Bloody Monday

O, Doamne, Doamne, Doamne! Ce capitol, ce fic, ce scriitoare! Acest capitol se afla cu siguranta printre cele mai bune scrise vreodata de tine! Mi.a plăcut atât de mult, a fost superb. Ai narat excepţional, te.ai întrecut pe tine insati. Chiar am uitat că sunt la şcoală şi că tu nu eşti, nenorocito! M.a ajutat şi Sebi cu muzica lui:BLL. in love

Nu pot să cred că m.ai lăsat singură să suport parfumul de vanilie al Denisei.:))) te urăsc, :)))) Să.mi dai mesaj când te trezesti, javra. Kiss.

Aaaaaa!!!!Nu pot sa cred...nu ma asteptam ca de aici sa vina titlul ficului...
Ce geniala!Mi-a placut la nebunie!Abia astept sa vad ce se mai intampla!
Anunta-ma la next!Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!

Uuuuuu! Nu pot sa cred. Spune-mi ca tipul blond nu e insusi Naruto :)) spune-mi bai! si fac pariu ca cel roscat e Garaa. Uhm. Politisti sunt niste nenorociti, stiu asta din propria experienta chiar daca mai sunt si unele exceptii. Capitolul a fost impecabil, insa a avut o mica-mare eroare. S-a terminat prea repede...
Actiunea a fost bine pusa la punct precum si replicile, dar ce cauta Bloody Monday la Sasukepuki acasa? Hm? Sunt foarte curioasa si astept nextul. Sa ma anunti! Spor la scris si la tastat. Kissez kiss

O.o Ce idee tare!!!! good job

Nu-mi vine sa cred!
Sper sa aduci repede next!
Doamne... tremur toata de la tot suspansul!
Merci ca m-ai anuntat si sper sa nu te opresti!
Te kiss

!
Hristos a inviat!

Uai ce rapida ai fost :)))) Mda, am vazut nextul aseara si am citit jumte, da era 12.19 si nu am mai putut sa-l termiiin Bloody Monday - Pagina 2 735877

Da lasa, ca m-am uitat acuma, da imi pare rau ca nu am reusit sa-ti dau comm prima Bloody Monday - Pagina 2 812613

Deci capitolul a fost interesant :-?? da totusi... pre se invarte tot in jurul lui Sasuke si te face sa te gandesti ca "oof, de ce se termina fix acuma, eu vreau sa vad ce se intampla!!!"
De aceea sper sa aduci next - nu te stresez, presupun ca saptamana viitoare - si sa vaad, ceva mai mult actiune Bloody Monday - Pagina 2 273918

Multa bafta incontinuare si uimeste-nee!! :)))) Bloody Monday - Pagina 2 3199963233

Hellau. Dupa cum am si spus, sunt aicica sa-ti dau o critica, desi mai mult decat cuvin te de lauda n-am pentru tine. Ideea ta mi se pare geniala, ca sa nu mai spun de felul in care o dezvolti. Este clar pentru mine ca dispui de o cantitate neidentificat de mare de talent si ca esti a naibii de buna in a-l pune in functiune, alaturi de mintea ta geniala. Nu am ce sa comentez, descrierea si naratiunea ta se imbina foarte bine, e un fic dinamic care ma tine in priza si mereu imi face placere sa citesc ceea ce scrii tu. Ideea se contureaza usor sub ochii nostri, iar titlul este mai mult decat inspirat, pluc ca incep sa vad legatura dintre el si ficul in sine si asta-mi place. Sper ca urmatorul capitol sa elucideze si mai mult misterul, nu ca m-ar deranja suspansul si tensiunea la care ne supui. Dialogul e bine pus la punct, imi place cum evoluezi si cum dai viata personajelor folosindu-te de cuvintele lor.

O singura remarca am de facut in acest capitol si anume:

Citat :: Doar unul rămăsese cu mine, ceea ce îmi dădea de înţeles că lucrurile nu stau aşa cum am sperat eu.

Ai oscilat aici intre mai mult ca perfect, perfect compus si imperfect, insa verbul "nu stau" e la prezent, care n-are nicio legatura cu restul. Poate a fost numai o scapare sau poate ca tie nu ti se pare ca nu suna bine, dar prezentul printre atatea timpuri trecute suna rau, atat estetic cat si din punct de vedere gramatical.

Asta-i marea ea critica. Nu stiu cat te-am ajutat, dar sper totusi sa nu fi facut risipa de cuvinte. Sper sa ma anunti si in continuare, caci vreau sa vad ce idei iti mai trec prin capsor. :)

Buna!

Mersi ca m-ai anuntat! Scuze ca am trecut tarziu! Capitolul a fost excelent! Cel blond e Naruto si cel roscat e Gaara? think

Mi-a placut desfasurarea actiunii, a decurs foarte bine. Nu ma asteptam sa vina in casa la Sasuke, oare vor fi bine, sau ii va salva Sasuke? :))))
Astept nextul si te rog anunta-ma cand il pui! Kiss. kiss

Imi place mult fic-ul tau este foarte frumos

Sper sa treci si tu pe la al meu :) https://sasu.forumgratuit.ro/t11117-rivali-in-dragoste

Hei.

Scuza-mi intarzierea, am cam pierdut vremea si am uitat sa dau comentariu. Sper sa nu te superi.

Capitolul a fost foarte bun. Mi-a placut ceea ce s-a intamplat. Sunt foarte curioasa cine sunt tipii aia de la sfarsit si ce vor de la ei.
Si imi place sa descopar in sfarsit legatura ficului cu titlul.
Momentan se pare ca Sasuke nu spune mare lucru despre Sakura. Desi sper sa acesta este un fic SasuSaku, pentru ca eu asta astept cel mai mult. Momentele dintre ei.
Ma intreb cum va incepe povestea lor, cum se vor indragosti. Momentan nu vad nimic, nici un semn. Si mai ales sper din toata inima sa nu se intample ceva care sa-l includa pe Naruto. ( Ma refer la o relatie Sakura + Naruto )
Mie imi place faptul ca totul se invarte in jurul lui Sasuke si asa sper sa o tii in continuare, mai ales ca scrii din perspectiva lui, ador.

Hai cu nextul si nu uita sa ma anunti.

Chapter 4

         L-am privit nedumerit. Cine era Bloody Monday? Era prima oară când auzeam acel nume şi totuşi îmi părea al naibii de înfiorător, poate pentru că era legat de sânge. Cel ce o ţinea pe Sakura a scos un pistol şi l-a îndreptat spre tâmpla ei. Am înlemnit. Roşcatul îmi zâmbea, în acelaşi timp în care îi mângaia părul Sakurei cu arma letală. A scos un telefon mobil din buzunar, a apelat, iar apoi mi l-a pus la ureche.
         - Bună, Falcon, mă bucur să te cunosc! am auzit o voce de bărbat. Am auzit atât de multe despre tine, chiar voiam să îţi vorbesc.
         I-am privit pe cei trei bărbaţi din încăpere. Toţi aveau un rânjet dezgustător pe faţă, unul care cerea pumni la greu.
         - Ce vrei? am întrebat persoana ce se afla la celălalt capăt al reţelei.

        Din difuzorul telefonului s-a auzit un râset ca al unui copil ce auzise o glumă bună.
         - Este foarte simplu, Falcon. Tu o să dezactivezi sistemul de securitate al celor de la Third-i, adică al poliţiştilor care te-au băgat în asta.
         - Ce te face să crezi că voi accepta?
         Încă un râset s-a auzit, de data aceasta şi mai tare. Roşcatul a început să mişte pistolul, atrăgându-mi atenţia. Nu mi-a luat mai mult de o secundă să îmi dau seama în ce constata şantajul. Sakura, la fel ca mine, a înţeles că viaţa ei atârna doar de un singur lucru: decizia mea. Am rămas tăcut, aşteptând ca lucrurile să se calmeze. Prostesc din partea mea să cred că acest lucru va fi posibil, având în vedere situaţia în care eram. Oricare ar fi decizia mea, Sakura nu trebuia să moară. Nu atâta timp cât eram lângă ea să o protejez.
         - Nu vrei? Nu-i o problemă. O să ne fie dor de tine, roşcato!
         Atenţia mi-a fost atrasă din nou de nemernicul cu păr roşcat. A pus degetul pe trăgaci, fiind la doar câteva secunde de a îi curma viaţa Sakurei. Din difuzor s-a mai auzit un chicot, dându-mi de înţeles că tipul ştia de tot ce se întâmpla aici, totul fusese planificat.
         - Aşteaptă, am ţipat. Toţi cei trei terorişti aflaţi în încăpere şi-au întors privirile spre mine. O să fac asta, doar lăsa-ţi-le în pace.

         Au zâmbit, dar le-au dat drumul fetelor, care au alergat speriate spre mine. Le-am îmbraţişat şi am plantat câte un sărut pe fruntea fiecăreia. Nu voiam ca ele să fie amestecate în asta, nu-mi permiteam acest lucru. Ele trebuiau să rămână tefere până la sfârşit. Le-am luat de mână şi le-am dus în camera mea, iar teroriştii au venit după noi. Le-am şoptit să rămână lângă mine şi să nu se îndepărteze orice s-ar întâmpla. Nu aveam încredere în oamenii ăia, la fel cum nici ei nu aveau încredere în mine. Dar pentru a ne salva pielea tuturor, trebuia să fac din nou lucruri ilegale.
         Am aprins laptop-ul, încercând din răsputeri să mai trag de timp, dar la final mi-am dat seama că eram singurul ce ne putea salva. Niciun poliţist nu va veni. Nu-mi venea să cred că în mai puţin de o săptămână am putut să ajung aici, în camera mea, la un pas să mor. Şi mai presus de toate, nu-mi venea să cred că urma să mor când spusem clar că nu mă voi alătura poliţiştilor, tocmai din această cauză. La naiba cu toate! După ce îmi voi salva tatăl, voi renunţa la toată treaba cu Third-i. Şi până la urmă, ei unde sunt acum ca să îmi ofere protecţia de care tot vorbeau?
         - Nu va veni nimeni, puştiule, aşa că nu mai trage de timp.

         Am tresărit, nu mă aşteptam ca vreunul dintre ei să îşi dea seama că trageam de timp. M-am conectat la internet, nu a durat mult, deşi eu speram să nu mai meargă. Voiam să se întâmple ceva, orice, dar care să mă oprească din a face lucrul ăsta. Nu voiam să le dezactivez sistemul de securitate poliţiştilor, dar trebuia. Am introdus codurile necesare şi am "zburat" până la sediul Third-i. Aveau un sistem de securitate destul de complex şi la prima vedere părea că nu poate fi spart. Speram şi eu acelaşi lucru, dar norocul nu a fost de partea mea şi nici de a celor de la Third-i. Aflasem parola administratorului în scurt timp, nu era chiar aşa de dificil cum crezusem la început. Cu speranţa că cineva mă va opri totuşi, m-am logat în contul adminului. Lucrurile au fost destul de uşoare până aici, dar ştiam că asta nu se va mai întâmpla în continuare. Căutam locul unde trebuia să fie dezactivarea, dar nu găseam. Am căutat peste tot, dar nimic. Brusc, mi-am dat seama. Acest sistem fusese făcut pentru a nu fi dezactivat ca să creeze haos, drept urmare, nu exista posibilitate să îl "omori." M-am prefăcut supărat că nu puteam să îl dezactivez, sperând ca ei să mă creadă şi să ne lase în pace. Era aproape împosibil acest lucru, nici măcar eu nu credeam că ei sunt în stare să plece şi să înceteze cu ameninţările doar pentru că le spuneam că nu se poate dezactiva.
         - Nu există un program de dezactivare în acest sistem! am spus simulând furia şi lovind tastatura cu pumnul.

         S-au privit cu subînţeles, apoi, fără să îmi dau seama că acest lucru se va întâmpla, roşcatul a tras-o pe Sakura de lângă mine şi şi-a înfipt mâna în părul ei. Ţipătul ei a fost cutremurător şi chiar ajunsesem să regret că nu puteam dezactiva sistemul de securitate. A scos pistolul şi l-a îndreptat din nou spre tâmpla colegei mele.
         - Uite cum stă treaba, Falcon. Ştim că eşti capabil să faci mult mai multe decât vrei să arăţi, aşa că nu încerca să ne duci cu zăhărelul, nu va merge. O sa mă repet: ori te mişti mai repede, ori singurul lucru care se va mai mişca în camera asta va fi glonţul spre căpuţul frumoasei ăsteia. Şi nu, nu mă voi opri aici, mai sunt o grămadă de persoane dragi ţie pe care le pot "deranja".
         Mă simţeam încolţit, nu ştiam cum ar trebui să dezactivez sistemul ăla afurisit de securitate, era imposibil. Am luat-o de mână pe Hin, vrând ca măcar pe ea să o protejez, dacă pe Sakura nu am fost în stare. Mă durea capul, probabil de stresul la care eram supus. Voiam atât de mult să găsesc o modalitate prin care să pot să o salvez pe Sakura, dar nu îmi trecea nimic prin minte. Era acelaşi lucru pe care îl aveam în cap în timpul fiecarei lucrări: o mare mâzgălitură. Încercam să îmi fac o idee despre ce ar trebui să fac, ce coduri ar trebui să folosesc, dar toate mă făceau să îmi dau seama că era imposibil. La naiba, uram acest cuvânt atât de mult! Privirea mi-a zburat spre CD-urile din camera mea, cele cu jocuri video create de mine. Ceea ce aşteptam atât de mult îmi venise în sfârşit în minte: o idee. M-am întors spre calculator şi am început să tastez încontinuu coduri pe care eu le credeam necesare.
         - Ce faci acolo? a întrebat blondul suspicios.

         Bănuiesc că avea şi motive să fie, nu eram cea mai de încredere persoană existentă, mai ales când încercam să îmi protejez persoanele dragi. Continuam să tastez, în timp ce îi răspundeam:
         - Creez eu un program pentru a "omorî" sistemul, am spus simplu.
         Le-am simţit privirile analizându-mă, dar nu m-am uitat la deţinătorii lor. Era destul de greu să creezi un astfel de program şi, în plus, îţi trebuia timp. Persoana care se ocupa de sistem încerca să mă baneze, dar era cu mult în urma mea. Oricum, orice greşeală m-ar fi adus în mâinile ei şi, cu siguranţă, nu aş mai fi putut să îmi termin misiunea dată de terorişti. Încă puţin... Apăruseră mai multe IP-uri care se luptau cu mine, totul pentru a nu îmi permite să îmi duc la bun sfârşit planul. La naiba, apăreau din ce în ce mai mulţi, îmi era aproape împosibil să reuşesc să scap. Unul dintre ei era mai rapid, se afla fix în spatele meu şi se lupta pentru a mă "da jos". Am ţipat din cauza furiei, era un hacker cu capacităţi apropiate de ale mele.
         - Capture...

Yahoooo! Nici nu ai apucat sa-mi dai mesajul cum ca ai adus next-ul ca eu m-am si aflat aici, citindu-l. Din pacate l-am citit prea repede, caci na, actiunea m-a cuprins in palmele ei si dusa am fost pana la sfarsitul capitolului unde, ce-i drept, am fost un pic dezamagita ca s-a termina. Meh ai incheiat ciudat cu "Capture" asta ori o fi un nou hacker cu o porecla ciudata, ori nu stiu ce... ceva:)). Interesant si sunt curioasa cu cine a vorbit Sasuke la telefon. Biata Sakura :-s. Adu next-u ala mai repede de data asta bine? puppy eyes

Siiii sa ma laud <3 primaaaaaaa >:)

Hey. Deci in primul rând scuză-mi íntârzierea enormă la acest fic incredibil. Când l-am citit am zis: "O, doamne! Ce scriitoare genială şi plină de imaginaţie avem noi aici. Ştiu că ai zis că ideea este preluată dintr-un serial, dar am o mare presupunere că ai adăugat o mulţime de idei noi şi originale din căpşorul tău atât de creativ. Nu cred că mai pot aştepta next-ul. ^^ Să nu uiţi să mă anunţi, ok? Cam atât am avut de zis.
Avi's *hugs*

Tu, geniu mic, plin de idei geniale. (D)

Pot sa jur ca spre sfarsitul capitolului stateam cu sufletul la gura incercand sa-mi dau seama ce facea fiecare, atat eram de nerabdatoare sa aflu tot. Si finalul.. Pfai, acum tre' sa astept noul capitol? Stai sa vezi cum o sa faca nu il aduci rapid. lough

Oricum, cert este ca actiunea ma prinde, iar ideea cu IT-ul si hackerii mi se pare foarte interesanta, mai ales ca personajele sunt mereu in miscare si nu am sansa de a ma plictisi prea repede. Acum, tot ce vreau sa se intample e ca ala sa nu mai aiba rabdare si sa-i faca ceva Sakurei. Daa, ar fi o priveliste nemaipomenita. well? awesome right?

Totusi, trecand peste aspectul asta, sper sa aduci nextul cat mai repede. Spor la scoala, bafta cu scritsul si te pup. :*

Proasta mare ce esti! Ai un fic atat de genial, incat mi-as fi dorit sa il citesc abia atunci cand l-ai fi terminat, dar nu, curiozitatea mea legata de ficul tau nu m-a lasat sa fac asta in love

. E atat de superb, totul e descris atat de perfect. Actiune, hackeri, teroristi, politie, familie, doamne, doamne. De toate ai in acest fic, sa stii. Nici nu ma asteptam la mai putin din partea ta. Adica dăăă, e vorba de tine pana la urma. Sunt curioasa daca va reusi sa isi salveze tatal si cum ii vei aduce pe protagonisti impreuna. Mor de nerabdare. Ai reusit sa creezi un monstru, wife! rolling on the floor

Hai cu next-ul mai repede!

Geniaaaaaal. Mi-a placut atat de mult acest capitol ca nici macar nu stiu cum naiba ar trebui sa exprim tot ce simt. :)) Am fost foarte nerabdatoare in legatura cu next-ul, de asta am intrat acum cand mi-e groaznic de rau si ma ustura si ochii. A meritat sa risc sa mi se scurga ocsorii, am reusit sa citesc acest next enervant de superb. in love

Kiss.

Ce idee super! Imi place mult!
Doamne deci esti geniala!
Cum ai avut ideea cu Hackerul! In fine oricum e super!
Vreau mai mult!
Debea astept urmatorul capitol! Spor la scris si multe multe ideei! Pa-Pa

P.S. Anunta-ma si pe mine te rog cand postezi urmatorul capitol.

Buna!

Multumesc pentru mesaj! Capitolul a fost foarte de fantastic si misterios! Nici macar nu mai am cuvinte potrivite pentru acest capitol genial! in love

De ce trebuiau s-o sacrifice pe Sakura si nu Hinata? Vreau nextul si foarte repede. Sper sa ma anunti in continuare cand il postezi! Te kiss

!

Doamne, pur si simplu il ador pe Sasuke. :))
Un hacker mega inteligent si super sexy => PERFECTION :))
Am observat ca incerci sa o introduci pe Sakura cat mai mult in poveste, ceea ce ma bucura mult. Desi am spus ca asta astept cel mai mult, momente intre ei, asta nu inseamna ca nu sunt fascinata de restul actiunii, pentru ca, crede-ma, imi place al naibi de mult. :))
Doar ca vreau sa-i cunosc si partea sentimentala geniului asta de Sasuke. :))
Sunt curioasa cu ce ne vei uimi data viitoare.
Spor la scris! Sa ma anunti.

Hey...ma bucur ca ai adus next-ul si scuze ca am intarziat...
Dar vechea poveste cu scoala...Legat de capitol ce pot spune...e la fel ca celelalte....perfect!Chiar vreau sa pot sa scriu si eu ca tine, sa pot folosii atata descriere...am ideile dar nu am suficienta rabdare sa stau sa descriu...cum faci tu!
Anunta-ma la next!Te rog mult....
Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!!

Am ajuns! Scuze ca mi-a luat atat de mult sa comentez dar am fost cu teza la mate is n-am mai avut timp.
Merci ca m-ai anuntat!
Foarte interesant next!
Te pooop!
Pa!

Mersii ca m-ai anuntat pisii! kiss

Pfiuuu, ce capitolee, sincer iti place sa ma ti p jar, nu glumaa! Capitolele sunt minunatee, cred ca ficul asta, se afla printre ficurile mele preferate! Nu stiu de cee, dar ma atrage chestiunea astaa cu pericolul, imi placeee! :> happy

Abia astept next-ulll! Anunta-ma! kiss

Chapter 5

Nu eşti de-al lor, aşa că fugi, pentru că dacă nu, ei vor veni după tine.

- ... complete, am spus uşurat de faptul că reuşisem să salvez persoanele dragi mie.

Persoanele din cameră m-au privit uimite, apoi blondul a venit lângă mine şi a aruncat o privire spre ecranul calculatorului. După câteva secunde, şi-a trecut mâna prin păr, ciufulindu-l.

- Ei, bănuiesc că trebuie să te cred.

Părând ruşinat că nu reuşise să înţeleagă ce scrie pe ecran, s-a îndreptat spre roşcat, apoi a scos telefonul din buzunar şi a apelat pe cineva. După o scurtă conversaţie telefonică, acesta le-a făcut semn prietenilor lui să le dea drumul fetelor. Roşcatul a zâmbit, şi-a trecut mâna pe faţa Sakurei, apoi i-a dat drumul, părând supărat că trebuia să facă asta. În acel moment am vrut să îi tai mâna pentru a nu putea să o atingă din nou pe rozalie, dar apoi mi-am dat seama că nu era o alegere tocmai înţeleaptă. Le-am îmbrăţişat pe amândouă şi le-am sărutat fruntea fiecăreia. Teroriştii au ieşit din cameră, probabil au plecat. Am aruncat o privire pe fereastra camerei mele, văzându-i pe cei trei urcându-se într-o dubiţă negră, apoi dispărând pe şosea. Am răsuflat uşurat. Plecaseră, niciunul nu fusese omorât. Brusc, am auzit telefonul fix ce suna în sufragerie. Le-am dat drumul celor două, apoi am coborât scările. Am înşfăcat obiectul şi l-am dus la ureche.

- Bună treabă, Falcon! i-am auzit vocea lui moşului. Acum ştim chipurile celor trei, deja i-am identificat. Şi ah da, să refaci sistemul de securitate.

- Care este numele lor?

Din difuzor s-a auzit un oftat, apoi liniştea a domnit pentru aproximativ o jumătate de minut.

- Sasori Hibiki, Naruto Uzumaki şi Shino Aburame.

Îmi era teamă că nu le voi reţine numele, dar nu aveam cum. Trebuia să îi prind, trebuia să îi fac să plătească pentru răpirea tatălui meu. Ştiam că deşi nu îmi dorisem nici măcar puţin să particip la combaterea teroriştilor, eram împlicat până peste cap. Şi nu, nu puteam să ies din asta oricât de mult mi-aş dori acest lucru. Aveam de gând să îmi salvez tatăl. Am terminat apelul şi l-am pus înapoi în furcă. Am luat un scaun din bucătărie şi l-am dus la baza scărilor, urmând să mă ridic pe el. M-am uitat atent, iar după câteva secunde văzusem minuscula cameră pe care o pusesem acolo în caz că teroriştii aflau că mă aliasem cu poliţiştii. Şi fusesem eficient. Totuşi nu puteam să îmi imaginez de ce nu s-ar fi aşteptat ca un hacker să fi pus camere în casă. Până la urmă, eu umblam cu tehnologia, era normal să fi luat măsuri de precauţie. Am făcut acelaşi lucru şi cu camerele de supraveghere de la etaj. Sakura mă urmărea dintr-un loc în altul, fiind surprinsa de micuţele obiecte pe care le strângeam. Deşi cei din Third-I văzuseră fiecare imagine captată, aveau nevoie de camere pentru a le putea salva în calculatoarele lor. După o mică vizită la poliţie, era nevoie să le pun din nou, camuflându-le. Eram un om mort dacă teroriştii aflau de ele.

- De unde au apărut astea? a întrebat Sakura.

- Măsuri de precauţie, am şoptit, sărutând-o pe frunte.

Am zâmbind ştrengăreşte şi aşa a făcut şi ea.

- Îmi pare sincer rău, Sakura. Nu trebuia să te fi băgat în asta, este vina mea. Dacă eu n-aş fi...

Cuvintele mi-au fost întrerupte de buzele rozaliei, care erau peste ale mele. Înlemnisem. Nu ştiam de ce făcuse asta, noi nu avusesem niciodată genul acesta de relaţie, eram doar prieteni, unii foarte buni. Când a observat că nu aveam de gând să îi răspund la sărut, renunţase. M-a privit timidă, de parcă tocmai făcuse ceva rău. Nu ştiam cum să reacţionez, nu ştiam dacă eram deranjat de sărut sau îmi făcuse plăcere.

- Sasuke, îmi pare rău, nu am ştiut că tu nu simţi la fel, a încercat să se scuze.

Privirea ei sugera exact înţelesul cuvintelor sale, iar eu nu voiam să o văd aşa. Ţineam la ea, deşi nu aflasem până în momentul de faţă în ce fel. Nu mă gândisem niciodată că ea ar putea deveni iubita mea, nu o văzusem niciodată în acel fel. Era adevărat că era o fată superbă, părul lung şi rozaliu era întotdeauna mătăsos, ochii ei mari şi verzi îi completau perfecţiunea feţei, buzele sale erau pline, având o formă minunată. Şi cu toate astea, nu mă gândisem niciodată la ea aşa.

- Este ok, Sakura. Sunt doar foarte surprins.

A zâmbit inocent. Aveam impresia că situaţia era o imitaţie proastă la serialele coreene, ceea ce mă dezgusta teribil. Dar nu ştiam cum să-mi explic acţiunile, nu ştiam nici măcar ce simţeam pentru această fată. O iubeam? Da, era prietena mea. O plăceam mai mult ca pe o prietenă? Era imposibil. Contradincţiile nu mă ajutau, iar eu ştiam asta.

- Sasuke, eu te iubesc! A spus dintr-o suflare.

Nu ştiam ce trebuia să fac, aşa că am luat-o în braţe. Imediat ce mi-a simţit braţele în jurul ei, mi-a răspuns la îmbrăţişare.

- Îmi pare rău! I-am şoptit, ştiind că ştia la ce mă refeream.

- Ştiu. Dar vreau să faci ceva pentru mine, te rog!

Am întrebat-o frumos ce voia să fac pentru ea. Nu i-am promis că voi face orice, mă şi gândeam să nu dorească să ne prefacem că suntem împreună, nu voiam acest lucru.

- Renunţă la Third-I!

Eram surprins. De ce voia să renunţ la colaborarea mea cu poliţiştii? Ştia, la fel de bine ca mine, că era în joc viaţa tatălui meu, iar eu nu mă puteam juca cu aşa ceva. Trebuia să îl salvez, să îl readuc acasă. Întrebarea ei mă pusese pe gânduri chiar mai mult decât o făcuse declaraţia de dragoste. Poate că îi era prea teamă să mai fim prieteni din cauza teroriştilor. Probabil îi fusese groaznic de frică când fusese ameninţată cu moartea.

- Ştiu că eşti speriată şi îmi pare sincer rău pentru asta. Este vina mea, ai toate motivele să crezi acest...

- Nu fi prost! Nu vreau să renunţi pentru că eu aş putea fi în pericol. Trebuie să te gândeşti la tine. Sasuke, tipii ăia sunt periculoşi, te pot omorî doar într-o secundă.

Am ascultat atent ce avea de spus. Motivele ei îmi păreau ale naibii de plauzibile, dar nu destul de convingătoare. Nu aveam de gând să renunţ la tatăl meu doar ca să-mi salvez eu pielea. Îi eram dator, el mă salvase de nenumărate ori, fie chiar şi de la zgărieturi. Şi eram foarte multe momente în care venea acasă doar pentru mine şi pentru Hinata, pleca de la muncă chiar dacă nu îi era permis. Avusese mari probleme cu moşul pentru că îşi dorea să fie alături de noi, îi datoram măcar sprijinul meu.

- Nu am de gând să renunţ la tatăl meu pentru viaţa mea, iar tu o ştii prea bine!

- Dacă e mort?

M-am uitat urât la ea. Cum îşi permitea? Am luat-o de umeri şi am scuturat-o puţin, ţipând:

- Nu!

M-a privit speriată, niciodată nu reacţionasem în acest mod. Dar la naiba, ştia că nu aveam de gând să accept aşa ceva şi totuşi se gândea că se poate ajunge acolo. Hinata a intrat şi ea în cameră, curioasă de motivele pentru care zbierasem în acel fel. Ne-a privit pe amândoi, dar nu a mai întrebat nimic, deşi ştiam că voia. Am ieşit din cameră şi m-am îndreptat uşa casei. M-am încălţat şi am pornit spre secţia de poliţie cu filmuleţele respective. Aş fi vrut să fi terminat deja cu această misiune parcă scoasă din filmele de acţiune. Nu voiam deloc să fiu personajul principal, el întotdeauna pierdea persoane dragi lui. Nu cred că aş fi rezistat ştiind că tatăl meu murise, nu era posibil. Şi totuşi voiam să scap de această situaţie chinuitoare, ajunsesem să ţip la Sakura şi asta era de neiertat. Atât pentru mine, cât şi pentru ea.

Trecuseră câteva zile de la respectivul incident, iar Sakura tot nu mă iertase. Ne întâlneam mereu la ore, dar nu-mi adresa niciun cuvânt. La fel se întâmpla şi la redacţie. Kiba, un băiat şaten, de aceeaşi vârstă cu noi, ne privea curios. De obicei ne ciondăneam, dar de această dată niciunul nu zicea nimic, aşteptând să terminăm odată acel timp pe care trebuia să-l petrecem acolo zilnic. Ino, blonda superbă pe care majoritatea băieţilor o voiau alături de ei, vorbea de câteva minute bune fără să-şi dea seama de tensiunea din cameră.

După ce am terminat planul ziarului pentru ziua următoare, ne-am decis că ar fi cel mai bine dacă am merge acasă. De obicei, mergeam să mâncăm ceva, dar având în vedere situaţia tensionată, Kiba a propus să mergem fiecare acasă. Şcoala era goală, ceea ce nu era tocmai normal. Nu am mai văzut nici măcar femeile de servici şi nici paznicii nu mai mişunau pe holuri pentru a asigura securitatea liceului. Am propus să mărim pasul, nu îmi mirosea a bine această lipsă de angajaţi. Chiar când ajunsesem aproape de ieşire, tipul blond de zilele trecute apăruse în faţa noastră, blocându-ne calea. A rânjit, apoi a aruncat un fel de mingiuţă înspre noi. Nu mi-a luat mult până mi-am dat seama ce era cu adevărat: o bombă fumigenă.

Prima!!!!
Eu prima eu prima eu prima!
Pai, mi-a placut la nebunie next! Eu pana acum credeam ca sunt impreuna, dar m-am inselat! Sper sa nu se intample ceva goraznic!
Suspansul asta ma omoara! Asa ca te rog frumos cu o ciresica deasupra sa aduci next-ul mai repede ca pe asta!
Ja ne! a hug

:*

Pfaaaii, cata actiune, cata adrenalina. what?lol!

Voi chiar v-ati propus sa nu ma lasati sa imi traiesc viata linistita, ai? Nu, serios, faceti astfel de nexturi si le postati si va asteptati ca eu sa pot sta linistita in ciuda suspansului la care sunt supusa. (D)

Bineinteles, mi-a placut la nebunie capitolul asta, a fost genial. Nu ma asteptam chiar la o intrare in forta a politiei, cu atat ai putin la reactia Sakurei. Ceva nu-mi miroase-a bine in legatura cu ea, sper sa ma luminezi cat de curand. Cat despre Sasuke, pare extrem de diferit de cei din alte ficuri, povesti, chiar si anime, iar asta imi surade al naibii de mult, mai ales ca are o personalitate delicioasa, putin aiurit, foarte dezinteresat si mult prea inteligent. L-as manca. (D) No bun, asta-i parerea mea, sper sa aduci nextul cat mai curand si sa imi satisfaci gusturile culinare in materie de literatura, ca intotdeauna. Tchiuss. :*

Serios?!! Sakura sa isi declare dragostea?! EA?!!
Of...si Sasuke sa tipe la ea?! Ce...aaa! angry

Seste capitol...e genial!!!
Vreau next-ul mai repede decat data trecuta!!! waiting

Anunta-ma la next! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss