Kiaaa nu cred a fost asa tare acest capitol si sasuke ala nu vine mai repede sa o consoleze hai bre mai repede te misti ca o baba ori cum NEXTTTTT papa

Am ramas paf. Decii de ce Sasuke si nu Itachi , doamne esti un mic geniu :) Sper asa ma anunti cand pui next .Ja ne :*

Fanfic original blocat din cauza inactivitatii.

    - Sas’ke, mă auzi? face Shikamaru în direcţia mea şi dau din cap în sens afirmativ.
  Aud şi văd, dar nu ascult nimic. Poate să povestească până poimâine, câte-n lună şi stele, că nu o să-şi amintească nimic. E mai beat decât Neji la festivalul ăla de anul trecut. S-a despărţit de Karin în urmă cu două luni şi de atunci tot aşa o ţine. La liceu vine cât se poate de treaz, în pauze o priveşte atent şi-n ore, cred, apoi când scapă de şcoală vine aici până seara pe la 1-2 şi se îmbată ca porcul. Înţeleg că suferă şi vrea să uite, dar ar fi drăguţ să nu mă ispitească şi pe mine cu alcoolul. În caz că a uitat sau nu, şi eu am căzut pradă unei iubiri imposibile; o iubire enervantă ce mă ţine pe loc şi mă răneşte de câte ori are ocazia.
Sunt conştient că din vina mea sunt rănit, însă nu m-am gândit nicio secundă că porcul de fratemeo vrea să înceapă ceva nou aşa repede. A suferit o grămadă după aia, Kyo, iar acum se pare că se consolează cu braţele calde a Sakurei şi atenţia acesteia. Mă enervează şi zgârie pe creieri.
I-am dat o sarcină simplă, să meargă să o ridice de la aeroport, iar din câte îmi amintesc eu, nu i-am spus never; “Du-te şi împrieteneşte-te cu ea”. Nu. Şi totuşi, a făcut-o.
    - …nu pot să cred că e aşa uşuratică...
 Niciodată nu l-am considerat fratele meu. Se pare că el doreşte să adâncească prăpastia asta şi mai tare.
    - ...mai sunt femei pe lumea asta, spune Shikamaru, apoi râgâie zgomotos.
    - Nu! Nu mă interesează ce femei sunt pe lume, mă răstesc şi juma’ de bar se uită la mine, eu o vreau doar pe aia, ştii tu care, continui la fel de tare.
    - Aşa, frate, eliberează-te! mă încurajează Shikamaru şi-mi întinde o halbă de bere.
 De data asta nu îl refuz, în fond, ce rău ar putea să-mi facă o halbă de bere?
 

  Lacrimi negre. Sunt conştient că a vărsat unele şi pentru mine, aşa cum a făcut-o pentru cel pe care l-a iubit. “Şi eu ştiu cum e să ai inima frântă, Itachi”, mi-a şoptit blând, apoi s-a făcut dispărută după uşă. Acţiunile mele din sala de curs, de la ea de acasă, felul cum i-a vorbit măgarului de fratemeo, bătrânul acela. Mi-am pus mâinile în cap, zăpăcit fiind. Niciodată nu m-am comportat astfel; sunt genul băiatului calculat, indiferent că mă joc puţin cu inimile fetelor. Nu acţionez astfel în public, nici măcar în privat, dar cu ea am făcut-o, şi am făcut asta fără ca măcar să o gândesc. Încă-mi repet în minte conversaţia din parc. Am încercat s-o alung cu băuturi tari şi mult, mult somn, dar n-are rost, refuză să se evapore pur şi simplu. Ea tot apare şi mă ameţeşte, iar dacă nu sunt treaz, o visez.
  M-am trântit învins în pat, aţintindu-mi privirea pierdută pe tavan. Un punct negru, două, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece, apoi a căzut pe scaunul din faţa biroului. Reacţia mea a şocat-o sau ruşinat-o atât de rău, că în graba ei să se facă dispărută şi-a uitat geanta pe bancă. Îmi amintesc perfect ochii ăia mari, de un verde crud, părea că o să plângă în orice moment. Un oftat prelung mi-a alunecat pe buzele întredeschise. Idiot, idiot, idiot. Şi-acum ce fac? Să-i dau geanta lu’ fratemeo iese din discuţie. Ştiu că o place şi nu am chef de certuri şi cu el, dar ce-i spun ei când ajung la ea acasă? Nu pot să i-o dau şi să plec aşa, fără să scot vreun cuvânt pe gură, asta ar însemna că sunt un bou ca Sasuke, unul ce habar n-are cum să se comporte cu fetele. Am oftat din nou. Nu vreau decât să rezolv problema şi să rămân prieten cu Sakura. E o fată de nota zece şi merită pe cineva mai bun ca mine. Îi doresc un băiat bun, cinstit şi sincer, nu un playboy ca mine sau fratemeo. Bineînţeles, eu am reuşit să mă domesticesc, ori Kyo a făcut-o, însă Sasuke iese din discuţie şi nu sunt sigur dacă aş face-o şi a doua oară. Sakura e o fată bună. Nu o ştiu de multă vreme, ba chiar, am cunoscut-o de curând, întâmplător aş zice, da’ am avut eu un feeling ciudat că m-a înţeles pe deplin. Poate din această cauză am reacţionat aşa ciudat în preajma ei, poate deaia refuz să renunţ la ea, prea mulţi de “poate” încep să-mi învadeze gândurile.
Am luat paharul de pe mini-birou în mână, dar l-am lăsat jos dezamăgit când am observat că este gol. Nici nu mai am suc în cameră şi mi-e lene să cobor până jos să-mi refac proviziile. E posibil să dau ochii cu brunetul...
  Niciodată nu ne-am înţeles calumea. Eu şi Sasuke ne certam şi făceam urât şi de la cea mai mică chestie posibilă, în copilărie şi acum. Pur şi simplu, nu mă simt ca şi cum e fratemeo, am impresia că e un străin toată ziua. Singura chestie în comun dintre noi e că eram doi playboy râvniţi. Cei mai. Apoi, eu m-am retras şi i-am lăsat lui locul de onoare. În fond, la ce-mi trebuiau mie fanele, când tot ce-mi doream era să fiu cu Kyo? După aceea, am simţit că ura lui faţă de mine a crescut considerabil, la fel ca şi acum, de când am întâlnit-o şi am început să ies cu ea, cu Sakura. Poate crede că o vreau să-i fac în ciudă.
Până la urmă m-am mobilizat şi am ieşit din cameră, niciun brunet nicăieri, plus că, mi se pare aiurea să stau închis în cameră doar aşa. OK, adevărul e că meditam în linişte la o soluţie cât de cât bună, şi cum nimeni nu-i acasă, pot să o fac liniştit şi-n foişor. Pe timp de ploaie mă relaxez mai bine.
Fix înainte să ies din casă, numai în halat şi şlapi, telefonul începu să-mi sune. Melodia de la Sick Puppies You’re going down îmi inundă auzul în totalitate. Am ieşit din transă şi am răspuns absent.
    - Heyaaaa~ , vocea piţigăiată a blondei mă obligă să mă strâmb.
 Cu ce-am greşit să merit asta?
    - Bună, am spus lipsit de entuziasm, te pot ajuta cu ceva?
 Un pumn în gură, un picior în cur, poate?
 Urmă o pauză scurtă în care, sigur, îşi cântări opţiunile.
    - Bineînţeles! urlă apoi în difuzor. Încă-mi eşti dator Ita-kun, sper că n-ai uitat, făcu ea pe un ton miorlăit.
 Din păcate.
    - N-am uitat.
 Aş vrea eu.
    - Vreau să ieşi cu mine într-o jumătate de oră la clubul ăla nou, mă informă, apoi văzând că nu spun nimic îşi continuă discursul. Sper că nu eşti ocupat, iar dacă eşti anulează tot şi hai cu mine.
 După ce mi-am dat acceptul şi am surzit, apelul a fost încheiat cu succes.
 Ah, câteodată aş vrea doar să dorm în linişte şi pace, multă vreme, fără niciun vis.
    Sakura, tu ce faci acum?




  O halbă de bere pe naiba! După discursul ăla, eu şi Shikamaru ne-am pus pe băute calumea. La un moment dat am pierdut numărătoarea, şi tot ce ştiu e că ameţeala asta mă omoară. Încă nu mi s-a făcut rău, asta e de bine, dar Sakura nu mi-a părăsit gândurile, aşa cum nici Karin nu a ieşit din mintea brunetului, asta e de rău, pentru că sigur o să continuăm să bem până o să cădem laţi sub masă, că de, doar când ajungem în stadiul ăla nu mai ştim nimic şi putem sta relaxaţi. Şi sunt conştient de cum vor decurge lucrurile, fiindcă s-a mai întâmplat de nenumărate ori în ăstea două luni. Ispita e mare, şi aşa se întâmplă mai mereu când sunt în preajma brunetului. Uneori am impresia că suntem fraţi din altă mamă. Ar fi mişto să fie şi adevărat.
    - Hei, Sas’ke, îmi murmură numele printre sughiţuri. De ce n-am fost suficient de bun pentru ea? a întrebat abătut, cu capul sprijinit de masă.
 Aş vrea să-i pot răspunde într-o manieră mai drăguţă, dar nu e posibil, fiindcă porcul mi-a dat şi mie să beau şi pentru că nu-mi stă în fire.
    - Că aşa-s femeile, fra. Niciodată nu se limitează la un carici. Tot timpu’ le trebe să experimenteze, să călărească mai multe, mai repede, şi să ne mănânce banii.
    - Şi Sakura?  
    - Sakura-i altfel, am zis pe-un ton de neclintit, deaia m-am îndrăgostit de ea.
    - E ce trebuie.
    - Exact.
    - Şi frate-to consideră la fel.
    - Ţi-a zis ţie?
    - Nu, şi-a clătinat capul în sens negativ, dar o pot vedea în ochii lui.
    - Ce?
    - Că-i mort după ea, la fel ca tine, făcu în direcţia mea şi mai luă o gură de bere, poate că mai rău.
  Am trântit pe masă halba goală şi-am cerut să i se facă plinul. Ştiam eu. Ştiusem încă de când intrase atât de voios în casă, fredonând ceva piesă de dragoste, după şcoală. Părea schimbat în bine, iar moaca lui enervantă nu mai era încărcată cu suferinţă şi indiferenţă falsă; cumva îi căzuse masca în drum spre casă, şi pentru mine aia nu putea însemna decât un lucru, probleme.
  Cumva, Sakura a avut dintotdeauna talentul de a face oamenii să se deschidă în faţa ei. Ştiu asta fiindcă am urmărit-o de-a lungul anilor, i-am văzut evoluţia şi a reuşit să mă facă mândru că n-am pus ochii pe o pipiţă. Fata aia merită să stea în dreapta mea, plus că, simt că nu o să mă facă de ruşine niciodată. Deaia alerg după ea ca un descreierat, încerc să o fac să mă bage în seamnă, numai că am o problemă, mare. Când e în faţa mea şi mă priveşte cu ochii ăia mari, de-un verde crud, mă îndeamnă cumva să mă comport aiurea, să îmi pierd controlul şi s-o dau în bară.
  Pun pariu că şi fratemeo a simţit-o, a realizat că e unică şi acum vrea să şi-o însuşească. Am trântit nervos halba goală pe masă, apoi i-am cerut plinul.
Nici nu ştiu ce avem toţi de ne strângem în birtul ăsta. Nu numai că miroase urât, dar e şi plin de babalâci plini de riduri ce se strâng aici să urmărească meciuri, fiindcă nu au niciun lucru de făcut acasă. Shikamaru ne-a obişnuit cu locul ăsta infect, şi am observat că ne strângem aici în momentele de suferinţă sau când vrem să tragem o beţie departe de ochii „lumii noastre”, să nu apărem în ipostaze aiurite în faţa lor. Ce aiurea sună, tsk. Mie nu-mi pasă cum mă vede lumea. N-am fost adus pe pământ ca să mulţumesc  nişte aiuriţi fără minte.
  Am fost adus pe pământ să-mi fac o familie, să mă realizez şi să fiu fericit. Evident, dacă mă întreba cineva de ce am fost născut în urmă cu doi ani, răspunsul meu, clar nu ar fi fost acesta. Numai timpul te maturizează, trecerea anilor, aceste elemente te fac să îţi deschizi mintea. Şi-apoi am întâlnit-o pe Sakura, femeia ce merită, cu adevărat, să se afle în dreapta mea. Simt eu lucrul ăsta. E atât de fragilă, deşteaptă, fermecătoare şi inocentă, încât nu am niciun dubiu. Restul nu-s decât nişte panarame, iar eu n-am nevoie de ele, şi-n legătură cu fratemeo, ar face bine să-şi caute pe altcineva, că de nu, o să iasă cu ravagii.
   Mi-am lăsat capul să cadă pe masă. Cre’că m-am ameţit bine de tot.


  Vreau acasă. Nu mă potrivesc în peisajul ăsta deloc, iar privirile fetişcanelor le simt ca nişte spini în coaste. Luminile îmi deranjează ochii, aerul înnecăcios e aiurea şi dj-ul e un coleg de clasă. Dacă mă vede o să mă aşeze lângă el ca pe-un bibelou, să vină cât mai multe fete lângă el, evident. De nu-i eram dator Hanei nici nu mă mişcam din casă, ba, probabil, să merg în foişor să reflectez.
    - Ita, zâmbeşte şi tu! îmi spune entuziasmată. Parcă eşti aici din obligaţie.
 Nu mai spune.
    - Încerc, fac în direcţia ei şi mă forţez să-i arunc un zâmbet fals.
  Mintea mea-i la rozalie. Încă nu înţeleg, nu mă înţeleg pe mine. “Eh?”. Ce răspuns patetic mai e şi ăla? Un oftat prelung îmi alunecă printre buzele întredeschise, dar datorită muzicii nimeni nu a observat nimic. Hana încă mă ţine strâns de braţ şi mă târăşte prin marea de oameni de parcă-s ceva păpuşă umană, având un zâmbet tâmp pe faţă. Aş vrea să-i dau una şi să plec, însă nu lovesc femei ca Sasuke şi nici nu mai sunt nesimţitul de altă dată ca să pot abandona o fată şi să-mi văd de treabă, fără ca, măcar, să-mi pese de sentimentele ei. O fi blonda o enervantă nemernică, insuportabilă chiar, dar n-aş suporta să ştiu că plânge din vina mea, şi asta mă duce cu gândul la Kyo; m-a îmblânzit bine de tot. Altă chestie de memorat ar fi “nu mai rămâne dator nimănui, niciodată”.
O ştiu pe blondă de la începutul liceului, în fond, ea e cea care mi-a făcut cunoştinţă cu Kyo. De atunci îmi spune mai mereu că-i sunt dator, că ea-i cel mai tare Cupidon existent, mă rog, o spunea până să se frângă relaţia. Acum, Slavă Domnului, a terminat. Şi, din fericire, după seara asta nu o să-i mai fiu nici dator, o să pot să scap de ea pentru totdeauna şi toată lumea o să zâmbească la aparat, vorba vine.
  În faţa clubului am dat de două “animale” ce se vor a fi bodyguarzi şi pot observa că mai sunt câţiva amestecaţi cu oamenii. E posibil să-i verifice de buletine, cu intenţia de a-i trimite la culcare pe minori. Am oftat din nou.
  În fiecare colţ al încăperii imense se află cuburi pe care dansează bărbaţi la bustul gol, minunând ochii tinerelor ce ţipă şi urlă fără pic de jenă la ei. Sper să nu mă considere nimeni pe invers că sunt unul din puţinii tipi de aici, fiindcă ăsta-i club de femei toată ziua. În rest, totul e la fel ca la alte cluburi, nimic extraordinar.
    - Te distrezi?
 Nu.
    - Normal că da.
 Îţi dai seama
    - Ştiam eu! strigă blonda în urechea mea dreaptă, apoi se împinse mai tare în mine.
 Ştii un drac!
  Hana mi-a zâmbit cu subînţeles şi m-a îndemnat să o urmez într-o cameră mai retrasă, iar eu m-am conformat, rugându-mă în sinea mea ca seara asta să se termine cât mai repede. După ce am primit câteva coate în cap, o sticlă în ochi şi un pumn în gură, am ajuns puţin cam şifonat la destinaţie, da’ important e că am ajuns. Locul părea cam părăsit, o singură canapea roşie animându-l.
   Blonda a râs şi s-a aşezat, iar când a făcut asta, am avut cea mai stranie senzaţie posibilă, dar cumva familiară. Sper să mă înşel. 

Ba, misto capitol. Stiam ca ai redeschis ficul si asteptam nextul, iar acum ca a aparut parca nu imi vine sa cred. E lung, ceea ce e de bine la cat m-ai facut sa astept. Totusi, nu prea se leaga de cel anterior. Sasuke nu trebuia sa fie la Sakura acasa? Sau asta se intampla inainte ca cei doi sa vorbeasca? Crede-ma, ti-am recitit ficul de nenumarate ori, dar capitolul asta  m-a bagat in ceata. Si...de ce blonda aia cu care se distreaza Itachi are numele surorii Sakurei? Aici cred ca a fost o coincidenta de i-ai pus numele acesta. Eu ma asteptam sa-l vad pe Sasuke la Sakura acasa sau chiar pe Itachi, dar tu, nu. I-ai pus pe fratii Uchiha peste tot, dar nu la rozalie acasa. Doamne, eu asteptasem la niste dialoguri intre protagonisti, niste chestii romantice, dar vad ca trebuie sa mai astept. Sper sa il duci pe Sasuke la iubirea lui acasa, ca eu asta astept de mai bine de un an. Si inca ceva. Capitolul s-a incheiat....oricum, dar numai normal nu.  Sper ca Itachi sa nu faca ceva cu tipa aia. Merci de anunt, dar nu era nevoie. Trec pe aici zilnic. Sper sa nu mai renunti vreodata la acest fic si chiar daca o faci, iti voi gasi adresa de la casa, numarul de telefon si tot ce e necesar sa te contactez ca sa iti spun ce rea poti fi si ca trebuie sa-l redeschizi si sa-l continui. Doamne ajuta ca data viitoare sa ma scoti din ceata asta si sa se intample ceva. Fie intre Sakura si Sasuke, fie intre Itachi si Sakura. Dar nu ma deranjeaza sa se intample ceva si intre cei doi frati. 
Pwp

Trebuia sa dau edit ptr ca aseara era 1.13 si imi era asa de somn si nu prea stam ce sa spun... oricum nu m-am dus la somn pana nu am citit tot :*
Iti ador ficul, mai ales ca este ItaSaku :*
Imi place foarte mult cum descri si, de asemenea, replicile si anumite situatii sun absolut geniale, pline de haz :))
Abia astept sa vad ce se mai intampla.
P.s. Esti fata sau baiat? Intreb ptr ca toti ti se adreseaza ca si cum ai fi fata, dar din profil reiese ca esti baiat.
P.s.1 Adu repede capitolul urmator si sper sa ma anunti.
P.s.2 Ce se intampla cu prietenele Sakurei ca nu ai vb deloc de Hinata sau Ino... Chiar ma intrebam ce o sa-i faca Sakura lui Sai ca s-a cuplat cu Hinata :))
P.s 3.Apropo de P.s.-uri :))