Bloody Monday

Bine. In primul rand, sunt o nenorocita pentru ca nu doar ca am intarziat, dar am fost un pic cam indiferenta. Stiu ca poti sa ma ierti pentru ca stii ca te iubesc.
In al doilea rand, imi place mult ficul tau. Ma captiveaza si ma simt de parca as trai totul in acelas timp cu personajele tale. Asta inseamna ca esti o scriitoare foarte buna.
Am si eu de facut o mica si nevinovada observatie: ai grija sa nu mai sari cuvinte si mare grija la acorduri. O sa iti arat exact si unde, in privat, cand o sa mai am timp sa le iau la mana ca a poti corecta.
Oricum, imi place la nebunie cum scrii si abia astept sa vad cum decurge actiunea. O sa ma automutilez daca o sa mai intarzii cu cititul. Stiu ca unt o lenesa si imi pare rau! nervi!

Bisous!

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Scuze ca am trecut tarziu. Capitolul a fost FANTASTIC! Felul tau de a scrie este foarte relaxant, care ma captiveaza!
Nu m-am asteptam la reactia Sakurei si parca e ceva putred la mijloc... Poate urmatorul capitol va fi povestit din perspectiva ei...
Sper sa nu ma mai chinui atat si sa aduci nextul repede!:))) Spor la tastat si la scris! Kiss! :*

Iata-ma si pe mine, intarziata ca de obicei, scuze! Multumesc pentru ca m-ai anuntat! Un capitol superb, actiune, pericol, hmmm...placee! well? awesome right?

Ca de obicei, mereu ne lasi in suspans, asa ca vrem next-ul cat mai repejoor! Bafta la scris! kiss

Ohoho, i-a uite pe cine avem noi aici? Sa stii ca eu chiar ti-am dus dorul micuto. Hmp, deci sa recapitulam: Susake este un hacker, Hinata sora lui, Sakura prietena lor, Tatal lor a fost rapit, acum Sasuke lucreaza pentru politie pentru ca "a facut cunostiinta", cu cei care i-au rapit tatal si nu a raspuns sentimentelor Sakurei. Ce baiat nenorocit, macar daca adancea si el sarutul sau daca facea ceva sa-i arate ceva. Mda, baietii din ziua de azi sunt cam fara logica! Mor pe-aici de nerabdare si sper sa aduci nextul cat mai rapid. Bye.

L-A PUPAT! Greseala extremă! Ce-as bate-o! =)) Eu niciodată n-aș face așa ceva. (D) Off, trebuie să o instruiesc pe Sakura în arta vieții. =))) Aberez, dar îmi place. Capitolul a fost superb, evident, doar ești atât de talentată. in love

Scuză-mă pentru acest comm, dar mă doare groaznic de tare capul. Vino repede cu next-ul, mai avem doar o zi de practică și apoi te bat la cap în fiecare zi. MUHAHAHAAHHAHAHA! =)) Kiss.

Subiect: Re: Bloody Monday Dum 18 Aug 2013, 23:56

Chapter 6

Îţi va fi imposibil să mai fugi, acum doar aşteaptă-ţi sfârşitul. Sunt nişte criminali, iar tu nu esti pentru ei decât o altă ţintă.

Îmi era frică să deschid ochii. Îmi aminteam cu exactitate ce se întâmplase cu puţin timp în urmă şi nu voiam ca acea situaţie să se continuie. Îmi doream să mă aflu în camera mea, făcând noi jocuri pentru surioara mea. Dar nu eram, iar mirosul de tutun îmi demonstra acest lucru. Nu ştiam ce ar trebui să fac ca să-mi scap prietenii din situaţia în care i-am băgat, dar cu siguranţă nu ajuta faptul că stăteam cu ochii închişi, înlemnit de frică. Am reuşit să îi deschid şi să-mi privesc oponenţii. Tipul blond era în cameră, în apropierea uşii, iar alţi doi stăteau lângă geam. Noi, ostaticii, stăteam unul lângă altul în partea opusă a camerei. Mainile îmi erau legate cu o funie foarte groasă, la fel şi picioarele. Am avut o încercare de a mi le elibera, dar tot ce am făcut a fost să îi atrag atenţia lui Naruto.

- Ei, ei, uite cine s-a trezit, geniul Third-i-ului, a spus batjocoritor.

S-a ridicat de pe podea şi s-a apropiat spre noi.

- Ce vreţi de la noi? Am avut curajul să întreb.

Nu fusese o întrebare tocmai înţeleaptă, dovada că fusesem lovit cu brutalitate în stomac de blond. Mă privea furios, încercând să-şi dea seama ce naiba fusese în capul meu când am pus o astfel de întrebare.

- Mă crezi idiot? Era să mor din cauza ta, nenorocitule! A urlat, acompaniat de încă un picior în burtă. De ce trebuia să reinstalezi sistemul de securitate al poliţailor ălora?

A luat-o pe Sakura şi a adus-o în faţa mea. Privirea ei era temătoare, făcându-mă să mă simt şi mai vinovat. Îmi părea rău că s-a ajuns aici, nu numai tatăl meu se afla la un pas de moarte, acum şi prietenii mei.

- Fii sigur că dacă K n-ar vrea ceva de la tine, ai fi mort de mult, de mâna mea sau de a altora.
- K?

Era prima oară când auzeam acest nume de cod, nu îl mai folosiseră niciodată. A bufnit dintr-o dată, dar nu mi-a răspuns. În schimb, a aprins ecranul din faţa clasei, dezvăluind portetrul unui nou membru al organizaţiei lor.

- Falcon, ce mă bucur să ne vedem, a spus arogant.

Încă după primele cuvinte mi-am dat seama cine era acel K. Tipul cu părul brunet şi puţin lung era cel cu care vorbisem la telefon în urmă cu câteva zile, atunci când fusesem la un pas de moarte. Nu că acum am fi într-o situaţie mai frumoasă.
- Ce vrei? I-am repetat aceeaşi întrebare ca data trecută.
A bufnit.
- Ce vreau? Să mă gândesc... ah, da, totul. Şi nu mi-a plăcut deloc că ne-ai tras pe sfoară data trecută şi probabil nici lui Naruto.

I-am aruncat o privire blondului şi am putut vedea o diferenţă între ochiul drept şi cel stâng. Pe cel stâng încă mai puteai sesiza pata vânătă aproape inexistentă acum. Mi-am dat imediat seama ce se întâmplase. Naruto, responsabil de acea misiune, a fost păcălit de mine şi K voise să îl omoare. Sau poate nici măcar nu s-a deranjat să fie cel care îl loveşte. Îmi părea puţin rău pentru Naruto, dar nu mă afecta.

- Şi totuşi, ce mai vrei acum de la mine?
A zâmbit.
- Nimic, a spus, nu de la tine. Eşti doar un ostatic, nu-ţi vom face nimic atâta timp cât cei din Third-i fac ce le spunem noi.

Am realizat imediat care era scopul acestei răpiri. El nu mai voia să fac pe hackerul şi să mă lase apoi să plec, îşi dăduse seama că îl puteam păcăli uşor, aşa că s-a decis să îi şantajeze pe poliţişti. Era un lucru al naibii de rău, dar totuşi inteligent.

Crezând că toţi eram ocupaţi cu discuţia cu K, Ino s-a mişcat puţin câte puţin până a ajuns aproape de uşă. Chiar când voia să fugă, Naruto a prins-o de păr, ceea ce a provocat un scâncet din partea ei.

- Târ*ă, unde crezi că fugi? Este distracţie la petrecerea asta, de ce vrei tu să ne părăseşti?

Î ncă nu îi dăduse drumul la părul său blond, ba chiar o trăgea puţin. Ino nu i-a răspuns, ceea ce l-a făcut pe blondin şi mai nervos. A tras-o de păr până când a aruncat-o în mine, urlând:

- Căţea ce eşti, stai acolo sau nu vei mai ieşi vie de aici!
Fiind amândoi legaţi, ne-a luat ceva timp până a reuşit să se ridice de pe mine.
- Naruto, ce eşti aşa dur cu o fată frumoasă ca ea? A întrebat K rânjind.

În timp ce ceilalţi vorbeau, am scos telefonul din buzunar şi l-am ţinut în aşa fel încât să nu îl vadă teroriştii. Era al naibii de greu să mă mişc cu mâinile legate, dar dacă nu mă mişcam repede, riscam ca ei să mă prindă. L-am deblocat, sperând să reuşesc să intru în mesagerie, cel puţin, aşa ar fi trebuit. Nu era cel mai uşor lucru să încerci să umbli pe un telefonu cu touch cu mâinile legate şi, mai ales, să nu poţi să vezi ce faci. Am format încet numărul pe care cei din Third-i mi-l dăduseră în caz de urgenţă. Am scris un scurt mesaj cu „Ajutor, şcoală”, sperând să îşi dea seama ce am vrut să zic. Când am vrut să îmi bag din nou telefonul în buzunar, roşcatul s-a întors spre mine. Mi-a luat telefonul şi l-a aruncat în perete, un gest eficient, nici măcar nu s-a mai chinuit să îl închidă.

- K, Falcon ne face probleme, i-a spus liderului lor.
Zâmbetul lui K dispăruse şi mă privea enervat.
- Nu cred că vrei să te implici mai mult decât eşti deja, au fost ultimele sale cuvinte înainte ca ecranul să se facă negru.

Eram speriat, mai speriat decât am fost în viaţa mea. Nu puteam face nimic pentru a-mi salva prietenii, eram conştient de acest lucru terifiant. Mi-aş fi dorit să mă transform în Superman şi să salvez omenirea, dar, din nefericire, nu eram niciun personaj din benzile desenate pe care le citeam când eram mic. În schimb, cruda realitate mă îngrozea, aceea în care oamenii simpli deveneau terorişti şi că, în cel mai scurt timp, ei vor putea deveni cauza pentru care această lume se va încheia. Un adevăr crud, dar real.

- Kiba! a exclamat Ino, atrăgându-ne atenţia asupra prietenului nostru.

Kiba avea acum câteva pete roşii pe faţă, iar din nas îi curgea sânge. Acesta a dus mâna la nas şi a încercat să şteargă lichidul vital. Îl priveam îngrozit şi în acelaşi timp nu ştiam ce se întâmplă. Ce se întâmpla cu Kiba? M-am apropiat şi mai mult de el, analizând acele pete, care s-au dovedit a fi de fapt bube umflate.

- Ce se întâmplă cu tine? L-am întrebat.

Înainte ca acesta să poată răspunde, tipul numit Naruto a început să râdă, fiind acompaniat în scurt timp de ceilalţi doi terorişti. I-am privit sceptic, aşteptând să explice de ce râdea, lucru care s-a şi întâmplat.

- Şi voi chiar aţi crezut că veţi sta aici si veţi aştepta să fiţi salvaţi? Fiţi serioşi, K nu e atât de prost. Chiar dacă o să ieşiţi în viaţă, asta nu va fi pentru mult timp, aţi fost infectaţi cu virusul Bloody Monday.

L-am privit terifiat. Infectaţi cu un virus? Numele ataşat virusul nu era prea încântător şi îmi aducea aminte de numele bandei lor, care era acelaşi. Mi-am privit din nou prietenii. Păreau îngroziţi de noua veste ce o aflaseră şi probabil aşa era şi privirea mea. Situaţia devenea şi mai rea pe măsura ce secundele treceau. Mi-am dus mâna la nas, vrând să verific dacă sintomele apăruseră deja, dar, din fericire, nimic nu se schimbase. Ceilalti păreau în regulă, doar starea lui Kiba începea să se agraveze.

- Depinde de celulele fiecăruia, a spus Naruto dând din umeri, ghicindu-mi nelămuririle. Dar simptomele o să apară şi la voi în cel mai scurt timp, staţi liniştiţi.

Ironia lui din ultimele cuvinte mă depăşea. Mi-aş fi dorit să pot să mă ridic şi să îl lovesc atât de tare încât să fiu sigur că nu se va mai ridica vreodată. Dar aş fi sfârşit rănit sau, mai rău, mort. Da, aş fi acceptat acest risc dacă aş fi ştiut că asta le va da o şansă prietenilor mei să trăiască, dar situaţia nu va deveni mai bună nici cu moartea mea.

Naruto şi-a scos telefonul din buzunar şi a apăsat pe butonul verde, apoi l-a dus la ureche. Singurul lucru pe care am putut să-l înţeleg a fost "Am înţeles", apoi şi-a băgat telefonul înapoi. La aproximativ cinci minute, uşa s-a deschis, făcându-şi apariţia o femeie ce nu avea mai mult de treizeci şi cinci de ani, cărând o sacoşă în mână. Insigna poliţiei din pieptul ei mi-a dat speranţe că vom putea scăpa de tipul ăla, K. Femeia s-a apropiat de Kiba şi l-a examinat. A scos din sacoşă nişte prosoape şi o sticlă cu un lichid albăstrui. A îmbibat prosopul în acel lichid ciudat, apoi i-a şters faţa lui Kiba cu el. A aşteptat câteva secunde, apoi a scos o foaie şi un pix cu cinci paste, pe care l-a folosit să îşi noteze ceva. S-a aşezat cu spatele între mine şi Naruto şi mi-a întins pixul, apoi a băgat foaia înapoi în sacoşă ca să nu îi dea de bănuit blondului. Am luat repede pixul şi l-am ascuns în palmă. Când s-a întors, privindu-l pe Kiba, mi-a făcut semn spre pix, făcându-mă să înţeleg ce conţinea. Fiecare pastă conţinea cantitatea de antidot necesară pentru a elimina virusul din organismul nostru. Cinci paste, câte una pentru fiecare. O priveam pe femeie cum continua să îl şteargă pe Kiba pe chip, dându-mi timp să desfac pastele. Reuşisem puţin cam greu din cauza faptului că mâinile continuau să-mi fie legate. I-am dat lui Neji cinci paste, păstrând una pentru mine. Acesta a reuşit să bea antidotul, fiind urmat de cele două fete. În timp ce femeia îi ştergea fruntea lui Kiba, ea stătea în poziţia în care nici Naruto şi nici ceilalţi nu au putut să vadă că Ino îi dădea şi şatenului să bea. Sau aşa credeam.

- Hei, ce faceţi acolo? a întrebat unul dintre ceilalţi doi terorişti.

Înlemnisem, la fel ca ceilalţi. Am încercat să beau şi eu ultima pastă de antidot, dar un terorist mi-a dat peste mână. Pasta a căzut pe jos, iar eu am încercat, fără succes, să o iau. Blondul a ridicat-o de jos şi a examinat-o atent. Dându-şi seama ce se afla în ea, a luat-o pe femeie de păr şi a trântit-o la picioarele sale.

- La dracu, le-ai adus antidotul! A exclamat.

A scos un pistol, pe care l-a îndreptat spre ea. I-am dărâmat pe ceilalţi doi inamici şi m-am grăbit să mă pun în faţa salvatorului prietenilor mei. Văzându-mă, blondul a început să râdă.

- Puştiule, nu ştii ce faci, a spus sigur pe cuvintele sale.

Dar eu am rămas acolo unde eram. M-a privit surprins că încă nu mă dădusem din calea lui. Femeia pe care o protejam m-a dat la o parte, vrând să fie ea cea care va fi rănită. Pistolul era din nou îndreptat spre ea, iar blondul a pus hotărât mâna pe trăgaci. Înainte să-mi dau seama, mă mutasem din nou în faţa femeii, eu fiind cel care a încasat glonţul. Mă simţeam ciudat, dar nu mă durea, doar simţeam glonţul în pieptul meu. Blondul era surprins, dar enervat de tupeul meu. Le auzeam pe Sakura şi pe Ino plângând, iar pe Neji strigându-mi disperat numele. La un moment dat nu am mai înţeles nimic, se auzea ca şi cum toţi ţipau în acelaşi timp, iar mintea mea nu a mai putut ţine pasul. Întuneric.

Subiect: Re: Bloody Monday Lun 19 Aug 2013, 10:13

Hey!
Ma bucur ca ai postat next-ul! Il asteptam de foarte mult timp! Capitolul a fost GENIAL, nu pot sa cred ca nen*rocitii aia i-au infectat cu virusul Bloody Monday! Imi este mila pentru Sasuke, adica el a fost singurul care nu a luat ,,antidotul" si a mai primit si un glont in piept, saracutul. Sper sa nu moara, fiindca Sakura va ramane singura plangand si regretand ca nu l-a salvat. Te rog nu-l lasa sa moara! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Spor la scris si la idei! Kissez! kiss

Subiect: Re: Bloody Monday Mar 20 Aug 2013, 11:36

Buna Rin!
Sper ca ma lasi sa-ti spun Rin caci mi-ar fi cam greu sa iti scriu tot numele. puppy eyes

Am citit tot ce ai scris inclusiv ce ai scris la inceput de tot,inaintea primului capitol, cum ca te-ai inspirit dintr-un serial japonez sau ceva de genul.Ai spus"sper sa va placa si variant aceasta".Imi place de o mie de ori mai mult variant aceasta,probabil pentru ca mie nu imi plac K-dramele si alte alea.Ma faci sa ma simt de parca as fi eu in pielea personajului principal,in miezul actiunii.Si in ultimul capitol ca si in celelalte ne-ai lasat intr-un suspans foarte greu de suportat,unul in care ne putem imagina ce se va intampla in continuare dar avem retineri sa credem ca ceea ce ne imaginam noi e adevarat.Dupa cum am spus nu m-am uitat la serial si probabil nici nu o s-o fac pentru ca intodeauna mi-au placut mai mult variantele scrise deci ai fost mai mult decat inspirata sa creezi un fic dupa idea serialului si sunt convisa ca e mult mai reusit.Imi place ca totul a inceput cu un pustan de liceu si anume Sasuke, care se pricepe la informatica,isi traieste viata linistit iar apoi,BANG, tacsu e rapit de teroristi si el trebuie sa il salveze,pe tacsu iar acum si pe prietenii lui.Descri genial deci prin urmare as vrea(daca poti) sa ma anunti si pe mine cand postezi nextul.Te pup!

Subiect: Re: Bloody Monday Sam 24 Aug 2013, 21:38

Deci nu pot sa cred ca iar am intarziat...
Deci a fost super...a fost perfect...
Nu...nu...nu muri!!! puppy eyes

Deci vreau next-ul repejor...si abia astept sa apara si momente SasuSaku
Anunta-ma la netx! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Bloody Monday Joi 29 Aug 2013, 13:04

Vaaaai.

De ce ne chinui in halul asta? Intuneric? Asta numesti tu final lamuritor? Bine, accept faptul ca a fost impuscat si probabil o sa sangereze destul de mult si va intra intr-o stare critica. Si accept si ca Sakura nu face nimic si doar plange - desi in situatia ei cam asta-i tot ce poti face -, dar nu accept ca ne-ai lasat intr-un suspans de sa-l tai cu cutitul. Sa speram ca urmatorul capitol va aparea curand, caci am impresia ca vrei sa ne lasi ceva timp in starea asta de amortire si nerabdare. Stii deja ca imi place cum scrii, iar ideea asta e tare interesanta, mai ales ca o conturezi frumos. Asadar, vreau urmatorul capitol rapid sau te mananc. (D) Spor la scris in continuare si multe idei frumoase. Te pup. :*

Subiect: Re: Bloody Monday Mar 03 Sept 2013, 13:59

Heii papusaa, multumesc ca m-ai anuntat! Eu, fata intarziata ca de obicei, fara sa-mi dau seama ce pierd! Un capitol uimitor papusa, nu pot sa cred ca Sasuke a fost impuscat, cei de la Bloody Mondey sunt niste nemernici, ii urasc! De fiecare data ma lasi in suspans, astept next-ul! Pls, anunta-ma si pe minee! kiss

Subiect: Re: Bloody Monday Dum 29 Sept 2013, 20:30

Hey. Am ramas cu gura cascata cand am vazut next-ul! huh?

Este minunat, awesome, mirific, nice, etc etc. I rock peopleee!!!

Nu sunt cuvinte care sa descrie ce cred despre acest capitol. jos palaria in fata

Cert este ca abia astep next si sper sa continui sa ma anunti!
thank you

de anunt apropo!
Ja ne! Savvy! Sayonara!

Subiect: Re: Bloody Monday Lun 30 Sept 2013, 19:33

buna
imi place ficul tau si chiar daca am ajuns tarziu chiar a meritat sa ajung
Sas'ke de ceee??
astept nextul si ai putea te rog frumos sa ma anunti

Subiect: Re: Bloody Monday Dum 06 Oct 2013, 21:25

Buna.

Trec si eu pe aici. Tot ce pot spune este ca esti un talent inascut. Stiu ca ai mai auzit-o de multe ori, insa de fiecare data cand citesc vreun fic de-al tau, gura o spune fara a mai gandi. kiss

E o poveste interesanta, foarte originala as putea spune. Acest ultim capitol postat mi-a starnit interesul, ridicand totodata cateva semne de intrebare referitoare la ce se va intampla in continuare. Astept cu sufletul la gura urmatoare parte, care sper ca va veni cat de repede posibil. puppy eyes

Sa nu uiti sa ma anunti si pe mine. Multa inspiratie in continuare. kiss

Te-am pupat! hi!

Subiect: Re: Bloody Monday Mier 11 Dec 2013, 15:18

Fanfic blocat din cauza inactivităţii.

Subiect: Re: Bloody Monday Sam 21 Dec 2013, 18:51

Redeschis la cererea autoarei.

Subiect: Re: Bloody Monday Sam 21 Dec 2013, 22:26

Capitolul 7

Opt mii o sută nouăzeci şi trei de secunde au trecut de când mă trezisem. Pe tavan erau aproximativ două mii trei sute cincizeci şi două de puncte negre, asta dacă nu-mi scăpase vreunul. Gardianul care cică trebuia să raporteze la bază dacă mă trezesc dormea de parcă noaptea şi-o petrecuse făcând altceva. Sau poate chiar făcuse.

Camera de spital mirosea îngrozitor, iar eu chiar voiam să merg acasă. Îmi amintisem de puţin timp motivul pentru care mă aflam în spital. Cei din Bloody Monday mă împuşcaseră, eu încercând să o apăr pe femeia care îşi riscase viaţa vrând să ne salveze. Tot ceea ce voiam în acel moment era să aflu că toţi sunt bine şi că fuseseră eliberaţi. Probabil toţi au fost terifiaţi din cauza teroriştilor. Şi până la urmă, de cât timp fusesem spitalizat? Evident, niciun răspuns.

Nu ştiu de ce puneau paturile alea în spitale, erau ale naibii de incomode. De când mă trezisem, mă mutam dintr-o parte în alta, dorind să-mi găsesc poziţia ideală, dar evident, ea nu exista în acel pat.

Uşa s-a deschis, trezindu-l imediat pe gardian. Privirea plictisită a lui Kakashi a devenit una şocată, apoi fericită. A trecut imediat pe langă gardian, fără să-l certe că adormise în timpul serviciului, şi s-a aşezat pe scaunul de lângă pat.

-          Am crezut că o să îmbătrâneşti în spital, băiete. A spus zâmbind.

I-am zâmbit şi eu.

-          De cât timp sunt în spital? Am întrebat cu adevărat curios.
-          Doar de vreo două săptămâni.

Sincer, mă aşteptam la o perioadă mai lungă de timp. Adică, chiar mă gândisem la posibilitatea să fi fost înconştient câţiva ani, deşi sunt foarte bucuros că nu a trecut atât de mult timp.

-          Ce s-a întâmplat cu prietenii mei? Sunt în regulă, nu?

Kakashi şi-a pus mâna pe umărul meu, iar zâmbetul îi dispăruse. Asta chiar mă speriase.

-          Îmi pare rău pentru prietenii tăi, vor fi nevoiţi să mai suporte şcoala câţiva ani.

Am râs, lovindu-l uşor în umăr. Mă simţeam chiar bine ştiind că ei sunt bine şi că nu au păţit nimic şi mai ales din cauza mea.

-          Păi, presupun că acum ar trebui să dau raportul că te-ai trezit. Ne mai vedem, Falcon.

Numele de hacker începuse să mă facă să mă simt prost din cauza chestiei cu teroriştii, de parcă eu chiar nu trebui să devin aşa ceva. Era vina mea că toată familia era băgată în tot acest rahat. Dacă eram un elev silitor care avea o viaţă socială de invidiat, lucrurile nu ar mai fi stat aşa. Prietenii mei nu ar mai fi tras o sperietură ca asta şi, desigur, şi viaţa lor ar deveni mult mai uşoară.

Kakashi s-a grăbit să mă scoată din spital, dar situaţia devenise mult mai complexă. Eram nevoit să dorm în sediul Third-I, iar atunci când mergeam la şcoală trebuia să fiu escortat de doi bodyguarzi. Din cauza asta, m-am oferit voluntar, de această dată, să îi ajut să îi prindă pe terorişti cu ajutorul abilităţilor mele de hacker. Voiam neapărat să revin la viaţa leneşă pe care o aveam, cea fără urmă de criminali şi virusuri ce pot omorî întreaga populaţie.

Desigur, prietenii mei nu au acceptat să fac asta de unul singur. Au vrut neapărat să mă ajute, dar Third-I i-a exclus din investigaţie pentru simplul fapt că nu au încredere în ei. Era mai uşor pentru mine, în acest mod, ei erau înafara oricărui pericol.
În timp ce bodyguarzi mă conduceau spre departamentul de investigaţie al celor de la Third-I, telefonul începuse să vibreze în buzunarul de la hanorac. L-am scos cu grijă, încercând să nu apăs din greşeală pe ecranul cu touch. Era un număr necunoscut de mine până în acel moment, dar totuşi am răspuns.

-          Toate bune, Falcon? Am auzit vocea inconfundabilă a liderului organizaţiei Bloody Monday.

Sperând că ne va ajuta cu investigaţia, am traversat rapid holul uriaş ce mai trebuia parcurs până la intrarea în biroul gigantic.

-          Hai, mişca-te repede spre birou, nu vreţi să rataţi aşa o ocazie. Third-I trebuie să ştie că am sunat.

L-am ignorat complet, intrând în birou şi făcându-i semn lui Karin, o roşcată ce se ocupa cu echipamentul IT, să înregistreze conversaţia.
-          De unde ştiai că am ieşit din spital? Am întrebat serios.
În birou se lăsase o linişte mormântală, toţi fiind atent la conversaţia noastră.
-          Falcon, Falcon, mă dezamăgeşti. Nu pot să cred că nu ţi-ai dat seama până acum, tu, geniul Third-I. Unul dintre voi este camaradul meu.
Rămăsesem mut. Mi-am trecut privirea peste toţi agenţii prezenţi, dorind să-mi dau seama cine putea să fie spionul. Toţi păreau surprinşi de spusele lui K.
-          Fii serios, K, nu există aşa ceva. Vrei doar să ne pui beţe-n roate. L-am acuzat lipsit de dovezi.
-          Aşa o fi?
După ce cuvintele au fost rostite, apelul se încheiase. Am rămas sceptic, având în vedere apelul telefonic primit cu câteva minute în urmă. Kakashi avea aceeaşi privire ca mine, încercând să-şi dea seama ce naiba tocmai se întâmplase. M-am întors spre cei doi bodyguarzi care mă urmăriseră, analizându-le privirile. Naşpa idee, ei aveau aceeaşi privire serioasă ca întotdeauna, de parcă ar fi avut o singura expresie şi aia nespălată de mult.
Amintindu-mi de apel, îmi venise brusc o idee. Am scos laptopul pe care îl luam mereu după mine într-un rucsac şi m-am conectat la reţeaua de internet a sediului. Am spart imediat parola de acces a administratorului a celor de la telefonia mobilă şi mi-am introdus numărul de telefon pentru a putea avea acces la apelurile primite. Am accesat apelul de la K şi am lăsat programul lor să găsească locaţia de la care s-a emis acel apel. Acest lucru a durat aproximativ cinci minute. La un moment dat, chiar am crezut că nu va merge. Brusc, pe ecran a apărut harta regiunii Kanto şi un punct roşu plasat în faţa primăriei. Le-am arătat şi celorlalţi, iar în următorul minut, trei echipe au fost trimise la locul indicat. Am insistat să merg şi eu, iar Kakashi mi-a permis acest lucru. Voiam neapărat să merg şi să-i prind, apoi să-mi duc la capăt planul meu de viaţă normală.
Tot drumul mă gândisem la şansa pe care o aveam, cea pe care toţi o aşteptau. Îl simţeam pe Kakashi nervos lângă mine şi ştiam că şi el avea aceleaşi gânduri ca şi mine.
Imediat ce am ajuns lângă primărie, am putut observa dubiţa neagră parcată în faţa acesteia. Poliţiştii şi-au pregătit armele şi au înconjurat maşina. Eu nu aveam voie să merg aproape de ei, aşa că am rămas în maşina poliţiei, privind toată scena prin geam. Au aşteptat câteva minute, vrând să fie siguri că sunt în siguranţă dacă deschid uşa. Într-un final, cu arma înainte, Kakashi a fost cel care a deschis uşa şi a intrat primul. Un poliţist a venit spre mine şi m-a luat, spunându-mi că au nevoie de mine. Când m-am apropiat şi eu de dubiţă, am putut observa laptopul de pe bancheta din spate, al cărui ecran indica secundele care mai rămăseseră până când bomba ataşată de el va exploda. Timpul pe care îl aveam la dispoziţie ca să dezamorsez bomba era de 130 de secunde, care se scurgeau rapid. Am încercat să rezolv din laptopul teroriştilor, dar după câteva încercări am realizat că era în zadar. Mi-am conectat propriul laptop la cel de care era ataşată bomba, apoi am încercat să intru în setările programului ce făcea legătură între ele.
Din fericire, reuşisem. Am trimis un virus în laptopul lor, care va doborî orice program existent într-un PC. Nu eram deloc sigur de rezultate, dar mă rugam ca teoria mea să fie corecta. Imediat ce virusul a fost trimis, ecranul laptopului s-a făcut negru. Era un prim pas destul de bun.
-          Haideţi, nu sunt sigur dacă va funcţiona.
Ne-am urcat cu toţii în maşinile poliţiei şi am plecat la aproximativ două sute de metri de locul respectiv. Nu ştiam exact ce aş mai fi putut face în momentul de faţă. Nu ştiam cât de puternică era bomba şi nici dacă avea ca şi conţinut virusul Bloody X.
În momentul în care secundele au trecut, ba chiar am mai aşteptat câteva în plus ca să fim sigur, nimic nu s-a întâmplat. Ne-am întors la dubiţa teroriştilor şi am verificat interiorul. Pe bancheta din spate erau, aşa cum le lasasem, bomba şi laptopul. Mersese! Eram uşurat de faptul că reuşisem să opresc bomba şi, drept urmare, să salvez o parte a oraşului şi pe agenţii care erau cu mine.
Kakashi şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a zâmbit. La fel au făcut şi ceilalţi.
Pe lângă faptul că eram bucuros că reuşisem să dezamorsez bomba, eram şi dezamăgit că nu reuşisem să îi prindem o dată şi pentru totdeauna pe terorişti. Drept urmare, viaţa mea perfectă va trebui să mai aştepte.
Ora de matematică a domnului profesor Kirishima părea mult prea normală pentru mine. Cred că de când începuse să ne predea, am adormit de vreo două sau trei ori, evident, de fiecare dată fiind trezit de Sakura care mă certa că nu eram atent. Dar cum puteam măcar să fiu atent când el îmi povestea mie de asimptote. Şi, mă rog, la ce naiba mă ajuta pe mine în viaţa reală să ştiu să rezolv o asimptota? Dacă se va întâmpla să mă ajute vreodată, jos pălăria.
Îmi aminteam perfect toate lucrurile pe care mi se spusese Sakura în acea seară, chiar şi faptul că mă iubea. Încercam din greu să îmi dau seama de sentimentele mele pentru ea. Oare iubirea pe care o simţeam pentru ea nu se referea doar la prietenie? Nu cred ca aveam să ştiu prea curând.
În timpul orei de engleză, am primit un mesaj de la Neji prin care îmi spunea că mă aşteaptă în faţa magazinului de lângă liceu pentru că vrea să discutăm. Mă întrebam care era motivul pentru care ar fi vrut să ne întâlnim doar noi şi ca nimeni să nu afle.
Pe lângă el, şi Sakura se comporta ciudat. Vreau să spun mult mai ciudat decât de obicei. Chiar şi în timpul orelor ei preferate, cum ar fi engleza, nu şi-a lăsat telefonul din mână, continua să tasteze mesaje. Mă întrebam dacă trebuia să mă simt gelos.
La ultima oră, Neji nu a fost în clasă. Începusem să mă îngrijorez. Mă temeam de faptul că teroriştii îl şantajau, aşa că m-am grabit spre locul unde trebuia să ne întâlnim. Neji nu era acolo, aşa că am aşteptat. Speram din suflet să îl văd ieşind din curtea şcolii şi să vină zâmbind spre mine, demonstrându-mi faptul că totul era în regulă.
O maşină neagră a oprit în faţa mea, iar din ea a ieşit tipul roşcat ce era cu teroriştii. Pe lângă el, mai erau alţi doi tipi şi mai bine făcuţi ca el. Roşcatul mi-a scos mobilul din buzunar şi i-a scos baterie, explicându-se:
-          Third-I nu se va supăra dacă te vom avea ceva timp doar pentru noi.
Înainte să pot măcar să reacţionez, acesta mi-a tras rucsacul cu laptopul. Din maşină a mai coborât încă un tip, probabil avea aceaşi vârstă ca şi mine. I-a luat laptopul roşcatului din mână şi l-a deschis. A zâmbit.
-          Deştept, Falcon! Un program cu GPS care funcţionează chiar dacă laptopul e stins. Şi mai deştept din partea mea ar fi să ţi-l dezactivez. Şi... gata!
Tipul acela era şi el un hacker, eram sigur de asta. Un om normal nu ar fi putut să sesizeze programul şi cu atât mai puţin să reuşească să-l dezactiveze. Cred că aveam concurenţă.

Mi-a făcut semn spre maşină. Am oftat şi am intrat, ştiind că nu mă puteam lupta cu ei. Probabil ei erau mult mai puternici şi mai antrenaţi ca mine aşa că nu aveam de ce să-mi rup vreo mână sau vreun picior în încercarea de a scăpa de ei.
Următoarea oprire a maşinii a fost în faţa restaurantului Ichiraku. Roşcatul a fost singurul care a coborât cu mine şi care m-a condus înăuntru. Acesta m-a ţinut de braţ, trăgându-mă până la o masă de lângă fereastră, care era ocupată doar de o singură persoană.

-          Nu te-am mai văzut de ceva vreme, Falcon. A spus, zâmbind.

Subiect: Re: Bloody Monday Sam 21 Dec 2013, 22:30

Esti atat de geniala, incat imi vine sa te strang in brate pana ramai fara aer! <3
Totul a fost extraordinar, de la bomba aceea oprita de Sasuke -Baiatul meu, normal. Doar eu l-am invatat tot ce stie!- pana la ultima fraza ce m-a lasat cu ochii-n soare. Tu chiar vrei sa ma torturezi. nu? waiting

Oricum, ai un talent superb! Astept next-ul care sper ca va veni mai devreme decat acesta, in cazul in care nu vrei o mama de bataie. :-?? Iti urez multa inspiratie si cat mai mult timp liber, Rin draga! kiss

*huuuuggg*

Subiect: Re: Bloody Monday Dum 22 Dec 2013, 22:27

Haaaa, puteam sa jur ca o sa inchei asa, de zile mari si o sa ne lasi cu ochii in soare fix inainte de Craciun. Dar ce, vrei sa te bantui si de Craciun, n-ai si tu nevoie de liniste? :)) Bineinteles, cum nu este bine sa intram cu datorii in noul an, sper ca vei posta cel putin inca un capitol care sa elucideze cat de cat misterul pe care mi l-ai intins pe tava de aceasta data. Dar, incheind cu capitolul datorii si sarbatori, mi-a placut capitolul acesta, desi n-a fost marcat de romantism sau elemente asemanatoare. Ce imi place la stilul tau este ca, desi nu incluzi detalii picante care sa atraga automat atentia cititorului, actiunea pe care o conturezi ma captiveaza si nu ma lasa sa-mi dezlipesc ochii de ecran pana la sfarsit. O alta chestie care-mi place este modul in care dezvolti actiunea si cum iti conturezi personajele dezvaluind, pe de o parte, trasaturile lor, si facandu-ma sa imi pun tot mai multe intrebari cu privire la personalitatea lor.
Asadar, acestea fiind spuse, astept cu nerabdare urmatorul capitol. Iti multumesc pentru anunt, ca de fiecare data esti o draguta. Spor la scris si sarbatori fericite in caz ca nu ne mai auzim pana de Craciun. Te pup. :*

Subiect: Re: Bloody Monday Lun 23 Dec 2013, 13:29

Of, nu pot sa cred ca m-ai lasat ia in suspans! Esti un geniu malefic, care nu se poate abtine sa nu ne tortureze cu fiecare capitol superb scris de tine! Ca de fiecare data, iti ador modul de a scrie, cu un aer aparte, care ma captiveaza mereu. Ma uimesti de fiecare data cu capodoperele pe care le scri, si prin care iti observam evolutia. Mi-a placut si acest capitol genial. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc in continuare. Spor la scris si la inspiratie! Kissz! :*

Subiect: Re: Bloody Monday Lun 23 Dec 2013, 13:53

Vine Crăciunul și ninge cu capitole, dragilor. Măcar de Crăciun să am și eu bucuria de a citit noi capitole nu să recitesc aceleași capitole fantastice sau alte grozăvii -mă lipsesc de exemple-. Știi că într-o zi am să te omor de la lipsa de chef de a posta, nu ? Sau cel puțin dacă nu eu, cineva tot te va omorî. În fine. Începutul capitolul mi-a plăcut enorm și crede-mă chiar nu știu de ce, dar în ultimul timp am ajuns obsedată de cifrele mari. Mi-a plăcut mult descrierea -ca de obicei- și mai ales numele "Falcon" chiar daca numai acum precizez asta. Mi-a mai plăcut scena în care Sasuke devine un pic gelos pe faptul că Sakura tasta mesaje pe telefon. Abia aștept să văd ce se va întâmpla mai departe între cei doi. Sfârșitul a fost un pic ciudat, dar mă așteptam la el, doar ești Tu. L-au răpit și a descoperit că este încă un hacker care i-a detectat acel program de pe laptopul de care era legată bomba. Mersi de anunț și să vii repede cu nextul.

Subiect: Re: Bloody Monday Mar 24 Dec 2013, 13:42

Anneyong draga mea! hi!

Deci ar trebui sa incep prin a te certa pentru ca ai lasat fic-ul asta genial o perioada de timp...
Cum ai putut sa lasi ca ficul sa fie inchis? hmm..realy?

si...acum revenind la continutul capitolului.... e ceva gen...*pocker face* huh?

Adica...Sakura l-a tradat?! Doar nu ea era spionul nu?!
Oricum draga mea...abia astept sa vad ce iedi iti mai vin...pentru ca ti-am mai spus si sti ca esti geniala happy2

*Hug*

Anunta-ma la next si sarbatori fericite!!! kiss

Am citit capitolul cu sufletul la gura!
Stiu ca pana acum am avut comentarii scurte, care probabil nu te-au incalzit asa ca sper ca acest capitol sa fie mai bun ca toate celelalte laun loc!
Mi-a placut totul, descrierea, desfasurarea actinunii, actiunea in sine!
Stii cum sa faci un om sa se simta bine cand citeste! Si asta imi place foarte mult!
Imi place ca la alte ficuri deja se intampla ceva in care cei doi (Sakura si Sasuke sau alte cupluri) se cearta, se intampla sa se bata, sa se sarute, ceva oricum se intampla! Nu pot sa zic ca aici nu s-a intamplat ceva, dar a fost cu frana, n-a fost peste masura! Si asta imi place foarte mult!
Totul se intampla foarte frumos, actiunea mereu isi are locul! Orice descriere este bine facuta din punctul meu de vedere si isi are rostul!
Capitolul este moderat! Nu este putin, astfel incat sa lungesti suspansul si sa ai multe comentarii( intr-un cuvant, nu profiti... ca sa zic asa).Adica, degeaba ai talent, daca nu ti-l arati asa cum trebuie! Si nici nu este mult, dar fara rost! Nu-ti racesti gura spunand detalii minuscule pe care pe unii chiar nu-i intereseaza!
Cum sa spun... conteaza si calitatea si cantitatea!
Mi-a parut foarte rau cand am citit la sfarsit faptul ca Neji l-a chemat si,de fapt, din cate cred eu, era o capcana! Dar daca n-ar fi fost, capitolul n-ar mai fi fost asa de misto!
Si... ma gandeam.. Sasuke a avut drepate cu bomba si a avut drepate cu multe altele, si poate chiar o sa mai aibe! Dar nu spun LEGILE LUI MURPHY ca este ceva in neregula daca ai mereu drepate?!?!
Bine... cam atat! Bausem cola si aveam energie, si spuneam cele mai naspa chestii pe gura, dar acum ma simt inteligenta! lough

Gata!
Savvy! jos palaria in fata

Hanazawa Rin a scris:: Capitolul 7

Opt mii o sută nouăzeci şi trei de secunde au trecut de când mă trezisem. Pe tavan erau aproximativ două mii trei sute cincizeci şi două de puncte negre, asta dacă nu-mi scăpase vreunul. Gardianul care cică trebuia să raporteze la bază dacă mă trezesc dormea de parcă noaptea şi-o petrecuse făcând altceva. ~~Sau~~ poate chiar făcuse.

Camera de spital mirosea îngrozitor, iar eu chiar voiam să merg acasă. Îmi amintisem de puţin timp motivul pentru care mă aflam în spital. Cei din Bloody Monday mă împuşcaseră, eu încercând să o apăr pe femeia care îşi riscase viaţa vrând să ne salveze. Tot ceea ce voiam în acel moment era să aflu că toţi sunt bine şi că fuseseră eliberaţi. Probabil toţi au fost terifiaţi din cauza teroriştilor. Şi până la urmă, de cât timp fusesem spitalizat? Evident, niciun răspuns.

Nu ştiu de ce puneau paturile alea în spitale, erau ale naibii de incomode. De când mă trezisem, mă mutam dintr-o parte în alta, dorind să-mi găsesc poziţia ideală, dar evident, ea nu exista în acel pat.

Uşa s-a deschis, trezindu-l imediat pe gardian. Privirea plictisită a lui Kakashi a devenit una şocată, apoi fericită. A trecut imediat pe langă gardian, ( Repetiție cu cuvântul " gardian". A doua oară puteai să-l înlocuiești cu "acesta", presupun că era destul de evident despre cine este vorba.) fără să-l certe că adormise în timpul serviciului, şi s-a aşezat pe scaunul de lângă pat.

-          Am crezut că o să îmbătrâneşti în spital, băiete. A spus zâmbind.

I-am zâmbit şi eu.

-          De cât timp sunt în spital? Am întrebat cu adevărat curios.
-          Doar de vreo două săptămâni.

Sincer, mă aşteptam la o perioadă mai lungă de timp. Adică, chiar mă gândisem la posibilitatea să fi fost înconştient câţiva ani, deşi sunt foarte bucuros că nu a trecut atât de mult timp.

-          Ce s-a întâmplat cu prietenii mei? Sunt în regulă, nu?

Kakashi şi-a pus mâna pe umărul meu, iar zâmbetul îi dispăruse. Asta chiar mă speriase.

-          Îmi pare rău pentru prietenii tăi, vor fi nevoiţi să mai suporte şcoala câţiva ani.

Am râs, lovindu-l uşor în umăr. Mă simţeam chiar bine ştiind că ei sunt bine şi că nu au păţit nimic şi mai ales din cauza mea.

-          Păi, presupun că acum ar trebui să dau raportul că te-ai trezit. Ne mai vedem, Falcon.

Numele de hacker începuse să mă facă să mă simt prost din cauza chestiei cu teroriştii, de parcă eu chiar nu trebui să devin aşa ceva. Era vina mea că toată familia era băgată în tot acest rahat. Dacă eram un elev silitor care avea o viaţă socială de invidiat, lucrurile nu ar mai fi stat aşa. Prietenii mei nu ar mai fi tras o sperietură ca asta şi, desigur, şi viaţa lor ar deveni mult mai uşoară.

Kakashi s-a grăbit să mă scoată din spital, dar situaţia devenise mult mai complexă. Eram nevoit să dorm în sediul Third-I, iar atunci când mergeam la şcoală trebuia să fiu escortat de doi bodyguarzi. Din cauza asta, m-am oferit voluntar, de această dată, să îi ajut să îi prindă pe terorişti cu ajutorul abilităţilor mele de hacker. Voiam neapărat să revin la viaţa leneşă pe care o aveam, cea fără urmă de criminali şi virusuri ce pot omorî întreaga populaţie.

Desigur, prietenii mei nu au acceptat să fac asta de unul singur. Au vrut neapărat să mă ajute, dar Third-I i-a exclus din investigaţie pentru simplul fapt că nu au încredere în ei. Era mai uşor pentru mine, în acest mod, ei erau înafara( Corect: în afară. Întotdeauna se scrie dezlegat. ) oricărui pericol.
În timp ce bodyguarzi mă conduceau spre departamentul de investigaţie al celor de la Third-I, telefonul începuse să vibreze în buzunarul de la hanorac. L-am scos cu grijă, încercând să nu apăs din greşeală pe ecranul cu touch. Era un număr necunoscut de mine până în acel moment, dar totuşi am răspuns.

-          Toate bune, Falcon? Am auzit vocea inconfundabilă a liderului organizaţiei Bloody Monday.

Sperând că ne va ajuta cu investigaţia, am traversat rapid holul uriaş ce mai trebuia parcurs până la intrarea în biroul gigantic.

-          Hai, mişca-te repede spre birou, nu vreţi să rataţi aşa o ocazie. Third-I trebuie să ştie că am sunat.

L-am ignorat complet, intrând în birou şi făcându-i semn lui Karin, o roşcată ce se ocupa cu echipamentul IT, să înregistreze conversaţia.
-          De unde ştiai că am ieşit din spital? Am întrebat serios.
În birou se lăsase o linişte mormântală, toţi fiind atent la conversaţia noastră.
-          Falcon, Falcon, mă dezamăgeşti. Nu pot să cred că nu ţi-ai dat seama până acum, tu, geniul Third-I. Unul dintre voi este camaradul meu.
Rămăsesem mut. Mi-am trecut privirea peste toţi agenţii prezenţi, dorind să-mi dau seama cine putea să fie spionul. Toţi păreau surprinşi de spusele lui K.
-          Fii serios, K, nu există aşa ceva. Vrei doar să ne pui beţe-n roate. L-am acuzat lipsit de dovezi.
-          Aşa o fi?
După ce cuvintele au fost rostite, apelul se încheiase. Am rămas sceptic, având în vedere apelul telefonic primit cu câteva minute în urmă. Kakashi avea aceeaşi privire ca mine, încercând să-şi dea seama ce naiba tocmai se întâmplase. M-am întors spre cei doi bodyguarzi care mă urmăriseră, analizându-le privirile. Naşpa idee, ei aveau aceeaşi privire serioasă ca întotdeauna, de parcă ar fi avut o singura expresie şi aia nespălată de mult.
Amintindu-mi de apel, îmi venise brusc o idee. Am scos laptopul pe care îl luam mereu după mine într-un rucsac şi m-am conectat la reţeaua de internet a sediului. Am spart imediat parola de acces a administratorului a celor de la telefonia mobilă şi mi-am introdus numărul de telefon pentru a putea avea acces la apelurile primite. Am accesat apelul de la K şi am lăsat programul lor să găsească locaţia de la care s-a emis acel apel. Acest lucru a durat aproximativ cinci minute. La un moment dat, chiar am crezut că nu va merge. Brusc, pe ecran a apărut harta regiunii Kanto şi un punct roşu plasat în faţa primăriei. Le-am arătat şi celorlalţi, iar în următorul minut, trei echipe au fost trimise la locul indicat. Am insistat să merg şi eu, iar Kakashi mi-a permis acest lucru. Voiam neapărat să merg şi să-i prind, apoi să-mi duc la capăt planul meu de viaţă normală.
Tot drumul mă gândisem la şansa pe care o aveam, cea pe care toţi o aşteptau. Îl simţeam pe Kakashi nervos lângă mine şi ştiam că şi el avea aceleaşi gânduri ca şi mine.
Imediat ce am ajuns lângă primărie, am putut observa dubiţa neagră parcată în faţa acesteia. Poliţiştii şi-au pregătit armele şi au înconjurat maşina. Eu nu aveam voie să merg aproape de ei, aşa că am rămas în maşina poliţiei, privind toată scena prin geam. Au aşteptat câteva minute, vrând să fie siguri că sunt în siguranţă dacă deschid uşa. Într-un final, cu arma înainte, Kakashi a fost cel care a deschis uşa şi a intrat primul. Un poliţist a venit spre mine şi m-a luat, spunându-mi că au nevoie de mine. Când m-am apropiat şi eu de dubiţă, am putut observa laptopul de pe bancheta din spate, al cărui ecran indica secundele care mai rămăseseră până când bomba ataşată de el va exploda. Timpul pe care îl aveam la dispoziţie ca să dezamorsez bomba era de 130 de secunde, care se scurgeau rapid. Am încercat să rezolv din laptopul teroriştilor, dar după câteva încercări am realizat că era în zadar. Mi-am conectat propriul laptop la cel de care era ataşată bomba, apoi am încercat să intru în setările programului ce făcea legătură între ele.
Din fericire, reuşisem. Am trimis un virus în laptopul lor, care va doborî orice program existent într-un PC. Nu eram deloc sigur de rezultate, dar mă rugam ca teoria mea să fie corecta. Imediat ce virusul a fost trimis, ecranul laptopului s-a făcut negru. Era un prim pas destul de bun.
-          Haideţi, nu sunt sigur dacă va funcţiona.
Ne-am urcat cu toţii în maşinile poliţiei şi am plecat la aproximativ două sute de metri de locul respectiv. Nu ştiam exact ce aş mai fi putut face în momentul de faţă. Nu ştiam cât de puternică era bomba şi nici dacă avea ca şi conţinut virusul Bloody X.
În momentul în care secundele au trecut, ba chiar am mai aşteptat câteva în plus ca să fim sigur, nimic nu s-a întâmplat. Ne-am întors la dubiţa teroriştilor şi am verificat interiorul. Pe bancheta din spate erau, aşa cum le lasasem, bomba şi laptopul. Mersese! Eram uşurat de faptul că reuşisem să opresc bomba şi, drept urmare, să salvez o parte a oraşului şi pe agenţii care erau cu mine.
Kakashi şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a zâmbit. La fel au făcut şi ceilalţi.
Pe lângă faptul că eram bucuros că reuşisem să dezamorsez bomba, eram şi dezamăgit că nu reuşisem să îi prindem o dată şi pentru totdeauna pe terorişti. Drept urmare, viaţa mea perfectă va trebui să mai aştepte.
Ora de matematică a domnului profesor Kirishima părea mult prea normală pentru mine. Cred că de când începuse să ne predea, am adormit de vreo două sau trei ori, evident, de fiecare dată fiind trezit de Sakura care mă certa că nu eram atent. Dar cum puteam măcar să fiu atent când el îmi povestea mie de asimptote. Şi, mă rog, la ce naiba mă ajuta pe mine în viaţa reală să ştiu să rezolv o asimptota? Dacă se va întâmpla să mă ajute vreodată, jos pălăria.
Îmi aminteam perfect toate lucrurile pe care mi se spusese Sakura în acea seară, chiar şi faptul că mă iubea. Încercam din greu să îmi dau seama de sentimentele mele pentru ea. Oare iubirea pe care o simţeam pentru ea nu se referea doar la prietenie? Nu cred ca aveam să ştiu prea curând.
În timpul orei de engleză, am primit un mesaj de la Neji prin care îmi spunea că mă aşteaptă în faţa magazinului de lângă liceu pentru că vrea să discutăm. Mă întrebam care era motivul pentru care ar fi vrut să ne întâlnim doar noi şi ca nimeni să nu afle.
Pe lângă el, şi Sakura se comporta ciudat. Vreau să spun mult mai ciudat decât de obicei. Chiar şi în timpul orelor ei preferate, cum ar fi engleza, nu şi-a lăsat telefonul din mână, continua să tasteze mesaje. Mă întrebam dacă trebuia să mă simt gelos.
La ultima oră, Neji nu a fost în clasă. Începusem să mă îngrijorez. Mă temeam de faptul că teroriştii îl şantajau, aşa că m-am grabit spre locul unde trebuia să ne întâlnim. Neji nu era acolo, aşa că am aşteptat. Speram din suflet să îl văd ieşind din curtea şcolii şi să vină zâmbind spre mine, demonstrându-mi faptul că totul era în regulă.
O maşină neagră a oprit în faţa mea, iar din ea a ieşit tipul roşcat ce era cu teroriştii. Înainte să pot măcar să reacţionez, acesta mi-a tras rucsacul cu laptopul. Din maşină a mai coborât încă un tip, probabil avea aceaşi vârstă ca şi mine. I-a luat laptopul roşcatului din mână şi l-a deschis. A zâmbit.
-          Deştept, Falcon! Un program cu GPS care funcţionează chiar dacă laptopul e stins. Şi mai deştept din partea mea ar fi să ţi-l dezactivez. Şi... gata!
Tipul acela era şi el un hacker, eram sigur de asta. Un om normal nu ar fi putut să sesizeze programul şi cu atât mai puţin să reuşească să-l dezactiveze. Cred că aveam concurenţă.
Roşcatul mi-a scos mobilul din buzunar şi i-a scos baterie, explicându-se:
-          Third-I nu se va supăra dacă te vom avea ceva timp doar pentru noi.
Mi-a făcut semn spre maşină. Am oftat şi am intrat, ştiind că nu mă puteam lupta cu ei. Probabil ei erau mult mai puternici şi mai antrenaţi ca mine aşa că nu aveam de ce să-mi rup vreo mână sau vreun picior în încercarea de a scăpa de ei.
Următoarea oprire a maşinii a fost în faţa restaurantului Ichiraku. Roşcatul a fost singurul care a coborât cu mine şi care m-a condus înăuntru. Acesta m-a ţinut de braţ, trăgându-mă până la o masă de lângă fereastră, care era ocupată doar de o singură persoană.

-          Nu te-am mai văzut de ceva vreme, Falcon. A spus, zâmbind.

Titlu: Inițial mă gândisem că o să fie ceva horror, dar am fost plăcut surprinsă.
Idee:: Nu am citit o astfel de idee până acum, dar câteva filme tot am vizionat. La început m-am gândit că totul o să fie plictisitor și că se irosește un așa talent, m-am înșelat. Ideea este foarte bună, nu am nimic de replicat, totul este cât se poate de spontan și deși lasă loc de înterpretări și sunt evidente unele acțiunii, tot își păstrează acel farmec care nu te lasă să te oprești din citit.
Descriere: Dacă nu mă înșel te-am criticat de câteva ori și dacă țin bine minte atunci nu erai atât de bună. Se observă o evoluție considerabilă, ținând cont că nu am mai citit nimic scris de tine. Totuși au fost momente când simțeam nevoia de mai multe detalii/mai multă descriere, dar asta nu a influențat cu nimic povestea ta, deoarece ăsta-i stilul pe care l-ai adoptat și excelezi cu ușurință la el. Nu există atât de multă descriere, dar nici nu cred că este și necesară în contextul de față.
Acțiune: Nu mi-au plăcut ficurile care sunt bazate pe o acțiune dinamică, asta din cauză că nimeni nu a reușit până acum să o contureze îndeajuns de bine. În schimb, ție ți-a ieșit perfect.
Dialog: Mm, așa-așa. Mi s-a părut sec în unele momente, dar nici eu nu am putut găsi o altă cale de al scrie.
Exprimarea: Este la un nivel mediu, nici nu consider că era/este nevoie să adopți un stil mai complex în metafore, comparații, etc.
Punctuație: Ori am fost prinsă în acțiune și nu am observat eventualele greșeli, ori ele chiar nu există.
Estetică: Deși acest lucru trebuia specificat mai mult la descriere, țin să-ți atrag atenția asupra densității capitolului, devine tot mai mică. Sper că nu începi să scrii din ce în ce mai puțin de la un capitol la altul, nu suport să se întâmple asta, mai ales atunci când îmi place o idee și este bine exprimată.

Cam atât am avut eu de criticat, deși nu mi s-a părut că ai nevoie. ^^

Subiect: Re: Bloody Monday Sam 01 Feb 2014, 20:28

Yoiii.. Sasuke hacker? Tare :3 Imi place ideea ficului, nu am mai intanlit-o :3 M-am indragostit din prima de atitudinea lui Sasuke, dar ma enerveaza... De ce n-o place pe Sakura? Eu vreau s-o placa.. Dar mai e timp, nu? Si oricum.. de ce ne-ai lasat asa? Voiam sa citesc mai mult... Mi-e frica sa ma gandesc cine e ala, practic stiu, dar nu vreauuu ... Anunta-ma si pe mine cand postezi unrmatorul capitol, ok?