Nu ştiu ce o să fac cu atâtea ficuri, dar sper că mă voi descurca. Acesta este noul meu fic, Bloody Monday, inspirat dintr-un serial japonez cu acelaşi nume. Deşi ideea de bază este preluată, sper că veţi aprecia şi varianta aceasta. Acest prim capitol este un fel de intro, de asta este atât de scurt. Sper totuşi să vă placă!

BloodyMonday


Chapter 1

Blood festival begins.





Ştii doar că nimic nu ţine pentru veşnicie, totul se va termina într-o zi. Iar când acea zi va veni, îţi vei da seama că ai trăit pentru nimic, doar completând procesul numit "viaţă". Dar îţi vei accepta sfârşitul, considerând că aşa ţi-a fost sortit. Nu îţi va păsa, numănui nu-i va păsa. Totul constă în crearea unui nou Dumnezeu.

        Nu-mi păsa.

        Un adolescent obişnuit nu făcea aşa ceva, eram convins, dar nu puteam să renunţ la acest hobby al meu, fara el, nu aş fi eu. Nu-mi păsa că poliţia ar putea să mă prindă în orice secundă şi mai ales, nu-mi păsa că tatăl meu va fi dezamăgit de mine, din nou. Aveam să continui cu asta indiferent cine s-ar opune.

        - Sasuke!

        Am ridicat privirea şi am întâlnit imediat privirea furioasă a colegei mele, Haruno Sakura. I-am zâmbit inocent, iar ea a oftat. Mi-a trântit în faţă carneţelul ei de notiţe, sperând că mă va motiva să îmi fac treaba. Cu un scris neglijent, pe micuţa foaie era scris numele profesorului de chimie şi al colegei noastre, Harashi Aoi. Am mai descifrat faptul că acel cadru didactic îi făcuse avansuri lui Aoi, promiţându-i că dacă va face ce vrea el, nu va fi suspendată din cauză numărului de absenţe de la ora lui.

        - Nu vei publica aşa ceva! am spus apăsat, iar privirea ei nelămurită m-a făcut să continui. Gândeşte-te la Aoi, la cum se va simţi. Cu siguranţă că ea ar vrea mai degrabă să fie suspendată o săptămână decât să afle tot liceul că i s-au făcut avansuri.

        Cele patru persoane din încăpere m-au privit gânditoare, iar apoi fiecare a îngânat un "Corect". Le-am zâmbit triunfător, eram mândru că îmi dăduseră dreptate. Mi-am băgat laptopul în rucsac, punându-l apoi în spate. Le-am făcut prietenilor mei un semn, gen "Ne vedem", apoi am ieşit din încăperea redacţiei ziarului şcolii. Prima oră aveam - evident - chimie, nu cred că există elev pe această planetă care să iubească această materie. Este plină de nonsens, lucruri cu care pot trai neştiindu-le. Dar cine ar vrea să ne scutească de un chin în plus? Evident, nimeni.

        Înainte să pot ajunge în laborator, am văzut doi poliţişti ieşind de la Secretariat. I-am recunoscut imediat, erau colegii de serviciu ai tatălui meu. S-au uitat în direcţia mea, iar când şi-au dat seama cine sunt, au păşit spre mine. La naiba, aveam probleme! M-am întors în direcţia opusă destinaţiei mele iniţiale şi am început să fug, sperând ca voi scăpa de urmăritori. În apropierea redacţiei, i-am văzut pe prietenii mei venind spre mine, privindu-mă nedumeriţi. Am trecut pe lângă ei fără să le adresez vreun cuvânt, din fericire, ei ştiau deja de hobby-ul meu care, surprinzător pentru mine, era ilegal. Din punctul meu de vedere, acesta era un lucru din care îţi puteai face o carieră, dar nu, normal că e ilegal, de ce ne-ar lăsa să facem ce vrem? Nu am înţeles niciodată de ce este considerat o crimă, nu omorâm pe nimeni. Nu?

        Doar un hol mă mai despărţea de libertate, nu aveam de gând să îi las să mă prindă din nou. Am mărit viteza, sperând că voi putea trece de uşile mari şi negre. La aproximativ un metru de portalul spre libertate, cine m-a prins de ghiozdan, lucru ce m-a încetinit. Nu am avut suficient timp încât să îi dau drumul şi să plec pentru că încă vreo doi poliţişti au apărut în faţa mea. Lua-i-ar dracu pe toţi!

        - Plecai undeva? a întrebat unul dintre ei, imitând un poliţist din filmele de acţiune.

        Doi m-au imobilizat, în timp ce unul deschidea uşile, iar celălalt luând poziţia de bodyguard, în spatele nostru. M-au condus până la o dubă neagră cu emblema poliţiei ataşată. S-au împărţit pe grupe, astfel încât să avem toţi loc în maşină şi, în acelaşi timp, să nu încălcăm nici o regulă a circulaţiei. Preocupându-mă de blestemarea tipilor ăstora nu am observat un amănunt al naibii de important. Eu nu mai făcusem nimic de data asta, fusesem un băiat relativ cuminte şi, din câte îmi puteam da eu seama, tot ce făcusem era perfect legal. Atunci de ce ăştia... ?

        Evident că drumul nu durase mult, era perfect atunci când foloseai girofarul de parcă era cine ştie ce urgenţă. M-au imobilizat chiar şi la sediul poliţiei, deşi ştiau că nu aveam scăpare cu atâţia poliţişti în jur. Şi eu ştiam asta. M-au plimbat pe holurile clădirii până la o încăpere în care se aflau alţi cinci oameni ai legii. Un moş, şeful tatei, stătea la o masă, aşteptând ca cineva să ia loc în faţa lui, iar ceilalţi erau aşezaţi lângă el de parcă eu eram vreun criminal. Mi-a făcut semn să mă aşez, lucru pe care l-am şi făcut.

        - De ce m-aţi adus aici? Nu am făcut absolut nimic ilegal de această dată, m-am apărat.

        Dacă ăsta era modul lor de a îmi strica ziua, ei bine, o să îi felicit, au reuşit. Misiune îndeplinită.

        - Uchiha Sasuke, avem nevoie de ajutorul tău! a spus moşul, privindu-mă în ochi.

        Devenisem sceptic, de ce voia ca eu să îl ajut? Ştiam că eram fiul unui poliţist, dar toată lumea conştientiza faptul că nu eram ca tatăl meu şi că hobby-ul meu era unul ilegal. Din nou: de ce ar vrea poliţia ca eu să îi ajut? Şi chiar mai important, cu ce? Am pufnit, nu exista niciun motiv suficient de bun, încât să aiba nevoie de ajutorul meu. Am ridicat o sprânceană, aşteptând să mă lămurească.

        - Ai auzit de atacul din Rusia?

        Mi-am amintit de ştirea pe care o auzisem în acea dimineaţă la TV, un întreg oraş al Rusiei a disparut, locuitorii murind din cauze misterioase. Am aprobat din cap, aşteptând să continuie.

        - Cei ce au făcut ca acel oraş să dispară vor să facă acelaşi lucru şi cu Tokyo. Nu ştim sigur când vor acţiona, în curând probabil, ştim doar că este o organizaţie japoneză. Forţele speciale din Rusia ne-au informat în legătură cu modul lor de a acţiona, având în vedere că noi avem aceeaşi problemă pe care au avut-o şi ei. Această organizaţie foloseşte reţelele fiecărei clădiri pentru a crea un sistem care să îi ajute să împrăştie virusul. Şi de asta avem nevoie de tine, eşti cel care, în urmă cu doi ani, a reuşit să găsească planul de atac al unor terorişti doar "umblând" pe internet.

        Mi-a luat ceva timp să procesez informaţiile primite, iar ele nu îmi inspirau prea multă protecţie. Acest moş îmi spunea că eu ar trebui să îi ajut să prindă acea organizaţie şi să salveze lumea? Singurul lucru pe care l-a omis, dar pe care l-am sustras eu, era faptul că în procesul salvării a miliarde de persoane, eu puteam să mor. Cu adevărat impresionant şi deloc benefic pentru mine. Nu am crezut niciodată că voi ajunge în situaţia asta, nu după ce se întâmplase în urmă cu doi ani. Poliţia japoneză, evident, normal că m-au reţinut pentru că găsisem pe net informaţii în legătură cu teroristii aceia şi astfel, acea organizaţie nu a mai apucat să îşi pună în aplicare planul, iar liderul lor a fost arestat. Da, iar pe mine m-au amendat, numindu-mă hacker. Nu mă deranja, asta eram.

        I-am privit pe fiecare în parte, analizându-le expresiile care coincideau. Toţi îmi aşteptau răspunsul. Mi-aş fi dorit să fiu ca tatăl meu şi să protejez oamenii, poate că odată şi o dată o să fac şi eu asta.

        - Nu.

       Dar nu acum.





     

Genial, genial, genial! Stii bine ca iti ador toate ficurile, dar acesta are potential sa devina preferatul meu, dupa Owarinai Suki, desigur. :)) Ai reusit sa ma atragi total si iremediabil. Tu si Choe, nenorocitilor! :)) Iti ador felul in care narezi, e superb. Citesc cu placere tot ceea ce este scris de tine, pacoste mica! :* Multumesc de anunt si sper sa ma anunti si in continuare! Te iubesc!

GENIAL.ce deranj dulceata.vezi ca ma superi rau de tot.nu e absolut niciun deranj.e foarte frumos ficul.te astept cu next-ul atat la acest fic, cat si la celelalte pe care le-am citit si sunt in asteptare.ti pupu dulce.Akatsuki_lavy

Ce deranj??? Imi place foarte mult!
Sper sa ma anunti la next!
Te !

Uiuiui. Nu stiu cum reusesti, dar de fieare data ma surprinzi placut cu lucrarle tale. Bineinteles, am ocazia de a citi ceva de calitate, lucru care nu-mi displace deloc. Ideea mi se pare foarte interesanta, cu atat mai mult cu cat Sasuke a dat un raspuns aparent categoric la o intrebare critica. Oare ce il va face sa isi schimbe parerea? Adica, sa fim seriosi, doar nu o sa fie tipul incapatanat pana la finalul ficului, nu? Asa ca, hai cu nextul, da din degetele si tasteaza mai repede, caci pe mine una m-ai facut curioasa. Te pup. :*

Mersi mult că mai anunțat cu privire la acest fic. Mă bucur mult că l-ai început deoarece idee mi- se pare originală și genială.
Chiar dacă am citit doar primul capitol pot spune că îmi place personalitatea lui Sasuke este... interesant.
Ideea este cu atât mai interesant cu cât nu îmi trece prin cap nici un fel de continuare și asta mă face să aștept cu nerăbdare următorul capitol.
Next repede

Buna! Multumesc pentru mesaj!
Scuze ca am trecut tarziu!Capitolul a fost mai mult decat genial! Ai numai ficuri geniale! Imi place ideea foarte mult! Chiar din primul capitol m-ai lasat in suspans, si nu ma asteptam ca Sasuke sa dea un raspuns negativ! Astept nextul si te rog anunta-ma in continuare cand il pui! Spor la scris si la idei! Te ! Ja ne!

Pai bine fa nenorocito, tu deschizi un fic nou si eu abia acum aflu!? Mama ce te-as bate! Pai nu te prind eu maine la mine la cersit de tort?! Sa vezi ce te zbotocesc
Oricum Acest prim capitol sau ce putin asta vrea sa para, imi place! Da! Da! Chiar imi place! Dar data viitoare nu mai daia din ele
Hai cu nextuuuuuu! Si sa te puna neuratu sa nu ma anunti de data asta, ca te tai, te feliez, cu talent te decupez! :-w
Kiss from Dara! :*

M-am mişcat repede, aşa-i? Ei bine, asta nu va fi pentru multă vreme, acum doar am avut multă inspiraţie. Este o idee mai măricel, sper să vă placă!

Chapter 2









Nu vei supravieţui, nimănui nu-i va păsa de viaţa ta, poate doar atunci când deja inima nu-ţi va mai bate. Continuă să lupţi pentru că dacă nu, vei deveni doar o victimă a destinului.

        Am ieşit din încăpere cu poliţiştii pe urmele mele. Ei erau convinşi că eu aveam să accept doar pentru a proteja oamenii, aşa ca tatăl meu. Dar eu nu aveam nevoie de aşa ceva acum, eram un simplu elev de liceu, de ce mi-aş risca viaţa într-o luptă cu nişte oameni pe care nu îi cunosc şi nu le ştiu capacităţile? De ce să mă arunc direct în ghiarele morţii? Nu aveam de gând să îmi pierd viaţa la şaptesprezece ani, voiam să trăiesc atât de mult pe cât Dumnezeu îmi permitea. Un singur lucru m-a pus pe gânduri şi anume spusele moşului: "Ăsta a fost modul frumos de a te face să ne ajuţi". Am sperat că nu mă va preocupa, dar mă înşelasem. Ce voia să spună cu asta?

        Am fost adus înapoi la şcoala fără vreo urmă că aş fi lipsit din cauza că nişte poliţişti m-au dus la secţia de poliţie, bine, doar faptul că alergasem prin tot liceul ca ei să nu mă prindă. Singurul lucru bun la toată situaţia asta era că pierdusem ora de chimie, nu era un lucru rău, ba chiar plăcut. Înainte să intru în liceu, am văzut un om ce adăuga ceva pe panoul de anunţuri. Imediat ce acesta a plecat, m-am dus să văd despre ce era vorba. Rândul nou adăugat îmi dăduse o stare de nervozitate şi aş fi făcut orice să îl fac pe profesorul de chimie să plătească. Aoi fusese suspendată pentru o săptămână doar pentru că nu i-a acceptat avansurile cadrului didactic, deşi era clar că acesta voia să o şantajeze. M-am dus la redacţie, nu aveam nevoie de companie şi ştiam ca acea încăpere va fi goală deoarece prietenii mei erau la ore. Am încuiat uşa şi mi-am scos laptopul din ghiozdan, punându-l pe masa din mijlocul camerei. M-am conectat la reţeaua wireless a liceului şi am spart parola de la email-ul lui Aoi. Am scris imediat un mesaj destul de convingător, speram eu, şi am ataşat o poză cu un vultur ce zbura în jurul planetei, emblema lui Falcon, hackerul. Pe poză am scris doar "Uite un idiot!", apoi am trimis mail-ul. Mail-ul a fost deschis imediat, iar eu deja începusem să scriu codurile de care aveam nevoie. În mai puţin de 10 secunde, am reuşit să activez camera web a profesorului fără ca el să îşi dea seama, iar imaginile să apară pe laptopul meu. Citea mesajul cu un zâmbet dezgustător pe faţă şi, crezând că în poza ataşată se afla o poză cu Aoi într-o ipostază deloc decentă, a dat click, iar privirea lui a devenit una enervantă. Crezând că este doar o glumă proastă, a stins laptopul şi a plecat la următorul curs. Ceea ce el nu ştia era că eu deja mă aflam în serverele laptopului lui, iar acesta a rămas deschis. Am căutat în memorie dovezile de care aveam nevoie, dar am fost şocat de lucrurile pe care le-am descoperit. Într-un folder se aflau poze şi video-uri cu adolescente torturate, apoi violate de către el. Am ales imediat o poză care să nu arate prea mult, doar esenţialul, şi i-am trimis-o directorului acestui liceu cu toate informaţiile necesare. Am întrerupt conexiunea între laptopul meu şi cel al profesorului de chimie şi am plecat spre ora de Limba Japoneză la care deja întârziasem destul de mult.

        Deşi mă aşteptam ca profesoara să mă poftească afară din cauza întârzierii îngrozitoare, aceasta doar mi-a făcut semn să mă aşez în banca mea. Toţi colegii mă priveau suspicios, de obicei nu întârziam şi în niciun caz atât de mult. Mi-am scos cartea şi am pus-o pe bancă ca un paravan, iar laptopul lângă ea. Noaptea trecută făcusem un nou joc, dar trebuia să îl testez înainte să îl dau surioarei mele. Acesta trebuia să fie complet şi să nu aiba probleme tehnice, era jocul pe care il promisesem de câteva săptămâni.

        - Un nou joc? Lasă-mă să încerc! i-am auzit vocea Sakurei în timp ce se chinuia să privească pe lângă mine spre ecranul laptopului.

        Nu am vrut să o bag în seamă, dar aceasta mai avea puţin şi sărea pe banca mea, ceea ce nu era prea frumos nici pentru mine, nici pentru laptopul meu. Sakura putea să fie atât de copilăroasă câteodată.

        - Termină-te, oricum nu-ţi voi arăta! am spus un pic mai tare decât ar fi trebuit.

        Sperând că nu m-a auzit nimeni, am privit în clasă, dar nu puteam vedea mare lucru de o siluetă ce se afla fix lângă banca mea. Cu tragere de inimă, îmi ridicam privirea din ce în ce mai sus, parcă nevrând să aflu cine era persoana de lângă mine. Când i-am întâlnit ochii ce exprimau doar furie profesoarei de japoneză, am avut instinctul de a sări la cel puţin trei metri de ea.

        - Uchiha, te-am iertat că ai întârziat atât de mult astăzi, iar tu mă răsplăteşti jucându-te jocuri inutile în loc să fi atent? La a doua avertizare, te duci direct în biroul Directorului.

        Mi-am cerut scuze ca un băiat educat ce eram, sau speram să fiu, şi i-am promis că nu se va repeta. Profesoara a oftat, apoi s-a întors la catedra pentru a-şi continua lecţia. Uram şcoala, pe bune, altceva mai bun de făcut nu aveau decât să ne predea lucruri ce nu ne vor folosi niciodată? Se pare că nu. Am auzit un chicot din spatele meu şi am surprins-o pe Sakura amuzându-se copios de avertizarea profei.

        - O să mi-o plăteşti! am şoptit.

        Aceasta nu mi-a răspuns, doar a scos limba la mine. Câh, părea un copil de nici cinci ani. Nu i-am mai acordat atenţie şi mi-am îndreptat privirea spre tabla, acolo unde profa se chinuia să explice nu ştiu ce chestii, probabil legat de vreo operă a vreunul scriitor japonez cunoscut. Eram plictisit, îmi era somn, dar trebuia să rămân atent. Cred că acest lucru era cel mai greu de realizat din toată viaţa mea.

        O dovadă a faptului că cineva acolo sus mă iubeşte era sfârşitul calvarului. Era o teroare să fi nevoit să fi atent la ceva ce te plictisea şi te adormea într-o egală măsură. Cu greu am rezistat şi la celelalte patru ore, aveam senzaţia că o sa pic pe bancă în orice moment, iar profesorii nu mă prea ajutau, continuând să predea. Nu mai vedeam nici rândurile caietului şi deja începusem să scriu alandala. Cred că am aţipit de câteva ori, dar speram că nimeni nu a observat. Şi prin " nimeni ", vreau să spun " profa ", nu cred că mai puteam evita mult timp să nu ajung în biroul Directorului. Dar totul se terminase, în sfârşit.

        Ajunsesem acasă mai devreme decât de obicei şi asta doar datorită faptului că i-am minţit pe prietenii mei, spunându-le că îmi este rău şi nu pot lua parte la şedinţa de după ore. Bineînţeles că nu m-au crezut, nici nu credeam că o vor face, dar au renunţat să mă mai alerge şi în afara şcolii. Hinata pregătise deja cina care mirosea splendid ca întotdeauna. Cred ca fetiţa asta va deveni o bucătăreasă pricepută. Când am intrat în sufragerie, am văzut-o pe Hin vorbind la telefon, părând tristă. Am aşteptat să încheie conversaţia, eram curios de motivul care o făcuse tristă. Aceasta a pus telefonul în furcă, urmând să treacă, fără niciun chef, pe lângă mine.

        - Nici diseară nu va veni, a spus simplu.

        O urmasem până în bucătărie, privind-o absent cum mai ia o farfurie de pe masă şi o pune înapoi în sertar. Tatăl meu o făcuse lată din nou. Nu-mi venea să cred cum putea el să lipsească de atâtea ori de acasă, ştiind că fetiţa lui se chinuia să gătească în fiecare seară. Ştiam că Hin voia ca totul să redevină la normal, ca niciunul dintre noi să nu îi simtă lipsa mamei. Se chinuia, dar tatăl meu era prea ocupat cu munca pentru a observa.

        - Îmi pare rău, am şoptit.

        Nu mai ştiam cum să o ajut să treacă peste, foloseam în fiecare seară aceleaşi scuze idioate pe care nici măcar eu nu le credeam, cu atât mai puţin ea. Nu-mi plăcea când o vedeam tristă. Aceasta a ridicat capul, privindu-mă fix, apoi un zâmbet i s-a afişat.

        - Nu-ţi face probleme, acum hai să mâncăm, a spus entuziasmată.

        Ştiam că joacă teatru şi totuşi nu puteam face nimic pentru a schimba asta. I-am zâmbit surioarei mele mai mici şi m-am aşezat şi eu la masă. Speram ca lucrurile să se schimbe, măcar puţin, măcar pentru Hin.

*

        - Falcon, ştii că dacă mai continui să faci pe hackerul, vei fi arestat, din nou, nu?

        Am ridicat capul şi i-am privit pe toţi poliţiştii din acea încăpere întunecată. Moşulică doar masca faptul că voia să mă încolţească, astfel încât să le accept oferta, dar eu nu eram atât de prost încât să nu îmi dau seama. Ceilalţi aveau o urmă de speranţă în privire, dar nu mă afecta. Ştiam că din punct de vedere social, eu nu acţionam corect, dar din punctul meu de vedere, acesta era modul prin care îmi pot prelungi viaţa.

        - Ieri ai comis încă o infracţiunie, aşa-i? m-a întrebat din nou şeful tatei.

        L-am privit sceptic. Evident că aflaseră că ieri cotrobăisem prin laptopul profului de chimie, dar am crezut că vor înţelege. Ceea ce făcuse proful se numea o infracţiune, nu a mea, dar nu ştiu de ce îmi mai bat capul. Şi în urmă cu doi ani m-au cercetat în libertate din cauza că îmi permisesem să găsesc acea dovadă a masacrului ce urma să aibe loc. Eu voi fi întotdeauna vinovatul pentru simplul fapt că eram hacker.

        - Sunt deja arestat.

        Moşul a oftat, dându-şi seama că nu voi ceda uşor. Cred că aveau de gând să îmi ofere transport gratis până la secţia de poliţie. Hin deschisese uşa fără să se uite în vizor, iar poliţiştii au năvălit în casă. Nu au apucat să mă caute pentru că sora mea m-a strigat, iar eu am coborât imediat la parter. Mi-au arătat ordinul de restricţie, iar apoi m-au încătuşat. Imi era frică de Hin, părea atât de speriată când poliţiştii aceia m-au tratat ca pe un criminal. Stai, conform legilor lor chiar sunt unul.

        În cameră a întrat o femeie, poliţistă şi ea, şi s-a îndreptat către bătrân. S-a aplecat spre el şi i-a spus ceva la ureche, apoi a părăsit încăperea.

        - Falcon, tocmai am aflat că tatăl tău a fost capturat de acei terorişti, acum depinde de tine dacă ne vei ajuta să îl salvăm sau nu.

chiar ca ai fost rapida.PRIMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.mesic de anunt dulcii.te astept cu next-ul.Akatsuki_lavy

Ce tare!!!
Sunt a doua!
Si pana la urma ce vei face, Sas'ke?
Abia astept next! Merci ca m-ai anuntat si sper sa continui s-o faci!
Te !

Situatia chiar devine complicata se pare. Cu fiecare cuvant pe care il scrii despre Sasuke imi place din ce in ce mai mult de el creed ca e normal deoarece am avut intodeauna o pasiune pentru infractori.
Revenind la acest capitol ma bucur ca ai introdus-o si pe Sakura mai mult in acest capitol dar luand in considerare situatia lui Sasuke sunt chiar curioasa sa vad cum va evalua situatia lor, daca va evolua mai bine spus.
Next repede

Buna! Mersi ca m-ai anuntat!
Ma bucur ca ai adus continuarea asa repede, desi eu am trecut tarziu! Capitolul a fost superb, incep sa inteleg din ce in ce mai bine sentimentele lui Sasuke. Reletia dintre el si Sakura este interesanta, par prieteni, abia astept sa vad cum ajung iubiti! Sper sa popstezi urmatorul capitol la fel de repede! Anunta-ma cand il pui, te rog! Spor la scris in continuare! Te dulce!

Devine din ce in ce mai interesant. Ma intreb cum va reactiona Sasuke la toate astea, mai ales ca vad ca tine mult la familia sa. Si ma intreb cum toata treaba asta o va include si pe Sakura, caci am impresia ca vor trece prin niste situatii nu tocmai placute impreuna. Ce-i drept, poate asta ii va apropia, cine stie? Iti multumesc pentru anunt si sa stii ca astept cu nerabdare nextul. Sunt tare curioasa cum ne vei mai surprinde si data viitoare. Pana atunci spor la scris si bafta. Te pup. :*

Hei, sweetheart! :* Capitolul a fost mai mult decat genial, la fel cum ne-ai obisnuit. De fiecare data cand citesc ceva scris de tine mereu raman uimita pentru cat de buna esti. Sunt extrem de curioasa in legatura cu next-ul și mai ales cu privire la decizia lui Sasuke. Sa fie o capcana faptul ca tatal lui a fost rapit de nemernicii aia? Sa fie real? Hmm.. Multe intrebari care ma macina. Am ajuns tarziu, evident, dar ma bucur ca am facut-o. Intrebarea de baraj este: Ce dracu faci de nu pui nextul mai repede? E vacanta..

Mai, mai , mai...un nou fic! Si eu mereu ajung in intarzieree! Ce pot sa spun, doua capitole minunate..esti bunaa rauuuu in ceea ce faci, ma uimesti de fiecare data cu ceva nou si original, plus ca mereu ma lasi in suspans!
Imi pare sincer rau pentru ce i se intampla lui Sasuke, el e doar un hacker, nu merita asta, plus ca e si santajat...inteleg trebuie sa-l ajute pe tatal sau, e in pericol, si sunt aproape sigura ca il va ajutaa, mai mult pentru Hinata!
Asteptul next-ul! Anunta-ma si p mine Roxx! Baftaa!

Ce misto, ce misto, ce misto!!! Cum sa nu imi spui tu mie de ficu asta numa astazi? Hm?! Esti un geniu malefic micut. Imi place ideea si nici nu am mai intalnit-o pe undeva si sti, vreau capitolul 3 mai repede. Cand mi-am dat seama ca nu mai am ce citi m-am bosumflat grav :| Hai mai repede cu nextu!!!! :*

Am intarziat? Da! Stiu. Am intarziat rau de tot. Nu pot sa te fac pe tine javra nenorocita pentru ca tu mi-ai zis ca ai postat nextul, dar eu nu si nu. Batman Batman!
O mica observatie: ai mici probleme cu semnele de punctuatie. Aidca pui virgule cand trebuie sa pui puncte si invers. O sa iti arat eu cand ne mai vedem despre ce vorbesc. E pe sistemul: ai vorbit cand trebuia sa taci Ce ti-e si cu semnele astea de punctuatie.
Partea buna e ca imi chiar place acest ficulet, dar de ce vad bunaciunea aia din film in loc de Sasuke? Sa fie oare mintea mea virusata? Haolo....daca a intrat si mi-a virusat placa de baza?! Ehh...atata timp cat imi umple hardul cu imaginea lui, nu ma supar
Hai ca deja o iau "cu caputu' " Nimic nou!
Sa nu te puna naiba sa nu ma anunti de next ca stiu unde locuiesti
Kiss from Dara!
Love ya!

Oai ce fain iii Deci ideea ii super si descrierea si tot :)
Numa ca n-am prea inteles ce legatura are Sakura in toate astea... In fine or fost numai 2 capitole in orice caz, o sa iasa fain stiu sigur
Spor la scris si la idei >:D<

P.S. Trimite-mi te rog un pm cand pui next! *:*