Doar trei dorinţe... [+ 16]

Subiect: Doar trei dorinţe... [+ 16] Mier 10 Apr 2013, 04:44

Doar trei dorinţe... [+ 16]

Capitolul 1

Din perspectiva Sakurei

Fug şi fug până nu mai îmi simt picioarele doar ca să-l prind de mână şi să-l opresc pentru a lămuri situaţia. Nu-mi vine a crede că sunt părăsită de el chiar pe plajă. Este foarte neplăcut să ştiu că prietenele mele sunt în spatele meu si îmi urmăresc fiecare mişcare. Nu pot să las una ca asta să se întâmple şi să mă fac de râs în faţa tuturor. Îmi întind mâna spre el pentru a-l prinde de braţ, dar îmi alunecă prin părul lui castaniu, lung, ce zbura dezordonat în bătaia vântului. Acesta se întoarce cu o privire feroce, care mă zdruncină; mă face să tremur.

- Nu te-ai săturat să alergi după mine? Nu va mai fi nimic între noi, acceptă asta. Tot ce contează pentru tine este să apari la braţ cu un tip arătos şi, la naiba, da! Sunt un tip arătos. Încep să regret asta...
- Dar Neji, a fost o relaţie frumoasă. Nu poţi să mă părăseşti în felul ăsta, în faţa tuturor, haide mai dă-mi o şansă, te rog!
- Exact ce spuneam...pentru tine contează doar părerea lor, nu-i aşa? Recunoaşte că nu m-ai iubit niciodată, exact ca mine. Noi vroiam doar să fim văzuţi bine în public, dar de când am cunoscut-o pe TenTen, viaţa mea s-a schimbat deci, renunţă!

Îl văd cum îmi întoarce spatele şi un sentiment de vinovăţie îmi străpunge tot corpul. De ce mă simt atât de neliniştita? Din cauză că mi-am pierdut iubitul sau din cauza prietenelor mele? Teama de a mă întoarce să le privesc reacţia, mă face să roşesc şi să devin agitata;prea agitată. De ce naiba este aşa importantă parerea lor până la urmă? Mai arunc o privire spre el, care se distanţează tot mai mult de mine, iar lacrimile nu ezită să curga pe obrajii mei rumeni. Oricât de mult încerc să mă stăpânesc în acest moment, umilinta este insuportabila Poate că are dreptate, şi ceea ce conteză pentru mine este să fiu văzută bine în ochii celorlalţi.

Ieşind cu un băiat ca Neji, mai toate fetele erau invidioase. Cu el eram în centru atenţiei şi, da, mă simţeam al naibi de bine. Poate că nu l-am iubit niciodată şi a fost doar o aventură;un sentiment de glorie şi nimic mai mult. Aud râsete pe fundal ce-mi zgârie auzul. Mă simt dezgustată şi iritată, dar mai ales extrem de umilită. Ele se numeau cândva prietenele mele. Faptul că eu sunt subiectul lor de râs mă deprimă, nu faptul că Neji m-a părăsit.
- Ce s-a întâmplat, Sakura? Iubitul tău şi-a dat seama ce prostuţă ţine lângă el?
- Ino are dreptate... acum că Neji te-a părăsit, popularitatea ta va începe să scadă. Pune Hinata şi mai mult sare pe rana ce s-a deschis în inima mea.

Dumnezeule, nu pot să mă întorc cu faţa spre ele, nu pot să le mai aud cum râd, merg cât mai departe, unde văd cu ochii, cât de repede pot. Alerg, şi alerg, şi alerg, până când mi se înmoaie picioarele şi plămânii îmi urlă după aer, apoi cad pe nisipul fierbinte, secerată de putere. Inima imi tresalta ca si cand ar fi izbita de furia marii, plaja nenorocita! Am crezut că mereu am iubit sincer, nu am gustat niciodata o umilintă mai mare. Mă ridic alene de pe nisip şi mă retrag după câteva stânci la malul mării pentru a plânge singură. Nu ăş putea să văd cum toată plaja ar râde de mine.
Mă aşez pe o piatră, lăsându-mi picioarele să alunece uşor în apa plină cu alge. Cât de mult aş urî algele, simt nevoia să mă răzbun pe mine însumi pentru laşitatea de care dau dovadă. Îmi pun aşez capul în palme, lăsând în continuare lacrimile să-mi inunde faţa. De ce a trebuit să se întâmple una ca asta? Dintr-o dată soarta nu mai este de partea mea? Parcă aş fi fost folosită, apoi aruncată la coşul de gunoi.

- La naiba cu viaţa asta! Îmi fac eu vocea auzită, lovind cu pumnul în piatră pentru a-mi varsa furia. Mai am puţin şi explodez.
- La naiba, într-adevăr!
Deodată îmi ridic privirea şi fac ochii mari. Mă uit în stnânga, în dreapta, sus, dar nu văd absolut nimic. Este imaginaţia mea sau chiar am auzit pe cineva vorbind? Cred că despărţirea mă afectează. Incep să aud voci, Doamne...
- Viaţă cruda! După ce că sunt deprimată, mai aud şi voci.
- Crudă, într-adevăr!

Aceeaşi voce răsună în urechile mele, de data aceasta provocându-mi fiori. Ce naiba se întâmplă? Parcă un sentiment de teamă mă cupriunde. Nu văd absolut pe nimeni în jur şi totuşi, nu sunt nebună, chiar aud voci. Enervată la culme de situaţie, mă dau jos de pe piatră şi încep să caut mai atent împrejur. Trebuie să existe o explicaţie. Caut, caut şi caut, şi nimic. Deja îmi pierd răbdarea şi îmi vine să-l strâng de gât pe cel care a vorbit. Nu tolerez aceste glume stupide.

- Unde dracu eşti? Arată-te, ţip eu cât de tare pot. La aceste vorbe, vocea pe care am auzit-o mai devreme, mă îndrumă spre aceeaşi stâncă pe care mă aflam. Mă uit în jos , iar pe o piatră situtată lângă stâncă, umezită de valurile marii, zăresc un peştişor auriu, ce se bălăcea, parcă amuzat de situatie. Mă aplec şi întind o mănă pentru a-l prinde, apoi îl îndrept în jurul feţei. Nimeni nu râde de mine, nici măcar un peşte.
- Până şi tu râzi, micuţule?
- Micuţ?

Dumnezeule, peştele ăsta a vorbit! Nu sunt nebună, nu-i aşa? A vorbit! Cum este posibil aşa ceva? Doamne iartă-m, cred că glumeşti! Probabil, chiar am halucinaţii! La dracu cu Neji! Uite ce mi se întămplă, acum sunt total nebună. Fac ochii cât cepele când văd că acesta continuă să vorbească, spunăndu-mi să-l eliberez. Stau ca o stană de piatră cu gura în pământ, extrem de umită de situaţie. Frica pune parcă stăpânire pe sentimentele mele, dar, totuşi, era doar un peşte, ce putea să faca? Încerc să găsesc o explicaţie la asta, dar găndurile mele sunt aşa de amestecate, încât nu mai gănesc raţional. Emoţiile îmi traversează fiecare părticică din corpul meu paralizat. Tremur din cap până în picioare, privind în continuare peştele auriu. Nu scot nici un sunet, stau şi aştept să vad dacă mai spune ceva.

- Hey, dacă ai de gând să mă eliberezi, îţi voi îndeplini trei dorinţe! Ţin să precizez, doar trei dorinţe! Deci, ce zici, batem palma? Oricum, văd că eşti destul de deprimată. Pentru a se activa dorinţele, la sfârşitul acesteia trebuie să spui cuvintele * îţi ordon *.

Vorbea oare serios? Putea să facă asta? Intr-adevăr sunt într-o situaţie neplăcută, chiar aş avea nevoia de un sprijin, un ajutor, orice! Sunt în stare să apelez chiar şi la asta...deşi, nu prea îmi vine să cred. Îmi vine să arunc peştele asta, deoarece am impresia că râde de mine. Totuşi, un sentiment îmi spune să nu-i dau drumul, pentru că nu la orice colţ găseşti un peste vorbitor. Până la urmă ce am de pierdut dacă accept oferta. Mă uit la el si dau afirmativ din cap, iar acesta îmi spune să imi pun prima dorintă. Trebuie să mă gândesc foarte bine la ele, iar dacă mi le îndeplineşte, i-am primis că Îi voi da drumul în apă.

- Având în vedere că tocmai am fost părăsită de un tip, trebuie să vin cu unul nou, nu-i aşa? Deci, prima mea dorinţa este ca tu, să te transformi într-un baiat, pentru a te preface că ieşti noul meu iubit, Iţi ordon!

Văd cum peştisorul din mâna mea este învăluit de o lumină alba şi în dau drumul. Observ cum această lumină se măreşte tot mai mult şi cum un corp începe să prindă formă. Lumina este atât de orbitoare, încât îmi duc măna la ochi. Când micul spectacol se sfârşeste, îmi îndrept privirea către peştişor, care de data asta este un tânăr arătos, extrem de frumos. Dumnezeule, nu pot să cred că am în faţa un bărbat atât de frumos, de chipeş, de perfect...chiar dacă iniţial era un peşte.

- Nu pot să cred că mi-ai făcut asta! Ţipă el la mine, foarte revoltat, dar de ce? A spus orice dorinţă, nu?
- Vrei să spui că nu tu ai făcut asta? Nu te-ai construit singur să devii atât de chipeş? În viaţa mea nu am vazut un bărbat mai frumos...
- Nu eu am făcut asta, ci dorinţa ta stupidă! Cred că aşa ar fi normală înfaţişarea mea de om.
- Păi chiar eşti frumos... – îi spun parcă pierdută. Îl privesc în ochi lui negri ponegriţi precum cărbunii. Acel abis mă învăluie, mă face să vreau să-l cunosc mai mult. Privind în ochii lui, simt cum inima îşi accelerează bataile, iar fluturaşii îşi fac apariţia în stomacul meu, provocăndu-mi fiori. Chiar are efectul ăsta asupra mea.
- Pentru a redeveni peşte, trebuie ca ultima ta dorinţă să fie asta, iar dacă nu se va întâmpla, jur, te voi ucide! Mă surprindeau oarecum vorbele lui. Era într-adevăr serios? Era chiar aşa de supărat?
- Fie, dar până atunci, vei fi noul meu iubit, vei sta cu mine şi vei face ce îti spun, apropo eu sunt Sakura, iar tu...?
- Sasuke! Sasuke Uchiha.

Bună tuturor. M-am gândit să încep un nou fic. Ideea este a mea, dar voi avea un mic ajutor. Acest fic este în colaborare cu Ancu. Vom încerca să dezvoltăm cât mai mult. Sper să vă placă această poveste şi aştept părerile voastre. " hug "

Violette si Ancu

Subiect: Re: Doar trei dorinţe... [+ 16] Mier 10 Apr 2013, 11:37

Uuuuu Primaaa! happy

Imi place primul capitol! in love

Si am vazut ca este o colaborare, deci abia astept sa vad ce iese pe mai departe! happy

Sper ca ma puteti anunta si pe mine la next! happy

Pupici!

Dara

Subiect: Re: Doar trei dorinţe... [+ 16] Mier 10 Apr 2013, 12:28

Hey

In teresanta ideea ficului tau happy

Ce dorinta si-a mai pus si Sakura....este putin cam egoista dar nah.....Abia astept sa vad care sunt si celelalte 2 dorinte...dar din cate am inteles ar trebui ca ultima sa fie ca Sasuke sa se transforme din nou in peste ?? rolling on the floor

....asta chiar ca o sa fie tare rolling on the floor

Spor la scris in continuare si daca poti anunta-ma si pe mine de next happy

~Sayonara~ kiss

Subiect: Re: Doar trei dorinţe... [+ 16] Mier 10 Apr 2013, 21:22

E o idee destul de ineresanta....imi place!! E interesant si chiar nu am mai citit un fic despre un pestisor....deci foarte originall. Te pup si spor la scris. Sper sa ma anunti si pe mineee. kiss

Subiect: Re: Doar trei dorinţe... [+ 16] Mier 10 Apr 2013, 23:23

Uuuu , interesanta idee , chiar nu am mai intalnit-o niciodata , sauu , ceva asemanator ! Deci .. super ! Continua tot asa , hai cu next-ul ! kiss

Subiect: Re: Doar trei dorinţe... [+ 16] Joi 11 Apr 2013, 00:05

Hei am trecut si eu pe aici...
Pai ideea mi se pare cu totul neobisniuta
Ma bucur ca ai reusit sa adaugi si umpic de umor
Sper ca ma vei anunta cand capitolul urmator va sosi
Spor la scris si la idei!!!

Subiect: Re: Doar trei dorinţe... [+ 16] Vin 19 Apr 2013, 21:59

FanFic Blocat la cererea autoarei.

Redeschis la cererea autoarei.

Hey, hey. Iată că vin si cu capitolul 2. Ne pare rău că am blocat ficul, dar eram amândouă ocupate cu şcoala, mai ales eu. Dar vă garantez, că de data asta nu vom mai bloca acest fic si vrem cu adevărat să vă placă. Lectură plăcută.

Capitolul 2

Din perspectiva lui Sasuke:

Jur că îmi vine să o omor pe acestă fetiţă nebună, ce vorbeapână acum câteva momente, singură pe malul apei. Îmi doresc să fi tăcut din gură, dar serios acum, zău că cerşea parcă să-ţi baţi joc de ea. Şi acum mă priveşte şi rânjeşte ca o toantă. Dacă se îndrăgosteşte de mine şi nu mă transformă înapoi în peşte nu ştiu ce îi fac.
- Şi acum ce facem? rup eu tăcerea, obligând-o să nu se mai uite aşa la mine şi să gândească şi ea câtuşi de puţin raţional.
- La asta nu m-am gândit. O, Doamne, chiar nu m-am gândit la asta! Ce vom face Sasuke? Dormi la mine? Nu poţi dormii la mine! Dar totuşi ai putea să te strecori zilnic în dormitorul meu, escaladând peretele din spatele casei, în felul ăsta ai putea intra pe geam. Grozavă idee!
- Stai, stai, stai puţin. Spun eu şocat şi chiar dacă nu mi-a trecut nici prin ruptul capului asta până acum, înghit în sec şi adaug: Nici nu cred că pot să merg prea bine...
- Aşa e! Doamne fereşte, aşa e! Nu te-am văzut cum mergi. Şti să mergi oare? Şti să mergi? Spune-mi!
- Normal că ştiu, toanto! Când ţi-ai pus dorinţa, ţi-ai imaginat că eu voi fi iubitul tău şi că vom face multe împreună. Probabil că nu ţi-a trecut prin cap în momenutul când ai rostit că vrei să mă transform în om că nu voi putea merge deoarece sunt un peşte, corect?
- Corect! Sau nu... Şti, Sasuke eu încă mă gândesc la tine fiind un peşte. Asta poate fi o problemă?

Cred că Sakura a descoperit acum faţa mea de om şocat. Nu am anticipat asta, dar nu am avut de ales. A trebuit să îi îndeplinesc dorinţa. E, într-un fel, pe pilot automat. Nu pot să îndeplinesc dorinţe doar persoanelor pe care le plac sau să îndeplinesc ce dorinţe îmi convin mie. Ele se împlinesc singure în momentul în care sunt rostite. Trag adând aer în piept şi încerc să îmi mişc coada doi metri în faţă, şi cum am bănuit, paralizie totală. Chiar nu putea să gândească iraţional atunci şi mult mai raţional acum? Mă gândesc ce e de făcut, dar până una alta, paralizia mea ar putea ajuta. Prin faptul că am deficienţe în a merge şi e logic că nu mă pot descurca singur pot locui la Sakura cu foarte mare uşurinţă. Planul ăsta ar putea să meargă. Mă pregădesc să deschid gura pentru ai spune Sakurei cum stau lucrurile, când o zăresc că se învârte în cerc şi se agită mai rău ca un peşte pe uscat; mai rău ca mine...
- Opreşte-te! Spun eu pe un ton la început aspru apoi un zâmbet malefic îmi învăluie buzele şi mă gândesc, oricum sunt om acum şi nu am ce face. Trebuie să duc misiunea asta la bun sfârşit, aşa că fiind blocat aici, aş putea să mă distrez de minune. Mă uit la ea cu blândeţe, evident o zăresc făcâd aceleaşi cercuri pe nisip, şi îi şoptesc: Opreşte-te, iubit-o!
Aceasta se opreşte brusc şi se uită la mine cu ochii în lacrimi. Un sentimen de uşurare mă cuprinde când observ că primele lacrimi ce a curs din ochii săi asemeni algelor au fost şi ultimele. Îşi şterge lacrimile şi se scuză. Apoi rosteşte zâmbid:
- Spune, iubitule!
Uau, nu mă aşteptam la asta. Sensibilă şi în acelaşi timp puternică. Asta ar putea fi o problemă. M-aş putea chiar eu îndrăgostii de ea. Îmi alung acest gând nebun ce-mi trece prin minte scuturând din cap şi îi explic:
- Păi eu, din cauza ta, sunt acum paralizat. Şi până în momentul în care vei învăţa să te gândeşti la mine ca la un om eu nu voi putea merge. Asta nu este o problemă în momentul de faţă. Este chiar un avantaj.
- Cum ar putea asta să fie un avantaj? Te-am transformat pentru un motiv! Mi-am dorit să fi iubitul meu, să mă afişez cu tine în public ca mai apoi să îl fac pe Neji gelos!
- Termină să mai gândeşti aşa! Cu atitudinea asta am ajuns în această situaţie! Dacă îl iubeai sincer pe acest Neji, nu te mai părăsea acum, deci prin urmare nu mai veneai aici să plângi, eu nu te mai tachinam, tu nu descopereai că legenda cu peştişorul de aur este adevărată şi eu eram la logodnica mea crescând cei o sută de copii ai noştri! Cu fiecare cuvânt rostit chipul i se întunecă şi o urmă de regret începe să iasă la iveală.
- Vrei să nu mai fi sarcastic? Ştiu că am greşit. Şi acum îmi dau seama, din vorbele tale, că încă greşesc. Dar nu-ţi face griji totul va fi perfect de acum în colo. Îţi promit că de acum în colo nu o să mai gândesc aşa şi pe tine te voi iubi sincer!
Mi-aş trage palme, jur! Fetiţa asta e incredibilă! Acum un minut îi vorbeam de logodnică şi copii iar acum ea îmi vorbeşte de iubirea sinceră pe care o să mi-o poarte. Însă încerc să nu bag de seamă acest aspect şi să merg mai departe cu relatarea planului meu.
- Ok, facem cum zici tu! Acum ascultă care e planul. O să mă mânje sti puţin pe faţă cu noroi, îmi rupi hainele şi îi spui mamei tale că m-ai găsit abandonat pe plajă şi că te-am implorat să mă ajuţi. Tu ţi-ai facut milă de mine şi voila, ia-tă-mă la tine în casă.
- Eşrti genial, Sasuke! Aşa facem, mama e o fiinţă foart miloasă sigur te va primi. Dar va trebuii să te prefaci foarte bine, este o femeie deşteaptă. Mă gândesc să nu cumva să se prinda că minţim.
- Da, da voi avea grijă. Tu doar fă ce ţi-am zis.

Noua mea iubită se străduieşte din greu să mă facă să arăt din ce in ce mai groaznic. Îmi murdareşte hainele, le rupe, mă mânjeşte pe faţă cu noroi şi îmi tot freacă faţa cu o chestie urât mirositoare pe care a luat-o de pe jos. Mă întreb, ce e? Ultimele retusuri sunt făcute şi Sakura rosteşte entuziasmată:
- Gata am terminat acum hai sa mergem!
- Să mergem? Unde să mergem? Va fi apă acolo? Apă multă? Trebuie să ştiu asta!
- Am o piscină uriaşă în care te voi lăsa să intri să îţi faci de cap. Mă ademeneşte ea.
- Pe cine crezi tu că păcăleşti? Am fost peşte şi încă unul foarte deştept! Singurul capabil să înţeleagă şi să vorbească limba celor de pe uscat. Şi ştiu că piscinele voastre sofisticate nu au alge şi alte minunăţii ale adâncurilor. I-o întorc eu
- Da, aşa este! Dar tu eşti paralizat şi eu deţin controlul până una alta. Aşa că ai face bine să taci din gură şi să te laşi cărat de Sakura Haruno!spune ea lovindu-mă fix sub centură.

***

Drumul a fost anevoios şi palpitant. M-am tot zbatut să nu mă ia din acel loc minunat plin de mister dar nu i-a păsat de mine şi de dorinţele mele. M-am lăsat târât de domnişoara egoistă până în faţa casei acesteia. În jur nu am vazut decât asfalt şi asfalt si asfalt. A fost oribil! Într-un final am ajuns şi simt un sentiment ciudat, care-mi displace foarte mult. Mă ustura tot corpul si îmi curge sânge din membrele care nu sunt acoperite cu nici un fel de material. Zăresc o femeie care aleargă îngrijorată spre noi. Judecând după faptul ca a iesit din casa lui Sakura, cred ca este mama ei. E timpul să îmi intru în rol, aşa ca ţineţi-vă bine. De acum începe era lui Sasuke!

eu, prima. dau edit maine sau mai tarziu

EDIT:

In sfarsit am revenit si eu cu un edit. Scuze c-a durat atat :)
Capitolul mi-a placut la nebunie si n-ai idee cat de mult ma bicur ca ati redeschis acest fic, care sunt sigura ca va avea un viitor maret. Sasuke a fost bestial, mai ales and a zis de cei 100 de copii; asta a fost intr-adevar surprinzator rolling on the floor

Cam multi, totusi rolling on the floor

Chiar atatia are? lough

Sakura mi-a parut cam superficiala si, sincer, n-am inteles de ce a inceput sa planga atunci cand ii vorbea Sasuke... mi s-a parut un pic cam ciudata acea parte. Si, in fine, nici la Sasuke nu m-as fi asteptat sa se gandeasca la existent unei posibilitati de-a se indragosti de Saku, cel putin, nu inca.
Astept cu nerabdare nextul, caci mor de curiozitate sa vad ce se va intampla in continuare, cum vor decurge lucrurile intre cei doi si cum va volua relatia lor. Vio, pune-te pe tastat si posteaza cat mai repede nextul, ca de nu biciuitor

Sa ma anuntati si pe mine cand puneti capitolul 3 happy2

Va urez amandurora multa inspiratie si spor la scris kiss

Paaa

Hey

mersii ca mai anuntat de next si ca te-ai gandit sa continui ficul
Mi-a placut mult capitolul pacat ca Sakura este asa egoista....
Si stai putin Sasuke a spus ca e logodit si ca are 100 de copii?
Spor la tastat in continuare si ne mai auzim
~Sayonara~ kiss

Dana

Buna am trecut si eu pe aici
In teresanta ideea ficului tau,Abia astept sa vad care sunt si celelalte 2 dorinte ale Sakurei
astept next si spor la idei I rock peopleee!!!

Capitolul 3

Din perspectiva Sakurei

- Nu trebuia sa iesi in pragul usii ca sa ne imntampini. Cine stie ce cred vecinii acum, mama, rostesc dupa care il invit pe Sasuke sa se aseze la masa.
Il ajut sa se aseze pe scaun, deoarece pretinde in continuare ca ar fi neajutorat. Nu pot sa cred ca am fost de acord sa o mint pe mama mea cu o astfel de gogomanie, dar el nu are unde sa stea si intr-un fel ma simt vinovata ca a devenit om din cauza dorintei mele. Dar oare la ce naiba m-am gandit de m-am lasat dusa de val si am exagerat? Oare se simte chiar atat de rau ca l-am luat din mediul sau natural? Desi, comportamentul sau fata de mine o dovedeste. M-a facut toanta tot drumul cat l-am tarat aici.

Oftez sonor si ma asez la masa, alaturi de Sasuke, care se holbeaza la lucrurile din bucatarie si la operele de arta ale tataei ce sunt insirate pe peretii de un alb imaculat. Ii privesc apoi trupul frumos sculptat prin hainele rupte si micile zgarieturi pe care i le-am provocat, si zambesc in coltul gurii. Nu ca ar insemna ceva, dar arata inuman de frumos. Ma intreb daca in adancurile oceanului mergea la sala. Imi vine sa rad la acest gand, dar trebuie sa ma abtin ca sa nu-l fac sa se simta prost. In continuare, brunetul isi atinge buzele pline cu buricele degetelor.
- Sakura! Ce naiba, te-ai pierdut in ganduri? Ti-am spus sa-i pui un pahar de suc tanarului, in timp ce eu asez farfuriile si tacamurile, imi spune mama asezand cateva platouri cu mancare pe masa, dupa care incepe sa aseze farfuriile si tacamurile.
- Iarta-ma, mama, pentru neatentia mea.
Ma ridic si ma intind peste masa ca sa iau sticla de suc de porocale, dupa care torn continutul fara acid intr-un pahar din fata brunetului. Isi atinge in continuare buzele si fata cu degetele lui subtiri si lungi. Zambesc din nou. Este simpatic modul in care se exploreaza, dar sper sa nu devina o obisnuinta.
- Sakura! tipa iar mama la mine, vezi ca-ti curge sucul din pahar. Ce naiba, fii mai atenta!
- Imi pare rau. Spun, dupa care ma opresc din turnat suc si sterg paharul cu un servetel de pe masa, apoi ma asez din nou pe scaun.

Ma apropii usor de fata lui, dandu-i fierele rebele la oparte, apoi ii soptesc:
- Nu te mai pipaii. Atragi atentia, asa ca stai linistit ca nu mai ai buze de peste.
- Ar trebui sa stau linistit cand nici macar nu stiu cum arat? Nu ai si tu o oglinda din aia in care iti vezi imaginea?
Oftez, apoi ma indepartez usor de el, ca mama sa nu interpreteze altceva.
- Mai ai putina rabdare. Oricum, va trebui sa te iau la cumparaturi pentru ca in niciun caz nu as accepta sa apar...
- Sa apari cum? ma intreaba mama, asezandu-se la masa, dandu-si parul ca de vanilie dupa umarul drept.
Ma enerveaza cand ciuleste urechile la absolut tot ceea ce spun eu. Este cu adevarat sufocant cand parintele trebuie sa stie absolut tot ce misca in jurul copilului, sunt de acord cu asta sa zicem, dar mama mea intodeauna exagereaza.
- Cum te astepti sa apara in public cu hainele jerpelite? In plus, suntem destul de bogati incat sa ne permitem haine pentru Sasuke.
Spun in timp ce imi pun in farfurie fructele de mare si pestele pane pe care mama l-a pregatit, gateste mult mai bine decat vechea angajata. La cat imi este de foame, pot manca un urs intrec cu tot cu familia sa.

- Intr-adevar. Credeam ca ai alte ganduri si ca vrei sa-l lasi pe Neji in pace. Familia lui nu ar fi foarte incantata daca ai face un astfel de gest, sa stii. Te-am ajutat, doar pentru ca Sasuke pare un baiat bun si este al nimanui, spune cu o voce blanda dupa care adauga, intreptandu-si privirea catre brunetul de langa mine: Cati ani ai, tinere? Spune, infigand furculita in pestele din farfurie.
- Nu mi s-a mai pus aceasta intrebare. Daca intr-adevar vreti sa stiti, am o suta cinci ze...
- Are optsprezece ani, mama! Este de aceeasi varsta cu mine, nu ai de ce sa te ingrijorezi, doar glumeste. Ar vrea sa fie mai in varsta, dar nu este, spun agitata incercand sa zambesc si ii acopar gura lui Sasuke cu palmele mele, ca sa nu mai scoata vreo prostie. Mama va crede ca o ia la misto, iar ea nu tolereaza asa ceva.
- Neji are nouasprezece, incurand face douazeci. El ar putea sa te protejeze, caci este mai mare.
Eu pe de alta parte, nu sunt de aceeasi parere. El este cel care m-a parasit in fata prietenelor mele cu atata nerusinare, pe motiv ca s-a indragostit de alta fata, chiar TenTen pe deasupra...
- Tinere, tu nu mananci? Se va raci pestele, ar fi bine sa infuleci. Trebuie sa devii un barbat puternic ca sa ma ajuti mai tarziu in schimb ca stai aici. Mereu mi-am dorit un baiat, sa stii.
- Este deja puternic. Arata ca un zeu..., imi las eu vorba sa scape, apoi imi duc o mana sa-mi acopar gura si fac ochii mari. Chiar am spus asta cu voce tare? Trebuie sa o intoc cumva, deci adaug, razand: ceea ce vreau sa spun, este ca nu trebuie sa-l fortezi sa manance.

- Imi pare rau, doamna Haruno, dar eu nu pot sa mananc asa ceva. Imi puteti spune unde este baia? Am nevoie sa ma curat.
- Iesi din bucatarie, apoi o iei la dreapta si urci scarile pana la etajul al doilea. Acolo este baia Sakurei, il instrueste ea.
Bineinteles. Mama mea este atat de egoista, incat nu vrea sa imparta baia cu nimeni. Probabil crede ca Sasuke va face mizerie in urma lui si ma pune pe mine sa curat. Ca si un acvariu. Mereu trebuie sa cureti dupa pesti, sper sa nu fiu nevoita sa fac asta.
Sasuke se ridica de la masa, punand o mana pe masa si sprijinindu-se cu cealalta de scaun. Aproape ca am uitat ca nu se poate deplasa atat de bine, cat timp eu ma gandesc la el ca la un peste, dar nu am cum sa-l vad altfel.
- Sasuke, stai! Lasa-ma sa te ajut. Mama, iarta-ma ca ma ridic de la masa, dar este slabit si nu poate merge. Abia l-am adus pana acasa.
Mama ofteaza. Stiu cat de important este sa luam masa impreuna, dar nu-l pot lasa pe Uchiha sa cada pe scari in timp ce urca sau sa-si sparga capul in baie. Ma ridic de la amsa, lasand-o pe mama sa savureze in continuare ce are in farfurie si il iau pe brunet cu o mana de mijloc, iar el isi inconjoara bratul puternic in jurul gatului meu. Simt caldura bratului sau, iar un zbucium puternic ma rascoleste, dar incerc sa ma concentrez pe ce am de facut, si anume: sa-l duc intreg pana in baie. Incerc sa uit faptul ca m-a luat dupa gat, dar chiar si asa, zambesc din nou in coltul gurii.
Pe la jumatatea scarilor, aproape de etajul doi, Sasuke se opreste.

- S-a intamplat ceva? Il intreb.
- Toanto, trebuia sa ma lasi sa ma descurc singur. Am venit in casa asta, neinvitat, iar acum tu o lasi pe mama ta sa manance singura. Chiar daca nu prea te inghit din cauza dorintei stupide ce ti s-a nazarit in capusoru ala de rozalie, nu vreau sa te urasca din cauza mea. M-as simti vinovat.
Ma suprinde ca se ingrijoreaza din cauza asta, dar ar fi trebuit sa nu-i pese de viata mea si sa faca doar ce i-am cerut. Totusi, oare ii pasa?
- Uite ce-i, Sasuke. Tot ce vreau eu, este ca Neji sa se intoarca la mine. Tu va trebui sa pretinzi ca esti iubitul meu, doar ca el sa fie gelos. Asta a fost intelegerea, ca ultima mea dorinta sa te transforme la loc. Nu trebuie sa te si implici in viata mea.
- Mda. Dar daca nu-ti respecti intelegerea, eu chiar am sa te ucid, spune pe un ton aspru si rece. Chiar crede ca nu m-as tine de cuvant?
Imi vine sa i-o-ntorc. Nu-mi place sa aud astfel de lucruri, dar nu prea vreau sa ma iau la cearta cu el. Nu vreau sa nu-mi respecte dorinta. Il trag dupa mine mai departe spre baia de langa camera mea. Se chinuie sa mearga si se lasa tot mai greu pe umarul meu. Inima imi bate tare cand acesta mai imi arunca cate o privire. De ce sunt nelinistita si ma simt atat de vinovata? Ma intreb, muscandu-mi buza inferioara din cauza emotiilor ce ma strabat. Doamne, parca as fi ucis un om!

- Tine-ma! Nu-mi da drumul! Te implor, nu ma lasa! tipa el, agitat.
- Sasuke, imi pare rau, dar eu il iubesc pe Neji, ii spun punandu-mi mainile in mijloc.
- Nu in sensul ala, tonato! Daca nu ma tii, am sa cad, imi spune cuprinzandu-ma dupa umeri cu bratele sale, capul meu lovindu-se de pieptul lui puternic. Il cuprind repede de mijloc, inainte sa cadem amandoi pe podea si isi recapata echilibrul.
- Fie, voi intra cu tine sa te speli pe fata, ii spun deschizand usa roz de la baie.
-Stai pe acest scaun, ca sa pot da drumul robient fara sa te tin, il atentionez, tragand un scaun langa el, apoi incui usa in urma noastra si o incui pentru orice eventualitate. Nu vreau ca mama sa dea buzna in baie.
- Fie, stau, dar sa umpli cada asta roz. Intrebare: toate lucrurile tale au aceasta culoare deprimanta?
- De ce vrei sa umplu cada? Hm, intrebare: Tu nu erai paralizat complet? Cum de reusesti totusi sa te deplasezi, revin eu cu o alta intrebare, ocolindu-i raspunsul.
Imi arunca o privire confuza.
- Vreua sa-mi umpli cada pentru ca mi-ai rupt hainele, m-ai manjit cu nisip si noroi pe fata si am nevoie sa stau in apa. Cat despre paralizie. Ti-am spus foarte clar ca se reduce cu atat mai mult cat ma vezi ca pe un om.
Nu spun nimic, pur si simplu dau drumul la robinet si las ca apa sa umple cada pentru acest... om.

- C-c-ce ai de gand sa faci? il intreb atunci cand observ ca isi da tricoul jerpelit jos, si isi descheie nasturii de la pantaloni.
- O baie, desigur. Desi, este cam greu sa ma descotorosesc de pantaloni cat sunt pe scaun. Nu ai vrea sa...
- Nu! i-o tai eu repede. Doar nu ai de gand sa-ti dau eu pantalonii jos si, doar nu ai de gand sa te dezbraci complet de fata cu mine, nu-i asa? Il intreb cu uimire in glas, gesticuland cu mainile in cel mai rau mod. In cazul in care s-ar dezbraca in fata mea, cred ca as pocni de roseata. Oare chiar are de gand sa faca asta?
Se uita serios la mine, incrucisandu-si mainile la piept. Ofteaza si rosteste:
- Uite ce-i, daca nu ai de gand sa ma ajuti sa ma dezbrac si sa intru in cada aia, am sa ma chinui singur pana alunec. Am sa mor si ai sa ma ai pe constiinta, iar Neji nu se va mai intoarce la tine. Si in plus, de ce te feresti? Sunt doar un peste, nu-i asa?
Intr-un fel este adevarat. Este doar un peste, dar acum este un om. Are tot ce-i trebuie unui baiat, iar eu niciodata nu am vazut un barbat dezbracat, cu toate ca ceilalti sunt de parere ca am vazut. Acum ca stau sa ma gandesc poate deasta m-a parasit Neji. Chiar ma intreb daca il iubesc sincer. Cand m-a parasit, am simtit ca-l urasc, dar acum nu stiu de ce naiba il vreau inapoi... poate pentru ca vreau intr-adevar sa fiu vazuta bine? Ahh, nici eu nu mai stiu, la naiba sa ma ia! Imi duc mainile in cap si incerc sa trag de parul meu lung, imi busc buzele si ma abtin sa nu plang din nou cum am facut pe plaja. Nu as vrea ca Sasuke sa ma vada din nou plangand ca o idioata, nu vreau sa ma vada nimeni asa. Dar el nu trece cu vederea reactia mea, si, chinuinsu-se in continuare sa-si dea pantalonii jos, ma intreaba:
- De ce plangeai pe plaja? Din cauza acelui baiat de care a spus mama ta?
- Doar nu crezi ca as plange pentru un baiat, nu-i asa?, il mint eu, apoi adaug: plangeam pentru ca ma simteam intr-un fel vinovata pentru dorinta si ma gandeam la ce va spune mama.

Asta a fost adevarat, dar ce i-am spus mai devreme, nu. Mereu am plans pentru Neji, iar acum ma simt ca o ratata. Ma apropii de Sasuke si imi pun mainile pe slitul sau, apoi rostesc strambandu-ma:
- Fie, la naiba, am sa-ti dau nadragii astia jos, dar sa stii ca voi tine ochii inchisi, iar tu ai sa te bagi repede in cada pentru ca nu vreau sa te vad gol, da?
- Foarte bine, dar grabeste-te, caci deja cada este plina.
Inchid ochii si ii desfac fermoarul, apoi ma chinui sa-i trag de pe el. Dumnezeule, inima imi bate cu putere la un asemnea gest si sper sa nu imi observe roseata din obraji. Respir mai accelerat ca de obicei cand simt ca i-am dat blugii jos. Nu indraznesc sa deschid inca ochii, dar il aud cum se baga in apa, apoi ma intrept spre cada, tot cu ochii inchisi, si-l intreb:
- Vezi o sticla mare si verde pe raftul de langa tine?
- Da, ce este cu ea?
Expir puternic, apoi continui sa vorbesc cu un glas timid. Dumnezeule, am impresia ca voi pocni de emotie:
- Este spuma de baie, da-o-ncoace daca vrei sa mai deschid ochii vreodata.
Brunetul imi da sticla, iar eu ma apropii mai mult de cada, strangand din ochi ca sa nu fiu tentata sa-i deschid si tonrn tot continutul din sticla in apa, fara sa ma obresc, mai astept doua minute, apoi ma chinui sa deschid ochii si rasuflu usurata.

-De ce naiba mi-ai bagat chestia asta alba in cada?
- Ca sa nu-ti vad...barbatia, intelegi? As lesina aici.
-Chiar asa de chipes sunt?
- Ha. Vezi sa nu, vei fi cu adevarat chipes cand te vei spala pe fata.
Il vad cum se chinuie sa se spele, apoi ma duc in cuierul de prosoape si ma las pe vine ca sa caut un burete nou prin sertare. Ma intorc spre Sasuke, poate prea aproape de data asta. El se uita confuz la mine, iar eu zambesc din nou.
- Te voi ajuta eu, ii spun, dupa care intind bratele cu un burete roz spre fata lui. Il inmoi in apa, apoi torn un balsam pe el, cel pe care mi l-a dat brunetul. Revin asupra fetei lui, dar nu inainte sa trag scaunul pe care a stat el, sub mine, ca sa ajung in dreptul fetei lui. Ii asez o mana pe gatul lung subtire, dar totusi puternic si ferm, apoi cu atingeri delicate ii indepartez noroiul si nisipul de pe fata. Privirile noastre se intalnesc, iar ochii lui de un negru abisal ma privesc. De data aceasta nu are acea privire furioasa in ochi, iar eu ma mai linistesc un pic, cu gandul ca nu ma mai uraste asa tare.
- Toanto... spune pe un ton jos, nu ti-am spus ca ma descurc si singur? Imi spune cu o voce calma, apoi ma apuca de incheietura mainii in care tin buretele. Imi las mana sa alunece dintr-a lui, iar el ramane cu buretele si se sterge pe fata, iar eu imi tin mana pe care el tocmai a atins-o in cealalta, strangand-o cu putere. Ce as vrea ca bataile inimii sa nu mai fie atat de puternice, dar mi-e imposibil sa ma stapanesc cand este dezbracat in cada. Am pus suficienta spuma, dar tot ii vad pieptul puternic si bine lucrat.

- Rozalio, se pare ca ma pot misca mai bine, mai ales dupa ce am stat in apa.
- Deci asta te ajuta si sa te deplasezi dupa?
- Da, dar nu numai asta, ci si faptul ca in capusorul tau rozaliu nu mai reprezint chiar un peste, acum daca vrei sa-ti revii, ar trebui sa iesi din baie. Cred ca-ti este cald de la aburi, te-ai inrosit ca un rac.
- Mda, ai dreptate, cand iesi din cada, sa te infasori neeaparat cu un prosop. Eu ma duc sa-ti aduc ceva de mancare. Scuze ca am avut peste la masa.
Cu o mana imi face semn sa ies din baie, iar eu ma conformez. Descui usa si o inchid in urma mea, dupa care alunec pe usa, aterizand pe vine si expir cu putere. Doamne, nu pot sa cred ca l-am ajutat sa se dezbrace si i-am vazut jumatate din corp. Locuind cu el nu este o idee asa de buna. Ar putea sa se dezbrace in orice moment, si cine stie ce naiba ii mai trece prin cap?
Resemnata, de dorinta mea stupida, ma ridic, apoi inaintez spre scari, si cobor in bucatarie.

Si, iata ca revein si cu capitolul trei. Sper sa va placa. " hug "

PS: Eu si cu Ancu nu facem capitolele impreuna, fiecare le face separat dupa ce citeste capitolul dinainte. Chiar speram sa iasa o treaba buna si sa fie pe placul vostru >:D<

Dana

de mesaj
capitolul a fost genial,mai ca era sa lesin cand saku la dezbracat $can\'t see !!!$ pe sasu,sa facut rosie ca racul saraca se indragosteste love

inca odata
astept next si spor la idei

Hey

de mesaj
Capitolul a fost superb si a fost foarte tare faza in care ea trebuia sa il dezbrace rolling on the floor

deci chiar foarte tare....abia astept sa vad cum vor continua lucrurile...
Spor la tastat in continuare si ne mai anuzim data viitoare kiss

~Sayonara~ a hug

Hellow !! Vreau sa iti spun din tote ficurile pe care le-am citit al vostru mi se pare cel mai geial we party !!

, dar o sa mi se para asa pana o sa mai fie pus un nou fic cred think

Deci am citit acest fic de la primul cap si din pacate nu am dat com , lenea asta ce sa faci ? what?

Chiar nu stiu , dar sa sti si lenea e un talent si eu sunt cea mai talentata dintre toti , Pe bune sunt asa modesta lough

.Astept nextul si sa ma anunti ca de nu ai dat de dracu evil devil mua ha ha

Miahahahah. Astept astept pana mor si inloc sa mor desteapta am sa mor cu dor de ficul tau pe care cand il citesc ma las purta de decor what?

.Doamne ce mai am si azi fi atent sunt asa de nerabdatoare ce compun .Doamne m-am tampit de tot ?Ma rog next-ul si anuntul repede!!!!

OMFG! OMFG! Cum de dau de fic-ul vostru tocmai acum!! Este genial, genial va spun! Ideea este fascinanta. God, mi-a placut la nebunie primul capitol, apoi am fost fericita cand l-am vazut pe cel de-al doilea, cand il citeam pe cel de-al treilea, eram in culmea extazului. Apoi s-a terminat si m-am intristat. De ce va-ti oprit? Hm? Este atat de frumos, si ar fii complet trist daca nu la-ti continua. =.=” God, Sakura a devint obsedata dupa Neji, draga … ti-l recomand pe my darling “Uchiha”(D) Nu imi pot imagina ce reactie ar avea prietenele Sakurei cand il vor vedea pe Sasuke, ah, barbatul ideal. Mi-a placut mult cand l-ai descries pe el, pe Sasuke. Parea atat de … perfect. Ei bine, sunt toate constiente cat de sexy este Sasuke, da este SEXY!! (D) Iar Sakura il admira tare muult, iubesc asta! Deci .. gata! Acesta este fic-ul meu favorit, daca nu vad continuarea, as intra intr-o depresie profunda. Daca nu mai posteaza colega ta, te rooog, posteaza tuu! Va rog frumos, pe amndoua. Cu o ciresica in varf :3 Ne-ati face fericite pe toate ( ma refer la cititoare) Okay, cand o sa postati ( VA ROOOG), anuntati-ma si pe mine. Bafta in continuare. Pupici!

Heiiii! Ajung si eu pe la fan ficul vostru. Este genial, sunt de acord cu Theiana. Ideea este genial. nu am mai intalint nicaieri o asemenea idea, ar fii pacat daca nu ati continua. Este prea genial. Sper sa ma anunti si pe mine cand o sa postai nexul. Va urez bafta la scris. Muahh

Capitolul 4

Din perspectiva lui Sasuke:

Stau in cada, dupa plecarea Sakurei si imi permit sa ma explorez mai mult. Insa, nu pot sa fac asta prea bine, deoarece ma invaluie spuma aceasta de culoarea zapezii. Aproape ca imi intra in gura si sunt aproape sigur ca rozalia aceea nu a folosit gramajul corect. Nimic nu ma multumeste aici. Sunt nevoit sa stau intr-un spatiu asa de mic in conditiile in care eu, oricum, sunt de o gramada de ori mai mare ca inainte, apa aceasta este fierbinte, iar spuma incomoda. Nu stiu cum de oamenii gasesc baia fierbinte in spuma, relaxanta.
         In spatele meu pe un suport de geluri si alte produse de care nici nu am auzit, se afla un paharel de unica folosinta si imi vine o idee brilianta. Sunt curios, recunosc, in ceea ce ma priveste, iar toata aceasta spuma ma impiedica sa ma descopar. Iau paharul si incep sa inlatur spuma, aruncand-o unde vad cu ochii, fara sa imi pese de apa din baie care aproape ca incepe la un moment dat sa se extinda pe dupa usa, in holul printesei egoiste. Dupa ce imi termin treaba, in fine, descopar ceva ce ma oripileaza de-a dreptul. Singurul lucru pe care, sa zic, nu il mai vazusem la mine. Picioarele le vedeam oricum la alti oameni pe plaja, pectorali mei, despre care Sakura zice ca sunt divini, i-am vazut cand m-am dezbracat, dar asta!? E strigator la cer! Coada mea cea frumoasa si minunata cu care am cucerit-o pe prea frumoasa mea logadnica, se afla in fata si este ciudata. Seamana mai degraba cu o coada de caine, Sakura are sigur o legatura cu asta! E vina lui Sakura! Ch, tre sa ies repede de aici!

Ma sterg revoltat si o ascult, totusi, pe Sakura si ma infasor cu prosopul. Oricum imi este rusine cu coada cea noua care se tot zgaltaie in stanga si in dreapta.
-         Coada neascultatoare! Tip eu cat ma tin branhiile si gesticulez parca certand-o.
-         Ce s-a intamplat, Sasuke? Se aude o voce din bucatarie urmata de pasi accelerati. Din capatul scarilor se arata Sakura, care la vederea mea, scapa tava cu mancare si se inroseste ca un rac, punandu-si mainile la gura.
-         Doamne, Sasuke! Ti-am spus sa te infasori cu prosopul nu sa-l lasi sa cada dupa ce ai iesit din baie!
-         Dar nu e vina mea, vezi tu, am o noua coada! Nu mi-ai spus ca voi avea o coada noua, mie imi place coada veche. Fa ceva Sakura! Coada ta unde este?
-         Eu nu am coada, Sasuke! Spune aceasta luandu-si capul intre palme. Si ce e cu toata apa asta? Ai uitat sa inchizi robinetul?
-         Ce robinet? Apa este din cauza ca am vrut sa scap de spuma, eu nu am umblat la robinet sa sti!

O privesc pe Sakura cum se agita de colo colo incercand ba sa ma ascunda, ba sa stranga apa. Cred ca ii cam dau batai de cap, dar chiar ma deranjeaza ceea ce mi se intampla. Corpul asta nu e deloc ceea ce imi doresc eu. Ea spune ca-s chipes dar mie nu imi place cum arat. In timp ce eu tot reflectez asupra intorasaturii banale ce a avut loc in viata mea, ma trezesc infasurat in prosop si impins in camera Sakurei. Aici am sa descopar ca se poate si mai rau. Totul este roz, patul, sifonierul, draperiile, peretii, totul. Trebuie sa ma gandesc la ceva care sa imbunatateasca traiul meu pamantean. Ma asez pe pat si ma gandesc cum ar trebuii sa fac asta. In primul rand stiu ca trebuie sa redecorez, camera asta ma tampeste.In al doilea rand trebuie sa ii fac traiul lui Sakura un calvar. Pai sa vedem stiu ca a realizat ca intr-un fel sau altul il place pe acest Neji deci as putea sa o cicalesc, sa o fac intr-un fel sa creada ca nu o sa ma tin de promisiune, sau ca o sa ii compromit orice sansa de impacare cu el. Trebuie sa aflu cat mai multe apoi o sa pot sa ma joc cu ea asa cum face si ea cu mine acum. Am un fel de satisfactie ca i-am dat de lucru. Se pare ca fara sa imi dau seama planul meu a inceput deja. Usa camerei se deschide si apare Sakura nervoasa cu tava de mancare in mana. Fara sa apuc sa mai spun eu ceva aceasta incepe sa tipe la mine:
- Nu pot sa cred ca ai inundat baia, Sasuke! Cu asta ai intrecut orice masura, fi si tu mai atent. Si acum sa vorbim despre tine. Odata ce te-ai transformat coada ta a disparut ceea ce ai tu acum in partea din fata a corpului, nu este o coada, este organul tau reproducator. Sasuke inceteaza sa te mai comporti ca un copil caruia i-au fost furate jucariile. Dupa ce iti duci misiunea la bun sfarsit te vei intoarce unde iti este locul si vei uita acest incident. Pana atunci sper sa nu uiti veci ca e numai vina ta ca te afli aici caci tu m-ai enervat si m-ai ajutat sa te descopar. Daca ar fi ca eu sa am o parte de vina aceea este foarte mica, iar acum pune odata ceva pe tine ca ma scoti din sarite cum stai asa gol in fata mea. Nu pot sa cred ce-mi faci Sasuke!
- Dar ce iti fac? Si cine este de fapt cea care se poarta ca un copil caruia i-au fost furate jucariile? Eu cred ca tu esti cea care isi vrea jucaria inapoi si asta este si motivul pentru care eu ma aflu aici. Eu ma comport asa doar pentru ca descopar lucruri noi, lucruri pe care nu le stiam despre oameni.

Un moment de tacere se asterne in camera aceasta. Se mai aud doar pasii Sakurei care se plimba prin camera facand diverse chestii. In primul rand mi-a inmanat niste haine cu care sa ma imbrac iar in doilea rand mi-a dat tava cu mancare. Acum se tot plimba facandu-si de lucru. Nu i-au picat deloc bine cuvintele mele, dar a meritat-o. Ma tot critica cand de fapt comportamentul meu complet normal. Ea e cea care face lucrurile pe dos. Ce fata normala transforma un peste intr-un om doar pentru a-si recupera fostul prieten facandu-l gelos? Clar nu are minte. Toate aceste lucruri trec pe planul doi in problemele mele omenesti caci descopar ca abia de stiu cum sa folosesc aceste instrumente de mancat. Intr-un final, negasindu-le intrebuintare, ma apuc sa mananc cu ajutorul mainilor. Oricum imi este foarte foame si nu am nici timp, nici chef sa invat acum in ce mod ar trebuii sa mananc. Plus de asta Sakura nu m-ar ajuta pentru ca e suparata pe mine. Fara motiv ce-i drept, dar e suparata.

-         Cat mai ai de gatnd sa te holbezi la mine asa? Izbucneste ea.
-         Pai eu...Sakura eu nu inteleg cum ar trebui sa mananc si ma uitam la tine pentru ca tu te uitai ciudat la mine.
-         Nu ai mancat intocmai cum ar manca un om normal, dar sa zicem ca este acceptabil. Ne ocupam maine de tine in acest sens, Sasuke. Acum trebui sa mergem la culcare. Este deja tarziu si consider ca am avut o zi plina de peripeti, atat eu cat si tu. Spune ea in timp ce ma impinge usurel, dandu-ma la oparte de pe pat. Apoi il aseaza si ma indeamna sa ma pun la loc. Se intinde langa mine si imi sopteste somnoroasa:
-         Noapte buna, Sasuke!
-         Si eu ce ar trebui sa spun acum? Intreb confuz, si primesc ca raspuns un hohot scurt de ras urmat de aceeasi replica pe care am mai auzit-o:
-         Noapte buna!
-         Sakura? Eu am auzit ca voi oameni considerati ca atunci cand un om repeta replicfa altui om este papagal. Eu nu sunt papagal. Eu sunt peste. Spun eu cu o doza de mandrie in glas.Iar Sakura incepe sa rada si mai tare.
-         Aici s-ar considera ca esti politicos. Imi urezi si tu mie noapte buna asa cum ti-am urat si eu tie. Intelegi?
-         Inteleg. Noapte buna, Sakura.
-         Noapte buna.

~~Edit, PRIMAA!~~

Noo, voi sunteti cele mai tari! Ati adus continuarea, DAAA! Acest capitol a fost foarte amuzant, exact pe placul meu. Vaiii, tare comica a fost faza aia cu Sasuke si “noua lui inotatoare” Am crezut ca o sa cad de pe scan la faza aceaia :3 LOL, :)) Sakura l-a vazut gol, daca eram eu in locul ei … saream direct pe el. Glumesc, glumesc … poate : )) Ei dorm impreuna?! :O OMFG! Nu ma asteptam la asta. Mama ei stie asta? Uuu, devine din ce in ce mai interesant. Este bestial! Nu mi-a venit sa cred cand am vazut acel mesaj :O Mai aveam putin si saream pe tavan : )) Nici nu va imaginati ce bucurie mare mi-ati adus. Ihihi, sper ca urmatorul capitol sa apara saptamana aceasta, poate chiar mai devreme ( Gata, au nevoie de spatial lor personal) Va multumesc in suflet de anunt, sper sa o faceti si data viitoare. Muti pupici, si bafta la scris in continuare.*hugs*

Hey Mersi ca mai anuntat de next

Deci capitolul asta a fost total....atata am putut sa rad la faza cu "coada cea noua a lui Sasuke" Nu ii normal Iar fazele ce au urmat nu au fost mai prejos Capitolul asta a fost tare haios

Abia astept sa vad cum va decurge relatia lor...si daca Sasuke va mai vrea sa redevina peste. Oricum pana se va ajunge la acel moment mai este mult si bine...si,sper eu, sa mai avem parte de capitole dinastea

Pana data viitoare spor la scris in continuare

~Te-am si Sayonara ~

Coada ?

Si eu care credeam ca stie putin mai multe . think

Eh asta este

Mrs de anunt thank you

Auzi la el sa se razbune ?
Ce-i asta ce or avea toti Sasuke din fiecare fic care vor razbunare ?
V-am mai spus ca sunteti geniale ?
Astept next-ul si sa ma anunti pa
te kiss

Dana

Buna
mersi de mesaj, scuze ca am ajuns tarziu am fost intr-o excursie de 2 zile
De capitol nu am ce spune, doar mai lungi si sa inceapa adevarata actiune
astept nextul
spor la idei
pwp

Hey!

Am aterizat la ficul vostru si imi place foarte mult! Este genial din toate punctele de vedere si foarte original! Mi-a placut partea cu Sasuke si noua lui ,,coada''! A fost foarte amuzant!:))) Nu pot sa cred ca Sakura l-a vazit gol pe Sasuke si nu a profitat... :)) As fi ratat foarte multe daca nu as fi apasat acel micut click! Spor la scris si la idei! Anuntati-ma si pe mine, va rog, la next! Va pwp! :*

Omfg :)) . Prea tare ficul :))))). Ce inotatatoare smechera si-a tras Sasuke :)) . Auzi la el :)))), nu e papagal , ci peste :))))
Super tare ficul . Sper sa ma anunti cand pui nextul :)
Te :-*