Buna :D Mda, stiu, o ora cam tarzie pentru a incepe un nou fic, dar nah, nu am putut rezista. Initial, imi venise titlul in minte si nu m-am putut abtine sa nu-l folosesc, asa ca am facut rost si de-o idee care sa se potriveasca, dupa parerea mea. Nu stiu cat de originala va fi, dac-ati mai intalnit-o pe undeva, sau daca este ceva nou si interesant, totusi mi-am facut un plan interesant de-a o contura.
     Stati linistiti, nu voi renunta la celalalte ficuri. Din contra, Puterea mintii umane va ramane o prioritate, fiind ficul pe care imi place sa-l scriu cu cea mai mare pasiune, ca sa zic asa. Nu-l voi neglija nici pe acesta, totusi.
     Sa nu cumva sa credeti c-ati scapat de complititatea mea specifica, pe care I-o atribui de obicei lui Sasuke. Chiar daca nu va fi la fel ca la Puterea mintii umane, mintea lui tot intortocheata, imposibila si supra-analitica a ramas. Dar gata! Deja am zis mult prea multe. Va las sa descoperiti voi in continuare.
     Ah, da! Chestia aia foarte simpatico, idea cu intrebarile pentru personaje, este valabila si aici.
     Paaai ... nu imi mai ramane decat sa va urez o lectura placuta! Astept cat mai multe pareri despre acest prim capitol si, desigur, daca veti avea, intrebari pentru personaje.
     Sper din tot sufletul sa va placa

Paradoxul indragostirii

Capitolul 1

- Vagabondul vietii mele -

Din perspectiva lui Sasuke

     Bautura, tutun, droguri, cluburi si papusele.
     Aceste cinci simple cuvinte imi definesc mie in acest moment viata de adolescent fara viitor .
     Beau de parc-as fi acloolic, fumez cam mult, desi stiu ca nu-i sanatos, si in ultimul timp cam fac exces de droguri. De ce? Asa, ca vreau eu, fara un motiv anume.
     Toata existenta mea este mult prea esuata. Dar nici ca-mi pasa catusi de putin. Chiar dac-ar fi s-o iau de la capat si sa am ocazia sa schimb ceva, n-as face-o. Imi place asa. Nu vreau sa ma schimb.
     N-o sa incep sa ma mint singur, spunand ca-mi distrug viata doar pentru c-as vrea sa uit un anumit lucru, sau nu-mi dau seama de asta, sau alte porcarii dintr-astea. Nu! Eu fac asta intr-un mod cat se poate de constient si intentionat. Vreau sa fiu asa, un vagabond caruia nu-i pasa de nimeni si nimic.
     - Sunt un om fara capatai, mi-am zis cu voce tare, dupa care am sorbit dintr-o doza pe jumatate goala de bere.
     Eram tare mandru de acest lucru, ca sa fiu si eu sincer. Si nici nu consideram c-as avea vreun motiv pentru care sa nu fiu. Eram un simplu baiat, care – nu pot fi modest catusi de putin – arata bine, si erau catagrafiat drept o haima. Un derbedeu.
     - Ati auzit? ma trezira niste fetite din autoanalizat.
     Oh! Cat le puteam uri! Toate erau niste zmiorcaite, niste razgaiate, cu bani de la parinti, care se credeau cine stie ce personalitati importante. Ma enervau numai cand le vedeam, de-mi venea sa le iau si sa le sparg capul tuturor. Numai acest fel de fiinte de gen feminin populau liceu asta nenorocit in care eram obligat sa fiu.
     De fapt, era mai mult un internat. Trebuia sa evadez in fiecare seara pentru a ma dupa cu gasca intr-un club. Era bine ca directoarea nu pusese un sistem de securitate prea bun, deci ma descurcam.
     Nemaiavand chef sa meditez pe diverse teme, mi-am indreptat atentia spre grupul de fetiscane ce se asezasera pe banca din dreapta mea.
     - Ce norocosi sunt cei care vor fi ales pentru acest program! se entuziasma degeaba o satena. Ce n-as da sa ma ia si pe mine, continua ea sa viseze cu ochii deschisi la ceva ce nu stiam.
     - Ai dreptate, o aproba o blondina. Programul asta este mult prea bun.
     - Sa nu mai vii la scoala cu o luna inainte de-a se termina.
     Am oftat.
     O conversatie mai plictisitoare nu puteau sa aiba. De ce naiba le-am ascultat, avand in vedere ca oricum nu ma interesa, tot voi uita intentionat vorbele lor neinsemnate?
     - Hei, frate! il aud pe prietenul meu cel mai bun, Naruto, in timp ce-mi indrept privirea spre locul de unde venea vocea lui. Am sa-ti dau o veste interesanta despre niste zvonuri ce circula prin scoala de azi-dimineata. Cred ca o sa-ti placa, imi zambi el, luandu-mi cutia de bere din mana.
     - Uimeste-ma! i-am zis absent.
     Nu stiu de ce, dar astazi aveam o zi tare naspa. Cred ca era din cauza presimtirii ce ma izbise inca de cand m-am sculat. Aveam o dubioasa senzatie cum ca voi primi o veste proasa. Sau voi fi supus unei actiuni ce nu se afla pe lista mea de preferate. Ma cam enerveaza acest simtamant frustrant.
     Practic, ma face sa ma simt agitat, intr-un fel temator. Si, naiba sa ma ia, mie nu mi-e frica de nimic, dar absolut nimic! Sunt mult prea sigur pe mine si de fiecare data am lucruri pe care sa ma bazez. Nu am niciodata motive sa fiu atat de preocupat de ceva. Insa acum, de data aceasta, pot sesiza cu usurinta ca nu este ceva ce pot trece cu vederea sau ignora. Pare chiar serios.
     - Deci, incepu prietenul meu blond intr-un sfarsit, am auzit ca o organizatie care este foarte importanta a propus un proiect pentru inchisoarea asta in care traim, liceul nostru.
     - Si de ce crezi ca mi-ar placea mie asta?
     - Pentru ca, dragul meu Sasuke, aceasta lucrare, ca sa-i zic asa, a lor presupune ca elevii ce vor fi alesi sa nu mai vina la scoala incepand de saptamana viitoare, adica cu o luna mai devreme de-a se termina anul scolar.
     Deci despre asta vorbeau fufele alea mai devreme!
     Hm. Suna destul de interesant, ce-i drept. Totusi, dac-as avea mai multe detalii mi-as putea da si eu mai bine cu parerea. Nu pot sa cred ca asta este tot. Trebuie sa mai fie ceva; parca nu suna normal daca este atat de bine. Totusi, este un proiect care alege doar unii elevi din aceasta institutie, ceea ce inseamna ca este doar pentru un tip de elevi.
     Poate este pentru acei tocilari care au numai rezultate buna la toate materiile si sunt primii la orice concurs, am presupus eu. Atunci ar insemna ca-i selecteaza pentru vreun fel de olimpiada, ceva. Sau poate ca sunt cautati adolescenti cu multi bani, pentru ca sa fie mutati la alta scoala. Sau ... nu stiu. Ceva de genul asta ar trebui sa fie, altfel ar fi fost obisnuit sa se inscrie numai cine vrea, pote, isi permite. Sigur exista un criteriu dupa care sunt luati in considerare tinerii pentru acest eveniment.
     - Si, ce crezi? ma intreba Naruto.
     Mi-am analizat cuvintele inainte de-a le rosti. Nu prea stiam ce sa-i spun, sincer.
     - Pai ... Am facut o pauza, inca cautand cuvinte. Cred ca mi-ar trebui mai multe detalii. Nu stiu, parca-mi pare ceva putred la mijloc.
     - Nu inteleg, recunoscu el.
     - Tu ai zis ca este o organizatie a propus scolii acest proiect, nu? Asta inseamna ca ar trebui sa fie un fel de chestie educativa, nu o luna de vacanta in plus, i-am explicat eu.
     Nu mai zise nimic. Probabil reflacta la ceea ce i-am spus. Presupun ca i-am dat toate parerile peste cap si, la cat de stupida este mintea lui cateodata, acum nu mai stie ce sa creada.
     Ma distreaza chestia asta, intr-un mod destul de bizar.
     - Baieti! ne striga Neji, celalalt prieten bun de-al meu. Am fost chemati in biroul directorului mai devreme, toti trei. Parea destul de serios responsabilul cand m-a informat, deci ... s-ar putea sa fie chiar ceva grav de data asta. Stiti cumva despre ce este vorba.
     - Habar n-am, ii raspunse blondul de langa mine, in timp ce se indrepta spre el.
     Eu am ramas pe loc, nemiscat, lipit de trunchiul unui copac gros.
     - Sasuke, tu nu vi? ma intreba Neji.
     - Nu, n-am chef, i-am replicat sictirit. Prefer sa stau aici, la aer.
     Amicii mei se strambara. Nu le convenea ca eu sa ma simt bine, iar ei sa incase o pedeapsa. Totusi, sper, erau constienti ca nu puteau sa-mi faca nimic.
     Imi facea placere sa le fortez nervii, ca sa fiu sincer.
     Dar, spre marea mea surprindere, ei se intoarsera la mine, cu niste zambete strengare agatate de la o ureche la alta. Asta nu parea sa-mi prevesteasca ceva prea bun. Cine stie ce naiba aveau idiotii astia de gand sa-mi faca! Si, ce-i drept, nu erau in niciun chip curios sa aflu. Puteau ramane asa, indiferent si total nepasator, in continuare.
     Dupa ce au traversat mica distanta si au ajuns in dreptul meu, fiecare mi-a apucat un brat si au inceput sa taga cu brutalitate de mine, impunandu-mi sa-mi misc picioarele, silindu-ma sa merg cu ei la nenorocita de directiune.



     Cinci minute mai tarziu, stateam rezemat de peretele din biroul domnului Jiraya. Mosul asta ne chemase aici, numai pentru a-mi pierde timpul asteptand ca un idiot sa vorbeasca el cu nu stiu cine la telefon. Mi se parea de-a dreptul ridicol! Daca tot avea chef de stat la palavragit, putea macar sa ne cheme dupa la el. Dar nu, nu se putea sa aiba si el putin creier si sa faca rost de-o idee asa de geniala ca asta! Cum de mi-am imaginat asta? Cum?
     Am oftat plictisit, rugandu-ma sa termine cat mai repede conversatia cu persoana aceea.
     - Poate o fi amanta, imi sopti satenul, Neji.
     Am chicotit.
     - Cine s-ar uita la un bosorog ca asta? am pus eu o intrebare retorica. Hai ba, ma lasi? Dac-as fi femeie, nu l-as baga in seama nici macar daca m-ai plati cu toti banii din lume. Nu vezi cum arata?
     Naruto si Neji chicotira. Eu m-am abtinut.
     - Deci, scumpii mei elevi, incepu babalacul cateva minute mai tarziu, v-am chemat aici pentru a va informa cu privire la programul pentru care ati fost admisi.
     Ce? am explodat eu in interior. Asta nu suna prea bine. Cred ca acum incep sa ma prind ce inseamna sa ai impresia cu lucrurile n-or sa mearga prea bine intr-o anumita zi. Blestema fie vestea! – chiar daca-i buna.
     - Mai bine ne-ai da niste detalii mai amanuntite. Vreau sa stiu ce presupune mai exact toata tampenia asta si, desigur, vreau sa stiu de ce ne-ai ales tocmai pe noi.
     - Daca ma lasi, iti voi spune.
     Mi-am dat ochii peste cap. Ma amuza felul in care incerca sa nu se ambaleze prea tare, dupa ce-i vorbeam intr-un mod cat se poate de nepoliticos.
     - Acesta este un proiect ce urmareste corectarea elevilor problema, carora le place sa se destrabaleze si sa isi petreaca timpul la tot felul de orgii. Acest lucru se va intampla aducand un grup restrans de elevi rai impreuna cu o persoana total opusa, cineva care n-ar face asa ceva niciodata.
     - Adica un fr*ier, concluziona Naruto cu nonsalanta.
     - Nu, se incrunta mosneagul. Este cineva destept, silitor, cuminte, fara niciun fel de probleme de comporttament.
     O, Doamne! Suna ca un fel de intruchipare neobisnuita a fiintei perfecte. Nu prea imi placea un astfel de om.
     - Si de ce, ma rog, ar trebui sa stam in preajma unei astfel de persoane? m-am interesat eu.
     - Pentru ca ea va va ghida inspre a va schimba comportamentul. Este ceva psihologic, imi spuse artagos directorul. Va fi ca si cum ar face un fel de studiu pe voi, dorind sa vada cum va veti comporta dupa o luna.
     - Bine, zise Neji. Si, ezita el, daca acea fiinta se va schimba? Daca in loc sa devenim noi mai cuminti, devine ea mai rea? Ce se va intampla atunci?
     Mosul ii arunca o privirea ce se voia a fi fulgeratoare. Totusi, nu i se citea decat nesiguranta in ochi. Pur si simplu patetic.
     - De ce am fost noi alesi? am intrebat eu senin.
     - Pentru ca, marai batranul cu par mult prea alb, in caz ca nu ti-ai dat seama pana acum, voi sunteti adeptii saturnaliilor din aceasta institutie prestigioasa. Trebuie sa va schimbati comportamentul asta atat de impertinent si lipstit de respect! Tuna el, lipstit total de autocontrol.
     Am izbiucnit in ras, acompaniat de tovarasii mei.
     Auzi la el, sa ne schimbam! Asta da vis ce nu va avea vreodata o realizare!
     - Acum, se facu el auzit prin cascada de hohote silentioase, ce-ar fi sa v-o prezint pe fiica mea, cea cu care veti sta timp de o luna in gazda la o familie ce sponsorizeaza proiectul?
     Cred ca glumeste!
     - Iubito, poti intra! tipa el.
     Mi-am atintit privirea intr-acolo. Nu eram curios sau ceva, dar voiam sa stiu cu cine aveam sa-mi petrec cele cateva saptamani, voiam sa aflu cine este aceasta fetita ce se crede a fi intruchiparea perfectiunii.
     Sigur are sa fie vreo sclifosita ce-o sa-mi cada in doi timpi si trei miscari la picioare! La fel ca toate, mi-am zis cinic de-a dreptul.
     Pe usa intra o fata ce nu parea a fi mai mare decat mine. Aceasta era destul de scunda, avea parul de-un roz nemaintalnit, destul de lung. Nu mai vazusem in intreaga mea existenta o fata cu un par de-o asa culoare; poate doar cu suvinte, dar intregul par, niciodata. Era imbracata numai in negru, ceea ce mi se parea ciudat in randul populatiei feminine; haine destul de largi ii acopereau corpul. De obicei, tipele erau cat mai colorat si mai stralucitor imbracate, cu tot felul de chestii mulate care sa le scoata formele in ediventa; ea era mult prea simpla, atat de anormal de stearsa. Parea ca voia sa treaca neobservata, sa nu atraga atentia nimanui. Ea era diferita.
     Ce era naspa, purta ochelari. In rest, arata destul de acceptabil pentru o ciudata, o exceptie a regulii aspectului, o anomalie.
     Mda, chiar parea ciudata.
     Am privit-o din cap pana-n picioare, analizand-o cu dezgust. Nu prea ma interesa. De fapt, mi se parea chiar respingatoare, mult prea enervanta si dubios de simpla. Eram, in schimb, curios cum este carcacterul sau, cum este ea, ca fiinta umana si ca psihic. Eram intrigat de acest lucru, iar, in mod normal, n-as fi dat doi bani pe astfel de informatii despre-o puicuta jalnica. Ceva nu era cum trebuie, mi-am spus, devenind brusc circumspect.
     - Buna, saluta ea timid.
     Noi, baietii rai, n-am zis nimic.
     - Cum te cheama? o interoga Naruto plictisit.
     Se stramba. Ciudat gest.
     Nu putea pur si simplu sa-i raspunda? Trebuia sa se mai dea si in spectacol?
     - Vei afla cand va fi cazul, idiotule! Si, ca fapt divers ti-o spun, tu nu ai dreptul sa-mi vorbesti mie asa. Ai inteles?!
     Se apropie de noi cu pasi hotarati, pasind apasat pe parchetul prafuit.
     - Ar trebui sa nu va puneti prea rau cu mine, ne avertiza ea cu o voce fioroasa.
     Am zambit ironic.
     - Si ce-ai sa ne faci, daca nu vrem, daca ... refuzam? Am intrebat sigur pe mine, pironind-o cu privirea.
     Si acum, cand m-am uitat la ea, atent, studiind-o, am fost pe loc trasnit de un fulger format dintr-o acumulare de sentimente anormale, nemaintalnite vreodata. Nu puteam asemana acest amalgam de trairi cu nimic din ceea ce simtisem eu vreodata in trecut. Acum era ceva mult prea diferit, iar eu nu puteam gasi niciun cuvant definitoriu pentru aceasta senzatie bizara.
     Intr-un fel, imi cam testa nervii, aceast simtamant dat dracului.
     Nu puteam suporta sa fiu in nestiinta de cauza, trebuia sa inteleg tot, fiecare lucru mic si neinsemnat. Aveam nevoie de motive si detalii. Imi era mult prra necesar sa aflu orice in legatura cu sentimentul asta zbuciumat ce mi-a dat fiori prin tot corpul.
     Eram chiar disperat. Totusi, n-aveam sa-i arat acest lucru ei, acestei fete stupide ce este practic obligata sa intre in viata mea.
     Din acest moment, o urasc! De-acum si pana la moarte! Jur!
     Fata se apleca inspre mine, flamband indispusa un sir de cuvinte machiavelice:
     - Vei regrema amarnic c-ai indraznit sa faci asa ceva. Imi vei simti mefistofelia, mi-o tranti ea macabru.

     P.S: Descrierea ficului o s-o schimbcat de curand, cand imi va veni o idee ce sa scriu. Deocamdata va ramane asa, desi stiu ca-i absolut stupida.

     Comentati, votati, lasati-va parerea, va rog.

Prima!!!
Ideea ficului este destul de buna si imi palce asa . De continut imi place cum arata si ce ideei iti trec prin minte . Nu porea am ce sa zic din primul cpaitol poat emai incolo daca e :)

Mama...ce caracter. Ce interesant. Ai numai ficuri de nota 10. Si ce o sa se intample? Mai ales, Sakura e doar cuminte pe dinafara si cu ei o sa fie dracu in persana? Ar fii chiar hilar ca ei sa se cuminteasca iar ea sa se faca mai rea.
Oricum, imi place ideea foarte mult si sper sa aduci repede next. Daca nu te superi sa ma anunti si pe mine. Merci!
Ja ne !

Hey, hey

Ai venit cu un nou fic si, trebuie sa spun ca mi-a placut extrem de mult primul capitol. Doamne, Sasuke, baiatule, cum Doamne iarta-ma ai ajuns asa? Nu renunti niciodata la aroganta ta nu? Mda, l-am certat destul pe Sasu, nu vreau sa ma urasca.
Imi place mult ideea ficului, iar chestia cu programul e genial, sincer nu am mai intalnit un astfel de lucru. Abia astept sa vad cum se va descurca Sakura cu aceste specimene.
Sa ma anunti de next, te pup

Buna ! Ms ca m-ai anuntat ! Este un fic reusit si chiar imi place ideea ! Sasuke este iar bad boy, pe care Sakura o sa incerce sa-l schimbe ! Dar nu se intele bine cu Sakura ! Pana acum este foarte interesant si sunt sigura ca inca va fi ! Astept cu nerabdare nextul si anunta-ma te rog cand il pui ! Spor la scris ! Te dulce !

In primul rand, multumesc ca m-ai anuntat cu privire la acest fic superb. Iubesc acest prim capitol si astept cu nerabdare pe urmatorul. Momentan nu am intrebari, astep mai multe detalii. Te rog sa ma anunti cand postezi nextul. Te dulce. Spor la scris! Ja ne!

INTREBARI SASUKE:

1) Cum crezi ca vor sta lucrurile dupa o luna cu fata asta ? Daca va va schimba pe toti ?
2) Daca ai fi fata, a cui amanta ti-ar placea sa fi, dintre prietenii tai ?
3) Ce ii vei face fetei dupa ce ti-a spus ?
4) Daca unul dintre voi se va indragosti pe parcursul acestei luni de ea, sau ea de unul din voi, ce ai face/crede/spune si cum te-ai simti ?
5) Ai fost vreodata indragostit de cineva (in primul rand baiat , dupa si fata) ?
6) Ce ai vrea sa faci in momentul asta ?
7) Ai un idol ? Cine este si de ce ?
8) De la ce varsta ai inceput sa fumezi, te droghezi si alte chestii de genul ?

INTREBARI SAKURA:

1) Crezi ca-ti va placea aceasta luna cu baietii ?
2) De ce le-ai raspuns atat de urat ?
3) Ce crezi despre brunetul care te-a intrebat ce o sa le faci daca refuza ?
4) Esti suparata pe tatal tau pentru misiunea care ti-a dat-o ?

Tu vrei să ne termini ental !? :-w
Cum poţi spune te că asta nu eo descriere superbă când defapt e genială !

sper că vrei aduce un capitol curând Chiar dacă ştiu că mai ai două ficuri geniale !
Te-am pupat şi spor la scris în continuare !

Am adus nextul. Sper sa va placa, desi este cam mult prea scurt si, dupa parerea mea, nu prea bun. Chiar nu-mi place ce am scris - poate din cauza ca nu mai e perspectiva lui Sasuke; nu stiu.
Va multumesc mult de tot pentru comentariile de la primul capitol, sincer, nu ma asteptam sa fie atat de multe. Si pentru voturi.
Raspunsurile la intrebari le voi pune maine ... sau poate mai tarziu, pe la miezul noptii.
Va urez lectura placuta si astept parerile voastre.

Capitolul 2

- Sfarsitul neprogramat -

Din perspectiva Sakurei


     - Sakura, te rog, nu reactiona asa.
     Cat de mult mi-as dori ca in momentul asta sa il pot omori pe bosorul asta nenoricit ce indrazneste sa-si spuna tata. El nu ar putea sa-mi fie parinte nici intr-o mie de ani! Imbecil!
     Nu ma intereseaza catusi de putin de faptul ca, din punct de vedere biologic, el imi este tata; n-am de gand sa il consider asa nici de-ar fi sa mor! El doar a donat spermatozoizii, nimic mai mult. Si-a dorit o aventura de-o noapte si s-a ales cu o femeie insarcinata. Nu e decat vina lui; putea sa previna asta. Totusi, nu ma plang – ma bucur ca totusi s-a intamplat asta – pentru ca dac a nu era asa, atunci eu nu m-as fi nascut. Si oricat de inutila ar putea fi viata mea, vreau sa traiesc.
     Totusi, nu-mi pot recapata capmul. Pur si simplu simt o ura mult prea mare ce-mi izbucneste prin fiecare por, orice particica din piele emana aceasta furie necontrolata.
     Dupa ce m-a dat dracului atunci cand m-am nascut, s-a gandit el sa apara acum in viata mea cu intentia de-a o ruina complet. Auzi la el, vrea sa ma cunoasca! De unde si pana unde aceasta dorinta brusca?
     Si, cum mama nu are minte nici cat o jumatate de aluna, a cedat. Nu s-a chinui si ea putin mai mult sa ma tina langa ea. Aceata femeie enervanta ce mi-a dat viata chiar a acceptat ca eu sa particip la porcaria aia de program. Nu-mi vine sa cred! Mi-e pur si simplu imposibil!
     Totusi, nu cred c-ar fi trebuit ca sa ma astept ca o mare vedeta a muzicii pop sa gandeasca indeajuns de mult. Singurul lucru care-l are in cap este corefragia pe care nu trebuie s-o uite pentru fiecare show. Atat de stupida, oh! Atat de stupida!
     - Cum sa nu fac asa, cum? zbier eu cat ma tin plamanii. Spune-mi tu cum ar trebui sa-ti raspund cand tu ai fost de-a dreptul stupida si ai acceptat prostia asta de propunere a mosului! Ia, da-mi tu niste sugestii! Ii spun tot ceea ce gandesc.
     Cateva lacrimi ii cad in graba pe obrajii plin cu fond de ten.
     - Sakura, viata mea, stii ca n-am facut-o intentionat, se zmiorcaie ea dragastos. Doar ca n-am avut de ales; mi-a zis ca daca nu te duci, o sa mi te ia. Pentru tot deauna. Vei cunoaste oameni npoi, vei putea avea o familie ... una pe care eu nu ti-o pot oferi. Asta iti doresti?
     - Of, mami, nu mai dramatiza atata, ii spun eu indiferenta.
     Ea ofteaza, parca incercand sa-mi transmita cat de grava era de fapt situatia. Si eu, chiar daca nu voiam s-o arat, intelegeam perfect.
     Am inghitit in sec.
     - Nu vreau o familie noua, am soptit neuitandu-ma la mama; nu voiam sa-i arat ca ma afecteaza in vreun fel ceva.
     Dar adevarul era ca nu mai puteam sa tin mult in mine toata aceasta duerere. Oricat de mult as fi urat-o eu pe vedeta ce era, tot o iubeam. Era singura persoana pentru care simteam aceasta dragoste, iar, aproape inevitabil, aveam s-o pierd. Simteam cum sufletul mi se rupe in doua, numai avand acest gand.
     Nu puteam sa las asa ceva sa se intample, mi-am spus cu voinicie.
     - Ei bine, il voi innebuni si sunt mai mult ca sigura ca nu va rezista nici macar trei zile cu mine. Ma va expedia acasa cat ai clipi.
     - As vrea eu sa fie totul atat de usor. Dar nu este.
     M-am strambat. Stiam prea bine ca asa era, mult mai greu decat as fi vrut. Nu este, clar, nicio cale de scapre. Nimic realizabil nu putea preveni dezastrul la care urma sa fiu supusa. Aveam sa fiu trimisa la acea nenorocita de scoala impreuna cu acei nenoriciti de derbedei peste doua zile. Era mult prea inevitabil acest fapt, iar eu nu mai puteam face nimic de data asta. Nu exista nicio cale de scapare.



     Am inspirat adanc, apoi am intrat in biroul celui ce-a ajutat-o pe mama sa ma conceapa.
     Eram mult prea iritata, iar nervii mei erau intinsi la maxim. Simteam c-o sa explodez in orice moment. Iar faptul ca in cateva secunda urma sa-i vad moaca de idiot a mosneagului nu-mi era catusi de putin de folos. Dimpotriva, o ciudata senzatie de criminalism ma incerca si imi puteam da seama de impulsul lugubru ce cu greu l-am oprit. Mai aveam putin si saream la gatul lui cu o dorinta funebra de a-i reteza capul de pe umeri. Mi-ar fi facut o asa placere divina sa-i vad mort, stand inert la picioarele mele, inconjurat de-o balta de range rosu. Atat de funerar!
     Acidul verde din ochii mei mocnea intr-un hal pe care nu-l puteam descrie folosind cuvinte.
     - Buna, am salutat eu timid, pe-un ton stins, numai pentru a nu ragni din toti rarunchii.
     Langa usa, in partea stanga, se aflau trei tineri cu nistre mutre plictisite, ce pareau a fi mult prea indiferenti. Nu-mi prea placea de ei.
     In special de unul ce parea a fi un adept al negrului, fiind din cap pana-n picioare infasurat in aceasta culoare. Ochii, parul, hainele, pantofii ... tot. Mai putin pielea, ce-o avea albicioasa, parca stralucitoare in lumina soarelui ce invada fara pic de jena incaperea. Tipul asta parea cel mai plin de sine dintre toti cei trei tipi. Probabil doar un papusel de plastic, mi-m zis neinteresata.
     Ceilalti doi parea la fel de ingamfati si tampiti ca imitatia proasta de varianta masculina a unei papusi Barbie. Unul blond cu ochii albastri, iar altul saten cu ochii caprui. Astia pareau un pic mai normali, fara acel stil de ciudati pe care-l adoptasem papuselul.
     Nimic care sa ma impresioneze, mi-am spus sictirita.
     - Cum te cheama? ma interoga blondul.
     M-am strambat.
     Ma cam enerva curiozitatea lui. Pana la urma, de ce-l interesa? Oricum n-aveam sa devenim prieteni. Eu am aflu aici din obligatie, fac asta cu o sila de nedescris. Nu am venit ca sa ma imprietenesc cu toti drogatii si fraierii pe care-i voi intalni.
     Mda, se pare ca echipa asta a noastra, de patru adolescenti, n-are sa fie una prea prietenoasa. Din contra, eu ii voi trata ca pe ultimele gunoaie, fara pic de mila. Aceste trei exemplare de gen masculin nu mertita sa ma comport cu el mai diferit decat as face-o cu niste himere.
     Am sa-i transform, totodata, in niste specimene de nerecunoscut. Nu ca mi-ar placea sa fac asta, doar ca, de plictiseala, va trebui sa-mi gasesc pe cineva pe care sa enervez. Iar tampitetii astia trei parca mi-o cer pur si simplu. Am nevoie sa ma amuz pe seama lor intr-un mod unic, cum nu-si vor inchipui niciodata.
     - Vei afla cand va fi cazul, idiotule! Si, ca fapt divers ti-o spun, tu nu ai dreptul sa-mi vorbesti mie asa. Ai inteles?! i-am replicat eu intr-un sfarstit baiatului.
     M-am apropiat de ei cu pasi hotarati, pasind apasat pe parchetul prafuit.
     - Ar trebui sa nu va puneti prea rau cu mine, i-am avertizat eu cu o voce fioroasa.
Papuselul de plastic mi-a zambit ironic. Stupid gest.
     - Si ce-ai sa ne faci, daca nu vrem, daca ... refuzam? A intrebat el sigur pe prersoana lui, uitandu-se ciudat la mine. Parea ca ma studia indeaproape.
     Am oftat plictisita.
     M-am aplecat inspre el, flamband indispusa un sir de cuvinte machiavelice:
     - Vei regreta amarnic c-ai indraznit sa faci asa ceva. Imi vei simti mefistofelia, i-am trantit-o eu macabru, cat am putut de sinistru.
     Apoi mi-am asternut un zambet strengar pe fata, indreptandu-ma spre bosorogul ce ne privea stupefiat.
     Nu a reactionat in niciun fel papuselul. Chiar a parut foarte neinteresat de avertismentul pe care i l-am dat. Pai, daca nu-i pasa, am sa il fac sa regrete oricum.      Asa, pentru satisfactia personala, ca vreau eu sa-l enervez.
     - Tu, mosulica, m-am adresat asa-zisului meu tatic, ai ceva de baut pe aici?
     Ma privi nervos. Asa il vreau, scos din minti.
     I-am zambit satiric, apoi m-am repezit spre biroul mare, din lemn de cires, ce sedea frumos langa fereastra. M-m asezat pe scaun si mi-am urcat picioarele cu nonsalanta pe suprafata lucioasa. Voiam sa-l aduc la disperare, daca s-ar putea.
     - Fata mea, nu-mi mai spune asa, incerca el sa-mi vorbeasca cu calm. Nu-i prea reusi.
     M-am incruntat, fara sa-mi misc nici macar un deget, in schimb.
     - Nici tu sa nu-mi mai spui asa, ai inteles? Acum, hai mai repede, zi, ai vreo racoritoare prin biroul asta?
     - Este un shake de ciocolata in frigider. Poti sa-l iei tu daca vrei, isi dadu el ochii peste cap.
     Am incercat sa-i ignor atitudinea asta falsa, de om bun si m-am dus repede sa iau shake-ul. Avea un capac si un pai; le-am scos.
     In timp ce sorbeam incet din racoritoarea dulce, m-am indreptat catre cei trei masculi din camera. Toti ma priveau analitici.
     Totusi, eu n-am mai stat pe ganduri si i-am turnat papuselului shake-ul in cap. Fara pic de jena; nicio rusine. Acum arata chiar hilar, cu tot acel lichid ciocolatiu ce-i curgea din par, scurgandu-i-se pe haine, picurand incet pe parchet. Imi placea sa-l vad asa.
     Iar expresia agasata pe care-o capatase fata lui era nepretuita! Numai cand il priveam simteam cum inima-mi tresalta de bucurie. Ii distrusesem aspectul si eram tare mandra de asta. Chiar daca, teoretic, nu-i facusem mai nimic. Asta era doar o mica, foarte mica, chestiuta cu care l-as putea rasplati pentru atitudinea lui.
     Acum ma simteam un pic mai bine. Doar un pic. Pentru ca ii facusem asta papuselului de plastic. Orgoliul meu era satisfacut; dar doar pe jumatate.
     - Ar trebui sa iei in seama ceea ce zic, i-am spus ducandu-ma spre usa. Asta a fost un cadou din partea mea.
     Prietenii brunetului incepura sa rada, iar directorul ramasese incremenit. Imi placea sa-l vad asa, neputincios si slab, nedescurcandu-se cu niste simpli adolescenti rebeli. Sau poate eram doar eu cea care nu putea fi controlata; nu stiu.
     - Apropo, maine la ora sase si jumatate dimineata ne vedem in curtea liceului. Sa nu intarziati si sa nu care cumva sa ii vina vreunuia dintre voi ideea de-a nu va arata. Va asteapta o dulce si draguta surpriza, le-am zambit eu caustic, cat am putut de pamfletar, apoi am plecat din locul acela infectat cu prostie.



     Zece minute mai tarziu ma aflam pe o banca din curtea liceului asta stupid. Ma simteam ca si cum as fi fost inconjurata de toate bacterile existente, prinsa in ceva dezgustator. Adevarat este faptul ca in aceasta scoala nu observasem decat papusele fara persoanalitate, fr*ieri fara viata, tocilari fara tupeu si alte fetiscane fara pic de creier. Nimic interesant.
     Ma cam infioara ca trebuia sa astept aici pana venea mama de la concertul ei stupid. Nu aveam chef nici sa ma duc altundeva pentru ca, sincer, habar n-aveam unde. Asa ca am ales sa imi omor timpul pe o banca, la umbra unui copac batran, handicapand de plictiseala cronica. Absolut magnific!
     Ce mi-as putea dori mai mult? m-am intrebat sarcastica.
     Fara sa-mi dau seama ma afundasem printre ganduri si, cu o ciuda extrema, imi fixasem mintea pe stupida discutie pe care o avusesem cu mamicuta mea scumpa si draga ieri.
     Eram tare nervoasa pe mine insami pentru ca aproape ca ii vorbisem frumos. Nu suportam sa fac asta pentru ca adoram mult prea mult s-o scot din sartite purtandu-ma urat cu ea. Da, imi placea sa fiu rea, chiar foarte mult.
     - Pe tine te cautam! Tu esti fata vedetei, nu? ma trezi vocea papuselului ipocrit din meditat.
     M-am prefacut ca nu-l aud. Nu aveam niciun motiv sa-i raspund.
     - Jiraya ne-a spus, asa ca, hai, vorbeste, fetito! zbiera e brunetul apucandu-ma brutal de bratul drept, obligandu-ma practic sa ma ridic de pe banca pe care stateam atat de comod.
     - Ei ... ea nu-i chiar asa o vedeta, totusi, eu sunt aceea ... Daca voiai sa afli despre vreun casting sau sa-mi cer bilete la vreun concert, i-ati adio. Nu fac rost de autografele celebritatilor. Dispari! Ii zic, impingandu-l cat mai departe de mine.
     Dar baietasul are curajul sa isi lipeasca mana de incheietura mea, tragandu-ma inapoi.
     - Nu am venit sa iti cer niciun autograf! Vreau sa te informez ca, de acum inainte, noi doi am intrat in razboi. M-ai auzit?!
     M-am strambat nervoasa la el.
     Chiar crede c-ar avea o sansa impotriva mea? Doamne, ce-o sa mai regrete aceasta amenintare! Abia astept sa-l vad cum imi va cadea la picioare, implorandu-ma in orice mopd posibil sa nu-i mai fac viata un calvar. O sa fie tare distractiv!
     - Cine te crezi? Lacusta-verde care ia toate deciziile? Cred ca ti-ai uitat antenutele, scumpule, ii spun, apoi dau sa plec, dar ma intalnesc cu celilalti cretini ce apartin tagmei papuselului.
     - Te-am avertizat! Spune impunator, facand un gest specific cu genetul.
     M-am uitatat la el cu dezgust. L-am analizat din cap pana-n picioare.
     - Creierul ti-a fost cumva afectat din cauza muschilor? Iti cam lipseste o doaga, nu crezi?
     Se incrunta, parand ca nu intelege despre ce vorbesc.
     - Bine, iti voi explica pe limba ta, ca la idioti.
     Isi dadu ochii peste cap. Am facut si eu eacelasi gest.
     - Cred ca iti fileaza o lampa. De ce nu te duci tu frumusel la doctor?
     - Hai, fatuca, termina. Nu cred c-ai vrea sa ma vezi vreodata furios, asa ca, ti-as sugera sa incetezi cu replicice destepte.
     - Mai bine-ai pleca, papusel idiot ce esti!
     - Eu inca am ore, am de gand sa raman.Tu cred c-ar trebui sa dispari. Am de gand sa raman.
     Perfect. Deja incep sa-l schimb. In loc sa plece el, doar din cauza amndriei, ramane la ore. Deci, se pare, am gasit o metoda buna de-al opri sa chiuleasca.
     - Bine, fa ce vrei!
     Si am plecat. Naiba sa-l ia pe pustiul asta! Ma enerveaza peste masura cu comportamentul lui atat de impertinent. Si felul ala sictirit de-a vorbi; parc-ar fi tot timpul absent cand rosteste un cuvant. Doamne! Cred ca asta este cel mai mare dusman al meu, din clipa asta. Incep sa-l cam urasc, ceea ce nu pot sa zic ca ma deranjeza, doar ca ... nu stiu, n-am chef de el. Pur si simplu mi-e mult prea exagerat de antipatic.
     - Aici chiar nu este niciun istet? m-am intrebat cu voce tare, exasperata de idiotimea din jurul meu.

O doamne, o doamne :O Nu pot sa cred ce rea este Sakura!!!! Imi place . Nu mi-a venit sa cred ca i-a turnat sake-ul in cap, saracul Sasuke, cred ca a crapat de nervi. La felul cum s-au certat ma mir ca nu s-au luat la bataie:))) Mersi de anunt, abia astept nextul, este un fic grozav, ca si celalat deasemenea. Am ramas total umita , nu ma asteptam. In primul capitol chiar am crezut ca Sakura este o speriata, timida, iar acum vad un adevarat tigru fioros, doamne! Sunt extrem de curioasa sa aflu ce se va intampla, sa ma anunti de next.
te pup

Prima (Adica nu sunt prima...dar pe acolo)
Nu-mi vine sa cred. Eu care credeam ca Sakura o sa fie o impiedicata etc.
Imi place la nebunie ideea ficului. Sper sa aduc next repede si sa continui sa ma anunti
Merci!
Ja ne!

Buna!
Ms ca m-ai anuntat!
Capitolul a fost incredibil!
Ce idiot e Jiraya!
Sakura are o atitudine interesanta. Mi-e mila de ea, cu o asa ,,familie''.
Acum e in razboi cu Sasuke. Vreau sa vad cine castiga!
Astept cu nerabdare continuarea. Spor la scris!
Anunta-ma cand pui nextul, plese!
Te dulce!

Am adus intrebarile de la tura trecuta de intrebari. Sper ca raspunsurile va sunt pe plac :D
Cele de la capitolul 2 le voi pune dupa ce postez capitolul 3, cred. Ma gandesc ca s-ar putea sa dezvalui ceva, si nu prea as vrea. In fine, ma mai gandesc eu.

INTREBARI SASUKE:

1) Cum crezi ca vor sta lucrurile dupa o luna cu fata asta ? Daca va va schimba pe toti ?
Pe mine nu ma va schimba in mod clar! Nu are nicio sansa! In plus, cred ca totul va ramene exact la fel ca inainte; viata mea va ramane neschimbata. Sunt sigur de asta.

2) Daca ai fi fata, a cui amanta ti-ar placea sa fi, dintre prietenii tai ?
Asta e chiar o intrebare interesanta. Totusi, n-as vrea in vecii vecilor sa fiu o fiinta de gen feminin. Cat despre amanta ... hmm, cred c-s fi iubita unui din ei, sa zicem Naruto, si amanta lui Neji. Ar fi tare amuzant sa-mi bat joc asa de astia doi.

3) Ce ii vei face fetei dupa ce ti-a spus ?
O s-o ignor. Nu prea cred ca are ea curajul sa mai zica ceva, oricum. Pare o fetita dintr-aia fricoasa si timida. Probabil ca nici nu va mai incerca sa clipeasca de frica. Poate ca as mai fi insulta-o un picut, totusi. Doar asa, ca sa fiu eu si s-o fac sa sufere.

4) Daca unul dintre voi se va indragosti pe parcursul acestei luni de ea, sau ea de unul din voi, ce ai face/crede/spune si cum te-ai simti ?
Dragoste ... ce porcarii. Fetiscanele sunt niste marioneta care trebuie sa satisfaca placerile masculilor. Nu mi se pare normal ca o papusica pricajita sa se astepte la afectiune din partea tipilor. O iau, o folosesc, apoi o dau dracului. Asta este o lege a firii, una a mea. In concluzie, nu exista sanse ca vreunul dintre noi sa se indragosteasca – ce cuvant tampit – de ea. Naruto si Neji sunt instruiti de mine in materie de puicute, deci n-o sa existe posibilitati de genul asta. Cat despre fata asta cu parul roz, care-i mult prea dubioasa, daca i se urca ei iubirea la cap o sa-mi bat joc de ea fara pic de mila. Asta ar fi tare dragut, sa ma prefac ca simt ceva pt ea, numai pentru ca, intr-un final, s-o arunc ca pe-o pereche de sosete murdare. Asta da satisfactie enorma! Plus orgoliu satisfacut.

5) Ai fost vreodata indragostit de cineva (in primul rand baiat , dupa si fata) ?
Nu. Si nici n-as vrea asta. De ce-as iubi eu pe cineva, cand e mult mai bine sa ma distrez tot timpul?

6) Ce ai vrea sa faci in momentul asta ?
Sa il iau la bataie pe bosorogul asta ce-si spune director si sa ma buc sa ma-nbat, in timp ce stau cu vreo zece parasute in jurul meu. Se subintelege chiulitul si dorinta de-a merge in club, nu?

7) Ai un idol ? Cine este si de ce ?
Nu. Nu idolatrizez imbecili. Eu sunt propriul meu erou, idol, cum mai vrei tu sa-i spui. Doar eu si persoana mea.

8) De la ce varsta ai inceput sa fumezi, te droghezi si alte chestii de genul ?
Avand in vedere ca acum am 17 ani si am inceput cam in urma cu vreo patru ani jumate .... cred ca ti-ai putut da seama, nu?

INTREBARI SAKURA:

1) Crezi ca-ti va placea aceasta luna cu baietii ?
In niciun caz! Va fi mai rau ca in iad, un calvar in cel mai rau sens al cuvantului. Una dintre cele mai dezastruase orori pe care le-ar putea cataloga cineva vreodata.

2) De ce le-ai raspuns atat de urat ?
Pentru ca asa am chef. Sa nu cumva sa creada c-as fi altfel decat sunt. Sunt o rebela rea fara niciun fel de obraz. Totusi, nimeni nu-i mai destept ca mine. Tare dragut, nu-i asa?

3) Ce crezi despre brunetul care te-a intrebat ce o sa le faci daca refuza ?
E un papusel fara pic de creier in cap. Sunt sigura!

4) Esti suparata pe tatal tau pentru misiunea care ti-a dat-o ?
Sa nu mai indraznesti vreodata sa-i spui asa! Si, da, asta doar ma face sa-l urasc si mai tare! Imbecil cu neoroni asfixiati, ramasite de particule moarte in loc de creier.

deci am ajuns şi eu anu ăsta ! Mă mir
acu revenind la fic a fost un capitol superb
întrebările au fost de-a dreptul demenţiale !
Sper că vei aduce next-ul crând şi sper să nu faci şi tu ca mine !( adică să uiţi să mă anunţi)
Te.am şi spor la scris în continuare !