Iubire de o vara

Dana

Hey!!
Mesi de anunt , ce pot sa spun
decat imi pare rau pe iei . un capitol trist dar
foarte frumos , tuine-o tot asa te pwp astept nextul

Hey !

In primul rand as vrea sa-ti multumes ca m-ai anuntat !

Capitolul a fost dragut si interesant .

Deci de acum in colo Itachi va avea grija de cei doi , asta pare interesant , deci hai cu next-ul repejor !

Pana data viitoare te-am pupacit dulce ! kiss

P.S sper ca ma vei anunta atunci cand vei posta urmatorul capitol .

Hello ... Imi place mult ficul tau si astept cu nerabdare next...
Deci te rog frumis sa il aduci cat mai repede si sa ma anunti si pe mn te rog.
Oricum esti incarcata cu talent sincer:D
Deci astept next :*

hei....imi pare rau ca nu am mai trecut pe aici...dar scoala...si inscrierile la liceu....imi ocupa tot timpul....
imi plac mult capitolele...desi cam trist ulimul.....
sa ma anunti si pe mine de next...
pupiceiiiiiiiiiii kiss

ce ce ce

suspans tampit atunci cand e mai imp :))
iti ador ficul bby

next!

Buna

In primul rand vreau sa , iti multumesc de anunt , capitolul a fost ffoarte frumoas

spor la idei in continoare, si tine-o tot asa

inca odata

Capitolul 13

(heii, Îmi pare rău că am întâziat aşa...^^ oricum, spor la citit!

Itachi stă gânditor pe scaunul din bucătărie. Am crezut că nu m-a observat dar când am mai făcut un pas, a ridicat capul, privirea lui calmându-mă parcă. Mereu a avut acest efect asupra mea, mereu m-a copleşit cu calmul lui. Ştiu doar că mă voi muta în Tokyo, şi nu vreau să fiu inutilă, vreau să îi ajut pe Itachi şi pe Sasuke, nu-i voi lăsa să fie singuri, pentru că nu sunt.
-Totul va fi bine, Sakura. Ochii lui Itachi citeau prin mine, vocea lui încurajându-mă. O pauză, apoi a adăugat: Doar, nu va mai fi ca înainte. Apoi mi-a aşteptat reacţia. Am privit în gol, dând afirmativ din cap. M-am trezit în final din "transă", îndreptându-mă spre frigider pentru a lua câte ceva pentru gustările pe care mi le-am propus să le fac. Itachi îmi urmărea fiecare pas, îi puteam simţi privirea asupra mea. Am luat din frigider roşii, caşcaval, salată verde şi carne presată. Voi face nişte sandwich-uri, nu chiar ca ale mamei, dar vor fi bune pentru a-mi umple stomacul cât de cât.

-Când ne pornim?
Vocea mea a umplut camera şi pentru moment am crezut că am rostit prea tare, dar era doar senzaţia mea, din cauza liniştii mult prea apăsătoare. La scurt timp Itachi s-a rupt din gândurile sale, luând un sandwich făcut de mine, părând că încă se gândea la răspuns.
-Mâine, e bine? A replicat în final. Nu am stat prea mult să mă gândesc, doar am dat afirmativ din cap.
La scurt timp au apărut Naruto şi Hinata, deci am fost nevoită să mai fac câteva gustări, dar Hinata m-a ajutat. Le-am explicat ce nu ştiau şi Hinata a stat lângă mine mereu, încuranjându-mă. După ce au auzit povestea ne-au informat cu privire la planurile lor: Vor pleca şi ei, odată cu noi, mâine-dimineţă. Naruto şi Hinata sunt adevăraţi prieteni. Cred că mi-au spus de zece ori în zece minute să îi chem oricând am nevoie şi să îi anunţ dacă am nevoie de ceva, dat fiind faptul că ei se duc în Coreea. Le voi simţi lipsa. Defapt, habar n-am cum o să rezist fără zâmbetele pline de viaţă ale lui Naruto sau fără sfaturile Hinatei. Sasuke şi Itachi sunt mai mult decât îndeajuns dar nu pot spune ca îi vor înlocui pe Naruto şi Hinata.

Sasuke a venit şi el în bucătărie, asistând la discuţiile noastre. Nu a spus nimic, a rămas tăcut până l-am rugat să mănânce şi a rosit în sfârşit un ''Mulţumesc!" somnoros. A fost de asemenea de acord să plecăm mâine-dimineţă. La sfârşit ne-am îndreptat cu toții spre camerele noastre, pentru ultimele pregătiri. Am intrat în cameră, din urma lui Sasuke, auzindu-l pe Itachi strigând: "...şi nu vă faceţi griji, mă voi ocupa de voi!". E atât de protectiv, ca fratele pe care nu l-am avut până acum. Am închis uşa în urma mea apoi m-am aşezat lângă Sasuke, pe pat. Afară se putea auzi cum ploaia se izbeşte de fereastră cu stropi greoi, în cameră domnind liniştea. Nu a fost nevoie să fiu doctor pentru a-mi da seama că Sasuke nu se simte bine. E mai palid decât de obicei. Probabil a observat că îl priveam insintent pentru că a ridicat mâna încet, îndreptânduşi-o spre faţa mea. Îi pot simţi fierbinţeala. Mi-am pus mâna peste a lui, mângâindu-l şi am încercat să schimb puţin atmosfera mult prea sadică deşi nu ştiu dacă am reuşit.
- E în regulă, Sasuke.
În final am lăsat-o baltă, adormind lângă Sasuke. Mâine va fi o zi lungă...cred.

***

"Unde e geanta mea?!", "Unde-mi sunt pantofii?", "Mai avem timp? grăbeşte-te!". Dimineaţa era o zarvă de nedescris, toţi ne ciocneam ba prin living, ba prin camere, căutându-ne lucrurile. "Oh, haide Narutoo!", ţipete de prin tot apartamentul. M-am îmbrăcat chiar repede, fiind gata odată cu Sasuke apoi am ieşit cu bagajele la uşă. M-am încălţat în nişte sandale negre, cu platformă şi am aruncat o ultimă privire apartamentului în care trebuia să stăm mai mult, să ne distrăm ... Roţile geamantanelor scrâşneau pe asfalt. Vremea era încă urâtă, era înorat, dar aerul era înădușitor. În timp ce mergeam mi-am amintit de... maşini. Şi maşina mea, din Coreea. Va trebui să o rog pe Hinata să mi-o aducă, un motiv să vină în Japonia. Îi voi spune asta în avion. În drum spre aeroport privesc oraşul cu clădirile sale uriaşe şi aglomeraţia ameţiotoare.

-În sfârşit, am ajuns. A spus Itachi oprindu-se şi privindu-ne pe toți. A scos din buzunar biletele de avion pe care le-a cumpărat pentru fiecare. Le-a fluturat prin aer în direcţia lui Naruto: Astea sunt ale voastre, şi o luaţi pe acolo. A spus, făcând semn în direcţia din spatele meu. Cei doi le-au luat de la Itachi, mulţumindu-i, Itachi rămânând cu trei bilete. Ne-am luat la revedere unii de la alţii, dar nu am uitat să-i spun Hinatei despre maşină, strecurându-i cheile în poşeta ei. Sasuke m-a luat de mână, şi l-am urmat pe Itachi amândoi.

Zborul a fost obositor dar în final, iată-ne, am ajuns... acasă aş putea spune. Încep să mă familiarizez cu mutările, sau să zic "reobişnuiesc"? Sper să nu mai fie nevoie să mă mai mut prea des. Am hotărât oricum cu Sasuke că vom vinde un apartament din Coreea, nu avem nevoie de doua, ne vom decide cu timpul pe care acum că vom locui împreună. E aşa ciudat.. n-aş fi crezut asta acum un an.
- Îţi voi arăta locurile zilele astea...
Sasuke încă mă ţine de mână, dar am încetinit şi acum intrăm într-un bloc.. E nou, probabil renovat sau nou construit pentru că arată bine, pe dinafară cel puţin. Itachi ne-a luat-o înainte, descuind uşa pentru noi. Am intrat apoi şi eu cu Sasuke.

Abia ne-am instalat, camerele fiind spaţioase, ce aş putea spune.. chiar îmi place. Itachi s-a făcut comod, aranjându-şi lucrurile în living, iar eu şi Sasuke în dormitor, unde, sincer, era mai potrivit pentru două persoane. Camera nu diferă cu mult de cea din New York. E chiar stilul lui Sasuke: pereţi închişi la culoare, spaţios şi totodată primitor. Am aşezat hainele mele şi pe cele ale lui Sasuke în dulap. Aveam baie proprie, deci şi asta îmi convenea. Baia era legată de dormitor, şi mai era una pe holul principal, langă living. Bucătăria era şi ea bine-echipată deci nu-i voi lăsa pe băieţi să moară de foame. Abia ce mă familiarizam cu apartamentul, că o se şi aude o bătaie în uşă. Ce naiba? Sasuke abia a venit şi deja e căutat?!

- Hei, îl caut pe Sasuke. Spune fata ce stă în faţa uşii, analizându-mă din cap până în picioare cu o privire ucigaşă. "Îmi imaginez..", mormăi eu făcând-o să se strâmbe. Am profitat de asta să o analizez şi eu puţin. Avea un par roz, ceva mai închis decât al meu ce strălucea spre roşcat şi era lung, iar ochii ei erau o nuanță căpruie, iar în mână avea un flaut. Dupa ce s-a strâmbat, s-a completat: Sunt Tayuya..
- ...Sasuke e ocupat. Îi tai eu vorba, enervând-o. A plecat, în timp ce mormăia, paşii ei fiind apăsaţi, deci am iritat-o. Ei, asta e. Închid uşa dar nu înainte sa arunc un zâmbet fals, strigând ironică: Te mai aşteept, ...Tayuya! Am pus accent pe numele ei, auzind de la aceasta doar un "Da.." ma iritat. Intru în apartament şi mă uit în jur. Poate să încep cu bucătăria? Să fac o listă cu ce-mi trebuie apoi să merg la cumpărături...

Outfit SAKURA:

Outfit SASUKE:

SASUKE si SAKURA:

NARUTO si HINATA:

TAYUYA:

Buna, buna!
Deci, nu stiu cum am trecut atat de tarziu pe la fic-ul tau, care este absolut GENIAL! Ma fascineaza total! :love:Imi place la nebunie relatia lui Sasuke cu Sakura, si bineinteles ca regret moartea parintilor lor! Totusi, Itachi nu imi pare foarte suparat, adica au murit parintii lui... Oricum, imi place foarte mult felul tau de a scrie. Sper din tot sufletul sa ma anunti cand pui nextul! in love

Bafta in comtinuare! Kiss! kiss

Hey!!
Multumesc in primul rand de anunt
Un capitol foarte frumos,imi place ca nu grabesti actiunea
Tot misepare ceva in neregula cu Itachi.
astept nextul
spor la idei Cami :) te pwp dulce

buna
mersi de anunt
mia plcut capitolul
tino tot asa
spor la scris
TE

Capitolul 14 - The End of Story ^^

Cumparaturi. Bine Sakura, si cum o sa te duci mai exact la cumparaturi cand tu habar nu ai macar un cartier din Tokyo?- imi urla vocea interioara. Daca l-as intreba pe Sasuke sau Itachi daca vin cu mine? Nu cred ca i-as deranja, abia am ajuns in Tokyo, banuiesc ca nu au alte treburi, eu trebuie sa ma uit si pentru inscrierea la liceul de aici banuiesc. Capul meu e plin, sunt atat de confuza in legatura cu atatea noutati ce ma asalteaza dintr-odata. Ma indrept spre dormitor, cu intentia de a-l intreba pe Sasuke despre niste magazine din apropiere, iar in timp ce pasesc prin apartamentul, destul de spatios, observ pe pereti fotografii, fotografii inramate cu parintii lor si cu ei. Asta e atat de nostalgic, imi aduce aminte cat de dor imi este de mancarurile mamei, de sfaturile ei, de tata si de glumele lui... Fir-ar! Trezeste-te, nu fi copil!-desi mi-as dori sa mai fiu. Dupa ce m-am holbat cateva minute la poze, pentru ca altfel nu se putea, privirea mea a cazut pe o persoana. Statea pe prag, in dreptul usii de la dormitor si mi-am dat seama ca m-a citit, si-a dat seama la ce ma gandeam. Sasuke.

-Eu...
Vocea mea a rasunat pana la urechea lui si l-a facut sa tresara, apoi a clipit ridicandu-si mainile si fluturand cu ele, urmand sa dea din cap:
-Sakura, nu te poti ascunde de mine, stiu ca ti-e la fel de greu!
Stiu ca e adevarat ce spune brunetul, dar eu cred ca as gresi daca m-as lasa dusa de sentimente, m-as inmuia. Atunci cu siguranta am fi la pamant amandoi. De asta urasc eu sa imi arat sentimentele in situatii ca aceasta, sa par slaba, neajutorata. Pur si simplu, asa imi este caracterul. Stiu ca zambesc, pe dinafara, dar e ciudat cum atunci cand "paharul se umple", da pe-afara. Si totodata logic. Brunetul s-a apropiat de mine, pasii lui auzindu-se pe parchetul lucios. S-a apropiat de mine si si-a infasurat bratele puternice in jurul meu facandu-ma sa ma simt in siguranta. Mereu reuseste. Probabil si asta e ceva ce ma atrage la el.

-Itachi e aproape in depresie. Mi-am scos capul din pieptul lui bine lucrat si am holbat ochii. Sunt socata, tipul calm si mereu-atent e... depresiv? Nu se poate! A dat afirmativ din cap apoi a continuat: ,, Ar trebui sa il ajutam cat putem." Banuiesc ca pana si cele mai puternice persoane cedeaza uneori. Dar stiu ca vom trece si peste asta, si totul va fi bine. Brunetul si-a pus mana in parul meu moale, ceea ce m-a facut sa il pun inapoi pe pieptul lui. Ii puteam auzi inima batand si stiu sigur ca acest sentiment nu l-am mai intalnit pana acum, doar Sasuke reuseste sa mi-l trezeasca. E atat de ciudat cum atunci cand sunt cu el stomacul meu are un gol, iar inima o ia razna, la fel si capul meu. E ca si cum ar vrea sa imi spuna "El e alesul." si nu stiu cum.

Am simtit dintr-odata cum picioarele mele nu mai ating parchetul. Mi-am deschis ochii si am privit in jos. Brunetul m-a luat in brate si ma ducea in camera. Bratele lui solide pareau atat de hotarate, iar corpul meu parea atat de pricajit pe langa el. ''Am sa-ti spun ceva.", a mormait Sasuke in drum spre camera noastra. Eu mi-am dus mainile dupa gatul lui si am asteptat cu sufletul la gura. Ce sa-mi spuna? Sper ca nu inca o veste idioata? Pentru ca atunci poate fi convins ca ma va gasi pe cea mai inalta cladire din Tokyo, urland: "Adio, lume cruda!". In regula, dar nu cred ca e ceva rau, expresia lui nu e deloc crispata, e linistitoare si calduroasa. A deschis usa, dintr-o miscare, apoi si-a adus mana din nou sub mine. A intrat in camera. A inchis usa.

Brunetul m-a asezat atent pe marginea patului dublu, asezandu-se langa mine. Mana lui a alunecat pe a mea, mangaindu-mi-o. Parea ingandurat si parca nu stia ce sa zica, sau mai degraba cum sa zica. I-am luat fata in palmele mele si l-am sarutat apasat. Asta ar fi prima data cand sarut un baiat, vreau sa zic din propria-mi intiativa. Si pot spune ca nu e rau deloc. Brunetul si-a pus mainile pe dupa capul meu, mangaindu-mi ceafa in timp ce imi raspundea la sarut. Mi-am permis sa imi strecor limba prin deschizatura buzelor lui, in timp ce el raspundea. Am intrerupt sarutul, si nu as putea spune ca nu mai vreau, doar ca astept sa imi spuna ce voia. In final brunetul a deschis gura. Buzele lui ce formau o linie perfecta s-au intredeschis si a rostit, calm:
-Te iubesc, vreau sa-mi petrec restul vietii impreuna cu tine si sa trecem peste obstacole impreuna. Te voi ajuta cu scoala, serviciul... A facut o pauza apoi a reluat: "...copiii." Ochii mei probabil ieseau din orbite. Dar am putut simti doar lacrimi, si nu de tristete cum a fost in ultima perioada. Ci de fericire. Asta era modul lui de a trece peste obstacole? Imi place...

Mi-am refacut privirea, apoi mi-am indreptat-o spre el ce statea atent la mine. Astepta un raspuns. Nu cred ca as avea un altul decat..
- Si eu te iubesc! Si vreau exact ce vrei si tu.
Ochii lui si-au recapatat stralucirea si puteam fi sigura ca am vazut o lacrima in sclipirea lor intunecata. Dar probabil erau doar fericiti, asa ca si mine. Nu imi puteam opri zambetul, radiam. Si nici nu mi-am dat seama, pentru ca in urmatoarea secunda brunetul m-a intins usor pe pat, alintandu-ma cu saruturi dulci, iar palma lui imi mangaia spatele, facandu-ma sa tresar atingere. De data asta nu am sa mai spun 'Stop'. Nu e nevoie. Camasa de pe mine a alunecat, datorita materialului matasos.

***

Stiu ca el e acela pe care il cautam, desi l-am gasit devreme, l-am regasit tarziu, si acum.. il am pentru totdeauna. Nu cred ca puteam sa cer ceva mai mult de atat. Desi ne-am pierdut parintii, Itachi a reusit sa treaca peste asta, Sasuke si cu mine deasemenea, iar acum pot spune ca suntem ca o familie. Au trecut trei ani de cand s-a intamplat. Naruto si Hinata s-au casatorit si in curand va aparea "Naruto Junior". Am planuit cu Sasuke sa ne intoarcem in Coreea si sa ne stabilim intr-un apartament langa Naruto si Hinata. Mi-am terminat studiile si eu si Sasuke. Cred ca totul e in ordine. Voi continua sa imi traiesc viata alaturi de cei mai grozavi oameni pe care i-as putea avea: Sasuke, Naruto, Hinata si Itachi.

~The End...

Hellau.

De cand ti-am dat critica, am tot zis sa iti urmaresc ficul, insa abia acum am ajuns pe aici si am citit si celelalte capitole. Mi-ar fi placut daca ai mai fi adaugat idei si evenimente, insa sfarsitul nu a fost rau deloc. Desi destul de comun, mie chiar mi-a placut, mai ales ca am putut simti caldura pe care o emanau cuvintele tale, efectiv am avut impresia ca ai zambit pe tot parcursul capitolului atunci cand l-ai scris. Felicitari pentru ficul frumos si astept si alte creatii din partea ta, caci ai potential si tot ce mai trebuie este sa iti lucrezi talentul si sa capeti experienta. Te pup dulce. a hug

Buna!
Nu mi-am dat seama cand ai postat nextul, pentru ca nu m-ai anuntat, dar capitolul mi-a placut foarte mult. Ai fi putut sa mai adaugi actiune, descriere, intr-un cuvant: sa nu termini ficul asa de repede, dar e alegerea ta. Ma bucur ca Sasuke si Sakura vor fi impreuna pentru totdeauna. Sper sa ma anumti cand incepi un fic nou. Kissez! kiss

Subiect: Re: Iubire de o vara Mar 01 Oct 2013, 15:36

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.