Este un fic în care o să folosesc desigur cuplul format din Sasuke și Sakura,evident. Inspirația vine de la o anumită melodie, una foarte specială pentru mine, care reprezintă ceva peste puterea cuvintelor. Sper să vă placă ideea . Deseară ieșim în oraș !
Soarele-mi pătrunde în cameră cu brutalitate. Razele acestuia îmi invadează spațiul personal fără pic de rușine, dar nu mă deranjează. Din potrivă ! Dezmierdarea pe care mi-o oferă mă fac să mă simt specială și plină de grație. Două sentimente rar întâlnite în ultimul timp. Mă zvârcolesc în pat aruncând pe jos perinile fierbinți. Încerc să-mi savurez liniștea de ca mormânt, dar totul se spulberă prin zguduirea casei. Sora mea a ajuns dintr-o parte a casei în alta cu atâta viteză,încât nu am apucat nici să inspir și să expir odată. Acesta intră cu aceeași viteză la mine în cameră trântind ușa de zid și în același timp de geam. Ochii ei căprui, atât de dulci mă conving să-i satisfac de cele mai multe ori nevoile, ca de acestă dată. Părul ei roșcat se chinuie să-i facă pe plac strângându-se aproape singur în vârful capului într-un coc dezordonat. Se pune mult mai delicat lângă mine pe pat în genunchi și mă privește cu o figură nulă. Era clar ! Născocea un nou plan care avea să mă bage în belele, ca de obicei ! Dar de data acesta eram gata să spun nu în fața ei, sau puteam măcar să încerc.
- Sakuraaa ! Te trezișiiii ?!
- Nu . Doar fac pe moarta !
- Bine ! Acum nu mai face că avem de discutat ceva foarte important.
- Despre?!
- Te invit la un shake de ciocolată și mai discutăm .
- Bine bine .Stai măcar să dau pe la baie !
- Îhî, răspunde poziționându-și privirea în altă parte.
Era abătută și asta mă făcea să mă simt prost, normal ! Până la urmă e surioara mea, nu?! Încerc să o fac fericită ridicându-mă din pat. Tălpile ating covorul moale, apoi foarte repede parchetul rece. Simt cum temperatura corpului este mult peste medie datorită caniculei de afară. Stai așa, deja caniculă?! Am deviat de la drumul spre baie pentru a-mi luat telefonul de pe birou. Aprind ecranul și încep să mă uit cruciș la cifrele de pe ecran. Era 11:30 și deja muream de cald ! Am oftat adânc, apoi mi-am continuat drumul către baie alături de câteva haine minore. De cum am ajuns în încăperea dorită, mi-am dat bustiera roșie jos lăsându-mi pieptul să respire mai bine. M-am aplecat asupra chiuvetei și mi-am udat fața cu apă foarte rece, alături de brațe și abdomen. După ce mi-am tamponat picături pe corp mi-am tras pantalonii scurți albi și deasupra un maieu mai larg pe care l-am legat într-un nod mai sus pentru a-mi lăsa burta plată goală. Părul îmi cădea haotic pe spate atingându-mi pielea albă cu atâta grijă.
După ce am ieșit din baie, m-am îndreptat către ieșire. De cum am atins șlapii de afară, cățelul meu mi și negru a început să facă mici salturi în jurul meu. Am ales însă decât să vorbesc cu el pentru a nu-mi murdări mâinile, dar nu am zăbovit mult. Atenția mi-a fost captată de un puști blond cu doi ani mai mare ca mine, sau bine, hai trei. Ochii săi albaștri mă făceau adesea să mă simt în largul meu scoțând mereu un zâmbet de la mine. Acesta a trecut repede cu bicicleta s-a gri cu negru strigându-mi numele la poartă. Am încercat să nu reacționez, dar instinctele nu m-au ascultat. Capul mi s-a îndreptat repede zărindu-i părul auriu. Era Naruto, verișorul meu. Nu am spus nimic și m-am îndreptat spre măsuța de sub salcia bătrână din curtea spațioasă și luxoasă. Acolo, Amne mă aștepta cu un shake bun cu ciocolată. Ideea acesta mă încânta teribil până când m-am pus pe scaun, iar privirea mea i-a întâlnit chipul abătut. Avea multe întrebări în legătură cu starea ei, însă am preferat să tac și să nu mă bag pentru că dacă avea ceva să-mi spună, mi-o spunea și fără să mă rog de ea sau să o cicălesc la cap.
- Deci, Sakura, spune deodată revenindu-și din transă încercând să schițeze un zâmbet, ce planuri ai azi?
- Ei bine, deocamndată nimic special. Păi?
- Păi eu aș vrea să ies mai târziu, știi. Și mă gândeam că poate tu și Hinata...
- Eu și Hinata ce?!
- Să veniți cu mine în oraș deseară.
- Hei puștoaico ! Să știi că nu am chef de dădăcit în seara asta !
- Doamne, tu ești un stres și așa ! Nu te-aș lua cu prietenii mei !
- Mda...să zicem că mă simt mai bine !
- Deci veniți?
- Păi nu știu. Mai întâi trebuie să vorbesc cu Hinata și după mai vedem. Mami cu tati unde sunt?
- Astăzi au o întrunire de afaceri și stau până târziu ei în oraș.
- Păi atunci eu de ce să mai vin dacă sunt ei ?!
- Of bine...faza e că nu vine nimeni după mine și până în centru pe picioare e ceva !
- Și ai impresia că merg pe picioare?! Dacă mergem te duc cu mașina și mă întorc !
- Nu-mi pasă ! Vreau doar să mă duci cu mașina !
- Of bine...să mai zici că nu sunt o soră foarte bună !
- Ești, ești! spune sărind de pe scaun și dându-mi un pupic pe obraz.
După acestă discuție rapidă o i-a la fugă până în casă fără să mai spună nimic. Eu abea îmi încep băutura, pe care o savurez cu atâta poftă. Rămân pentru puțin pe gânduri și o groază de amintiri uitate acum ceva timp îmi năvălesc creierii. O ieșire în oraș nu putea fi chiar o ideea proastă, nu?! După ce termin lichidul dulce duc cănile în bucătărie, apoi în dormitor pentru a-mi găsi telefonul. Acesta zăcea în același loc, până când l-am luat repede și am început să-i scriu un mesaj Hinatei:
Eu: Hei Hin ! Ce faci?
Hin: Extrardinar de bine ! Tu?
Eu: Să zicem că tot așa. Dimineața asta cam forțată, că în rest...
Hin: Amna ce face ?
Eu: Păi asta e problema. Are chef de oraș.
Hin: Păi și ce treabă ai tu?!
Eu: Trebuie să fac pe șoferul, pricepi?!
Hin: Mda...și ce treabă am eu?!
Eu: Ieșim și noi puțin atunci?
Hin: Măi...nu știu ce să zic...Chiar nu știu !
Eu: TE ROG ! Din inima mea de verișoară mai mică !
Hin: Văd că ai tupeu să mă iei și cu forța. Bine, bine ! Deseară ieșim în oraș !
Bun oameni dragi ! Deci deocamndată cam asta trebuie să știți ! :)) Probabil că nu e ceva memorabil și nu dovedește ceva extraordinar, însă sper să vă faceți ceva timp și pentru două cuvinte pentru mine. V-am pupat !:*