate punctele de vedere, atata timp cat nu a avut o relatie cu Karin! Imi place comportamentul Sakurei si ma intreb daca se va apropia de Jees! Ma bucur ca ai folosit dialog, ador ficurile cu naratiune si dialog! Esti o scriitoare exceptionala, iar ficul tau este grozav! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! ;;)

Kiss!

Ce sa fie, ce sa fie? what?lol!

Cand mi-ai spus ca scrii la November rain eram in extaz, mai ales ca ai si sugerat ca ai o gramada de dialog, iar sunt adepta lui convinsa. De asemenea, cand am primit mesajul tau eram in culmea extazului, caci stiam ca urma sa citesc ceva bun, ceva foarte buuun. Revenind insa la capitol, mi-a placut la nebunie felul in care ai conturat personalitatea lui Jees, un idiot incurabil si totusi un tip de incredere atunci cand ai nevoie de el. Chiar ma intreb el ce stie, caci vad ca l-ai introsdus si pe el in intreaga poveste si chestia asta imi surade. Sunt sigura ca e ceva acolo, ceva de care nu en dam noi seama, dar astept sa ne limpezesti tu neclaritatea pe care ne-am format-o acum. Spor la scris in continuare, abia astept urmatorul capitol si succes la scoala. Te pup. :*

Vaai! Deci nu pot sa cred! Probabil trebuie sa-mi schiimb ochelarii, fiindca nu cred ce am citit. Karin accidentata? Si Jess probabil o cunoaste?! Ma intreb ce o sa faca in continuare Sakura, fiindca eu personal as lasa-o acolo. Mie imi place cum povestesti, chiar daca tu zici ca e mult dialog. Sncer imi place mai mult asa. Stii ca imi place ficul, deci este inutil s-o zic. Grabestete cu acel next, fiindca sunt foarte nerabdatoare sa vad ce se intampla.

Well, uite ce capitol interesant. Foarte frumos si intrigant ( tocmai m-am intors de la Fast & Furious 6). Imi place mult cum ai descris si chiar simteam ca sunt pe motor, ceea ce nu mi-ar fii displacut deloc. Cum a zis si Choco, si mie imi place cum ne-ai arata personalistatea lui Jees. Bad boy or good boy? We`ll see soon.
Succes in continuare la idei si adu next repede! Te pup!

Măi, măi, măi. Ce avem noi aici?
Chiar m-a surprins mesajul privat, nu mă aşteptam să aduci următorul capitol, deşi mă bucur că ai făcut-o. Nu am mai citit de mult timp un fic. Întreg capitolul a fost picant, ceea ce mi-a plăcut foarte mult, dar să ştii că a fost cam scurt. Aş vrea şi eu un Jees d-ăsta, aşa, să mă mai scape de plictiseală. Mi se pare suspect băiatul, oare ce ştie şi ce legătură are cu Karin, care tocmai a făcut accident?
A fost super frumos, fără comentarii, mai ales dialogul. Îţi iubesc dialogul.
Spor la scris!

Stop, stop, stop!!!! Ce vrea sa insemne ultima parte?! Stiu eu! O doza de suspans pentru persoana mea foarte curioasa! Accident de motocicleta careva sa sa zica.... Accidentul lui Karin mai zice respectivul. Si Jees o stie pe Karin?! Nu stiu ce sa mai spun, doar ca... ma bagi la idei fetito! Sper sa ne luminezi curand pentru ca instictul im i spune ca urmatorul capitol va fi unul excelent. De preferat nextul sa vine pe joi sai vineri ca sa-mi treaca nervii cu banchetul asta... Glumesc! In privinta sosirii nextului. Sper sa vina cat mai curand. Nervii mei sunt foarte seriosi si ..... foarte inexistenti la ora asta multumita acestui capitol fantastic. Te rog frumos de tot sa ma anunti cand postezi nextul pentru ca sunt foarte intrigata! Spor la scris! a hug

Te

dulce! Ja ne! hi!

Okei, okei, ştiu că am sărit un capitol, ştiu că n-am comentat şi a fost foarte urăt din partea mea, dar trebuie să ştii că regret enorm... Nu pot să cred, penultimul capitol a fost okei, dar ultimul a fost absolut briliant. Dialogul de la început mi s-a părut sec, cel puţin mie, dar în rest replicile au fost calculate şi chiar ai reuşit să scoţi în evidenţă caracterul Sakurei. Sfârşitul, vaii, nu ştiu ce-aş putea spune, deja m-am făcut de râs cu acest comentariu oferit de un copil de 12 ani care n-a citit în viaţa lui mai mult de 10 cărţi. Aşa sunt eu când mă entuziasmez. Nu ştiu, deci n-am habar, dar trebuie să aduci următorul capitol imediat!! Ai avut un sfârşit de capitol genial, cred că cel mai bun sfârşit citit vreodată pe un forum.

Hellau, Claudia. a hug

Nu stiu cum am putut ignora acest fic. :( Stii sa scrii foarte bine, chiar mi-ai transmis starile pe care Sakura le-a trait. Si in plus....Jees de unde o cunoaste pe Karin? Nu, trebuie sa aflu! O.O Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol, caci sunt chiar foarte interesata de ficul tau. E interesant, plin de actiune si originalitate. Deci..sa ma anunti. Te pup. :*

OMFG! Doamne, ce capitol superb, minunat, extrem de genial ai făcut! Si eu vin tocmai acum cu un comm, nenorocită mai sunt. :)) Îmi pare rău ca am întârziat, sunt o vacă mare și toantă. :)) Îl adoooooooooor pe Jees, e exact genul de tip care îmi place. Chiar dacă e un idiot uneori. =)) in love

Îmi place mult cum i-ai conturat personalitatea Sakurei, are o logică la fel de ciudată ca a mea. =)) Nu trebuie să-ți mai spun cât de genială ești nu? Sau poate da? Nu contează, mă repet. :)) Dispui de o genialitate cum rar întâlnești, ador felul tău de a scrie. Chiar dacă tu crezi ca nu scrii bine, eu îți spun din toată inima că ești o proastă care nu știe ce zice. =)) Dar eu tot te iubesc. in love

Apropo, ai avut un sfârșit cât toate zilele! Mai că m-am înecat cu clatita din cauza lui și a ta! Să mă anunți, vacă mare. :*

Capitolul V

Sakura's point of view

Mă prăbuşisem lângă Karin, luându-i capul în mâini şi punându-i-l pe picioarele mele. Îi căutam cu disperare rana deschisă din care sângele începuse să se prelingă, gândindu-mă doar la faptul că puteam să o ajut în vreun fel, în ciuda faptului că nu aveam vreo trusă medicală sau aşa ceva. Tot ce aveam erau hainele care nu mă ajutau cu nimic în momentul de faţă. Am vrut să ţip la Jees, deşi era lângă mine, însă ceva mă împiedica. Probabil acele momente în care ea mă avertizase, în care mă băgase în toată treaba asta murdară, acele clipe care acum îmi străpungeau vederea, lăsându-mă oarbă astfel încât să nu văd dincolo de ură. O parte din mine mă implora să o las acolo, să se aleagă praful de ea, iar o alta îmi spunea să vorbesc cât mai repede cu Jees să sune la o ambulanţă.
   I-am lăsat capul din nou pe asfaltul rece, încercând să nu fac mişcări bruşte şi m-am ridicat, aşteptându-mă să îl găsesc pe nenorocitul ăla acolo. Spre surpinderea mea, nu mai era prezent. Intrasem în panică şi cercetam cu privirea locul, până l-am zărit vreo trei metri mai încolo, lângă cealaltă victimă. Tremurând şi cu paşi lenţi, nesiguri, m-am îndreptat spre ei. Corpul lui Jees tremura şi el, în timp ce pumnul i se zdrobea de ciment, probabil imaginându-şi faptul că l-ar putea străpunge. Eram pregătită să îl insult, să îi spun că e incompetent şi idiot, însă m-am oprit atunci când am zărit trupul victimei.
   Corpul inert, crestat în zona pieptului, îmi provocase fiori pe şira spinării, iar părul răvăşit şi chipul însângerat nu făceau decât să amplifice starea de neputinţă pe care o simţeam în acel moment până sub vene. Lacrimile îmi curgeau involuntar, însă nici nu mă străduiam să le reţin. Într-un moment de luciditate m-am aruncat la capul femeii, strângându-l în la piept. Sângele ei mi se prelingea pe degete şi atunci am simţit că viaţa mamei se scurgea, fiind aproape de clipa în care totul avea să se dezbine, sau să dispară, odată cu pierderea ei, a celei ce mă ţinea în viaţă.

   Începusem să plâng, să îi spun cât de mult o iubesc şi cât mi-aş dori să apuc ziua în care să îi spun că acel băiat special m-a cerut de căsătorie, să apuc să o târăsc cu mine prin toate magazinele, să fac tot ceea ce nu am putut face până acum. Sughiţurile dese făceau ca toate vorbele mele să pară imperceptibile, însă nu îmi păsa, voiam ca ea să ştie că aş face orice doar ca să fie bine, să o văd zâmbind, cu sau fără tata lângă ea. Era unul dintre acele momente pe care le preţuiam pentru faptul că avusesem curajul să îmi deschid sufletul, să îi spun tot ceea ce ţineam în mine de când plecase şi mă lăsase în grija tatălui. Simţeam că trăiesc acele secunde pentru prima şi ultima dată, că dacă nu îi spun atunci tot ceea ce mă macină, atunci n-am să mai apuc să îi împărtăşesc asta vreodată. Credeam în ea, în puterea ei de a înfrunta totul, căci o dovedise de nenumărate ori până acum şi nici că aveam să o las să fie doborâtă acum. N-aveam să o las să se piardă în bătaia vântului, căci ea era ultima fărâmă de speranţă de care mă agăţam mereu, în speranţa că se va întoarce şi mă va strânge la piept, spunându-mi că va fi oricând acolo să mă ridice. De data asta era rândul meu să fiu speranţa ei, să cred în mine mai întâi, să cred că o pot ţine aici, iar mai apoi să cred în ea mai mult decât o făcusem până atunci.
   Acum stăteam lângă ea şi o strângeam de mână, nevrând să îi dau drumul, trăind cu teama că dacă aş face-o, atunci ea ar pleca şi m-ar lăsa în voia timpului şi a vieţii. Îmi treceam degetele prin părul ei lung de o nuanţă deschisă de roz şi îi zâmbeam corpului inert. I-am simţit atingerea, am simţit cum îmi mângâia palma cu degetul ei mare şi atunci credeam cu adevărat că mama mea era cea mai puternică femeie de pe pământ. O vedeam zâmbind, chiar şi în starea aceea jalnică, iar asta însemna mai mult decât cineva ar crede. Îi luasem mâna într-ale mele şi o sărutasem apăsat, lăsându-mi amprenta Din nou pe corpul ei. Ne zâmbeam, spunându-ne din priviri că acum că suntem unite, nimic nu ne va despărţi vreodată. Credeam în tot.
   Atunci când ambulanţa a sosit, am înţeles cu adevărat că Jees nu era un tip rău, sau cel puţin, nu în situaţiile de genul ăsta. Ei mi-o răpiseră, tipii în halate albe, însă ştiam că o vor face bine. Am văzut-o din nou zâmbind, înainte ca uşile ambulanţei să fie închise, iar atunci am crezut că totul era posibil. Şi aşa şi era, căci Jees devenise un tip de treabă şi chiar se oferise să mă ducă la spital, pentru a-i fi alături mamei. Un grup de paramedici se afla la capul lui Karin, stabilizând-o, iar atunci când am auzit că pulsul îi revenise, simţisem un sentiment de dezamăgire profund. Nu eram sigură de ce, însă cu siguranţă m-am întrebat “Când am devenit atât de obsedată de dreptate?”. Probabil aveam să aflu răspunsul, şi nu în nişte circumstanţe tocmai plăcute. Hotărâsem să las nelămuririle pentru mai târziu şi să plec cu Jees spre spital.

Ajutându-mă de el şi de motocicletă, mi-am ocupat locul din faţă, simţindu-i din nou abdomenul imprimat pe spatele meu. Se băga mai adânc în mine, iar în mod normal asta m-ar fi deranjat, însă nu şi acum. În momentul de faţă nu îmi doream decât să fiu cât mai aproape de ea, să o simt fericită, sănătoasă şi împlinită. Karin ar fi putut să ia foc, nu m-ar fi interesat.
Când am ajuns, am dat buzna în spital, inspectând fiecare salon pentru a-l găsi pe cel în care era mama internată. Îmbrâncisem câteva asistente şi arătam ca o nebună scăpată de la ospiciu, dar nu numai eu, căci şi Jees era în aceeaşi situaţie. Chiar începusem să cred că putea fi o persoană bună şi fără să se străduiască, fără să poarte o mască de tip bun. Era o prezenţă plăcută în astfel de circumstanţe, cred.
L-am văzut conversând cu un doctor, iar când am ajuns, el tocmai plecase. Am înţeles că mama era stabilă şi că pot intra în salonul ei în următoarele cinci, zece minute. M-am aşezat pe una din băncile din faţa salonului, rezemându-mă de perete. Mă durea atât de tare capul, încât nici dacă m-ar fi lovit ceva în cap nu aş fi reacţionat ca atunci:

-Mulţumesc, pentru tot.

Doar mi-a zâmbit şi nici nu aveam nevoie de mai mult. Am pufnit ironică.

-Cine ar fi crezut că aş ajunge să îţi mulţumesc tocmai ţie, în condiţiile în care te cunosc de câteva ore şi deja reuşiseşi să mă scoţi din sărite?
-Nimeni, presupun, mi-a spus, urmând să râdă scurt.
-De ce nu eşti aşa mai des?
-Fetele nu se dau în vânt după tipi drăguţi, mi-a spus în timp ce îşi ducea mâinile la ceafă şi îşi aţintise privirea asupra tavanului.

Nu era chiar prost, însă nici n-avea toată ţigla pe casă. Era genul de persoană cu care te-ai fi putut culca azi şi mâine s-ar fi comportat cu tine ca şi cum nici nu v-aţi fi văzut cu o zi înainte. Probabil era şi un bun confident, însă n-aveam de gând să încerc să descopăr şi latura asta a sa. Nu curând, cel puţin. Încercam să înţeleg perspectiva lui asupra caracterului şi chiar reuşisem după câteva minute. Avea dreptate. O fată mereu avea să fie atrasă de un tip dur, care să fie în stare să o apere, decât de unul care necesita apărare. Tatăl meu sigur făcea parte din a doua categorie.
  După câteva minute l-am văzut pe doctor ieşind din salon cu un zâmbet pe buze. Mama sigur spusese iar vreo glumă sau făcuse haz de necaz, ceea ce nu te poate face să nu râzi. Nici nu am mai stat să văd ce zice, căci am şi dat buzna peste mama, oprindu-mă din alergat atunci când i-am simţit corpul cuprins de braţele mele. Îşi aşezase timid braţele pe spatele meu şi mi-l mângâiase ferm. Mi-era dor.
M-am retras din îmbrăţişare, însă nu i-am dat drumul la mână nici măcar atunci când m-am aşezat pe scaunul de lângă pat. Părea să fie bine, mult mai bine decât acum o oră, în mod sigur. Îi mângâiam întruna braţul, fiind bucuroasă că am revăzut-o, chiar şi în circumstanţele astea.

-Oh, haide, Sakura. Nu e timpul pentru poveşti lacrimogene, mi-a spus în timp ce îmi observase ochii înlăcrimaţi. Spune-mi ce ai mai făcut, ce iubit mai ai, vreau să ştiu tot, păpuşă.

Am râs atunci când i-am auzit adresarea, ştiind că mama imită fiecare lucru prostesc pe care îl aude, doar pentru a face lumea din jur să zâmbească. Îi reuşea de fiecare dată.

-O să am o mamă vitregă, am spus, afirmaţia mea fiind urmată de un “Auch!” venit din partea ei. E cu trei ani mai mare ca mine, am continuat, iar de data asta a scos un “Bleah.” pe gură. N-am niciun iubit, am spus, iar ea bombănise ceva imperceptibil. Spune-mi tu cum e viaţa mea, am provocat-o.
-Sună naşpa, mi-a spus.
-Chiar e, am aprobat-o. În plus, m-am băgat într-o belea cât spitalul ăsta de mare. Am intrat într-o cursă stradală.
-Mi-a spus Karin. Roata norocului, nu?
-Nu e chiar aşa de norocoasă, am spus. Oricum, ai trăit într-o astfel de lume şi mă gândesc că poate mă ajuţi cu ceva sfaturi.

Asta a şi făcut timp de o oră în care începuse să îmi spună tot ce ştia despre curse şi motoare şi participanţi. Ni se alăturase şi Jees care schimbase nişte priviri cu mama, ceea ce mă făcea să cred că voi avea şi un tată vitreg de o vârstă cu mine, nu numai o mamă. Cunoscând-o pe mama, nu s-ar fi implicat în aşa ceva, însă niciodată nu înceta să mă uimescă, deci presupunerea mea încă rămânea în picioare. Amândoi au început să îmi povestească despre ceea ce însemna cu adevărat lumea asta, iar pe măsură ce aflam mai multe, remarcam faptul că nu semănam deloc cu mama. Ea era atât de nebună, de energică, pe când eu mă chinuiam să merg cât mai drept ca să nu mă rup. Eram prea fragilă şi trăiam cu teama că aş putea să o dezamăgesc, însă ceea ce nu ştiam era că mama tocmai asta îşi dorea pentru mine. Cu toate acestea, păruse foarte încântată când a auzit de cursă.

-Cheryl, mă bucur că eşti bine, am auzit o voce din pragul uşii.

Atunci l-am văzut pe tata cu o privire sinceră, una pe care nu o mai lăsase la iveală de când era căsătorit cu mama. Crezusem că în acel moment s-ar fi împăcat, mai ales când mama îi zâmbise atât de sincer, însă atunci când blonda aia a apărut din spatele lui tata, tot cheful meu de viaţă dispăruse. Zâmbetul mamei, în schimb, nu. Era puternică.

M-am retras din salon, promiţându-i că voi reveni peste câteva ore, neputând să ripostez dorinţei tatălui de a merge acasă pentru a dormi. L-am lăsat pe Jees cu mama, acesta ocupând locul rămas acum liber. Păreau că se simt bine împreună şi acum că îmi aduc aminte, e posibil ca mama să-l fi cunoscut pe Jees atunci când încâ era căsătorită cu tata, din moment ce şi el îl cunoaşte. Gândeam prea mult şi mă durea capul, aşa că am decis să las misterul ăsta până după ce dorm câteva ore.
Ajunsesem acasă şi prima destinaţie, bineînţeles, fusese baia, iar apoi m-am refugiat în pat, până pe la două după-amiaza, când eram decisă să merg din nou la spital, pentru a o întreba personal pe mama despre Jees. Planurile mi-au fost anulate când tata m-a anunţat că vom cina în familie, expresie ce mi-a tăiat şi puţinul chef de mâncare pe care îl avusesem. Eram deja ferm convinsă că voi lua două îmbucături, iar apoi mă voi retrage pretinzând că mi-e somn şi lăsându-i pe ăia doi să facă ce vor. Un frate, cine ştie, sau o soră, care ar ajunge în grija mea, desigur.
   Era ora şase când coborâsem la masă îmbrăcată în nişte pantaloni scurţi negri, teneşi de aceeaşi culoare şi un tricou alb, larg şi simplu. Nu era nevoie să fiu îmbrăcată ca pentru o gală, când asistam doar la o cină banală în “familie”.
Stăteam la locul meu în timp ce mă jucam pe telefon şi nu mi-am luat ochii de la el nici atunci când tata începuse să vorbească. Aiurea, desigur:

-Ne vor asista şi Aina şi fiii săi, dar mai trebuie să vină cineva.

Atunci hotărâsem să îl privesc, ca să îi arăt că e puţin interesant ceea ce spunea el acolo, cu toate că eram pe dinafară.

-Mama ta va sta la noi cât timp este în refacere, mi-a spus şi apoi mi-a zâmbit, urmând ca pe uşă să intre mama cu un zâmbet pe buze aşa cum ne-a obişnuit pe toţi. Cred că fiecare era bucuros să o vadă, în special Mikihisa şi Aina care o preferau pe mama cea dezordonată decât pe păpuşa aia blondă de plastic, care, apropo, era plină de nervi şi era cât pe ce să explodeze.

Amintindu-mi de copilărie, mama şi-a trântit geanta pe canapea, s-a descălţat şi şi-a aruncat pantofii cât colo, iar jacheta era pe unul din spătarele scaunelor de la masă. „Ca atunci când eram mică.” mi-am spus.

-Mă bucur că stai din nou cu noi, mamă, am spus în timp ce mă chinuiam să respir din cauză că Jees spusese o glumă a naibii de bună.
-Nu eşti singura, răspunse mama ridicând din sprâncene, făcându-mi semn spre blonda ce urma să fie mama mea vitregă.

Îmi era dor de ea, de toate glumele pe care le spunea la masă şi de părerile ei incredibil de ciudate, dar interesante. Îmi era dor să stăm la masă în familie, iar prezenţa Ainei şi a băieţilor ei, trei la număr, nu mă deranja chiar deloc. Atunci când i-am văzut pe băieţi şi mama ieşind afară cu pachetele de ţigări în mână, am simţit nevoia să mă alătur lor, căci persoanele rămase la masă mai mult mă deprimau, mai ales că Aina s-a retras în camera sa, spunând că este obosită.

Am ieşit pe balcon şi fumul dens de ţigară m-a provocat să tuşesc, nefiind deloc obişnuită cu mirosul, cu atmosfera. Toţi râdeau şi mama părea a fi una de-a lor. M-a tras lângă ea şi imediat ce m-a văzut tuşind, şi-a stins ţigara.

-Ai rezolvat problema cu cursa până la urmă?
-Normal că nu. Rezolv eu vreodată ceva singură? Am întrebat-o amuzată.
-Te pot ajuta, ştii bine asta, însă nu te pot învăţa chiar tot. Sasuke în schimb, da.
-Cine naiba e Sasuke? Am întrebat complet debusolată.

Mama a chicotit scurt.

-Încă nu-ţi place să ţi se spună pe nume, nu Jees?

Hello ^.^
Îți urmăresc de ceva timp ficul, însă abia acum mi-am făcut curaj să comentez.
Probabil că ești deja plictisită de asta, însă trebuie să repet și eu ca un papagal: rangul tău nu e acolo că să fie, îl meriți pe deplin. Ești o scriitoare desăvârșită, care știe bine cum să manipuleze arta scrisului. Cred că ai adoptat un mod simplu de a descrie, însă așa este cel mai bine. Nu ai detaliat niciodată lucruri neimportante, însă ai știut când trebuia să aprofundezi anumite aspecte.
Poate pentru că era o urmare firească, m-am gândit că Jees este, de fapt, Sasuke, iar acum tu mi-ai confirmat bănuielile. Lucru mulțumitor. Atunci când Sakurei i s-a stricat mașina, iar Jees trebuia să o repare, am bănuit, din nou, că el este băiatul care o va ajuta pentru cursă.
Uneori am simțit cum mă cuprinde tristețea Sakurei și vinovăția, totodată. De multe ori am avut impresia că sunt lângă ea, ascultându-i, atentă, toate cugetările. Asta e datorită ție, deoarece reușești cu ușurință să ne introduci în lumea pe care tu ți-o închipui.
Aștept, cu o infinită nerăbdare, următorul capitol :)

Buna!
Multumesc pentru mesaj sper sa-l primesc si data viitoare! De fiecare data ma uimesti ai mereu ma intreb de unde iti vine talentul!:):Iubesc felul tau de a scrie si se vede ca esti foarte talentata! Si cu toate acestea, tu vrei sa ma omori?! Capitolul ar fi trebuit sa aiba 200 de pagini! Ma bucur ca Jees este Sasuke, dar nu pricep de ce nu ii place numele de Sasuke. Chiar vreau sa vad ce se va intampla in continuare cu cei doi si cum relatia lor se dezvolta. Spor la tastat si la idei! Kiss! kiss

Dau edit. :)

Edit: Claudia, cum indraznesti sa ma lasi intr-un asemenea suspans?! Te mananc! O.O

Deci, pentru inceput nici nu-mi puteam imagina ca Jees era Sasuke, doar ca pe alt nume. Ador modul in care l-ai introdus pe Sasuke in peisaj, nu mi-as fi imaginat niciodata o asemenea intrare. Multumesc de anunt si sper s-o faci si data viitoare. :) Te kiss.

Ely^^

=))))) 'Ai de capul meu, cred c-o sa mor tanara din cauza voastra. Nu serios, o sa imi provocati un atac cerebral sau ceva cat de curand, mai ales ca vad ca nu va lasati deloc de pactul asta cu suspansul si continuati sa ma scoateti pe mine din minti, iremediabil. Efectiv nu stiu ce sa va mai spun, este clar ca tu si alti cativa mi-ati pus gand rau. Acum insa, revenind la fapte, mi-a placut la nebunie capitolul, la nebunie, la nebunie, la nebunie. in love

Mai aveam putin si salivam pe ecran la un moment dat. Ai reusit sa scoti ce-i mai bun din toate intamplarile acestui capitol, mai ales cu ultima fraza care a fost cireasa de pe tort si cea mai mare surpriza a zilei pot spune. Sunt tare nerabdatoare sa citesc nextul, sa vad ce se va mai intampla si cum vor ajunge astia impreuna, avand in vedere ca Sakura nu-i tocmai genul de tipa pe care s-o poti cuceri usor. Asadar, Karin poate sa ramana mult timp in spital, nu ma deranjeaza, in schimb vreau ca Sakura sa intre in cat mai multe belele. Am zis! Hai, gata, ti-ajunge, te-am terorizat destul. Spor la scris si multa inspiratie. Succes la examene. a hug