Buna! Uite am trecut si eu pe aici si mi-am zis sa-mi incerc norocul si eu . Am inceput sa scriu de mult la acest fic . Nu pot spune ca e primul , nu pot spune nici ca sunt profesionista si nu vreau critici ! Sunt deschisa pentru orice parere si sfat si chiar va multumesc celora care va faceti timp sa cititi pentru ca important este sa invatam din greseli si sa devenim cat mai buni! Lectura placuta!



~Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica si vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.~
Frumos citat si foarte adevarat, cartea aceasta de citate celebre imi inspira multe lucruri, idei, sentimente, insa acest citat este intradevar preferatul meu din cauza ca-l voi trai pe pielea mea. Ah, frumosul Vladimir…
El mi-a furat mintile, s-a jucat cu inima mea si eu credeam ca-mi da visele, iubirea!Ce fraiera am fost!
In mintea Annei se dezordoneaza tot ce credea ea despre viata, in inima Annei se destrama tot ce a simtit . Totul e din vina lui ! Numai el ar putea sa-i redea din nou puritatea, personalitatea, zambetul si numai el poate sa o opreasca!
Anne se aseaza, gandindu-se la ce a fost si ce este, incurajandu-se sa-si ia viata, sa si-o sacrifice pentru el. Pentru cel in care a gasit alinare, pentru cel pe care l-a considerat prieten cand prietenia nu insemnase nimic pana atunci pentru ea, pentru cel ce a nutrit sentimentele pure ce i-au fost furate.
Nu,Vladimir nu a vrut asta, dar nimeni nu a crezut ca se va intampla ceea ce s-a intamplat!



Era ziua de 12 iulie 2012. O caldura coplesitoare invaluia orasul. Mici adieri se faceau simtite din cand in cand, spre salvarea celor care au cutezat sa iasa afara intr-o asemenea zi.
O fata imbracata intr-o rochita subtire cu imprimeuri florale, fara manecute, mergea agale pe aleea pietruita dintr-un cartier mai periferic al orasului. In afara de ea, cate o vietuitoare necuvantatoare isi mai pierdea timpul motaind la umbra copacilor. Linistea de mormant ii alina durerea Annei o mare, mare durere de care incerca sa uite. Aleea se termina la intrarea intr-un parc pustiu in care doar cateva topogane ruginite de vant si ploi isi mai faceau veacul pe acolo.
Anne nu a bagat de seama ce fel de parc era acela. Sunt sigura ca daca s-ar fi uitat cel putin o secunda in jurul ei, ar fi plecat cu frica si cu sentimentul de singuratate in suflet. Dar ea s-a asezat linistita pe bancuta din lemn de stejar, mazgalita si zgariata de golanii care mai trecea pe acolo. La ce nervozitate melancolica se naspustise asupra sufletului ei, numai de cum arata lumea si lucrurile din jur nu-i mai pasa!
Si-a scos o mica carte din gentuta ei neagra si a deschis-o la locul unde lasase ca semn o mica batistuta cu initiala “ C “ gravata pe ea. Cand cartea s-a deschis, batista a alunecat usor pe paginile ingalbenite de timp si a cazut pe o piatra .
Anne s-a aplecat si a luat cu feminitate batistuta, pe care-o stranse tare la piept. S-a uitat la initiala si a atins-o cu varful degetelor si a buzelor. Vazand piatra a luat-o si pe aceasta in palma si o atingea facandu-i conturul cu tristete.
~ Orice suflet este condamnat sa tainuiasca macar durerea unei amintiri! ~
Striga, in intimitatea sufletului, ego-ul Annei. Mici lacrimi s-au scurs pe obrazul ei si aceasta s-a intins fara vlaga pe bancuta.
-De ce ? De ce eu? Mereu am ajutat lumea, am iubit pe toata lumea fara sa astept in schimb, sa ma iubesca si ei . Tot ce am dorit a fost sa intalnesc o persoana calda, pe care sa o pretuiesc pentru eternitate si o persoana pe care sa o iubesc neconditionat , sa o iubesc din suflet “ din suflet pentru suflet” ! Asta si-a zis cu voce inceata, micuta Anne, pana cand ochii ii s-au intunecat de la lacrimile tot mai dese ce curgeau siroaie pe fata ei. Dupa cateva clipe, fata se linisti si-si sterse lacrimile rasufland usurata. Dintr-o data in fata ochilor ei se prabusi o persoana acoperita de o pelerina neagra .Cazuse din cer ? Asta era intrebarea care o incerca pe Anna.

Iiiiiiii! Fic nou! Si eu sunt PRIMA! Si tot mie imi cam place sa ma laud, nu? Oricum e super! Ma gandeam ca asta va fi un fic romantic, linistit....si asa. Dar cand citesc la sfarsit inca cu tristete in suflet ca in fata ochilor ei se prabuseste o persoana acoperita de o PELERINA neagra, sa mor de bucurie! " Grozav" mi-am zis si am inceput sa-ti spun ce parere am. Oricum, stiu ca tu abia acum doua minute ai inceput fic-ul dar eu tot abia astept next-ul!
Katherina terminat!

Singurul lucru care mă dezamăgeşte este cantitatea. Puţin mai mult, nu ar fi stricat, dar e bine, lasă-ne în suspans. Fată rea! Îmi place modul în care abordezi lucrurile, felul în care descrii şi cuvintele folosite la locul lor. Ideea îmi place, deşi nu cred că am încă o părere clară în minte. În orice caz, nu pot decât să te felicit şi să-ţi aştept următorul capitol. Baftă la scris. >:D<

Bun , am revenit cu capitolul 2 . Pentru Anne lucrurile se complica mai mult decat este ea obisnuita , va las sa vedeti si singuri!


Anne s-a ridicat si a pus usor mana pe umarul necunoscutului. Cum s-a apropiat de el, o mireasma dulce de trandafiri a lovit-o din plin, ramanand fermecata, uitand pentru cateva secunde de toate grijile sale.
Cum si-a revenit, fata a vazut un firicel ce strabatea grabit pietrele din parc creat de un lichid negru . Ea a atins usor lichidul crezand ca e vopsea, insa cand l-a mirosit si-a dat seama imediat ca nu e ceea ce a crezut . Era un miros intepator de fier .

~ Culorea aceasta de un negru pur si mirosul acesta intepator imi aduc aminte de ceva dar nu-mi pot da seama ce. Sigur nu e vopsea , atunci ce este ? Oare trebuie sa intervin ? ~

Cand se gandea daca sa-l intoarca pe necunoscut pe spate pentru a-i oferi primul ajutor , au aparut din senin alti doi necunoscuti . Amandoi purtau pelerine negre cu gluga, iar Anne nu putea sa le desluseasca chipurile. Toata situatia devenea din ce in ce mai stranie .

-Cine sunteti voi ? A zis intr-un final Anne cu un glas revoltat, dar nu prea hotarat .

- Fill, crezi ca femeia aceasta ne poate ajuta intr-un fel ? Se adresa primul necunoscut catre celalalt .

Dupa vocea groasa, Anne intuii ca necunoscutul e barbat. Fiind o fata cuminte s-a speriat la ideea de a fi singura cu acesti necunoscuti.

-Chris, o putem lua cu noi, ca rezerva. Nu se stie niciodata, poate stapanul va avea nevoie de ea.

Anne a tresarit speriata .Cum adica ,, sa o ia ca rezerva, stapanul va avea nevoie de ea’’? Cum si in ce fel ? Dar s-a linistit un pic din cauza ca vocea necunoscutului care s-a auzit era clar vocea calda a unei femei.

-Fill ,iubire, ocupa-te repede de Vladimir si intoarce-te la mine! A zis barbatul, dupa care s-a apropiat de femeie si dandu-i jos pelerina a sarutat-o tandru, mangaindu-i fata.

Anne ramase socata. Femeia avea acum la vedere un par blond matasos, care-i curgea pe spate , in bucle largi si frumoase. Anne simtii o gelozie si in acelasi timp o admiratie de nedescris . Teama fu inlocuita cu curiozitatea si Ann incerca sa desluseasca si sa afle cat mai multe despre aceste doua personaje iesite mai mult dintr-o poveste nu pe care le-a intalnit pe strada , intr-un parc pustiu.

Femeia l-a impins usor pe barbat: Chris, lasa-ma te rog sa ma concentrez pe vindecarea lui Vladimir, tu ia fata aceasta si duceti-va la ascunzatoarea secreta. Acolo vom fi in siguranta ,cel putin daca nu vei fi urmarit. Eu il iau pe Vladimir si dam o tura pe la spital poate il va putea ajuta cineva , a zis femeia si s-a aplecat asupra lui Vladimir, pe care l-a luat cu tandrete si grija . In secunda urmatoare in locul in care acestia au fost nu mai ramasese decat praful si parfumul ce o inebunea pe Anne .
Anne si-a marit ochii si a incercat sa mai desluseasca ceva, insa genele i- au devenit dintr-o data foarte grele si a cazut imediat intr-un somn adanc de parca devenea tocmai ea un personaj de poveste , ea era "Frumoasa adormita" .

C-c-ce? Iiiiiiiii! Personaj de poveste, genius. Adica, ce stapan? Si ce nevoie? Si pentru ce rezerva? Uf uf uf, las' ca aflu eu. Si sa nu uit sa ma laud, sunt din nou prima! Like a boss! Si-si-si ce o sa se intample cu Anne? Pff, balbaita mai sunt si eu! Apropo, sa te misti mai repede cu next-ul ala:))) poate scapi si de fiorii aia inspaimantatori ( din cauza ca incepe scoala ).
Katherina terminat!