Kiri vreau continuarea..
Super frumos!!
Repede te rog..

Critici? Nam ce critica totul a fost perfect.
A fost un capitol frumos, trist din punctul meu de vedere.
Sper sa pui next-ul repede.

Ja'ne

Cum nu mai sunt un critic nu ma bag, spun doar ca e frumos si imi place, adu continuarea si spor la scris si la idei

[i]Haide repede cu nextul ca mor aicia, tu chiar vrei sa ne omori in suspans? Esti o rea! Ma supar daca nu pui repede nextul!

Scumpa mea inimioara de sticla, ti-am promis ca pun continuarea.

Capitolul 4

Minutele treceau nesimtitor pe langa noi iar din cand in cand simteam vantul ce patrundea printre gratiile inchisorii. Parul imi acoperea chipul in timp ce simteam doar buzele politistului ce ma incalzeau. Acesta imi acoperi chipul cu mainile sale, indepartandu-mi suvitele rebele. Ii simteam degetele moi si usor reci ce imi atingeau suprafata pielii, facandu-ma sa tremur. Ma simteam ciudat, corpul imi tremura din ce in ce mai tare, neputand sa-mi stapanesc emotiile. Acele minute pareau pentru mine ore, niste clipe frumoase dar care se vor termina incetul cu incetul, nelasand nimic in urma, poate doar speranat ca a fost ceva. Acesta se indeparta, lasand capul in jos. Mi-am atins buzele cu degetul aratator, presandu-l de ele si muscandu-le apoi. Doream parca sa indepartez urmele lui, sa uit acest sarut insa nu era asa de usor. Ochii sai ma priveau patrunzator, dorind sa afle ce gandesc.
- De ce m-ai sarutat? O ai pe Sara. Nu iti ajunge? Il intreb eu, putin soptit, intorcand privirea intr-o parte privind cioburile sparte ale oglinzii ce inca erau imprastiate pe ciment.
- Asculta la mine. Intre tine si Sara e o diferenta pe care o vei afla pe parcurs, iar legat de intrebarea ta, de ce te-am sarutat, ei bine asa am simtit si nu regret asta.
Vocea lui era usor ragusita in timp ce se incrunta de cate ori pronunta un cuvant, observandu-se usoarele cute. Parasi celula, lasandu-ma sa-i privesc pasii care incetul cu incetul dispareau. Parea o iluzie insa el era realul, el era dorinta oricarei fete. M-am intins pe suprafata patului, lasandu-mi firele negre sa acopere perna prafuita. Mi-am intors chipul, afundandu-mi nasul in acel praf gri ce ma facea sa stranut. Doream sa ma ridic, sa plec insa am stat acolo, continuand sa ma afund din ce in ce mai mult in acea mizerie. Am observat pe patul blondei un pachet cu tigari alb, ce avea un trandafir pe el. Am intins mana, insa nu era de ajuns, nu puteam sa-l iau. Am inchis ochii, lasand razele soarelui calde sa-mi invadeze chipul, incalzindu-l. Din cand in cand acestea dispareau, lasandu-ma sa simt raceala incaperii, sa simt raceala zidului. Ma simteam singura, insa chiar eram. Un simplu om, intr-o celula intunecata ce cersea dupa libertate, asta eram eu. Ma simteam ca o umbra. Mainile imi deveneau din ce in ce mai reci in timp ce buzele mi se uscau. M-am ridicat de pe suprafata saltelei, prinzandu-mi parul intr-o coada la spate. Ii auzeam pe cei doi gardieni vorbind despre blonda si despre politist. Am oftat, rugandu-i sa ma lase sa ies afara. Am vazut cum incetul cu incetul soarele disparea iar luna maiastra acoperea cerul, aducand stralucitoarele stele. Vantul batea cu putere, alungandu-i pe unii detinuti care se retrageau in celulele lor.
Sara statea in bratele unui roscat ce avea un tatuaj in forma de sarpe pe gat. Din cand in cand se sarutau, aceasta permitandu-i sa o atinga si sa-i dea bluza jos. Mi-am intors privirea dezgustata inspirand acel aer curat. M-am asezat pe cimentul rece, ridicandu-mi privirea, dorind sa privesc stelele. Una din ele stralucea mai puternic decat celelalte iar acest lucru m-a facut sa schitez un zambet. Am simtit cum cineva imi atinge umarul si se aseaza langa mine. Nu am stiut cine era pana sa nu-i aud vocea ragusita. Era el, acelasi politist care mai inainte ma sarutase.
- Observ ca esti fericita de zambesti. Care e motivul? Ma intreba el ranjind.
- Sti, niciodata un zambet nu inseaman ca respectiva persoana e cu adevarat fericita. Nu sti cat de fals e zambetul, cat de mult de poate induce in eroare, sa te faca sa crezi ca e totul bine, insa nu e asa. Am replicat calm, ciufulindu-mi bretonul.
- De ce vezi lumea numai in gri? Ma intreba acesta privindu-mi fiecare reactie si asteptand un raspuns credibil.
- Esti nou aici, nu ai de unde sa sti, nu ma cunosti. Pentru mine oricine e fals, chiar si Sara care imi era prietena, m-a dezamagit.
M-am ridicat, plecand de langa el. Conversatia cu el ma facea sa ma simt rau. l-am lasat singur si ganditor in timp ce eu m-am intors in celula intunecata. Am vazut ca patul Sarei era gol, semn ca aceasta era inca cu acel roscat. Prietenia...acum cred ca e asemeni unei tigari. Cateva minute e cu tine, apoi dispare si nu ramane decat acel scrum pe care vantul il sterge. Printre gratiile celulei se putea observa maiastra luna ce parea ca ma priveste. Mi-am desprins parul, aruncand clama intr-un colt al camerei. Am atins salteaua alba, intinzandu-mi bratul drept. Capul incepu sa ma doara iar oboseala se facea simtita. M-am intors pe partea dreapta, privind patul gol al blondei. Pachetul cu tigari era tot acolo, ia eu ma intrebam de unde le are. Am hotarat sa vad ce gust au si ce stare iti confera. Am gasit sub perna acesteia o bricheta rosie, cu ajutorul acesteia am aprins o tigara. Era subtire si alba, insa ma intrebam cat de buna e. Inspiram acel fum, asemeni unui drog imbolnavindu-mi plamanii. Am inceput sa tusesc cand am simtit acel fum negru ce mi se ducea pana in plamani. M-am sprijint de zidul rece continuand sa trag din acea tigara, aruncand scrumul pe jos. L-am camcat cu varful tenisilor, imprastiindu-l. Simteam cum nu mai aveam stabilitate in genunchi iar capul ma durea din ce in ce mai tare, provocandu-mi o stare de lesin.

Sunt prima! In calitate de prim venit voi face eu onorurile spunandu-ti ca acest capitol este cu adevarat genial! Descrierea este foarte frumoasa, actiunea deloc grabita, iar dialogul extrem de... nici nu stiu cum e. Mi-a placut mult si sper ca si in urmatorul capitol sa ne uimesti cu talentul si maestria ta. Multe idei si o tona de pupici!

Ete eu nu sunt genul sa plang dupa un fic....asa ca nu o mai lungi si pune next-u ala o data!
Vrei sa mor?
Asa credeam si eu....
Faci ce faci si sa pui next-u ala aici'sa inteles?
Pupicii dulci scumpa...! Sunt cu ochi pe tine


Ja'ne

Kirishooor1
Cat te iubesc eu pe tine!
Mersi fain ca ai pus nextul!
Lexx te adoureaza!
FurevaR!
Acuma urmeaza sa pui nextul de dupa next! :))

Kira mi-a placut acest next ca de obicei
Nustiu ce ma atrage cel mai mult la ficul tau: ideea, felul cum descrii..chiar nu stiu, cert e ca e foarte interesant si il ador
Descrii foarte frumos si observ ca nu ai dialog sec sau mult. Daca era sa scriu eu cred ca tot capitolul era plin insa la tine totul e foarte frumos si sti cum sa faci cititorul curios.
Sa pui repede urmatorul capitol iubita

Pai daca tot sunt nou, am zis sa citesc si eu un fic. Pot sa spun ca titlul m-a atras si e chiar bine ales dupa parerea mea. Descrierea, observ ca nu am ce comenta deoarece te descurci si sti sa-l faci pe cititor cat mai curios si sa se simta in mijlocul actiunii. La tine dialogul nu e sec, fara importanta si sa nu-l intelegi ci sti cand sa-l pui ca sa se imbina cudescrierea si naratiunea. Imi place cum dezvolti ideea ,devenind din ce in ce mai interesanta si deloc plictisitoare. Nu am vazut greseli de tastare in acest capitol si a fost la fel de frumos ca celelalte. Chiar m-ai facut curios si astept continuarea care sper sa vina cat mai curand.

Capitolul 5

Oftez, simtindu-mi plamanii greoi si inecati de acel fum atat de ispititor care ma facea sa il doresc din ce in ce mai mult. Eram ametita, dar in acelasi timp zambeam, dorind sa inving tristetea ce imi inconjura trupul. Priveam tigara alba si scrumul ce cadea pe cimentul rece al celulei. As sta o vesnicie sa privesc acea mizerie neagra ce dispare, acel scrum ce ma facea sa ma simt bine in ciuda celor ce se intamplasera. Nu stiam nici eu de ce. Insa, ma intreb cat dureaza vesnicia, daca e reala sau nu, daca poate fi atinsa sau o gasim doar in cartile de basme. Insa un lucru stiu. Opusul ei ca si al vietii e moartea. Stau si privesc in fata cum fumul de tigara se imprastie in incapere, inegrind-o. Si totusi, de ce moartea e prezenta peste tot? Ce semnificatie are? Nu o vad, nu o miros, dar simt ca e mereu langa mine la fel ca si singuratatea. Atatea intrebari fara raspunsuri, atata mister in aceasta lume plina de praf, atatea cuvinte desarte ce se pierd in vant...asta e viata. O scena unde oamenii sunt doar niste simple papusi manevrate de altcineva mult mai puternic si mult mai maret care face din noi tot ce vrea, iar apoi ne arunca in intuneric, lasandu-ne intr-un colt si uita de noi. Atat de banal sa traiesti doar pentru a dansa pentru placerea cuiva si apoi sa mori, sa vezi mii de spirite cum se uita la tine si se ridica si ele la cer. Sa nu mai poti vedea norii, sa nu mai poti vedea decat o alta lume unde pacatul e si mai mare, sa vezi o lume unde focul domina iar catacombele sunt pline de focuri rosii ce nu se mai sting.
Am aruncat tigara in scrumiera stiind ca pana la urma va disparea. Privesc cateva secunde ramasitele ei, apoi imi intorc capul in partea dreapta unde era patul meu. Ma intind pe suprafata acestuia, privind tavanul alb, de care atarnau cateva panze de paianjen. Erau niste fire subtiri ce pareau ca se rup iar paianjenul negru v-a cadea, insa ele erau mult mai rezistenete decat pareau. Becul celulei se clatina de fiecare data cand vantul incepea sa bata, in timp ce provoca un sunet asurzitor. Cainii latrau, dorind sa se faca auziti, lasand latratul lor puternic sa impanzeasca strazile pustiite. Am inchis ochii, lasand acea lumina sa dispara incetul cu incetul in timp ce ploapele lasau intunericul sa ma invaluie. M-am intors pe o parte, tragand patura maronie si acoperindu-mi chipul. Doream sa simt caldura ei, sa stau in bezna. Am auzit usa celulei cum este deschisa si niste pasi care se apropiau tot mai mult. Ma intrebam cine poate fi. Am deschis putin ochii, incercand sa conturez putin cu privirea persoana care tocmai intrase in celula. O voce subtire de fata rasuna in incapere, urmand apoi alta putin mai groasa. Mi-am dat seama ca era Sara alaturi de un baiat. Fata asta ma enerva, ma intrebam de ce aproape in fiecare noapte isi aducea cate un baiat. Am oftat usor, nedorind sa ma auda. Continuam sa-i privesc, observand-o pe blonda cum ii dadea tricoul acestuia jos. Am inchis ochii, dorind sa nu-i mai aud pe cei doi si sa adorm, insa ma intrebam daca asa ceva este posibil. Ii auzeam pe cei doi ca vorbeau si se sarutau, iar acest lucru ma facea sa cred ca nu voi putea sa dorm bine in noaptea asta. M-am dezvelit, fara ca cei doi sa ma vada sau sa ma auda si m-am intors cu fata la tavan. Cei doi continuau sa se sarute si sa se atinga fara vreo retinere ca eram si eu in camera. Am auzit vocile celor doi gardieni care ii spusera Sarei ca e timpul ca partenerul ei sa plece. Am auzit usa celulei cum se tranteste si niste pasi care se indeparteau, semn ca acesta plecase. Acel intuneric, mi se contura din ce in ce mai tare, ducandu-ma pe taramul viselor.
Razele soarelui patrundeau incet printre gratiile inchisorii, mangaindu-mi chipul obosit. Imi deschid ochii, intinzandu-mi bratele. Ma ridic de pe suprafata patului, simtind raceala cimentului. Ma simteam murdara, simteam ca nu mai pot trai mult. Acea stare de ameteala nu inceta sa-mi invaluie corpul, facandu-ma sa ma sprijin de peretele celulei. Blonda se trezi si ea privindu-ma mirata. Ma intreba daca ma simt bine, insa eu nu i-am raspuns. Nu doream nici sa o mint dar nici sa spun adevarul asa ca am preferat sa tac, intelegandu-se de la ine cum ma simt. Aceasta se apropie de mine, ajutandu-ma sa-mi mentin echilibrul si cerand permisiunea gardienilor sa ma lase sa ies. Paseam usor, iar cu fiecare pas pe care il inaintam corpul meu parea ca sufera de alte rani care se adanceau din ce in ce mai mult. Din neatentie am lovit pe cineva, dar nu m-am intors. Doream sa vad peste cine am dat insa corpul nu ma lasa. Continuam sa merg spre iesirea din curtea inchisorii, sprijinindu-ma de Sara care nu inceta sa imi dea drumul. Ma intrebam de ce ii pasa asa de mult de mine, dupa toate ce mi-a facut. Am oftat cand am simtit aerul rece care imi invadeaza chipul si care parea ca danseaza cu parul meu ciufulit. O voce masculina isi facu aparitia, rugand-o pe blonda sa plece. Aceasta s-a uitat la mine in timp ce eu ma intrebam cine poate fi. Glasul lui mi se parea cunoscut insa nu credeam ca e politistul. Sara pleca, facandu-mi cu ochiul in timp ce eu m-am intors incercand sa aflu cine era. Parul sau asemeni scoartei copacului era acoperit de o sapca albastra, in timp ce chipul ii era usor intunecat, nelasandu-ma sa-i vad ochii. Era el, Akira care ma privea, avand buzele arcuite intr-un zambet.
- Esti bine? Pari slabita, ce ai patit? Ma intreba el ingrijorat, ridicandu-mi chipul. Ochii mei capatau o nuanta de un rosu usor aprins in timp ce incepeau sa ma usture.
- Nu stiai ca daca inima bate, nu inseamna ca traiesti cu adevarat? Pot sa fiu vie insa sufletul sa-mi fie mort. La tine viata inseamna ceea ce vezi in fata ochilor insa nu pasesti mai departe, sa vezi ceea ce nu e real.
Ma indepartez de el, insa acesta ma apuca de brat, tragandu-ma in bratele sale. Simteam respiratia lui in ceafa mea si mana lui care se juca cu cateva suvite din parul meu. Ma intoarse cu fata spre el, sarutandu-mi obrajii reci si albi.

Iepuras nu imi vine sa cred ca ai pus next-ul. Daca ai sti ce ma bucur si cat l-am asteptat . Pur si simplu il ador si imi place la nebunie felul cum descrii, chiar te felicit pentru acest lucru. Imi place cum decurg lucruril si faci in asa fel incat sa fie mai interesant, deci mai pe scurt il ador
Sper sa pui repede continuarea ca m-ai facut curioasa si mai ales ca e unul din ficurile mele preferate vreau next-ul cat mai reepde.
Sa ai cat mai multe idei ca sa pui mai repde next-ul ca ma tii in suspans

Vai, vai cat de mult imi place acest fic. Pur si simplu ador felul cum scrii
Te rog mult sa pui mai repede continuarea ca ador ficul asta si vreau sa vad ce se mai intampla. Hai nu ma mai lasa in suspans si pune next-ul

Kira draga observ ca am lipsit ceva timp iar tu ai inceput un alt fic mgnific. Ce pot sa mai spun? Ador cum scrii si tot ce tine de acest fic. Vai il adorx Si ideea e foarte interesanta iar felul cum descrii, ma intreb, de unde iti vin atatea idei.
Sa pui repede next-ul ca nu mai am rabdare si ma lasi in suspans cum iti place tie ..hai repede cu next-ul

Te iubesc ai pus continurea in sfarsit. Vai si ce frumos. Nu stiu de unde ai atatea idei, se vede ca ai talent la scris, pur si simplu ma intreb de unde iti vin ideile si imi place cum imbini cuvintele, totul e asa de frumos
Vreu next-ul ca iti ador ficul

Kira, cand ai de gand sa pui next-ul?
Imi place asa de mult ficul tau
Te log dulce sa pui next-ul ca ador ficul tau
E superb, se vede ca ai talent la scris ficuri

Ce pot sa spun. Observ ca ai talnet la scris si ador si acest fic:x
Pur si simplu imi place ideea si felul cum povestesti ce se intampla.
Sper sa pui reepde next-ul...te rog mult ca vreau sa stiu ce se intampla.
Iti dau cate comentarii vrei, numai sa pui next-ul

Kira, cand ai de gand sa pui next-ul?
Plizzz il vreau cat mai repede

Cand pui continuarea/

La cererea lui Kiri fic-ul v-a fi mutat la " Fan fic-uri blocate"

---

Când ai de gând sa mai pui next-ul?
Hai măi că ĩţi ador ficul acestax
Plizzz pune mai repede next-ul că vreau sa văd ce se va mai ĩntâmpla :(
Poopici dulci şi nu uita de next ;) :*

Ei bine am adus si next-ul ^^.


Ma simteam din ce in ce mai slabita insa el de fiecare data ma ridica la suprafata, ma facea sa ma simt altfel. Era un sentiment ciudat, parca tot corpul imi era strabatut de o substanta nestiuta, de ceva necunoscut care imi dadea tarcoale...era un drog de care eu nu mai puteam scapa, insa imi placea senzatia. Tampla stanga incepu sa ma doara din ce in ce mai tare in timp ce inima ma intepa, parea ca zece cutite imi strapungeau intreg trupul. Bratele sale lungi si puternice imi mangaiau spatele, in timp ce cateva suvite din parul meu asemeni noptii ii atingeau acestuia obrajii rosii. Bluza mea subtire, imi aluneca lejer pe umeri, in timp ce vantul batea cu putere, lasandu-mi materialul vaporos sa danseze usor impreuna cu acesta. Mi-am indreptat mana spre chipul sau alb, privindu-i hipnotic ochii. Ma simteam din ce in ce mai rau, in timp ce pupilele ochilor mi se dilatau din ce in ce mai mult. Nu vedeam decat un negru misterios ce ma invaluia si o lumina care imi arata drumul spre ceva nestiut de mine. Simteam ca voi cadea, speram ca el sa ma prinda. Nu ma lasa sa cad, te rog...am nevoie de tine.
Imi simteam obrajii rosii si auzeam vocea cuiva care ma striga, insa trupul meu nu raspundea la chemarea lui. Continuam sa-mi tin ochii inchisi, insa inca auzeam vocea ingerului meu ce dorea cu tot dinadinsul sa ma readuca in lumea lui. Intr-un fel nu doream sa-i cunosc universul, stiam ca e prea periculos si m-as fii ratacit, sau mai rau nu as fii supravietuit obstacolelor.

- Alishya, te rog deschide ochii. Nu ma lasa singur, nu acum, am nevoie de tine demonul meu.

,, Demon ''...da, asta si eram si imi facea placere sa aud asta din gura lui, parca inima imi batea mai tare iar sangele continua sa-mi curga mai repede prin vene. Doream sa-l vad cum plange, cum se ditruge din cauza mea, asa cum o fac eu...insa intr-un fel nu doream sa-l ranesc. Dar de ce ii pasa? Putea sa ma lase sa mor, nu sunt decat o detinuta iar el e stapanul. Mi-am miscat usor degetele, incercand sa-mi dau seama si cu ochii inchisi ce reactie are satenul. Am auzit oftatul sau si i-am simtit mana care imi atingea chipul. Atingerea sa imi provoca o stare de moleseala, ma simteam atat de bine. Nu mai cunoscusem niciodata acest sentiment atat de straniu, aceasta senzatie care ma facea dependenta de el...insa imi placea. Simteam ca pot face orice cu el, chiar si sa revin la viata daca as muri. Mi-am deschis incetul cu incetul ochii, dandu-mi seama ca eram in celula mea. Politistul ma privea uimit, imbratisandu-ma strans in brate. Eram confuza, insa nu l-am indepartat, il doream mult prea mult ca sa il refuz. Un zgomot ne trezi pe amandoi la realitate. In incapere intra un domn cu parul cenusiu ce avea un halat alb. Acesta avea un fel de caiet in mana, destul de vechi. Ma privi pret de cateva momente zambindu-mi apoi.

- Domnisoara nu s-a alimentt cum trebuie si de aceea a lesinat. Se pare ca este destul de sensibila si de aceea ar trebui sa aiba grija de ea, ca sa nu fie nevoita sa stea in spital.

Akira ii multumi doctorului, conducandu-l la iesire. Eu inca ma gandeam la cuvintele lui. Avea dreptate, in ultimele saptamani nu ma alimentasem cum trebuie iar asta din cauza ca ma distrusesem inhaland in fiecare zi acel miros care mie imi reda viata, ma hraneam doar cu acele tigari uitand de alte lucruri. In cateva minute reveni si satenul care incerca sa nu ma priveasca in ochi. Stiam ca e suparat, insa de ce ii pasa asa de mult?

- Alishya, tu ai de gand sa te distrugi? Daca vrei sa mori, spune-mi, poate te ajut eu, insa sa nu uiti ca imi pasa de tine. Am crezut ca ai mai multa minte insa nu esti decat o fata proasta care nu stie ce este viata, crezi ca doar tu existi? Nu, mai sunt multi oameni care sufera insa se pare ca tu habar nu ai si crezi ca daca nu esti fericita trebuie sa te distrugi cu aceste porcarii care le iei de fiecare data.

Vocea acestuia putin ragusita rasuna in inteaga incapere. Incepu sa dea cu piciorul in pachetul de tigari ce zacea pe podea.

- Daca sunt o fata proasta care nu stie ce este viata, de ce mai stai cu mine? Pleaca si lasa-ma sa mor poate asta vrei cu adevarat, cum doresc multi acest lucru.

Lacrimi amare si-au facut aparitia pe chipul meu palid. Mi-am lasat trupul moale, cazand la pamant. Mi-am strans picioarele la piept, cateva suvite intunecate acoperindu-mi chipul. Acesta se apropie de mine, atingandu-mi obrajii umezi de atata plans. Mi-am ridicat chipul, observand cum buzele sale se apropiau tot mai mult de ale mele, cuprinzandu-le intr-un sarut care ma readucea la viata. I-am raspuns cu aceeasi intensitate, lasandu-l sa-mi descopere fiecare lacas. Acesta ma impinse mai mult pe podea, astfel incat sa fie deasupra mea. Am vrut sa spun ceva insa satenul ma musca usor de buze. Atat de multa otrava dulce imi provoca dependenta, insa imi placea mult prea mult ca sa il indepartez. Era doar al meu, vroiam sa fie asa, il iubeam prea mult.