Hei! Umbland pe aici in cautarea unuia dintre ficurile mele pentru a vedea numarul capitolului la care am ajuns uite ca dau peste ficul tau. Titlul nu mi-a prezentat prea mare interes, dar citind fugitiv descrierea m-am hotarat pana la urma sa intru pentru a vedea despre ce cuplu este vorba. Cum eu sunt o persoana careia ii plac cupluri destul de ciudate si deloc realizabile in anime, majoritatea care au legatura cu Sakura sunt sigura ca imi va placea si acesta.
Revenind la fic, pana acum pot spune ca imi place, fiind si primul capitol. Un lucru mi se pare totusi inutil si anume acel Flasback pus aiurea. Ceea ce ai scris tu acolo se putea incadra foarte usor in naratiunea personajului pentru ca nu era o amintire pentru a pune Flasback.
Mai sunt si alte greseli pe care nu as vrea sa stau eu sa le insirui pentru ca nu sunt in masura sa fac asta. Daca e posibil te-as ruga sa ma anunti si pe mine cand pui next. Pana data viitoare te-am pupat  

Hello.Uite trec si eu pe la ficul tau.
Ideea mi se pare interesanta si dracuta. Sincer pe mine ma atras cel mai mult titlul. Imi place tot ce tine de vampiri.
Revenind la ficul tau : imi place cum descri dar mai ai de lucrat la estica ( adica sa aranjezi capitolul mai ordonat ) Ai cateva greseli minore dar iti voi atrage atentia doar la asta : "n-ea apucat un ras de nu mai stiam de nimic " . Ce este gresit aici ? Pai... acel "n-ea" se scrie " ne-a".
Imi place si ma atrage intr-un fel sau altul ficul tau. Sa nu te lasi de el pentru ca eu vreau sa-l citesc pan` la capat.
Cam atat am avut de zis. :)

See ya !  Sa ma anunti cand pui next si spor la scris.

Pana acum chiar n-am vazut un fic nagato sakura si am intalnit unul madasaku. Imi place chiar mult si sunt de acord cu Alexandra la partea cu flashback-ul. Nu stiu daca e primul tau fic sau nu, dar chiar esti talentata si ma bucur sa intalnesc astfel de oameni. Astept continuara si da-mi un mesaj sa ma anunti cand o pui. :)

Capitolul  II - Clasa 214 . Eleva cea noua

Autor

  Acele ganduri prinse intr-un caiet ii apartineau  Sakurei . Misterioasa silueta vrea sa deschida caietul insa nu putea . Era incuiat , iar cheia se afla la gatul unei flori de cires cu ochii precum iarba  proaspata .

Nagato

 Merg incet pe pustiul hol pentru a ajunge la sala de curs 214 , o clasa de nebuni . Ma opresc . in fata mea se afla un carnetel  . Era albastru pal cu modele roz deschis . Il ridic pe poe piatra rece , cu gandul sa il deschid . Insa era incuiat . Asta inseamna ca este un jurnal , dar al cui ?
 Ma intreb daca sa il i-au sau nu ? Insa observ ca timpul ma cam pune pe fuga , asa ca iau delicatul jurnal si il pun usor in ghiozdan .
 Apoi imi continui mersul spre clasa mea , cea de nebuni . O clasa pe care o detest . Baieti sunt ori nebuni , ori tampiti  , ori perversi . Si fetele sunt doar niste cu**e cu gura mare . Ok , cu exceptia uneia sau doua . . . Si astazi ar mai trebui sa mai vina inca o pa****ta . . .
  Fara sa realizez ajung in fata clasei si apas usor pe clanta din piatra . Intru si nu ma surprinde nimic . Naruto facea pe nebunu prin clasa , fetele se dadeau mari . Dar ceva chiar m-a surprins ! Karin  , sefa tuturor ****poancelor , nu isi mai taiase din uniforma pentru a face fusta cat mai scurta  ! Asta e ceva chiar uimitor ! Dar este o fata in clasa asta care nu este precum Karin , si celelalte . O cheama Konan . Se aseaza intr-o banca cat mai retrasa , si sta singura . Sigur e draguta , dar nu ma atrage . Ma intreb daca jurnalul e al ei . De ce cred asta ? Este singura fata decenta si are si parul si ochii si vesnica ei floare din hartie  albastrul pe care il are si jurnalul  .  O voi intreba  mai incolo . Acum caut cu privirea o banca unde ma pot aseza si eu . Ei ce chestie , singura libera este pe randul din de langa usa , exact unde imi place sa stau . Ma asez  si ma uit in prejur dupa Konan . Doamne dar pe bune nu vad nimic , inafare de vesnicul haos total . Eh . . . O las balta , dau eu de ea pana la urma . Ma uit in stanga si ce sa vezi  ? In banca alaturata se afla chiar Konan . Se pare ca rade , dar cu cine ?  Ma ridic in picioare  ca sa pot observa mai bine despre cine este vorba . Era o fata , insa nu una obisnuita . Asta o puteam simti din caza a ceea ce sunt . Nu , nu sunt un adolescent obisnuit . Va voi povesti eu mai incolo , finca este o poveste complicata . Dar revenim la fata neobisnuita . Avea un chip angelic  , mai alb ca spuma laptelui . Pe el erau prinse doua smaralbe , pe post de ochii . Tot pe chip mai avea prins cel mai dulce si mai sincer zambet . Parul ei rozaliu parea facut din matase . Acum stiu mai mult ca sigur nu este o fata obisnuita . Nu imi mai puteam lua privirea de la ea . Tot ce mii se misca era inima care parca dorea sa iasa din sigilul pe care l-am pus asupra ei .
 Noroc cu dirigintele , ca daca nu venea el si trantea pe catedra catalogul  asa ramaneam .
 Dar acum sa revin la realitate , caci a inceput ticnitul ala sa strige catalogul si daca nu zic '' prezent'' cand ma striga m-am fript ! Striga el ce striga pana cand striga pe cineva de care nu stiu .
 - Haruno Sakura !
 Atunci ma uit prin toata clas , si ce sa vezi Sakura era chiar ea . . . Acea fata . Toate cele sase ore petrecute cu dirigintele nu am fost deloc atent . Ma gandeam la ea . La numele ei .  Haruno Sakura . . . Imi suna cunoscut , familiar . Afundat in ganuri nu observ ca ora s-a terminat , si cine vine spre mine . Era clar o fiinta . Umana . . . , presupun . Era Karin .

  Sakura

Aici vreau sa intalnesc pe cineva care sa ma faca sa simt cel mai puternic dintre toate sentimentele  . Iubirea .      
   Insa acum revenim la realitate . Eram langa Konan  , si urma sa intram in clasa  . Cand ating clanta ma strabate un fior . Simteam ca aceasta clasa  este la fel ca academia  . Insa m-am inselat rau de tot . Cand am deschis-o  am dat peste cei mai nebuni copii din lume . Doi sau trei faceau pe maimutele  , alti erau cu picioarele pe masa  si fetele erau cu adevarat niste ****sute  . O clasa cum nu te-ai fii asteptat sa gasesti intr-o astfel de scoala , daca o pot numi astfel . Ma uit la Konan , iar ea schita un mic zambet si rosi un scurt , dar sugestiv " Da . . . " . Incercam sa ne indreptam neobservate prin haou catre ultima banca , insa sa reusim ? Nici vorba . Toate privirile baietilor erau atintite asupra noastra  , mai precis asupra mea . Incercam sa nu ii luam in seama si sa ne indreptam spre banca . Ne asezam , si pret de cateva minute nici o privire nu se  misca . Insa din fericire  toti revin la ocupatia lor , mai putin cineva , sau ceva  mai bine spus . . . Parea fata , dar defapt era doar o c***a  . Ceea ce ea numea par era rosu precum iadul , iar ochii precum lava ascunsi dupa  o pereche de ochelari .
- Auzi mato ' ce crezi tu ca faci  ? Sa stii ca eu sunt regina aici , dar tu poti sa fii servitoarea mea , insa ma mai gandesc daca iti dau acest pretios post . Dar pana atunci un lucru sa iti intre bine in cap ! Eu sunt ces mai s**y si nu tu !
In tot timpul asta eu m-am lasat pe spatarul scaunului  si tot ziceam ceva de genul " Da , mh , sigur cum zici tu  . . . '' deparca eu chiar eream atenta la ce zicea ea cu vocea ei de  vrajitoare . Minune , dar ea chiar isi da seama ca eu nu eram nici macar putin interesata de ce indruga ea acolo , asa ca  isi pune mainile pe masa si tipa la mine  .
- Te crezi mare si tare , ha ? Ei bine o sa-ti para rau de asta !  
 - Si ma rog de ce sa-mi para rau ? O intreb eu complet dezinteresata .
- Ca te crezi leu cand de fapt esi doar o pisicuta neajutorata  !
- Ei eu zic sa ai grija ca pisicuta asta are gheare !
Cu replica asta i-am taiat orice replica , asa ca pleaca dezamagita .

 Scuze ca este scurt insa azi am avut multa treaba si a trebuit sa fac acest capitol pe graba , insa sper ca va placut !
 O SI VA ROG DACA PUTETI TRECETI SI PE AICI : https://sasu.forumgratuit.ro/t12033-poeme

O da. Nagato mi se pare dragut si Sakura i-a facut-o lui Karin. Yeah baby. Sakura mea e cea mai tare. :) Nu conteaza ca e scurt sau lung, un capitol trebuie sa fie bun, si al tau nu e. E super grozav :)) Apropo gandindu-ma cat de ciudat ar fi ca sakura sa fie cu nagato ( dar original si tare totodata), m-am gandit la cel mai ciudat si mai "yayks" cuplu din naruto si l-am gasit. De fapt am gasit doua si nu stiu pe care sa aleg. Tsunade si Choji sau Shino si Karin. :)))) Ma poti ajuta sa aleg ca ambele cupluri m-a fac sa mor de ras. Cred ca ar fi cel mai ciudat lucru posibil sa intalnesc un fic cu vreunul din ele. :)))
P.S. Ficul e tare de tot :)

Hei! Uite ca am ajuns si eu pe aici de data asta mai repede decat de obicei. Trebuie sa recunosc ca nu m-am gandit niciodata la Nagato si Sakura ca la un cuplu, dar imi place foarte mult. Nagato mi se pare pana acum un dragut, iar Sakura genul de fata care e in stare sa infrunte pe cineva. Mi-a placut foarte tare ca i-a cam inchis gura lui Karin si as vrea sa vad intr-un capitol cum o bate bine pe roscata aia.
Abia astept ca cei doi sa faca cunostinta si sa vedem ce se mai intampla. Apropo mersi ca m-ai anuntat de next.

Capitolul III -  Ochii sinceritatii - Secretul lui Nagato

Sakura

Cu replica asta i-am taiat orice replica , asa ca pleaca dezamagita .
  Normal ca la cum urla Karin n-ea auzit toata clasa si toti au inceput sa rada de Karin  , care  pleca dezamagita spre baie . Desigur Konan radea in hohote  , la fel ca ceilalti . Fara sa observ intra inca cineva in clasa . Nu imi dau seama cine este  din cauza haosului total din jurul meu . Incerc sa-l urmaresc cu privirea , insa se pierde in multime  . Insa la banca de langa noi se aseaza un baiat . Era inalt , si bine structurat fizic . Avea parul pana la umeri roscat si drept , cazundui si acoperindui ochiul stang . Nu mii se pare nimic dezobisnuit la el , pare la fel ca toti baieti din clasa asta , cred ca e un obsedat pervers ca ceilalti , sau cel putin asa credeam . Pana cand i-am vazut privirea . Ceea ce trebuiau sa fie ochii erau defapt ceva cu totul de nedescris . . . Erau intr-un fel sau altul movali . Un mov cald , deschis . De jur imprejurul  pupilei erau cercuri . Privirea lui exprima o sinceritate enorma . Doar privindu-i  ochii simteam ca nu mai rezist . Ca ea nu mai rezista , inima . Vroia sa imi sara din piept . Nu mai eram constienta ce era realitatea . Ma afundasem in acea sinceritate din ochii lui si ajunseseram intr-o lume total paralela . Ochii sai pareau inumani de sinceri  , de misteriosi . . .  Ce se intampla cu mine ? Ce se intampla cu mintea mea ? Ce se intampla cu inima mea ?
  Toate aceste intrebari fara raspuns puse sub forma de gand au fost intrerupte de Konan . Ma zguduia din rasputeri . Trupul meu parea mort , dar inima imi era mai vie decat a fost vrodeata . Intr-un final reuseste sa ma trezeasca din aluzia in care ma afundasem , cu o singura miscare . M-ia atins parul . Nu suport asta . Ma simt de parca tocmai imi crescusera aripi , iar cineva tocmai mii le taiasera .  
    Astfel a reusit Konan sa ma aduca la realitate . Daca nu se gandea sa-mi atinga parul ramaneam in transa profunda a roscatului .
 Ma intreaba ce am  insa eu imi scutur capul si ii raspund cu un zambet pe fata :
 - Oh ... nimic !
 Aceasta se uita ciudat la mine si ridica din umeri . Dupa in jur de zece minute total enervante de plictisitoare apare si dirigintele . Ajuns la catedra tranteste catalogul , facandui pe toti sa se aseze   la locurile lor . Incepe prezenta si dupa vreo un sfert de ora ajunge la un nume care mii se parea ca l-am mai auzit de mii si mii de ori pana acum . Am simtit ca cunosc persoana aceasta de cand ma stiu , dar defapt nu stiam nimic despre ea . Acel nume era "Kiranamy Nagato " . Ma uit in toata clasa sa vad despre cine este vorba , insa singurul din picioare era el . Era baiatul cu acei ochii . . .
  Ma tot gandeam la el . Cum ? Cum e posibil sa existe asemenea ochii ?
  Fara a realiza ma afund in gunduri , si astfel primele 2 ore  au trecut  . Urmatoarele ore am stat de vorba cu Konan  , si astfel s-au terminat primele mele sase ore in academia aceasta . . .
  Acum am realizat ca eu inca nu mi-am gasit o camera unde sa stau . Directorul m-ia spus ca pot sa stau unde vreau desigur cu conditia sa fie un loc neocupat de nimeni . O intreb pe Konan daca stie ceva despre un loc liber unde as putea sa stau . Aceasta schita un zambet larg , pana la urechi si ma lua in brate . Eu uimita de jestul ei o intreb ce s-a intamplat . Ea incepe sa spuna :
- Toate camerele din academie ,sunt defapt apartamente . Adica au doua dormitoare , o baie , si o bucatarie .
- Da , si ?
- In apartamentul meu exista un dormitor liber , si daca vrei poti veni tu .
- O Konan mi-ar face placere insa nu vreau ! ii spun eu cu un zambet sarcastic pe fata , si incepem amandoua sa radem .  
  Nagato  
Afundat in ganuri nu observ ca ora s-a terminat , si cine vine spre mine . Era clar o fiinta . Umana . . . , presupun . Era Karin . Fix de ea am eu chef acum . Ea este rutina mea zilnica . Mereu dupa cursuri incearca sa imi intre in grati , iar eu chiar stau si o ascult , fiindca chiar ma intreb ce mai nescoceste . Dar , acum nu . Nu am chef . Asa ca trec pe langa ea inainte sa ajunga la mine . Fug din clasa , direct in baie , de unde sar pe gam , iar in secunda urmatoare eram in camera mea din coasta de vest , in pat . Ridic delicatul jurnal si incerc sa-l deschid . Nu pot . Acum ma gandesc ca poate e al rozaliei , ci nu al lui Konan. Din cauza asta vreau sa il deschid . Incercand sa il deschid , nu observ ca este doisprexece noaptea , fara cateva minute . O las balta si las caietul pe noptiera de langa pat . Incerc sa adorm insa ceva imi atrage atentia .
 Era jurnalul . Incepuse ca cante precum o cutiuta muzicala , si se deschisera . Sar ca ars , si iau usor acel caiet prins in ganduri . Incep a citii . Era incredibil . Jumatate era plin cu cantece , iar cealalalta parte . . . era trista , numai suferinta . . . '' Acei ochii plini de ura  , atat de reci , se indreapta mereu asupra mea . Pe zii ce trece prind din ce in ce mai multa ura . Pe mine de ce nu ma poate iubii nimeni ? . . . ''  
  Nu pot sa cred ! Jurnalul este al unui inger ! Dar nu unul abisnuit . Este un autentic  inger al muzici ! O pot simti , iar cel mai bine o dovedeste acest cantec scris de posesoarea jurnalului :

Momma please stop cryin,
I can't stand the sound
Your pain is painful and its tearin' me down
I hear glasses breakin as
I sit up in my bed
I told dad you didn't mean those nasty things you said

You fight about money, bout me and my brother
And this I come home to, this is my shelter
It ain't easy growin up in World War III
Never knowin what love could be, you'll see
I don't want love to destroy me like it has done
my family

Can we work it out? Can we be a family?
I promise I'll be better, Mommy I'll do anything
Can we work it out? Can we be a family?
I promise I'll be better, Daddy please don't
leave

Daddy please stop yellin, I can't stand the sound
Make mama stop cryin, cuz I need you around
My mama she loves you, no matter what she says its true
I know that she hurts you, but remember I love you, too

I ran away today, ran from the noise, ran away
Don't wanna go back to that place, but don't have
no choice, no way
It ain't easy growin up in World War III
Never knowin what love could be, well I've seen
I don't want love to destroy me like it did my
family

Can we work it out? Can we be a family?
I promise I'll be better, Mommy I'll do anything
Can we work it out? Can we be a family?
I promise[I promise, I promise]
I'll be better, Daddy please don't
leave

In our family portrait, we look pretty happy
Let's play pretend, let's act like it comes naturally
I don't wanna have to split the holidays
I don't want two addresses
I don't want a step-brother anyways
And I don't want my mom to have to change her last name

In our family portrait[Criss: ooouu], we look pretty happy [No, no, no, no, noo]
Let's play pretend, let's act like it comes naturally

In our family portrait, we look pretty happy
Let's play pretend, let's act like it comes naturally

Can we work it out? Can we be a family?
I promïse I'll be better..
( Cristina Ciobanasu - "Family Portrait" )




   Simt ca nu mai am control aspra mea . O iau razna . Nu mai suport . . . Simt mirosul de sange . Nu mai rezist . Parca monstrul din mine isi face loc printre gandurile mele si isi expune intreaga putere asupra coltilor mei . . .  

Autor
 Nagato rasufla din ce in ce mai greu . Gura ii era deschisa lasand aburii sa se strecoare printre coltii lui . Nu mai rezista . Acum simtea mirosul de sange in aer . Nu mai intalnise niciodata o astfel de pofta . Sangele care se simtea era deosebit . Era sengele unei anumite persoane  . . . Vampirul  din el nu se mai controleaza . Trebuie sa guste din acel sange . . .  
     Nagato  
  Nu ma mai controlez . Vampirul prea controlul . Nu suport cand mii se intampla asta . Scap micutul jurnal pe podea . La impactul cu podeaua a inceput sa cante din nou acea melodie . Ma indrept catre geam , iar apoi eram in gradina din dreptul turnului 1 . Cel mai periculos si stric dintre toate tornurile . Este fostul turn al vampirilor .
   Pe partea cealalalta a turnului , se afla cea mai delicata fiinta , pe care vampirul din mine o doreste . Corpul meu se misca involuntar  . In momentul urmator eram in spatele ei . Al Sakurei . O prind demaini , si imi infing colti cu brutalitate in delicatul ei gat . . . La impactul coltilor mei cu pielea ei , Sakurei ii crescusera aripi . Ea este ingerul  . . .

Hei! Deci daca ma asteptam ca Nagato sa fie vampir datorita titlului destul de sugestiv nu ma gandea in vecii vecilor ca Sakura ar putea fi altceva decat un om si mai presus de asta un inger al muzicii. La faza asta chiar am ramas uimita total.
Sper sincer ca Nagato sau mai bine zis vampirul din el sa nu ii faca nimic rau, dar banuiesc ca probabil ingerul din Sakura va scapa de el imediat.

hei, am citit si eu fic-ul tau :) imi palace, pana acum mi-a facut placere sa il citesc, si sper ca Sakura si Konan sa fie cele mai bune prietene :) bafta la scris si astept next-u ^_^

foarte draguta ideea, dar ar trebui sa ceri o critica pentru a te imbunatati. continua tot asa si anunta-ma de next. mai lucreaza cu descrierea. :)

Vreau sa va multumes pentru toate comentarile , si in special lui Lucifer's white aηgel pentru ca a avut timp sa imi raspunda la cererea mea pentru o critica. Fara sa o mai lungim lectura placuta!  

Capitolul IV - Ingerul . Muscatura ramane in amintire
 
 Sakura
 
- O Konan mi-ar face placere insa nu vreau ! ii spun eu cu un zambet sarcastic pe fata , si incepem amandoua sa radem .  
   Mergem sa imi i-au geanta cu lucrurile mele , care nu erau  multe , din camera directoarului . Intram si acolo ne intampina cel mai fericit om din lume , directorul . El este o persoana pe care nu asi putea sa m-io imaginez serioasa .
- Buna ziua , domnisoara Haruno ! Se pare ca ti-ai facut o prietena ! Buna ziua si tie , domnisoara  Nayuki !
- Buna ziua domnule director ! spunem amandoua in cor cu un mic zambet pe fata .
- Deci , Sakura cum tii se pare in academia noastra ?
-Bine . . .
 Auzi si la mine bine , cand eu  simt ca ceva e in neregula .
- Deci ti-ai gasit o camera ?
- Desigur , si anume   . . .
- Apartamentul numarul 5 coasta de vest . Ma completeaza Konan .
- Atunci este stabilit . Iti poti lua bagajul si sa te acomodezi .
 
   Imi ridic geanta cu lucruri de-ale mele de langa birou , ne luam la revedere , iar apoi iesim .
 
  Imediat ce usa se inchide Konan incepe sa rada isteric . O intreb de ce rade , iar ea imi spune ca de director . La aceste vorbe incep si eu sa rad . Dupa ce ne potolim putin , lui Konan ii apare un de '' nebuna '' pe fata , ma prinde de mana si ma trage dupa ea . O intreb ce e atata graba , si unde mergem . Aceasta imi spune ca voi vedea , cu acelasi zambet pe buze . Mergem noi ce mergem , eu mai mult tarata , si trecem pe lana un perete cu o tabla de metal atarnata de el , pe care scria cu negru '' Coasta De Vest '' . Cativa pasi mai incolo dam de niste scari pe care le urcam . Si le urcam , si le urcam , si le urca , of . . . parca nu se mai termina . . . Dupa ceva urcat imi dau seama ca defapt ne aflam intr-un turn . Nu pot sa cred . Urcam deja de cateva minute si tot nu ajungem . Tot urcam , si urcam , si urcam , si in sfarsit ne oprim !
 
  Ne aflam in fata unei usi de lemn , destul de mare . Konan isi da ghiozdanul jos de pe umar si incepe sa scotoceasca prin el dupa ceva . Imediat scoate o cheie c u care , mai apoi , deschisera usa . Intram si dam intr-un hol cu pereti negri , iar tavanul la fel . Dupa parerea mea era un hol destul de lung . Dupa terminarea acestuia , dam intr-un dormitor , destul de spatios si de dragut . Pe jos era parchet maro , iar pereti erau mov . Tavanul era un albastru precum marea .  Pe peretele de pe partea stanga se afla un hol , iar pe cel din dreapta la fel , insa mai era si o usa . Am intrat in holul de e partea stanga , si am aflat ca ducea spre bucatarie , care era una de un galben pal . Ne intoarcem in dormitor , care se pare ca era a lui Konan , si deschidem usa de pe partea stanga . Aceasta dadea spre baie . In baie predomina negrul .Pe jos era gresie , iar pe pereti la fel . Avea o  ghiuveta , o cada , un dus , un dulapior si desigur o toaleta . Pe partea opusa a bai mai este o usa , pe care intram . Acum am dat si de camera mea . Aceasta avea parchet negru lucitor . Pereti erau un albastru pal , iar tavanul era negru , precum parchetul . Toate camerele ereau foarte inalte , poate chiar inposibil de inalte . Si de asta m-am ales cu o ditamai fereastra deasupra patului in forma ovala . Insa trebuie sa recunosc .Era o fereastra deosebita . Era neagra , si avea desenata pe ea un copac de acelasi albastru precum pereti .  
   
    Konan imi zambeste , si ma lasa singura in dormitorul in care aveam sa locuiesc  . Inchid usa , iar mai apoi ma indrept catre dulapiorul meu , care era facut din lemn negru . Incep sa imi asez lucrurile  in dulap cu mare grija si cu o oarecare plictiseala . Termin cu monotonia asta si ma arunc direct in pat . Pret de cateva minute ma holbez la tavan gandindu-ma , la ochii lui . . . Nu imi mai pot scoate din cap acea privire . . . Oare este posibil ? Eu, chiar ma indragostesc , sau oare este doar o aluzie ? Eu nu stiu ce este iubirea . . . Am dus lipsa ei toata viata  , nimeni nu ma pretuit . Eram privita precum un monstru . Acele soapte , acele batjocoriri . . .Toate astea au inceput cand a aparut acel colier in viata mea . . .

  - FlashBack -
   
     Era noapte . Tarziu . Orice copil de trei ani ar fii trebuit sa doarma la ora aceea , insa eu nu . Eu plangeam . . . In acea zii imi pierdusem singurul lucru la care tineam , parintii . Cum ? Nici acum nu stiu.
 
   Eu iesisem in gradina putin, cateva minute. Cand m-am intors, totul isi pierdusera sensul. Peretii albi ai sufrageriei erau patati de pete rosi, sange. Toata camera era un dezastru. Totul sfasiat in mii si mii de bucati. In mijlocul acestui scenariu erau doua trupuiri neinsufletite . Erau parinti mei plini de sange, insa fara nici o rana . Cum putea fii posibil? Tot ce aveau erau doua ciupituri de tantar pe gat, dar acestea nu erau obisnuite, erau adancite in piele , parca fara sfarsit.
 
   Incep a plange , asezandu-ma langa dragi mei parinti. Ma intind sa ii prind mana plina de acel lichid rosu care si in ziua de astazi ma ingrozeste , iar din ea cade un lantisor. Stralucea, sau cel putin astfel il veddeam eu. Acesta avea o pietricica micuta albastra, prinsa cu o sfoara veche. Era singurul lucru care imi mai ramasesera de la mama. Atunci a inceput totul, cand mi-am pus acel colier.
 
  - EndFlashBack -
 
  Pana si in ziua de astazi mai am acel colier. De multe ori am vrut sa il rup, insa nu puteam. Ceva din mine nu ma lasa sa o fac.
 
   Azi a fost o zi atat de plina.  Trebuie sa ma descarc . Imi ridic ghiozdanul si incep sa scotocesc cu scopul sa gasesc jurnalul meu cel drag si scump. O, nu! Nu il gasesc! Ce ma fac? Este deja foarte tarziu, trecut de miezul noptii. Daca cineva la gasit, ma are la degetul mic! Chiar daca jurnalul meu are chee, adica piatra colierului meu, acesta se deschide cand ceasul bate ora 24.
 
  Ies in graba din spatioasa incapere. Se pare ca Konan doarme. O i-au agale prin dormitorul acesteia, iar mai apoi strabat holul care duce catre iesire. Ma incalt si ies val vartej din casa. Cobor scarile in cea mai mare graba, iar apoi ceva ma face sa merg in gradina. Incep a fugi in disperare, insa ce ar putea cauta jurnalul meu in gradina? Ajunsa acolo, peisajul m-a fermecat. In fata mea se afla cel mai frumos loc pe care il vazusem vreodata. O bancuta din lemn , vopsita in alb , inconjurata de doi ciresi , abia infloriti. Pe bancuta se afla o pisicuta foarte blanoasa, alba cu mici nuante de gri pe alocuri. Ma apropi de ea pentru a o mangaia, insa ceva imi distrage atentia. Nu eram singura. Asta o simt, insa nu vad pe nimeni. Ma indepartez de acel mic colt de rai, iar in spatele meu apare cineva. Ma prinde brutal de maini, si isi infinge coltii in mine. Nu, nu poate fii adevarat! Nu , nu exista vampiri. . . In acel moment nu m-am mai putut stapani. Lacrimile au izbucnit din mine. Numai ele se auzeau, ele si sorbitul sangelui. Imediat din mine crescusera aripi. Nu! Nu este posibil! Nu exista creaturi mistice. . .
 
 Singurul lucru pe care mil mai amintesc era ca ma trezisem. Stai putin! Ma trezisem? A fos doar un vis? Nu, ce s-a intamplat aseara a fost real! Ma ridic din pat si ma indrept direct in fata oglinzi. Aveam ceva pe gat. Nu, nu o muscatura. Era un semn. Doaua puncte negre inconjurate de lini incolocite. Insa ce era si mai socant era ca pe noptiera de langa patul meu era jurnalul! Ma indrept cu pasi repezi catrea acesta, insa cand sa il ating ma distrage un miorlait. Ma uit prin toata camera, nimic! Ma uit la ferastra larg deschisa, iar in dreptul sau se afla pisica de aseara. Ea intra inauntru, si sare in patul meu. Totul a fost real! Insa cum am ajuns in camera?

Prima.  
Hello

OMG ! Incepe sa-mi placa ficul tau din ce in ce mai mult. Nu te opri.
Astept next-ul si ma anunti in continuare.

See ya !  

Deci nu se putea sa nu ne lasi in suspans, nu?
Capitolul imi place la nebunie, dar a grija la actiune ca pe ici colo ai cam grabit-o. Povestea incepe sa fie din ce in ce mai interesanta si chiar ma intreb cum de Sakura a ajuns inapoi in camera, jurnalul ei e pe noptiera si multe alte intrebari. Astept cu nerabdare nextul ala si sper sa fie din perspectiva lui Nagato ca sa aflu si eu ce s-a intamplat.

Ok. Sa inceapa vorbaria.:)) Nagato, asa cum il prezinti tu e perfect. Sakura e diferita. Actiunea imi place, si faptul ca povestesti din punctul de vedere al fiecarui personaj. Eu, sincera sa fiu urasc descrierea aia nesfarsita. La tine nu a fost cazul. Imi place cel mai mult pisicuta aia :)) ODODODO e asa de scuuuuumpa. E o draguta cu D MARE. Sunt cateva greseli gramaticale si cateva repetitii ce te cam zgarie, dar nimic prea grav. Si eu scap unele lucruri la ficul meu, pentru ca nu poti practic sa le vezi :))) LA altii vad fiecare virgula si la mine nimic :))) e ridicol. Imi place ideea cu piatra, jurnalul, cantecele. E chiar deosebit si nu e o poveste cu vampiri gen Twilight adica: se cunosc, se iubesc, o transforma, se lupta, se casatoresc si gata. Nu. La tine e ceva special si imi place chiar mult. Apreciez ceea ce faci si vreau sa continui. TE pup :*  

Imi pare foarte rau pentru intarzierea capitolului insa saptamana asta m-am mutat, iar acesta a fost singurul moment liber pe care l-am avut. Sper sa va placa si lectura placuta !

 Capitolul V - Explicati complicate

Nagato
   
 La impactul coltilor mei cu pielea ei , Sakurei ii crescusera aripi . Ea este ingerul. . . Cum este posibil?
   
 Tot ce se mai se auzea era miorlaitul unei pisici, sangele si. . . lacrimile ingerului. Urasc cand mii se intampla asta! Nu ma pot controla, si astfel ajung sa le fac rau celor dragi. Cand o fac le simt durerea, suferinta ''victimelor'' bestiei din mine. Astfel am ramas fara lucrul la care tineam cel mai mult, parintii mei.
   
- FlashBack -
 
  Era o noapte linistita, pentru micutul sat de la marginea unei paduri. Insa asta avea sa se schimbe. Eu eram in camera mea si plangeam. Aflasem ca defapt cinci ani am trait in minciuna. Parinti mei murisera in clipa in care m-am nascut, si asta era doar vina mea. Eram vampir, asta am aflat in acea seara, cand bestia s-a dezlantuit asupra acelui satuc nevinovat. Primele victime, si in acelasi timp tinte ale vampirului din mine erau ei. Dragi mei parinti. Chiar daca doar mau adoptat au stiut cum sa imi fie parinti pe care nu i-am avut niciodata.

- EndFlashBack -
 
   Atunci a fost prima si unica oara cand m-am transformat in vampir complet. Vedeti voi cand esti un vanpir te transfori pe etape. In prima doar bei sange. In a doua nu mai ai control asupra ta, iar in urmatoarea, ai aspect de om, insa te poti urca pe pereti, si ''primesti''multe alte abiltati de monstru. In ultima devi un monstru atat la intruchipare, cat si la inima ci si gandurile ti le pierzi. Dupa cum cred ca bine stiti acum ma aflu in faza a doua.
   
  Cu ultimul  strop de control asupra carpului reusesc sa imi zmulg colti din delicatul gat al ingerului. Imediat dupa asta ea cazu pe delicata iarba, inca plangand. De ce? De ce nu puteam gasi alta victima? De ce tocmai ea? De ce nu altcineva?  Insa daca stau sa incerc sa imi gasesc raspunsuri mai mult pierd timpul. Nu o pot lasa aici, nu vreau. Ii ridic firavul trup, iar apoi ma aflam in camera mea. O asez usor pe pat, iar apoi plec. Trebuia sa gasesc camera unde locuia, pentru a nu exista intrebari. Ma aflam in camera directorului. Cum intrasem? Pe geam. Acum trebuie sa caut dosarul ei. In timp ce scotoceam printre dosarele elevilor ma gandeam la ea. Oare m-am indragostit? Si daca da de ce de ea? Gandurile imi fusesera intrerupte de un lucru. Si anume dosarul Sakurei. Citesc si citesc si dau si de camera ei. Apartamentul numarul 5 coasta de vest. Pun la loc dosarul si ma indrept catre fereastra. Acum ma aflam in camera mea. O ridic pe rozalie si ma gandesc sa iau si jurnalul, fiindca sunt mai mult ca sigur ca este al ei. Acum ma aflam in coasta de vest, in fata usii. Ah, ce noroc am, e inchisa! Ies in afara turnului, cu gandul sa intru pe fereastra. Norocul meu ca era deschisa. Intru si o asez pe pat, iar apoi las jurnalul pe o noptiera. Plec repede, uitand sa inchid geamul.
 
   Ajuns in camera mea ma tot gandeam la ea, si asa am adormit. . . Dar mai mult am motait vreo doua ore, dupa care cel mai tampit lucru m-a intrerupt, ceasul. Il ridic de pe noptiera siil arunc, acesta izbinduse cu putere de perete. La cate ori l-am aruncat ma mir cum de nu s-a stricat. Ma ridic  din pat, deloc adormit, si ma indrept catre sifonier, de unde imi i-au uniforma. Ma duc in baie unde ma bag direct sub dus unde stau in jur de jumatate de ora, mai mult timp de gandire, dar tot dus se numeste. Ies si ma imbrac in uniforma, pe care nu mai stau sa v-o descriu ca sa nu va plictisesc. . . Ies din baie si ridic ceasul de pe podea. Era aproape opt fara un sfert, asa ca ma incalt imi iau ghiozdanul si plec. Azi o sa o iau ca un elev normal, pe scari. Bine prin asta nu ma refer la faptul ca sunt singurul elev vampir din scoala. Mai sunt o multime, insa cel mai periculos si mai nesuferit dintre toti este Uciha Sasuke.

    Sakura
 
  Insa cum am ajuns in camera?
 
  Ah. . . asta e ceva complicat insa am un presentiment ca voi afla cat de curand. Ma uit la ceasul atarnat de perete si vad ca arata ora sase dimineata. Ma duc in baie si intru in dus. Stau sub picaturile reci ale apei in jur de cincisprezece minute dupa care ies, imbracandu-ma in uniforma. Ma trantesc in pat si incep sa scriu in jurnal tot ce mii s-a intamplat. . . Intr-un fel sau altul muscatura vampirului nu a fost cum mas fii asteptat, a fost cumva calda. . . Fara sa observ se face deja ora sapte si un sfert. Se aude un ciocanit in usa de lemn vopsita in negru. Mai mult ca sigur era Konan asa ca ii spun sa intre.

-Buna, Sakura! Ce faci?
-Neata, Konan ! Pai eu bine tu?
-Bine, dar te-ai trezit de mult ?
-Pe la sase. . .
-De ce?
-Nu stiu. . .
-Hei dar ce este cu semnul de pe gat?
 
  Firar l-a observat! Ce sa ii zic?

- A. . . pai l-am avut mereu.
-Esti sigura, eu nu l-am observat. . .
-Foarte sigura. . .

 Ah, de ce nu pot sa fiu sincera cu ea? Of, dar ce sa ii spun? ''Konan, eu sunt inger si aseara am fost muscata de un vampir in gradina in timp ce imi cautam jurnalul.'' Nu e ridicol. Ii voi spune mai tarziu. Vedem ca este sapte jumatate asa ca ne hotaram sa mergem in clasa .

Hei! Mersi de anunt!
Vreau sa iti spun ca eu cu toate ca ma asteptam sa primesc mai multe raspunsuri se pare ca am ramas in pom cu intrebarile. Actiunea este grabita ceea ce nu imi place absolut deloc si ai grija la acel dialog ca este cam sec.
Momentan nu am descoperit nimic nou decat ca apare sau este posibil sa apara in peisaj si Sasuke. Oricum inteleg ca nu dispui de prea mult timp si probabil ca de asta este si capitolul asa. Sper ca urmatorul sa fie mai altfel.

Iti multumesc mult ca m-ai anuntat. Apreciez asta asa ca sa trecem la critica. Imi place foarte mult ceea ce faci tu. Descrierea e perfecta, iar sentimentele sunt exprimate foarte bine din punctul meu de vedere. Ti-am adorat ficul din prima clipa. Apropo, am vazut ca ai adus vorba de Sasuke asa ca vreau sa ii spun cateva cuvinte. Asculta aici vampiras de pe imas, daca ii faci si cel mai mic rau Sakurei te voi ucide, dar cat mai incet posibilllllll. Clar? Abia astept continuarea care va fi la fel de grozava ca asta . Itasaku te pupa ,muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult                   

Hello.

Am decis sa mai trec si eu pe aici. :))
Oh, este asa de interesant !! Capitolul a fost grozav. Mi-as dorii sa nu se mai termine !
Vreau sa-ti atrag atentia ca ai scris gresit numele lui Sasuke. Se scrie " Uchiha". Ma rog... sau poate asa ai vrut sa-l scrii. :))
Imi place la nebuie ficul tau. Astept next-ul si sa ma anunti in continuare.

See ya !