Pain is love's twin.

Hello all. kiss

Ce mai facetiii? dap !

Eu tocmai mi-ai deschis un fic. Sper sa va placa ideea mea. ;;)

Stiu ca la inceput va parea banala, dar in timp sper sa va placa. happy2

Enjoy.

Va astept parerile. kiss

Edit 09.10.2013: Stiu ca la inceput nu am scris chiar asa de bine, iar capitolele sunt banale, dar pe parcurs am evoluat mult; si eu cred ca merita sa cititi in continuare. dap !

Pain is love's twin.

CAPITOLUL 1 : Inceputul ..

Autor P.O.V.

      Este o dimineata racoroasa in Satul Ascuns al Frunzei , Konoha . Mandrul astru imbracat in mantia lui aurie paseste cu eleganta pe bolta cerului , fiind privit de cantaretii padurii , micile plante medicinale , maretii arboti si toate celelalte ce alcatuiesc peisajul mirific ce imprejmuieste satul . Acesta coloreaza patura imensa de matase albastra asemnea safirului in mii si mii de culori ce formeaza un pastel de nedescris . Atmosfera este una linistita , armonioasa . Locuitotii Frunzei isi duceau rutina zilnica ..
   Mesagerii soarelui sosesc la fereastra unei tinere de 17 ani ,magaindu-i chipul alb ca spuma laptelui , obligandu-i ochisorii verzi ca smaraldul sa revina in lumea in care nu totul este roz , o lume in care ura si rautatea stapanesc sufletele oamenilor . Aceasta pustoaica cu parul de un roz ce este greu de intalnit era o fata cu o viata pe care soarta s-a razbunat pentru ca i-a luat tot ceea ce iubea mai mult de langa ea , si anume parintii ei , inca de la frageda varsta de 8 anisori . Numele ei era Sakura si inca de atunci a trait pe cont propriu , dar i-a avut alaturi pe Sasuke , baiatul de care este indragostita si Naruto, cel care tine la ea de parca ar fi frati desi era constient ca ea nu prea ii dadea importanta.

Sakura P.O.V. :

   Pasarile asezate la fereastra camerei mele imi dezmierdau urechile pe jumatate adormite cu ciripitul lor maiestuos ce iti ungea sufletul cu miere .
Ma chinui sa-mi deschid ochii , dar in zadar, si ei erau prea obositi pentru a se trezi .
   “Oare cat este ceasul ? Sa nu intarzii la scoala.” Ma uit la ceas desi nu puteam sa-l vad foarte bine din cauza privirii mele impaienjenite . Imi frec micutele diamante verzi cu manutele mici si catifelate , iar totul devine clar. “ O , nuu ! E deja tarziu , o sa intarzii . Probabil Kakashi-sensei si Naruto ma asteapta deja .”
   Imediat ce imi dau seama ca sunt intr-o foarte mare intarziere sar din pat ca si arsa si fug spre baie unde imi fac un dus rapid , apoi ma duc in graba spre sifonier pentru a-mi alege hainele cu care ma voi imbraca astazi . In final aleg o pereche de blugi albastri, un tricoul alb si o pereche de bascheti , si acestia albi de asemenea . Imi prind parul in coada si sunt gata de plecare . Ma indrept spre usa cand imi aduc aminte ca am uitat cheile de la casa sus in dormitor . Urc sa le iau si cobor repede , incui usa si plec spre terenul de antrenament unde trebuia sa ma intalnesc cu cei doi .
   Fugind ca nebuna prin sat dau din greseala peste Hinata , cea mai buna prietena a mea . Hinata era o fata cu parul negru ca abanosul , cu un ten alc ca spuma laptelui , asemanator cu al meu si cu ochii albi , specific clanului Hyuuga .
-Buna Sakura. Unde te grabesti asa ?
-Buna Hin`. Poi ma stii doar , somnoroasa de fel , am uitat de antrenamentul cu Kakashi si Naruto , spun eu chicotind in acelasi timp .
-Il locul tau m-as grabi ,doar stii cum face Naruto cand vine vorba de antrenamente , spune ea inrosindu-se; ea mereu roseste cand vine vorba de el , chiar si cand ii aude numele. Stai asa , Naruto ?! S-a intors de la antrenamentul cu Jiraya ?
-Daaa, ieri noapte.In fine , Hinata , ma cam grabesc . vorbim mai tarziu , bine ?
-Bine. Succes la antrenament .
Nici nu apuc sa ajung pe terenul de antrenament ca si dau nas-in-nas cu Naruto si Kakashi-sensei .
-Aa,deci in sfarsit te-am gasit , Sakura.
-Scuze baieti , dar iar am uitat si am dormit pana tarziu .
-Ehh, nu-i nimic Sakura-chan,spune Naruto cu zambetul pe buze.
-Vaii,dar Naruto ce ai mai crescut .
   Iar intre timp ce eu discutam cu Naruto observ ca lui Sensei i-au cazut ochii unde nu trebuia , si anume pe decolteul meu micut , dar destul de provocator . Nici nu stau pe ganduri si il pocnesc de nu se vede , aterizand intr-un final pe jos .
-Sakura-chan, dar ce ai avut cu sensei?! Ma intreaba Naruto mirat,el se pare ca nu a observat insistenta cu care se uita Kakashi ..
-Ei bine , l-am invatat sa-si “dreseze” ochii mai bine,astfel sa nu se mai aventureze in zonele interzise .
Auzind asta saracutul Naruto tot nu a inteles , uitandu-se cu o privire nedumerita la sensei care statea nemiscat pe jos. Pana la urma se ridica si se uita fix in ochii mei cu niste ochi de catelus ,iar apoi imi spune :
-Sakura.. nu am vrut .. Eu as zice sa nu va mai insotesc azi la antrenament doar va descurcati si singuri.
-Hmm..cum vrei tu. Oricum faci doar sa te uiti la noi,poate pe unii ii privesti prea mult ,ii zic eu pe un ton nervos , aruncandu-i o privire malefica si inclestandu-mi pumnul.
-Am..eu..plec! si dispare fara urma.
-Hmm..lasul. Mreu dispare cand nu ii convine situatie.
-Dar,Sakura-chan.. ce a facut Kakashi-sensei atat de grav incat sa-l pocnesti in halul in care ai facut-o?ma intreaba Naruto si se uita la mine cu ochii lui albastri ca safirul.
-Ti-am mai spus, Naruto, ochii lui sunt cam neastamparati in ultima vreme si trebuiau cumintiti.
-In fine , deci?! Mergem sa ne antrenam ?
-Sigur sa mergem! Apropo te saluta Hinata,spun eu entuziasmata sa vad cum va reactiona.
-Hinata-san?! M-a salutat? Pe mine?! Spune Naruto cu o oarecare sclipire in ochi . Nu am mai vazut-o de mult timp , oare cum arata ?
-Nu-ti face griji Naruto,vei avea timp sa o vezi dupa aceea.
-Da,poate iesim cu toata gasca la Ichiraku Ramen.
-Cu siguranta,mai ale.. Dar nici nu apuc sa termin ce vroiam sa spun caci un fasait se aude dintr-un tufis. Puteam simti ca e chakra lui,abia asteptam sa-l vad asa ca alerg repede intr-acolo.

To be continued. happy

Hei Rebee. Imi place. SUnt mega curioasa cum il dezvolti. Va imaginati oameni buni ca ea e ca sormea si nici macar nu mi-a dat vreun indiciu despre capitolul urmator :)) next urgent ca te:ike: ike

Vreau ca totul sa va surprinda , sa va uimesc cu fiecare rand citit [ exact cum am spus si mai sus ] Deci nu puteam sa`ti dau indicii. Tu nu ai de ce sa fi privilegiata.Oricum ma bucur ca iti place. Next`ul il voi pune mai incolo , mai intai s avad daca are succes fic`ul . Tineti cont ca sunt incepatoare , dar nu vreau sa fiti blanzi,CRITICATI,CRITICATI si iar CRITICATI !
Kisses siis !

#ffffff]Capitolul 2 : Lacrimi amare.Intalnirea ...

Fugeam ca disperata prin multime indreptandu-ma spre locul de unde s-a auzit zgomotul , neconstientizand ca as putea sa ma lovesc , uitand complet de Naruto. Tot ce vroiam era sa-l mai vad inca o data , sa-i simt chakra ce se uneste cu a mea , sa-l simt aproape chiar si pentru cateva secunde ..
Ajung la locul cu pricina , acesta fiind o pajiste splendida cu iarba verde asemenea ochilor mei , inconjurata de arbori inalti si maiastri inaltandu-se inspre cerul albastru pe care pluteau mici miei pufosi de vara . Cand vad cine se afla in fata ochilor mei raman parazilata , mici diamante incepand sa se prelinga pe obrazul meu de portelan de culoare piersicii . Cad in genunchi ,simtind un mic fior la contacul pielii mele cu iarba rece , apoi imi inclestez pumnul aducandu-mi aminte de ce mi-am propus , de ceea ce imi repet in fiecare dimineata “ Noua Sakura nu plange , noua Sakura LUPTA! “ , asa ca ma ridic si ma duc la trupul ce era cu spatele nemiscat parca asteptand la o reactie a mea . Ei bine , il trag de camasa alba pe care o purta si il intorc cu fata la mine pentru a ma asigura ca este el . Ajunsi fata in fata ochii mei se pierd in ai lui .. Ahh , cate amintiri imi trezesc ochii aia . Stam asa ceva timp , apoi il trag o palma zdravana inrosindu-i obrazul catifelat si intorcandu-i capul la 60 de grade, lasandu-ma condusa de impulsuri,aruncand in acea palma toate sentimentele pe care le-am inchis in mine in tot acesti ani . Imediat ce am realizat fapta facuta am regretat pentru moment , dar apoi mi-am adus aminte cat de mult m-a facut sa sufar si senzatia de regret a disparut .
Cad pe ganduri .. “ De ce a venit acum ? De ce acum cand sunt fericita cat de cat ? De ce nu spune nimic ? De ce ? “..
-De ce nu spui nimic ? il intreb in timp ce lacrimile imi inundau chipul . Acesta nu spune nimic , doar isi ridica capul si se uita la mine cu ochii lui incercand sa-mi spuna “ Imi pare rau “. Ma duc la el si ii mai trag una spunandu-i :
-Acum iti pare rau ? Acum?! Esti un prefacut , e prea tarziu pentru regrete . Nu au niciun rost , chiar daca iti pare rau nu poti rezolva cu nimic ceea ce am trait in tot acest timp .. ii zic cu un repros in glas privind in jos evitand sa-l mai privec in ochi pentru a nu ma enerva si mai rau .
Timp de cateva minute nimeni numai spune nimic si o liniste totala se asterne in frumoasa poiana colorata de minunatele flori ce inveseleau peisajul . Imi starng pumnul din nou si ma hotarasc sa plec cu gandul ca numai merita .. Ma intorc amintindu-mi ca Naruto ma asteapta si chiar atunci ii aud glasul bland si dulce cum imi pronunta numele cu o oarecare parere de rau ..
-Sakura..
-Taci! Il intrerup eu..El ridica capul si ma priveste uimit in timp ce eu continui sa vorbesc. Nu vreau sa mai aud nimic din gura ta , orice ai spune acum nu mai conteaza pentru mine . Vreau sa mai stii ca de atunci te-ai transformat intr-o persoana straina pentru mine.
-ASCULTA-MA doar ! striga el disperat .Vreau doar sa iti spun ca .. tu .. eu ..
-Zi odata ca nu am timp sa-l pierd cu tine!
-Imi pare rau..
-Pentru ce ?! Pentru ca ai ras de mine ?! il intreb eu cu o urma de sarcasm.
-Pentru ca.. ai picat testul .. spune el cu un zambet malefic pe buze.
-CE?! Despre ce vorbesti ?
-Despre asta .. e foarte simplu si in timp ce vorbeste vine catre mine intorcandu-ma cu fata la el. Iar apoi un nor de fum il inconjoara , el disparand pentru catva minute , chakra lui parca evaporandu-se .Dintr-o data acelasi fum reapare numai ca in locul lui apare..
SUSPANS !

Cine credeti ca este acea persoana misterioasa ? :>
Voi pune next`ul cand se vor strange mai multe comm`uri .
Sper ca acest capitol sa va fi placut mai mult si sa fie mai bun ca primul .
Astept parerile voastre sincere despre fic pana acum .
Rebee va :*:si :hug:mult,mult,mult ! ;;)
P.s. Stiu ca e cam scurt , dar am pus mult suflet in el .
][/size]

Ce ma? Ce test? Fata tu esti sadica sau ce ai? Vrei sa ma omori si sa fac infarct aici? Cine e? Bine, am eu banuielile mele, dar chiar nu ma asteptam ca Sakura sa reactioneze asa. I LIKE THIS BABY dance 2

:)) Astept continuarea cu nerabdare si pot spune cu mana pe inima ca de data asta ai facut actiunea asa cum imi place mie :)) SEE YA:;):

Hello. Trec si eu pe aici.
Ca sa intelegi si tu din ce voi scrie aici voi spune spune pe rand ce cred despre capitole apoi iti voi spune ce parere am despre ideea ta.

Capitolul 1 :
A inceput frumos,chiar foarte frumos. Trecerea de la persoana III-a la persoana I-a ma cam deranjeaza. Ar fi fost si mai frumos daca incepeai direct cu nararea la persoana I-a. Cam mult dialog. In unele locuri nu era nevoie de el.
Totusi ai descris minunat la inceput. De ce zic la inceput ? Pai numai acolo am vazut descriere.

Capitolul : 2
Cam scurt si de nonsens pentru ca este mai mult dialog. Si aici,in unele locuri nu era nevoie de el.
Actiunea ai grabit-o putin. Dar trecand cu vederea peste toate astea mai lasat intr-un suspans placut. Chiar vreau sa vad cine este acel om " misterios "

Idee : Este foarte dulce. Si daca spui tu ca vor fi si faze mai amoroase idee va deveni si mai dulce,pentru mine. Imi place ficul tau si sa nu renunti la el. Vreau sa-l citesc pe tot. Avand in vedere ca este primul tau fic este extraordinar de frumos.

See ya ! jos palaria in fata

Spor la scris si sa ma anunti cand pui next`ul.

Heiii , multumesc pentru critici sunt binevenite oricand pentru ca sunt incepatoare si am nevoie de pareri. Ma bucur ca iti place si te voi anunta cu siguranta .

[Necorectat ]Capitolul 3 : Kakashi si-o ia , din nou >:)

“.Dintr-o data acelasi fum reapare numai ca in locul lui apare..”

Astept ca norul gigantic de fum sa dispara pentru a putea vedea cine este individul a carui silueta se vede bag printre particulele de praf ce mi-au invadat plamanii , facandu-ma sa tusesc din rasputeri .
De la spatele meu aud niste pasi grabiti .. “ Oare cine o fi ? O fi chiar el ? Fumul poate este o capcana ?” Iau un kunai din gentuta mea si ma intorc brusc gata sa atac persoana ce se furisa pe la spatele meu . Imediat ce sunt pregatita de o posibila lupta ochii mei verzi ca smaraldul se intersecteaza cu niste ochi de un albastru pur ce pot apartine numai unei singure persoane . Nu imi vine sa cred cat de mult s-a schimbat intr-un timp atat de scurt . Inainte, de fiecare data cand il priveam vedeam doar un copil neastamparat , dornic sa faca numai prostii , insa acum.. ceva e schimbat . S-a maturizat complet , acum ochii lui arata o responsabilitate uriasa si un curaj imens [ ei bine curajul nu ii lipsea , poate cateodata era prea din plin . in anumite situati ne punea si pe noi in pericol datorita lui ] . “Abia astept sa vad cat de mult a progresat baiatul asta “ spun eu cuprinsa in gandurile mele , in lumea in care pot face tot ce vreau , lumea in care totul se indeplineste , taramul unde pot gandi liber , care era total opusul lumii unde traiesc . Totusi o voce ma cheama inapoi in Konoha . Era vocea lui.. Kakashi ?!
-Amm, Sakura exact asa cum am spus ai picat testul . Poftim ?! La auzul a ccea ce a spus Kakashi o mie de intrebari au inceput sa imi bantuie prin cap . “ Ce test?Oare o fi acelasi test despre care vorbea EL ? Dar ce treaba are Kakashi cu testul acela?” Raman blocata numai stiind ce sa fac . Totul era un adevarat mister pentru mine. Nu intelegeam de ce Kakashi si Sasuke vorbeau despre acelasi test . Vroiam sa il intreb , sa ii cer explicatii , dar nu puteam, buzele mele parca erau lipite cu scoci .
Naruto , vazandu-ma in starea in care eram , a venit la mine si mi-a spus ca nu am de ce sa ma mir pentru ca .. si nici nu apuca sa termine ca are de zis deoarece Kakashi il intrerupe spunandu-i ca poate sa imi explice si singur . In momentul in care am auzit asta mi-am mai revenit sintimdu-ma usurata ca in sfarsit voi afla cum stau lucrurile de fapt . Kakashi incepe sa vorbeasca , si o furie nemarginita imi acapareaza corpul , parca fiecare cuvant ce iesea din gura acoperita de acea masca erau ca niste alimentatoare pentru starea de nervozitate ce crestea incontinuu. Incerc din raasputeri sa-mi controlez corpul pentru a nu-l nenoroci pe sensei , aducandu-l in pragul spitalului , iar el vede asta asa ca se grabeste sa termine ce are de zis pe urma sa dispara fara niciun semn . Am anticipat intentia lui asa ca nu am mai asteptat sa termine ce are de zis pentru ca cu siguranta m-as fi enervat si mai tare . Il iau de gulerul vestei de culoare verde inchis , aceasta facand parte din uniforma de jounin pe care o purta , si imi adun in mana cat de multa chakra pot si ii dau un pumn , azvarlindu-l in cel mai departat copac din poiana . Nu-mi vine sa cred ca mi-a putut face , dar dintr-odata imi vine un gand in cap .. Oare Naruto a fost complice de a vrut oare sa o luam pe drumul care ducea langa poiana ?! Ma intorc cu o fata amenintatoare la el privindu-l drept in ochi , acesta intelegand ce vroiam sa-l intreb si care este motivul pentru care ma uit asa la el.
-Nu,nu,Sakura-chan, eu nu am avut niciun fel de amestec in asta .Te rog sa ma crezi , eu stiu cat de mult te-a afectat plecarea lui Sas’ke si nu ti-as face asa ceva niciodata! Imi spune acesta agitandu-se ca un copil mic ce tocmai l-a vazut pe Bau-bau. Bine atunci.. Sa revenim la Kakashi , care statea aproape inconstient razmat de copacul de care l-am izbit cu toata forta si cu toata dorinta mea sadica de distrugere , care pentru moment a disparut . Insa , numai gandindu-ma la vorbele spune si acea pofta de sange revine imediat .

**** ~ Flash Back ~ ****

-Ei bine Sakura, totul a fost numai un antrenament cu care nu te-ai putut descurca . Acest teste trebuia sa il dai pe terenul special amenajat , dar cum ai inarziat a trebuit sa te pacalim , si se pare ca am reusit . Astazi tu ar fi trebuit sa inveti sa deosebesti o iluzie de realitate . Deci tu nu ai vorbit niciodata cu Sasuke , nu l-ai vazut niciodata , el nu a fost in niciun moment aici . Acela eram eu transformat in el , si se vede ca am reusit sa imi camuflez si chakra destul de bine . Ne vedem main.. si in acel moment l-am luat eu “pe sus” nelasandu-l sa termine ce avea de spus

~~ * End Flash Back * ~~

Eram pregatita sa-l omor pe Kakashi in adevaratul sens al cuvantului cand , de nu-stiu-unde apare Neji , spunandu-mi ca Tsunade-sama are ceva de vorbit cu mine.Merg cu el luandu-mi la revedere de la baieti. Ajung in biroul Hokage-lui care era decorat spendid. Parchetul laminat de culoare maro inchis spre negru scotea in evidenta peretii vopsiti in culoarea piersicii . Bineinteles ca biroul si restul mobilei erau de aceeasi culoare cu parchetul. In mijloc se afla o canapea cu cateva fotolii , acestea fiind de o culoarea putin mai deschisa decat cea a peretilor . Insa , ceea ce ma incanta mereu cand ma aflam in aceasta incapere era peretele de sticla ce iti ofearea o vedere panoramica mirifica a satului. Puteai admira soarele ce se plimba jucaus pe cer si norisorii pufosi ce dansau pe ciripitul pasarilor care se bucurau din plin de atmosfera linistita ce predomina in sat. In birou nu era nimeni asa ca m-am asezat pe canapea , asteptand-o pe Tsunade sau Shizune , mana dreapta a acesteia. Mai stau cateva minute si pe usa intra un A.N.B.U. , iar eu uimita il intreb ce cauta aici , el raspunzandu-mi cu o voce grava ca a venit sa ii lase un raport important legat de membri Akatsuki lui Tsunade-sama , asezandu-l pe birou .
-Si tu ? ma intreaba el. Eu raspunzandu-i ca ea m-a chemat pentru ca are ceva sa imi comunice . Imediat ce termin fraza usa se deschide din nou , de data aceasta fiind insasi Hogakele , unul dintre cei Trei Mari Sannini Legendari , femeia cunoscuta pentru abilitatile sale medicale , a.k.a. Printesa Molusca , Tsunade.
-Sakura , vad ca esti deja aici. Neji te-a gasit repede . Uite ce vroiam sa-ti spun .. fiind intrerupta de catre acel ANBU care era grabit , dorind sa plece.
-Scuzati-ma ca va intrerup , dar v-am adus un dosar plin cu informatii despre fiecare membru Akatsuki in parte . Acesta il inmaneaza dupa care isi cere scuze ca trebuie sa plece si se face disparut prin podea .
-Uite ce vroiam sa-ti spun Sakura , continua aceasta in acelasi timp studiind raportul primit . As vrea sa te trimi.. Si ramane muta dintr-o data, motivul fiindu-mi necunoscut . Tsunade scapa dosarul din mana si ramane socata.
-Ce s-a intamplat ? o intreb eu curioasa
-Sakura,el.. el a .. a plecat .
Oare cine a plecat de a mirat-o atat de mult pe sensei [ ea fiind maestra mea mi-a spus ca ii pot spune si asa ] . Oare cine a facuta sa ramana fara vlaga , sa transpire si sa faca ochii cat cepele ?

Ei bine cam atat si cu acest capitol ;;)

.
Sper ca v-a placut kiss

.
Si la minim 3 comm-uri voi pune next`ul asa ca daca sunteti curiosi comentati,comentati si iar comentati ;;)

!
Va

mulltttt ! in love

tuturor celor care imi cititi si comentati fic`ul . in love

Deeeci asa cum ti-am spus uite-ma si pe aici.
Ideea chiar daca nu este printre cele mai originale pot spune ca imi place mai ales ca Sakura nu mai este chiar atat de indragostita de Sasuke. Kakashi se pare ca a devenit mai batran si mai pervers decat il stiam eu. Ce fac cartile lui Jiraya din om lough

. Macar stim ca e cineva care sa se ocupe de ochii aia inca nedresati.
M-ai facut foarte curioasa in legatura cu persoana care a plecat si crede-ma ca in momentul asta imi trec multe variante prin minte. Sper sa aduci nextul ala repede ca de nu biciuitor

.

ALee` mersii de parere kiss

. Il voi aduce cat de repede pot;;). Dar trebuie sa-l "prelucrez" bine-bine-bine ca sa va placa si mai mult kiss

.
Rebee te :*:si :hug:mult . Kisses kiss

.
P.s. nu vreau sa iau bataie lough

Choco :) : Nu mai faceti spam...

Vreau sa va spun ca am schimbat numele fic`ului pentru ca mi-a venit alta idee mult mai buna si titlul nu se mai potrivea kiss

.

Choco :) : Nu mai faceti spam...

Capitolul 4

Prima parte : O noua dragoste ?!

In mintea mea totul era confuz. Ochii mei verzi si confuzi ii priveau fata palida a lui Tsunade ce se uita in gol. Sentimente pun stapanire pe inima , nestiind motivul aparitiei lor. Simteam cum teama devine stapana pe intregul meu corp, insa creierul si sufletul nu gandeau la fel, fiecare avand propria logica, vorbind pe limbi diferite.. Bataile inimii accelerau, numarul lor pe minut marindu-se constant la vederea stafiei in care s-a transformat sensei. Mintea i-a atitudine, punand in garda sufletul, reusind sa indeparteze frica, dand frau liber buzelor rozalii ce au stat lipite una de alta,incercand sa aleaga una dintre variantele ce imi bantuiau prin cap. Fiind cuprinsa de un val de curioazitate,trag aer in pieptul meu generos si, incercand sa o scot din starea in care se afla Tsunade, o intreb cu un glac hotarat ce se intampla. Aceasta sta nemiscata cateva minute,parca analizand fiecare silaba rostita.
Astept cateva momente si observ ca tenul pielii al acesteia isi recapata culoare,revenind de la albul ce o transforma intr-o stafie la picmentul rozaliu ce ii punea in evidenta parul blond si ochi caprui ca de ciocolata. Schitez un micut zambet pe chipul meu gingas, incercand sa imi ascund sentimentul de usurare ce dansa inauntrul meu. Dintr-odata un zgomot puternic se aude in incapere, se pare ca starea lui Tsunade se transformase din soc in furie. “O nu,asta e chiar mai rau de cand atunci cand era aproape impietrita.”,gandesc eu in timp ce indrasnesc,poate intr-un moment prost, cu o oarecare ezitare in glas,sa o intreb pentru a doua oara ce se intampla, in speranta ca de data asta sa primesc un raspuns. In camera se asterne o liniste inspaimantatoare, insa prezenta ei nu dureaza mult, fiind perturabata de vocea lui Tsunade care in sfarsit si-a facut aparitia.
-Sakura.. vreau sa uiti de motivul pentru care te-am chemat. Trebuie neaparat sa pleci intr-o misiune imediat! Datele le vei afla la Poarta Centrala, inainte sa pleci, spune ea inclesdandu-si pumnul.
-Bine,sensei. Ma duc dupa Naruto si Kakashi si pornim, ii spun eu pregatita sa plec in cautarea celor doi.
-Stai! ma opreste aceasta. Trebuie sa te duci singura, nu putem sa mai pierdem timpul. Acum du-te si echipeaza-te!
-Da,sensei!
Plec cu mintea aproape in ceata. Nimic in legatura cu aceasta misiune nu imi era clar. Aveam o multime de banuieli ce imi acaparau toata atentia. Pierduta in lumea “creata” de sentimentele ce imi atacau sufletul lipsit de aparare, care oricum era destul de confuz. Ma plimb ca o statuie pe strazile populate de locuitorii satului. Nu prea eram atenta la ce ma inconjura,oamenii,bancile,casele, totul erau doar mici pioni in jocul enigmatic ce se desfasura in mintea mea. Un joc in care ratiunea se “dueleaza” cu informatiile vagi despre ce s-a intamplat in biroul lui Tsunade.
Fara sa imi dau seama ajung in fata casei mele. Deschid usa asteptand o urare de bine, sperand ca aceasta sa ma scoata din starea pe care nici eu nu stiu cum sa o numesc, insa tot ceea ce am primit a fost un mare nimic. Sufletul imi devenea din ce in ce mai gol, scartaitul usii ce se tranteste de perete parca seacandu-mi si cea mai mica urma de fericire pe care o mai am in mine. Intru inauntru si ma grabesc sus pentru a-mi lua cele necesare misiunii despre care nu stiu nimic, asa ca imi iau strictul necesar. Imediat ce am terminat si m-am mai aranjat putin, cobor scarile si plec spre Poarta Centrala a satului.
Pe drum spre iesirea din Konoha admir peisajul. Totul era atat de mirific incat imi ungea sufletul ce a fost ranit de nenumarate ori. De cele mai multe ori fiind vina lui .. Sasuke. Cum doamne am putut sa te iubesc?! Adica ce tot spun,cum oare pot sa mai simt ceva pentru tine?! Dar oare ce simt? Ura,iubire,off inima mea este atat de confuza acum. Parca o si simt cum este lovita si atacata de atatea sentimente,cum sufera cand trebuie sa asiste la luptele dintre emotii pentru a afla cine ramane langa ea si cine pleaca pentru un timp sau poate pentru totdeauna.. Unul dintre cele mai bune exemple ar fi dragostea parinteasca, aceasta pierzand lupta impotriva singuratatii de mult timp. Ea numai era prezenta de ceva vreme in sufletul meu, lasand un gol imens ce a ramas ca un abis negru ce nu a mai fost luminat de atunci.
Eram total pierduta in lacasul inimii mele,cand o voce ma rapeste de acolo. Era vocea lui Shikamaru, un brunet cu ochii maro deschis, unul dintre cei mai inteligenti jounin din Satul nostru. Acesta ma saluta apoi imi da o scrisoare de la Tsunade-sama. Siguranta si teama pun stapanire pe corpul meu,mana tremurandu-mi. Deci acum este momentul adevarului, voi afla ce misiune am. Deschid foaia de hartie ce era impaturita in patru, citind tremurat continutul acesteia. Curiozitatea se putea citi usor pe chipul meu alb ca spuma laptelui ce forma un constrast minunat cu ochii mei verzi ca smaraldul. Cu fiecare rand citit, micile diamante verzi se mareau din ce in ce mai mult. Iar cand am terminat de citit scrisoarea mi-am dat seama ca Shikamaru numai era langa mine. Am tratat ca atare misiunea, creierul reusind sa invinga teama, lasand loc liber curajului. Bine atunci, avem pe cineva de capturat! Pornesc increzatoare prin cararile padurii uneori chiar infricosatoare,informatiile de la Tsunade-sama indicandu-mi ca razvratitul din Akatsuki a fost vazut pe aici.
In timp ce mergeam un gand blestemat imi patrunde in cap “Oare voi putea sa-l capturez? Adica este unul dintre cei mai buni membri. Off,trebuia sa il iau pe Naruto cu mine. “ O privire descurajatoare imi apare pe fata, capul privind poteca care nu se mai termina, parca infinita. In fata mea cam la vreo 10 metri apare o silueta acoperita de o pelerina neagra. El e ! iau din gentuta mea un kunai si il arunc cu viteza luminii intr-acolo. Acesta dinspare in umbra facuta de crengile verzi si pline de murugi ai copacilor,iar peste cateva minute aud un corp cum se prabuseste la pamant. Se pare ca totusi nu a vazut kunai`ul. Ma indrept imediat spre el,cu un shuriken in mana stanga pe care o tineam la spate gata sa atac in cazul in care asta ar fi o capcana. Ajung in fata lui, acesta sangera cu abundenta, se pare ca l-am lovit in bratul drept. Ma asigur ca nu era o capcana si ii dau jos pelerina pentru a-i trata rana. O aura verde imi inconjoara mana apoi o pun pe bratul lui. La atingere un scancet incet se aude. Da, se pare ca era chiar Itachi, dar de ce s-a lasat prins asa de usor?! Si iarasi inima imi este ataca de nesiguranta, care se imbratisa cu teama si curiozitatea. Acest trio ma omoara.
-Ai progresat destul de mult de la ultima noastra intalnire. Nu ma asteptam ca Tsunade sa te trimita pe tine in cautarea mea si totusi asa de devreme,spune acesta stand intins pe pamant,privindu-ma in ochi.
-Multumesc,insa nu sunt inca destul de puternica. Totusi de ce te-ai lasat asa de usor de doborat?!
-Oricum spre Konoha ma indreptam, de aceea am parasit Akatsuki.
-Poftim?! Maleficul Itachi care si-a distrus intregul clan vrea sa se intoarca inapoi in Konoha?!
-Da. Sakura nu sunt un monstru! Am facut totul de dragul Konohai, spune el in timp ce incearca sa se ridice de jos,eu atentionandu-l ca mai trebuie sa stea putin intins pana ce ii termin de vindecat rana. Puteam observa ca acest subiect il afecteaza asa ca mi-am cerut scuze si am pornit la drum spre sat.
O stare de lejeritate imi inunda intreaga fiinta, nu stiam de ce, dar se pare ca imi facea bine sa vorbesc cu el. Poate avea un plan malefic, dar sincera sa fiu chiar nu imi pasa,aveam incredere in el ca spune adevarul. Nu stiu de unde a aparut aceasta incredere, pana acum nu am facut altceva decat sa il urasc. Inima mea era din nou o incapere in care toate emotiile si senzatiile se adunau la un loc facundu-ma nesigura pe ceea ce simt. Parca eram un adolescent la prima lui dragoste. Atunci cand ii privesc ochii negrii ca abisul imi aduc aminte ce acei ochi de care m-am indragostit pentru prima data in viata, numai ca ai lui erau mult mai calzi, mult mai iubitori. O singura privire si parca ii puteai citi sufletul, care era de asemenea la fel ca ochii : cald, iubitor si sincer. Intreg corpul era strabatut de fiori ce urcau pe sina spinarii. Il ascultam cum povestea adevarul despre plecarea lui din sat si urechile mele doreau sa ii auda glasul mai mult si mai mult. Oare incepeam sa ma indragostesc de fratele celui care mi-a frant inima ? Nu,asa ceva nu putea fi posibil! Inima se batea cu ratiunea, dragostea mea pentru Itachi nascandu-se doar dintr-o simpla discutie. Si fara sa-mi dau seama sufletul a iesit invingator, eu ajungand sa-l iubesc pe acest tip misterios care se pare ca tot raul cauzat l-a facut pentru ca isi iubea satul.

Dragiiiloorr , v-am adus next`ul [ doar prima parte ] kiss

. Scuzeee ca a durat atat de multt , dar sper ca nu v-ati suparat. puppy eyes

Eu una sper ca am facut un progres ;;)

.
Va

!

Prima

Hello,imi place asa de mlt ficul tau ! Nu te opri ! Sa ma anunti in continuare.

Si dupa ce am invartit putin pana sa iti gasesc ficul lough

, iar pentru ca am uitat ca ai schimbat numele iata-ma.
Imi place foarte mult acest capitol si chiar ai evoluat si asta este foarte vizibil. Am vazut pe ici pe colo ca ai uitat sa lasi spatii dupa semnele de punctuatie si am mai observat cateva greseli minore de tastare. Apropo ai grija cu acel numai pentru ca in cazul tau se nu mai.
In mare parte imi place la nebunei mai ales ca e posibil sa fie pe aici cuplul meu preferat chiar daca probabil doar pentru cateva capitole.

In primul rand te omor. Auzi la tine. Cica imi ziceai tu mie scrie muult. Fa capitole multe pana sa ajungi la ceva important si tu gata? Asa crezi ca merge treaba? Gata l-a vazut, si s-a indragostit. Te omorrrrrrrrrrrrrrrrrrr. Mi-ai stricat tot asteptatul :)))))) Asa, apoi imi place... la nebunie. Apropo trebuie sa-mi platesti biletul catre Vedea. Tu bagi oamenii in spital cu ficul asta :))) Abia astept nextul, ai grija la greselile gramaticale, si cam atat. SEE YA :*

Ma bucur ca iti place lough

. Si sa stii ca o sa ramai uimita mai incolo si o sa-mi multumesti pentru indragostealea de acum >:) .
Va kiss

si

pe totiiii ! in love

Minunat fic Rebee. Ai progresat atat de mult kiss

Imi place la nebunie Itachi se intoarce si mai ales ca s-ar putea indragosti de Sakura .. Esti plina de imaginatie scumpo a hug

CAPITOLUL 4.

A doua parte : Prost moment.

„eu ajungand sa-l iubesc pe acest tip misterios care se pare ca tot raul cauzat l-a facut pentru ca isi iubea satul.”

Sakura P.O.V.

In mintea mea stiam ca asa ceva nu poate fi posibil. Refuz complet sa ma indragostesc de el! Nu am cum, el este un simplu fugar care vine acum ca „tot ce a facut a fost pentru binele satului”, iar eu l-am crezut. Asta era tot ce puteam gandi atunci pentru a ma revolta impotriva fiorilor de pe sira spinarii si sentimentului minunat pe care il simteam in preajma lui. Ce se intampla cu mine? Mai pana adineauri, cand l-am vazut pe Kakashi transformat in Sasuke, puteam sa jur ca inca il mai iubesc, desi nu vroiam sa arat asta, iar acum?! Acum ma indragostesc de fratele lui dupa putinele minute ptrecute impreuna?! Asta nu se poate intampla! Mintea mea ducea o lupta grea cu sufletul, fiind in avantaj, pana cand un impuls tampit m-a facut sa-mi indrept micutele cristale catre el, vazand ca el ma privea cu toata caldura posibila. In acel moment inima a invins, in momentul in care privirile noastre s-au intersectat, iar ochii nostri priveau sufletul celuilalt. Inainte sa-mi dau seama trupurile noastre erau lipite unul de celalalt, bucurandu-se de senzatia placuta pe care o sinteam amandoi, de conexiunea dintre corpurile noastre si de vorbele nespune, dar totusi rostite de glasul sufletelor noastre ce se strigau cu disparare. Puteam simti o oarecare incordare din partea lui, ceea ce pe mine ma bucura, acum stiind ca nu sunt singura care are capul plin cu tot felul de senzatii, toate amestecandu-se intre ele fiind gata sa explodeze. Au trecut deja cateva minute de cand stam incremeniti, incapabili sa scoatem vreun cuvant, insa nici nu era nevoie, pentru ca perlele lui negre vorbeau cu diamantele mele verzi de cand s-au intalnit. Off, Itachi, ce ochi superbi poti avea, oricine s-ar pierde in caldura emanata de ei. Stai,stai,stai! Nu,asta nu trebuie sa se intample sub nicio forma! Revino-ti Sakura. TREZIREA! se rasteste la mine constiinta impreuna cu toata durerea pe care o tineam ascunsa intr-un coltisor intunecat al inimii. Dandu-mi seama de ceea ce fac, clipesc fortat incercand sa rup vraja. Si.. reusesc. Imi dezlipesc trupul de al lui Itachi, acesta ramand surprins de gestul meu, indepartandu-si mana de pe talia mea, intelegand ca vreau sa-mi dea drumul. Ne-am continuat drumul, urmariti de o liniste enervanta. Niciunul numai spuneam nimic, insa ne uitam pe furis unul la altul cand celalalt nu era atent. Off, frate, parca eram niste copii la prima lor dragoste.

Sasuke P.O.V.

Frate, cat de enervant poate fi si Kakuzu uneori. Cum poate sa-mi faca una ca asta, si tocmai mie? I-am spus ca nu fac echipa cu Kohana, orice mi-ar face. Probabil acum ma cauta ca nebunul peste tot. Pff, nici ca-mi pasa. Am plecat fara sa fiu vazut, ajungand sa ma plimb aiurea prin padure. Dar chiar, oare unde ma aflu? Off, nu pot sa-mi dau seama, sunt inconjurat doar de crengi si frunze. Imediat mi-a venit ingenioasa idee sa ma urc in varful unui copac, de acolo de sus voi putea vedea cu siguranta la o distanta destul de mare, sperand ca asta ma va ajuta sa-mi dau seama unde sunt. Ma urc in varful celui mai inalt arbore din apropiere si raman paralizat cand vad privelistea magnifica plina cu amintiri, unele dureroase, altele fiind cele mai frumoase momente din viata mea. Toate acele lucruri minunate pe care le-am lasat in urma doar pentru din cauza unui nenorocit care m-a obligat sa fac asta. Imediat imi fuge gandul la scumpa mea iubire, la toti cei ce ma iubeau, toti cei la care tineam, la toti cei pe care i-am protejat cu plecarea mea. Ce-as vrea sa ii mai vad macar o data in viata chipul, buzele moi din care as gusta cu cea mai mare dorinta, trupul firav pe care l-am iubit si inca il iubesc, intreaga ei persoana. Fara sa imi dau seama o lacrima mi se prelinge pe obrazul alb ca laptele, in ea aflandu-se toate regretele ce le ascuns in inima asta a mea injughiata de mii de cutite. Priveam mareata stanca cu chipurile celor cinci Hokage, dar in fata mea se delura un film scurt cu toata viata mea. Off, off, Sasuke, numai ai ce face acum. Trebuie sa induri, esti un barbat in toata firea ce naiba! Am coborat din copac, ajungand cat ai clipi jos, continuand sa ma plimb, indreptandu-ma spre sat fara sa imi dau seama. Deodata incepe o ploaie cu flori de cires. Admiram parfumul lor, gandindu-ma la micuta mea rozalie. In minte imi apare un nou gand, era legat de micuta mea petala de cires. Insa acesta nu ramane mult timp acolo, fiind alungat de un altul: Flori de cires?! In padure?! Stiu sigur ca nu e nici un cires in padurea asta si mai ales in apropiere de Konoha. Oare, oare e ca atunci? Poate mi se indeplineste dorinta? O sclipire de speranta imi licare in bilutelele de smoala si fug spre sursa de unde porneste abundenta rozalie de petale. Stiu sigur ca asta e, o simt. E foarte aproape. Stai! Ce e asta? O voce,o fi vocea ei? Abia astept sa o vad,inima accelereaza gata sa imi iasa din piept. Vreau sa vorbesc cu ea, sa-i spun tot ce simt, de ce am plecat, vreau sa ii spun.. totul! Dar o alta intrebare imi ataca sufletul: Oare ma va asculta? Cum va reactiona cand ma va privi in ochi? Ma mai iubeste la fel de mult cum o iubesc eu pe ea? Ma va lasa sa ii privesc smaraldele probabil pentru ultima oara? Sunt rapit dintre gandurile mele si adus la realitate de glasul mirifc pe care l-as recunoaste dintr-o mie, chicotitul ei a devenit iar vital pentru inima mea. Dar de ce rade? Mai este cu cineva? Cu cine este? Simt cu sangele imi curge cu viteza prin venele ce il simt cum devine tot mai fierbinte. Un sentiment de gelozie imi cuprinde corpul, semn ca inca o iubesc la fel de mult ca acum 3 ani cand am parasit Konoha, sau poate chiar mai mult. Fiind posibila varianta sa mai fie cu cineva ma ascund intr-un tufis uitandu-ma dupa ea, nevrand sa ma vada. Doamne iti multumesc ca mi-ai indeplinit dorinta si ca pot sa o mai vad macar o data, dar nu puteai si tu sa faci sa fie singura? Nu stiu cum o sa ma abtin sa nu alerg la ea, sa nu o sarut, sa nu ii mangai frumosul chip, sa nu o imbratisez si sa-i simt aproape firavul, dar dotatul trup? Cum pot sa fac asa ceva? Cum?!

In acel moment apare frumoasa mea regina care era cu zambetul pe buze, eram in al noualea cer, insa acea senzatie de bucurie nu dureaza mult pentru ca inima imi este rupta in mii si mii de bucati cand vad ca langa ea este.. este.. Itachi?! Cum poate fi asta posibil?! De ce se uita asa la ea?! De ce nu isi ia ochii de pe ea?! De ce? De ceee? Imi venea sa urlu, sa ma duc la ei sa le cer explicatii. In loc sa plec de acolo stau, torturandu-ma in acelasi timp, si ii privesc cum se uita unul la altul pe furis. Cum poate Itachi sa o priveasca cu aceeasi ochi cu care o priveam eu? Si aici nu ma refer la faptul ca ochii nostri sunt indentici, ci la sentimentele transmise de privirea accea. Oare s-a indragsotit de ea? Nu asta e imposibil, el nu mi-ar face asta niciodata! Nu il cred chiar asa incat sa-mi distruga inima. Sangele incepe iar sa imi clocoteasca prin vene, parca fiind gata sa le sparga din cauza furiei ce mi-a invadat intreg corpul. Numai stau sa-i privesc pe micii porumbei si plec cu inima rupta-n doua, cei doi probabil realizand ca cineva i-a privit in tot acest timp, din cauza zgomotului pe care l-am facut cand m-am indepartat. Off, Sasuke, de ce a trebuit tu sa pleci fara sa nu ii spui nimic ei? Trebuia sa te gandesti ca nu va sta sa sufere dupa tine. Ea are dreptul sa isi refaca viata, nu am cum sa o acuz ca vrea sa fie fericita. Sincer sa fiu nici nu as putea sa fiu suparat pe micul meu ingeras. Dar el? El ce scuza are? Stie de ce am parasit Konoha, doar i-am spus asta atunci cand ne-am intalnit din puna coincidenta la templu, el fiind trimis acolo de catre liderul Akatsuki pentru nu stiu ce pergament, nici ca-mi pasa. In acel moment toata ura mea pentru el a disparut, transformandu-se in pura iubire fraterna. Nu-mi sa cred nici acum ca ne-a distrus clanul de dragul pacii,adica de ce tot il invinovatesc?! Si eu as fi facut acelasi lucru. De ce mintea mea trebuie mereu sa fie un camp de razboi intre nenumaratele intrebi si raspunsuri ce imi bantuie capul? De ce? Nu stiu. Mereu m-am intrebat gasind intotdeauna acelasi raspuns,acela fiind enervantul „Nu stiu.”. Incerc sa nu ma mai gandesc intr-un la imaginea cu Sakura si Itachi aproape imbratisati, ma seaca de viata de dinauntru aceast tablou dureros. Degeaba ma straduiesc sa admir peisajul in timp ce sar din creanga in creanga bantuind padurea ca o stafie ce nu-mi gaseste linistea, cam asta sunt acum, gandul fiindu-mi tot la Itachi. Parca si acum imi aduc aminte fraza pe care mi-a spus-o cand a plecat de la templu: „Te voi ajuta eu cu Sakura. Nu-ti face griji.” Hm, halal ajutor. Ce frate mai am si eu..

Itachi P.O.V.

Ce a fost asta? Ma intreb eu, auzind un zgomot puternic din tufisurile de pe marginea drumului. Imi iau privirea din ochii verzi ai Sakurai si mi-o indrept spre locul din care s-a auzit fasaitul. Rozalia observa gestul meu, si ma intreaba cu un oarecare fior in glas:
-Ce este, Itachi? S-a intamplat ceva?
-Stai aici un moment. Trebuie sa vad ceva, ma intorc repede, ii spun eu aruncandu-i o privire calda sperand sa o linisteasca.
-Nici vorba. Vin cu tine! imi spune ea, incercand sa para curajoasa, desi eu stiam ca ii este putin teama.
-Bine, sa mergem! Am alergat spre tufisul cu pricina si am observat ca unele frunze si crengute erau turtite pe pamant, indiciu ca cineva a stat pe ele.
-E clar! Cineva ne-a urmarit in tot acest timp.
-Urmarit?! Tot timpul?! intreaba Sakura sfioasa cu raguseala in glas.
-Da, si cred ca stiu si cine.. spun lasandu-mi capul in jos dandu-mi seama de marea gafa pe care am facut-o. Nu-mi vine sa cred ca el ne-a urmarit in tot acest timp, ca m-a vazut cu ea. Itachi, frate, unde ti-a fost capul? Stiai ca el inca o iubeste nebuneste! Ce prost ai fost! Dar sincer sa fiu mintea mea nu stie ce m-a apucat. De ce te uitai la Sakura de parca erai indragsotit de ea? De ce aveai fiori in tot corpul cand ai luat-o in brate? De ce numai vroiai sa-i dai drumul atunci cand corpurile voastre s-au atins, parca unindu-se intr-unul singur? De ce dracului ti-ai ranit fratele? Ce naibii a fost in capul tau? ma mustra constiinta. Insa vocea suava a rozaliei ma rapeste, readucandu-ma la realitate.
-Cine?! Itachi, cine ne-a urmarit? Cine? intreaba aceasta aproape plangand.
-Sasuke.. ii spun sec, fara vlaga.
-Poftim? si aceasta incepe sa planga cu toata puterea ei.
-Sakura numai plange, voi vorbi eu cu el. Te rog opreste-te, nu suport sa-ti vad obrajii de portelan cum sunt umeziti de lacrimile varsate cu atata tristete. Imi rupi sufletul.
-Dar, eu .. eu.. rosteste aceasta printre lacrimi.
-Taci, numai vorbi. Stiu ce vrei sa spui. Cred ca ar fi mai bine sa plecam spre sat si sa nu ne mai vedem un timp.. De ce aceste vorbe imi sfasie inima? Este oare posibil sa ajung sa iubesc aceasta petala de cires in mai putin de 2 ore? Itachi, termina! Nu ii mai spune asa, astfel o alinta doar Sasuke si atat!
-Bine.. . Sa mergem.
O ajut sa se ridice de jos, simtitndu-i pielea calda, fiorul de mai devreme reaparnd in toata fiinta mea. Chiar daca stiam ca asta nu e bine imi dadea o senzatie a naibii de placuta.

Scumpii mei, v-am adus a doua partee kiss

. Sper sa va placa a hug

.

pentru comentarii si pareri. Va iubesc love

!
Voi pune next`ul cat de curand ;;)

.
Pana atunci va astept parerile si despre acest next. well? awesome right?

Rebee va

si va

mult, mult, mult de tot!

De ce trebuia tu sa faci tu ca Itachi si Sakura sa fie atat de scumpi impreuna chiar daca rozalia sigur va fi cu Sasuke? Sunt asa niste scumpi si imi pare foarte rau ca probabil nici nu vor fi impreuna.
Si ca sa nu mai vorbim despre lucruri triste vreau sa iti spun ca ai evoluat chiar foarte bine si incepe sa imi paca din ce in ce mai tare felul tau de a scrie si mai ales descrierea sentimentala chiar daca mai ai ceva de lucrat la ea.
Sper sa aduci rapid nextul si pentru prima data nu imi doresc sa mai vad scene Itasaku. Prea trist gandul ca nu vor fi impreuna sad

Sunt de acord cu Alexandra. De ce ai scris asemenea momente romantice cu ei dak sakura tot cu sasuke va fii? Stiai prea bine ca eu sunt cu Itasaku sad

..In fine nextu`l este uimitor si mi-a placut ca sasuke a devenit gelos.. hmm..realy?

De-abia astept urmatorul capitol kiss

Pana atunci BiBiii te kiss

.

Te voi ucide. Sasuke o iubeste pe Sakura? Itachi la fel? Petala de cires serios? waiting

Esti M.....O.....A......R........T........A pentru ca te iubesc. Yes baby Sakura i-a vrajit pe toti. Sunt in al noualea cerrrrrrrrr. $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ Sakura is the best. kiss

Capitolul 5: Imposibilul devine posibil.

Itachi P.O.V.

Sufletul imi era din ce in ce mai gol. Mintea mea se afla pe un teren minat, care, la orice miscare gresita, explodeaza! Nu ma mai intelegeam nici pe mine, iar in cap imi vine aceeasi intrebare blestemata: “De ce?”. In capul meu avea loc o furtuna alcatuita dintr-un amalgam de sentimente, ce ma distrugeau pe dinauntru. Nu pot sa pricep cum am putut fi atat de impertinent incat sa doresc sa ma apropii de Sakura, sa o imbratisez, sa ii gust buzele. Dar de ce am vrut sa fac asta? De ce fiorii ma acapareaza atunci cand sunt in preajma ei? Nu se poate sa simt ceva pentru ea, pana la urma am stat numai 2 ore impreuna, probabil e doar o atractie pentru corpul ei perfect. Da, cred ca asta e.
Odata cu acest gand furtuna de sentimente si senzatii ce se desfasoara in capul meu se inteste. Perfect, acum era si mai rau. Imediat gandul imi fuge la fratele meu. Probabil are inima distrusa de-a dreptul. De ce dracului trebuia el sa ma vada cu Sakura? Si tocmai pe mine, fratele lui mai mare, care deja il facuse suficient sa sufere. De ce, de ce, de ce? Off, iarasi intrebarea asta iritanta. O stare de nervozitate ma cuprinde, capul imi bubuia din ce in ce mai tare din cauta dezastrului ce de afla printre gandurile mele. Continui sa ma intreb cum pot rezolva problema, insa ma enervez si mai tare cand imi dau seama ca eu aruncam toata vina pe Sasuke, cand defapt eu eram singurul vinovat in toata povestea asta nenorocita. Incerc sa-mi controlez sentimentele si impulsurile pentru ca nu vreau ca rozalia sa-mi observe starea extrem de tensionata. Imi atintesc ochii asupra chipului angelic de langa mine, si, spre nefericirea mea, pe expresia fetei se putea citii o tristete infinita. La vederea acesteia simt cum inima imi este strapunsa de mii de cutite, si cum otrava ce se afla pe lama acestora distruge singura particica din suflet ce nu fusese invadata de suferinta. Perfect, pe langa faptul ca i-am ranit si pe Sakura, si pe Sasuke acum ma simt ca un corp fara inima, fara niciun scop de a trai.
-Spune ceva, fara sa-mi dau seama buzele mi-o inainte, reusind sa sparg linistea de care eram inconjurati eu si Sakura. Te rog, spune ceva, nu suport sa te vad trista, si mai ales, nu suport tacerea asta a dracu’ care ma ucide pe interior, ii zic in timp ce o privesc in smaraldele ei mirifice.
-Eu... eu... spune ea printre scancete, iar apoi incepe sa planga, cazand in genunchi, pielea ei facand contact cu pamantul rigid si tare.
-Nu, Sakura, te rog, nu. Vrei sa ma distrugi de tot? cobor la nivelul ei si ii sterg lacrimile ce ii umezeau obrajii trandafirii.
-Imi pare rau, dar nu ma pot abtine, spune ea cu o raguseala in glas apoi se ridica de jos, zicand: Dar ai dreptate, Itachi, trebuie sa incetez sa plang. Cand fratele tau a plecat din sat mi-am jurat ca voi deveni cat de puternica voi putea, deci nu pot plange de fiecare data cand aflu ceva legat de el.
-Cred ca ar trebui sa ne continuam drumul spre sat, spun eu cu un glas aproape stins.
-Da, cred ca ai dreptate, ma aproba aceasta apoi continua cu o urma de suferinta in voce: Dar de unde stii ca el a fost acolo? Esti sigur ca era Sasuke?
-Da, sunt foarte sigur, Sakura, pentru ca ii puteam simti chakra peste tot in jur. Imi pare rau ca te-am indepartat si mai rau de Sasuke, dar nu suport sa te vad trista asa ca imi promiti ca nu te vei mai gandi la ce s-a intamplat?
-Nu-i nimic. Oricum el a plecat fara sa-i pese de mine, de sentimentele si inima pe care mi-a frant-o, de momentele petrecute impreuna. Nu a fscut nimic altceva decat sa-si bata joc de mine. Si odata cu eliberearea acestor grupuri de silabe tristetea aia dracu’ s-a instalat din nou pe buzele rosiatice, pe care ma abtin cu greu sa nu le sarut cu toata puterea, ale Sakurei.
-Hei, ce mi-ai promis tu mie? Si ma uit la ea cu o privire insintenta, dandu-i de inteles ca vreau ca colturile gurii ei sa fie orientate in sus, si nu invers.
-Aaa, scuze. Gata cu tristetea, spune rozalia cu un zambet pe buze.
Incercam sa ma conving ca acel zambet era unul sincer, desi eram aproape sigur ca era folosit pe post de masca, pentru a-i ascunde suferinta. Inauntrul ei stiu ca tot la el se gandeste, la fel ca mine. Sangele imi circula prin vene la viteze accelerate, alungand orice gand pentru un moment scurt, facand loc furtunii de intrebari ce avea sa revina. Fiind cuprins printre vise, timpul a trecut asemeni unui fulger, pentru ca imediat am ajuns in fata Portii Centrale, intrarea in vechiul meu sat, Konoha. Eram atat de fericit ca m-am intors aici nefiind trimis sa fac lucruri ce aduceau suferinta. Imediat o gramada de amintiri legate de intreaga mea familie, momentele petrecute alaturi de Sasuke, mama, discutiile cu tata care imi tot dadea sfaturi legate de viata, toate acele clipe frumoase mi-ai zburat prin minte lasand o urma de fericire ce mi-a lipit un mic zambet pe fata. Insa, acesta dispare odata cu venirea amintirii acelei nopti blestemate, a orelor petrecute in biroul lui Danzo pentru ca nu vroiam sa accept acea nenorocita de misiune. Totusi o voce ma fura din sala de cinematograf unde se desfasura filmul celei mai teribile zile din viata mea. Raman socat cand aud acel glas, asa ca ma indrept spre sursa acestuia. Se pare ca apartinea unui ninja ANBU, probabil trimis de catre actualul hokage pentru a ne “intampina”, sau mai bine spus pentru a se asigura ca Sakura nu are nevoie de ajutor in privinta mea. Chiar daca eram de-a dreptul surprins la auzul acelei voci atat de familiare mie, dar pe care nu credeam ca o voi mai auzi vreodata, incercam sa nu-mi exteriorizez starea. Pastrandu-mi calmul pe cat posibil, am incercat sa port o discutie cu barbatul mascat. Fiind posibila varianta ca asemanarea timbrului vocal sa fi fost o iluzie trebuia sa il mai aud o data vorbind.
-Deci, Tsunade te-a trimis? Intreb eu pe un ton rece. Acesta aproba din cap, apoi spune:
-Exact, raspunde el. In acel moment era totul clar, acceasi voce. Asa ce va nu putea fi posibil! Imi spun eu in timp ce acesta continua: Insa eu am venit cu ideea. Vroiam sa ma asigur ca Sakura e bine. Apropo, Shizune are nevoie de tine. Mi-a spus sa-ti comunic sa te duci cat de repede poti la Spital.
-Am inteles, aproba aceasta si apoi dispare, lasandu-ma singur cu acest dubios ANBU.
-In sfarsit am facut-o sa plece, spune el vazand ca am ramas singuri.
-Poftim?! Cum adica “in sfarsit”? Vrei sa spui ca toata faza cu Shizune a fost o minciuna? Il intreb eu putin iritat.
-Da. Adevaratul motiv pentru care am rugat-o pe Tsunade a fost sa te revad pe tine, Itachi.
-Sa ma revezi?! Cine esti tu defapt? ii cer acestuia explicatii, apoi inceoand sa-l analizez din cap pana in picioare, cu speranta de a gasi un indiciu legat de adevarata lui identitate. Imediat ce ajung cu privirea in jurul abdomenului ceva imi atrage atentia. Acel ceva era un tatuaj pe bratul stang cu semnul clanului... Uchiha?! Asta e imposibil! Timbrul vocal, semnul... Ce mai urmeaza?
-Da, sa te revad, isi sustine acesta vorbele spune anterior.
-Imi poti spune si mie ce e cu semnul de pe bratul tau? Cunosc doar o singura persoana cu un astfel de tatuaj. Imi arunc ochii asupra lui, parca obligandu-l sa-mi raspunda.
-Ei bine, fiu’.. Itachi, ma bucur ca l-ai observat. Iti mai aduci aminte ca vroiai si tu unul cand erai mic? Spuneai ca asa vei deveni un model pentru Sasuke, zice in timp ce un zambet ii imbratiseaza chipul.
Ce naibii se petrece aici? Vocea, semnul si acum discutia asta despre care doar eu cu tata stiam?! Totul devine din ce in ce mai ciudat, dar voi afla eu ce se intampla.
-Nu mi-ai raspuns la intrebare, asa ca am sa o repet in cazul in care nu ai auzit. Cine esti defapt?
-Pentru moment as fi preferat sa nu iti spun cine sunt, dar vazand insistenta ta o voi face.
In acel moment barbatul incepe sa-si dea masca jos, iar o stare de nervozitate ma cuprinde, insa incercam pe cat posibil sa ma stapanesc. In clipa in care chipul ii era luminat de razele gingase si delicate ale soarelui o lacrima imi umezeste obrazul. Refuzam sa cred ca imaginea din fata mea era adevarata, chiar daca imi doream sa fie.
-Ei bine, nu ai nimic de spus?ma intreaba acesta asteptand o reactie din partea mea.
-Chiar esti tu? Esti viu? Cum e posibil asa ceva? Atunci barbatul vine spre mine si imi da o imbratisare paterna la care ii raspund.
-Da, fiule eu sunt. Si da, traiesc! Ma bucur atat de mult sa vad cat de mare si puternic ai crescut.
-Dar cum e posibil?
-Vom avea timp sa iti explic. Acum hai, mai este cineva care vrea sa te vada.
-Vrei sa spui ca...? il intreb eu cu vocea tremurata din cauza emotiilor.
-Da. Si sa fii linistit, am vorbit cu Tsunade si mi-a spus ca nu este nicio problema ca tu sa ramai cu noi ca un cetatean al Konohai.
-Serios?! Chiar nu imi venea sa cred ce auzeam, erau prea multe evenimente pentru singura zi, simteam cu inima o ia la galop, iar capul bubuindu-mi din ce in ce mai puternic. Insa, toate acestea au disparut brusc, iar in fata mea era doar un abis negru infinit. Ultimul lucru auzit a fost vocea tatei care ma striga si ma ruga sa ma trezesc. Oare ce am patit ?

Bunaaa kiss

. V-am adus urmatorul capitol, sper sa va placa a hug

.

pentru comm-uri.
Va love

pe toti!

See ya! hi!

In primul rand ma bucur ca parintii lui Itachi sunt in viata, dar ma intreb cum de asta e posibil. Parca erau morti what?

.Imi pare putin rau de Sasuke, dar cu toate astea chiar sunt curioasa si abia astept sa aflu de ce a plecat si cine l-a obligat sa faca asta.
Ce as mai avea de spus acum e ca imi place la nebunie capitolul si sper sa il aduci pe urmatorul cat mai repede.

Capitolul 6.

Din perspectiva lui Itachi.

Inca sunt total paralel cu ce s-a intamplat mai devreme. Nu-mi vine sa cred ca exact in acest moment stau pe pragul casei in care am copilarit, admirand lacul plin cu nuferi ce zburau pe unda lenta al ochiului de apa.Imediat imi apare in fata ochilor frumoasa imagine cu mine si cu Sasuke mici cand adunam magnificele flori din aceasta mirifica oglinda pentru a i-i da cadou mamei noastre cand se intorcea de la cumparaturi. In clipa urmatoare mintea se intalneste cu un alt gand ce este purtat pe culmile vantului departe. Acesta era la Sasuke si la cat l-am putut face sa sufere. Ma intreb oare el unde este acum? O fi la templu sau se plimba aiurea prin padure? Nu pot sta aici neputincios, trebuie sa merg sa il caut si sa ii explic.

Intru repede in casa, urcand scarile, in cateva secunde fiind in fata camerei mele. Pun mana pe clanta cu o oarecare ezitare in timp ce un fior ma cuprinde in clipa in care clanta rece a facut contact cu mana. Deschid usa de lemn si pasesc inauntru. Da, exact cum ma asteptam si speram; totul este la fel ca acum 13 ani cand am plecat.
Ma indrept ca fulgerul catre baie pentru a-mi face un dus. Chiar aveam nevoie de unul! Inaintez spre cabina de dus, hainele aruncandu-le pe unde puteam si eu. Dau drumul apei fierbinte si ma las cuprins de acea senzatie extrem de placuta. Stropii de apa se loveau violent pe umeri, apoi prelingandu-se pe abdomenul bine lucrat, in cele din urma ajungand sa se izbeasca de suprafata tare si rigida a cabinei. Termin asa zisul ritual si ma indrept cu pasi lenti spre sifonier. Trupul imi era colindat se nenumarati fiori, mai intai la atingerea gresiei reci de culoare albastru oceanic, iar acum la contactul cu parchetul negru, ce se afla intr-un contrast minunat cu peretii, acestia fiind tot albastri, numai ca in doua nuante: albastru deschis, asemeni cerului, si oceanic, ca si cel din baie. Ajung in fata dulapului si imi aleg hainele. Iau un tricou gri si niste blugi negri. Ma imbrac, ma incalt cu baschetii mei albi cu imprimeuri gri, dupa care cobor jos sa o anunt pe mama ca este posibil sa nu ajung la cina. Aceasta imi spune ca nu este niciun fel de problema si vine la mine si ma imbratiseaza, facandu-ma sa simt acea caldura pentru a doua oara pe ziua de azi.

FLASHH BACK.

Ma plimbam cu tata prin oras, in timp ce el imi raspundea la nenumaratele intrebari pe care i le-am adresat, si anume: Cum e posibil ca ei sa fie vi? Unde au fost in tot acest timp? Cine i-a salvat? Pentru ca, desi nu imi place sa o recunosc eram aproape sigur ca i-am lasat acolo zacand morti pe podeaua rece. De pe urma acestei discutii am aflat ca defapt Al Treilea Hokage, Hiruzen-sama, dupa macelul facut de mine in acea noapte nenorocita, a venit si i-a luat pe toti membri Uchiha vindecandu-i si dandu-el identitati noi unora, iar pe ceilalti facandu-i ANBU. Pa langa asta, se pare ca si al cincilea Hokage, Tsunade, a stiut adevarul in privina clanului meu, numai ca, la dorinta lui Hiruzen nu mi l-a spus pana astazi, adica ziua in care m-am decis sa ma intorc in Konoha. Nu prea vad rostul acestei promisiuni pentru ca, cu cat imi spunea mai repede, cu atat ma intorceam mai repede si numai cauzam atatea necazuri si distrugeri la ordinul lui Pain. Insa asta nu mai conteaza. Ma bucur ca am aflat acum si ca in sfarsit sunt din nou alaturi de mine, iar gandul ca nu m-au urat niciodata ma bucura si mai mult.
Ne plimbam ce ne plimbam pana cand tata se opreste in loc. Se pare ca vorbea cu femeie ANBU care si-a indreptat chipul acoperit spre mine. In urmatoarea clipa ii aud vocea tatei ce ma striga si imi face semn sa ma apropii. Ajung in fata lor si pe un ton calm, specific mie, spun:
-Da, tata. Ce este?
-Ei bine, ti-am spus ca este cineva care vrea sa te vada, nu?
-Da. Dar nu vad rostul pentru care stam aici. De ce ne-am oprit? Il intreb eu total confuz.
-Ne-am oprit in loc p...
-Ce mare te-ai facut Itachi! Il intrerupe pe tata femeia ANBU, al carei voci imi mangaie timpanele, dandu-mi o senzatie de placere, dar in acelasi timp paralizandu-ma pentru cateva momente. Ma duc in dreptul ei si privind-o o intreb cu sufletul plin de speranta:
-Esti chiar tu? La auzul acestor grupuri de silabe, aceasta isi da masca jos, lasand la vedere chipul angelic si ochii negri ca taciunele. Inca o data eram cuprins de acea senzatie de fericire imbratisata cu uimire.
-Mi-a fost dor de tine, Itachi! Ai devenit cu adevarat un barbat frumos, spune aceasta cu glasul ei dulce, privindu-ma cu ochii ei asemeni abisului care acum erau inlacrimati. Nici numai stiam ce sa spun, ei bine nici nu cred ca puteam spune ceva pentru ca in urmatoarea secunda apare nimeni altul decat Kakashi. Ce dor mi-a fost de tipul asta.
-Heeii, ce faceti voi aici? Itachi frate, ma bucur ca te-ai intors in sfarsit.
-Buna si tie, Kakashi, ii raspund eu.
-Sii.. ce ai mai facut? ma intreaba acesta aproape absent.
-Binisor.. Insa ceva era ciudat. Se comporta de parca nu ar fi venit iaci pentru a vorbi cu mine. Ochii ii erau aruncati altundeva. Ma indrept cu privirea catre locul la care se uita Kakashi si observ ca era… decolteul mamei?! Ceeeee? Bine, acum chiar m-am enervat! Numai stau pe ganduri si ii trag un pumn direct in fata lasandu-l cu o vanataie urata.
-Itachi ce faci? ma intreaba tata putin speriat de reactia mea.
-Tu nu vezi unde se uita? il intreb eu cu un ton, parca obligandu-l sa urmareasca linia oculara a acestuia, in cele din urma sa descopere ca el, chiar daca era lovit, tot acolo ii erau aruncati ochisorii micuti care, cat de curand, daca nu inceteaza, vor avea parte de un machiaj natural. Tata face in tocmai cu il obliga tonul meu si, observand ce am observat si eu se infurie si mai rau decat mine. Ii trage si el una lui Kakashi.
-Acum pot sta ochii tai potoliti? intreaba tata nervos.
-Sper ca te-ai invatat minte! Nu vreau sa te lovesc din nou, dar o voi face daca nu intelegi!
-Ce sa inteleaga fiule? Ce a facut saracul de l-ati batut asa de rau?
Se pare ca mama nu i-a observat insistenta. Ma apropii de urechea ei si ii spun in soapta ca micutele sale bilute negre se credeau la teatru, iar spectacolul il reprezenta .. ei bine, pieptul ei.
-Kakashiiiii! Poate ca ei doar te-au atins putin, insa eu te voi baga in mormanttt! explodeaza mama dintr-odata.
-Amm.. eu.. eu .. plec! si dispare intr-un nor de fum, doar asta ii este obiceiul.
-Cred ca nu ar fi trebuit sa-I spunem, ii spotesc eu tatei.
-Mda, acum va ramane asa pana cand il va prinde, spune tata dandu-si ochi peste cap.
-Ahmm, mama? Esti bine? o intreb eu apropiindu-ma cu grija de ea. De ce cu grija? Acum sa fim seriosi, nu vreau sa devin o victima colaterala.
-Da puiule, sunt bine, raspunde aceasta, schimbandu-si complet starea de spirit.
-Parca spuneai ca va ramane asa vulcanica pana ce il va prinde, ii spun eu tatei ce era socat la vederea reactiei mamei.
-Credd ca e foarte fericita ca te revede. Alta explicatie nu gasesc, raspunde acesta.
-Ce ati zice daca am merge acasa? Sincer sa fiu, mor de foame, le propun eu.
-Desigur, scumpule, raspunde mama apoi ma imbratiseaza imprastiind in tot caopul meu o caldura pe care nu am mai simtit-o de ceva vreme. O caldura pe care eu insami mi-am luat-o, insa acum o am inapoi sin u o voi mai lasa sa plece.

END FLASH BACK.

Atunci a fost momentul in care inima mea a umplut din golul lasat in intuneric acum 13 ani. Dar, datorita lor incep sa-l luminez incetul cu incetul. Rup imbratisarea si imi iau la revedere de la mama, dupa care ies pe usa relaxat, dar cu niste pasi repezi. Numai in cateva minute ma aflu in locul unde corpul meu si al Sakurei au devenit unul, unde timpul era oprit in loc, unde vroiam sa fie a mea pentru totdeauna, unde Sasuke ne-a vazut, de unde el a plecat cu inima franta. Frate as vrea sa stiu unde este acum!
-Sunt aici! se aude din spatele meu.
-In sfarsit te gasesc, Sasuke, oftez eu usurat ca in sfarsit l-am gasit.
-Deci, ce vrei? Ma ti din treaba.
-Uite, legat de azi cu Sakura..
-Poti schimba subiectul? ma intreaba el ranit. Desi incerca sa ascunda durerea, eu tot o puteam vedea.
-Nu. Trebuie sa discutam despre asta!
-Ba nu, nu trebuie. Nu vad rostul. Totul este chiar foarte clar! Tu mi-am promis ca ma vei ajuta sa ii fiu alaturi, si, stiind ca inca o iubesc la nebunie, te-ai indragostit de ea.
-Ba nu sta treaba asa. Nu sunt indragostit de Sakura! ii raspund eu pe un ton rastit.
-Atunci de ce dracu’ o luai in brate? De ce mai aveai putin si o sarutai? De ce o priveai cu aceeasi ochi cu care o priveam si o privesc eu? De ce? tipa acesta.
-Pentru ca, pentru ca..
-La asta ma gandeam si eu.
-Uite, Sasuke. Nu stiu de ce dracului am facut toate astea, dar sa stii ca imi pare rau. Nu am uitat ce ti-am promis si ma voi tine de promisiune.
-Da,da. Cum sa nu? Asa cum te-ai tinut si pana acum, banuiesc.
-Nu. Si inafara de asta. Sakura inca te iubeste, ii spun eu cu un glas stins.
-Serios? ma intreaba acesta, apoi se intoarce spre mine. In ochii lui se putea citi fericirea si speranta, iar asa ma bucura. Insa, tot nu stiu de ce atunci cand i-am spus ca Sakura inca ii impartaseste sentimentele am simtit cum inima imi era taiata in doua si cum tristetea ma invaluie.
-Serios. Asa ca frate vreau sa ma ierti pentru fara asta, ok?
-Bine. Am incredere in tine.
-Bun, atunci te lass a iti vezi de treaba aia din care te tineam, ii spun eu cu un zambet strengar pe fata.
-Treaba aia, ah, da. Asa e.
Dintr-o data atentia imi fu rapita de catre un scancet ce venea din spatele tufisurilor.
-Sasuke, taci putin!
-Dar de ce? Ce s-a intamplat, frate? intreaba acesta confuz.
-Taci am zis! Da, asa cum am crezut, e cineva dincolo de tufisuri si se pare ca plange.
-Poftim? Hai, ce mai stai? Sa mergem sa vedem!
-Bine. Inaintam cu pasi repezi, dar totusi silentiosi. La vederea persoanei din fata noastra ramanem socati.

-Ce? Ea aici? Dar ce cauta? intreaba Sasuke mai mult pentru el.
-Nu stiu. Ma duc sa vad ce are, spun eu, incercand sa ma ridic, dar sunt oprit de mana lui Sasuke.
-De ce sa te duci tu? Ma duc eu!
-Tu judeci? Cel mai probabil din cauza ta plange, vrei sa te duci acolo sa o faci sa sufere si mai rau?
-Mda, cred ca ai dreptate. Du-te, dar sa stii ca voi sta sa privesc de aici, spune el trist.
-Bine.
Ma ridic de jos si ma indrept spre rozalie. Aceasta ridica capul, simtind ca cineva se apropie de ea. Cand ma zareste cu micutele ei smaralde, acum inundate din cauza lacrimilor, se ridica si vine spre mine luandu-ma in brate. Poftim?! Ma desmeticesc repede, luandu-I chipul mirigic intre mainele mele intreband-o ce are, de ce plange si ce cauta aici.
-Poii..eu..eu… Nu mai support, Itachi. Nu mai support!
-Ce numai suporti? Asculta stiu ca a fost o zi tensionata, darn u vreau sa te vad trista, asa ca zambeste te rog! Am nevoie de zambetul tau pentru a fi viu. Te rog! spun eu fara a-mi da seama de ceea ce rostesc.
-Dar nu pott! izbugneste aceasta in plans. Imi impleticesc bratele puternice in jurul ei, imbratisand-o si dandu-I toata caldura sin corpul meu, speranda ca aceasta sa o faca sa se simta mai bine. Spre surprinderea mea aceasta imi raspunde la imbratisare.
-Multumesc! rosteste rozalia cu un glas tremurat, aproape stins.
-Pentru ce? o intreb eu in timp ce ii privesc chipul frumos.
-Pentru ca esti aici. Chiar am nevoie de tine, am nevoie de cineva ca tine, de cineva care sa ma inteleaga asa cum am intelegi tu!
-E bine. Sunt aici, acum, gata sa te ascult, ii spun Sakurai, dupa care trag o privire catre Sasuke, insa spre surprinderea mea el numai era acolo. Off, nu-mi spune ca am dat-o in bara din nou, numai vreau din nou asta.
-Asculta, Sakura. trebuie sa-ti spun ceva.
-Bine, te ascult.
-E vorba de Sasuke.. Chestia e ca..

SUSPANS! happy2

Cam atat dragii mei kiss

.
Sper ca va placut a hug

.
Va :X:pe totii !
:thx:pentru ca imi cititi fic`ul !
Bye-bye ! hi!

Suspansul asta de nu ar mai fi.
Nici nu stii cat ma bucur ca l-ai facut sa apara chiar daca pentru putin timp pe Kakashi cu ochii lui nazdravani lough

Frumos moment intre Itachi si parintii lui, dar Sasuke asta parca e prea suparacios frate. Acum sunt de partea lui Itachi si daca stam sa ne gandim Sasuke si-a cam ratat sansa cu Sakura.
Ce sa mai zic decat hai cu nextul cat mai repede.