Forgotten Snow

Capitolul 1


Zapada cadea lin pe copacii tacuti. In linistea de mormant a codrilor de arama, fulgii de nea dansau pe muzica neimpartasita a vantului.
Vantul doar adia, mandra-i glasuire ramanand in neant. Curgand in rauri sclipitoare, razele de luna domneau in pustiul de argint. Era liniste, liniste deplina. Nimic nu-i deranja cursul. Nici pasarile ratacite ce poposisera pe creanga unui stejar nins, nici roiurile de albine ce dormeau in stupurile de clestar, peste care luna zacea mandra. Nimic… Nici mirosul inghetat din vazduh. Nimic…

Toata lumea se bucura de tacere si de gratiosii fulgi ca laptele ce patrundeau, mai stralucitori ca niciodata, printre crengile intunecate, morocanoase ale copacilor. Sus, luceafarul se desfata privindu-si reflexia in apa de gheata. Norii dormitau pe cerul instelat, plin de stralucire.

Peisajul de marmura lenevea linistit pana cand… un cal naravas, cu coama de lapte si ochi de argint, patrunse galopand zgomotos in intunericul tainic. Trecu de copaci, de rau, de pasari si de albine. Trecu precum un fulger, fara a privi astrele inmarmurite ce bantuiau cerul. Trecu mai departe, fara a-i pasa de nimic.

Si se indeparta incet, incet. Natura se calma, reveni la starea de somnolenta. Si calul galopa si tot galopa, ca un fulger ce lasase in urma furtuna. Nechezand puternic, acesta iesi din padure si, ca la un semn, in spatele lui se forma un nor gri, iar padurea parca fumega acoperita de o ceata groasa.

Calaretul ofta incet, indemnandu-si prietenul patruped sa-si mareasca pasul. Trecura ca o fantasma albicioasa printre ultimii strajuitori ai padurii si ajunsera intr-o pajiste intunecata. Calul se opri brusc si din saua lui aluneca o tanara cu parul lung si negru ca abanosul, ce forma un contrast perfect cu pielea palida, ca de diamant. Ridicandu-si incet capul, scruta cu o privire sfidatoare, de gheata, adancul nesfarsit al cerului de iarna, de aceeasi culoare cu ochii ei mirifici. Si totusi, irisii sai erau atat de cristalini, de albastri, incat acoperisul lumii palea in fata lor. Trasaturile ei delicate antagonizau cu expresia ce i se citea pe chip. Buzele-i de un violet inghetat erau usor intredeschise si un val aburind ii invaluia pometii foarte albi. O mana la fel de palida ridica o suvita rebela si o aseza incetisor la locul ei.

Uitandu-se cu coada ochiului la cerul instelat, tanara se indrepta gratios spre calul sau si pornira impreuna spre tinutul unde se vedeau licarind anemic primele raze ale soarelui de iarna.

Calul incepu sa fornaie incurajator, incercand sa isi scoata stapana din starea de melancolie. Aceasta ii zambi in semn de multumire, dar sprancenele-i ramasera incruntate. Avea o privire dura, dar trista, iar in ochii de safire era intiparita o singura emotie. Razbunare. Acelasi cuvant ce ii stapanea memoria de atatia ani, atatea luni, atatea zile... Zile in care crezuse ca nu va mai vedea rasaritul soarelui, in care crezuse ca nu va mai simti ploaia pe pielea-i fina. In care singurul lucru ce o mai tinea in viata era razbunarea. Dulcea tortura a gandului ca intr-o zi se va razbuna crunt pe cei ce o inrobisera.

Cand trecuse mai devreme prin padurea ninsa, cand zburase galopand cu vechiul sau prieten, cand zarise in sfarsit astrele lumii fara a fi impiedicata de nimeni si nimic, atunci se simtise intr-adevar libera. Si isi amintise de orele agonizante petrecute in temnita aceea ingrozitoare. Orice fiinta s-ar fi cutremurat la acest gand, dar nu ea. Nu... Ea era deja obisnuita cu astfel de orori.

Acum solii veseli ai rasaritului erau mai proeminenti si tanara zambi. Expresia fetei era de nedescris, doar zambetul ce-l purta senin avea o nuanta infricosatoare. Se indrepta hotarata spre castelul de argint ce se zarea in cale...


Multumesc ca ati citit si sper ca v-a placut!

Eu prima!!!
Iubita mea nepotica..ESTE EXCEPTIONAL..se vede..ca doar suntem o familie de talentati .
Imi place mult.. hai cu nextu iubita..si..acum eu una as vrea ceva mai multe sentimente..(sunt trista)..dar las'..hai cu nextu iubita

Ummm, Ele? Am specificat la inceput ca nu contine personaje din Naruto... Sper ca o sa-l citesti in continuare...
Mamy, iti multumesc mult pentru comm. Sincera sa fiu, nu e primul fic pe care-l scriu, dar e primul pe care il postez si la care o sa primesc comentarii.
Buni? Imi vreau commul! Acum, ca fac urat!
Va pupacesc pe toti. Daca o sa am mai multe comentarii, poate pun nextul mai devreme...

Nu m-am putut abtine sa nu va multumesc pentru comentarii! Scuze!
Deci, nee-chan, multumesc pentru comm. De tastat nu ma apuc, am mai multe capitole scrise. Te pupacesc dulce, surioara!

Crystal, chiar apreciez ca ai trecut pe aici si ca mi-ai lasat "critica". Ma bucur foarte mult ca iti place, scumpo! Din nefericire, urmatoarele capitole vor contine dialog. Nu ma omori! Incerc sa-l fac sa nu fie sec. Sper ca o sa citesti in continure. Pupicei si tie!

Am mai spus-o si o sa repet: nu este primul fic scris, ci doar primul fic postat. Sunt amatoare de scris compuneri, deci am ceva experienta. Dar nu prea multa, am mare nevoie de criticile sau incurajarile voastre. Pupici dulci pentru toti cititorii mei dragi, iar nextul vine miercuri. Sa nu aud vaicareli!

Miau miau !

Ok, atentiune ! Iubitaaa Am trecut si eu pe aici, cum ti-am promis. Vezi, ma tin de cuvant Ok, pai hai sa vedem ;x

1. Ideea- Ei bine ideea e splendida. Imi place foarte mult, nu am mai vazut ceva asemanator pana acum. Deci drept vorbind, este originala. Imi place, imi placee Felicitari iubita.

2. titlul- Pai titlul imi place, se potriveste cu ideea ---din cate vad eu--- si asta conteaza foarte mult. Plus ca este expresiv

3. Descrierea- Ok, deci aici chiar nu am ce comenta. Decat cuvinte de lauda. Este..descrierea este de-a dreptul superba Am ramas placut surprinsa, deci ai descris sentimentele si imprejurimile intr-un mod..deci nu mai am cuvinte. Este superba si tot ce pot spune este ca te felicit, te felicit pentru ca meriti, chiar meriti

4. Dialogul- Ei bine este inexistent deci nu am nimic de comentat. Imi place ca nu l-ai adaugat, ai facut totul sa para mai miraculos. Superb, nu am ce spune

5. Actiunea- Actiunea nu este grabita, din potriva..este chiar foarte bine cum ai mers cu actiunea. Ai mers lent, ai descris ceea ce trebuia si nu ai trecut de la o idee la alta. Actiunea este dezvoltata, la un moment dat chiar am avut impresia ca ma aflu acolo. Deci, felicitari

6. Estetica- Eh, se pare ca nici aici nu am ce comenta. Absolut perfect. Nu vad nicio greseala ceea ce e mai mult decat bine. Felicitari si aici, meriti pe deplin scumpa mea

7. Greseli de tastare, ortografie, gramatica :

Nicio greseala. Sunt mandra de tine, capitolul a fost lung si totusi nicio greseala. Mai rar asa, mai rar cei care sunt atenti la ceea ce scriu sau corecteaza capitolul la sfarsit. Hehe, felicitari scumpa

Ei bine dulceata, cam asta a fost. Nu o pot numi critica, au fost numai cuvinte de lauda. Ei bine, tine-o tot asa draga mea

Sa ma anunti cand pui capitolul 2, te rog

Mrr

Am cea mai tare sotie!! E superb ficul scumpa mea! Sunt mandra de imaginatia ta iubito..=

Hai sa ma tin de cuvant si sa va pun nextul. Acest capitol ii este dedicat Bubulinei, pentru comentariul plin de felicitari pe care mi l-a dat, mai sa incep sa plang! Scumpo, capitolul e numai al tau!

Capitolul 2


Oprind incetisor calul, tanara cobori cu o gratie neobisnuita din sa si se indrepta cu pasi marunti, dar siguri, spre poarta uriasa a castelului. Asa cum isi amintea, in fata ei stateau doua garzi, pregatite s-o impiedice sa patrunda in castel. Era evident dupa expresia hotarata a fetei lor ca nu stiau cine este straina. Cel mai tanar, de vreo douazeci de ani, asa cum aproximase corect tanara, avea parul brunet si scurt si niste ochi negri in care te puteai pierde ca intr-un abis. Incremenise la vederea siluetei albe ce se apropia.

Celalalt strajer isi intinse sulita ascutita si ataca brusc. Neavand timp sa se uite mai atent sau sa se gandeasca la o strategie mai buna de a intra, fata para cu mult tact si calm lovitura ce-i era destinata. Barbatul, surprins pana in maduva oaselor de agilitatea ei, se opri prea tarziu si ajunse in spatele oponentului sau. Tanara zambi cadaveric si printr-o miscare rapida il dezarma si il avea deja la picioarele ei in urmatoarea secunda. Brunetul, si el foarte uimit, nu avu timp sa reactioneze si isi dadu seama prea tarziu ca sulita prietenului sau ii era acum infipta in inima.

Privirea de gheata se atinti asupra tanarului si fata incepu sa rada in surdina, ca un clinchet de clopotel, multumita de expresia speriata de pe fata acestuia. Cutremurandu-se, brunetul incerca sa se intoarca si sa ceara ajutor, dar straina ii taie calea inainte ca el sa poata clipi. Scoase un sunet de uimire, dar isi aduna curajul si isi pregati sabia ce o purta la sold. Dar cum fermecatoarea fata a tinerei ii furase privirea si faldurile rochiei ei arginti ii acopereau mijlocul, omise teaca lunga si neagra, pana cand fata scoase o sabie stralucitoare si zambetul i se largi considerabil.

Dupa clipe in care se auzeau doar respiratia sacadata a lui si suflarea calma a ei, baiatul isi lua inima in dinti si ataca primul. Cu o privire care denota plictiseala, straina ii anticipa toate miscarile, parandu-le perfect de fiecare data. Se luptara asa cateva minute, pana cand fata se hotari sa atace la randul ei. Din doua lovituri bine ochite, oponentul ei era la pamant cu o rana sangeranda la umarul stang.

Profitand din plin de neputinta garzii de a o opri, bruneta ajunse la portile palatului si intra nestingherita. Holul arata exact ca acum saisprezece ani, din clestar autentic, foarte scump, pe care il alesese ea insasi. Doua coloane din fildes impodobeau intrarea in sala tronului, aflata la capatul cel mai indepartat al coridorului. De o parte si de alta a acestuia erau insiruite mai multe randuri de usi din marmura alba, iar la mijloc salasluiau doua scari in spirala, din acelasi material orbitor. Cea din dreapta era impodobita cu un covor albastru deschis, semn ca aceea era scara pe care urca Imparateasa.

Era dimineta devreme si razele inca palide ale soarelui patrundeau in castel, accentuand stralucirea magica a cristalelor dinauntru.

Locul era pustiu, toata lumea dormea inca. Cu pasi silentiosi, tanara se indrepta spre sala regala. Dar se opri deodata, cand un zgomot ii ajunse la urechi. Stia ca, mai devreme sau mai tarziu, baiatul ce pazea intrarea va da alarma, dar nu gandise ca se va misca asa eficient. Blestema faptul ca il subestimase, dar se aduna repede si porni din nou, de data aceasta spre a doua usa din stanga ce, daca isi mai amintea bine, dadea spre bucataria regala.

Ajunse acolo fara a intalni pe cineva si incepu sa studieze camera, asteptand ca locuitorii castelului sa se trezeasca si sa realizeze ca cineva intrase in palat chiar sub nasul lor. Aici fusesera facute mai multe schimbari, precum inlocuirea mobilei vechi cu una noua, de marmura crem deschis. Tavanul fusese consolidat de patru coloane, copii mai mici, dar fidele, ale celor din hol. Doua incadrau usa din fata, pe care intrase ea si celelalte usa din spate, ce avea acces in coridorul mare al servitorilor.

„Da, daca ticaloasa nu a facut si alte modificari cat am fost plecata!” gandi tanara in timp ce privea dintr-o parte candelabrul ce-i era necunoscut. Pasi repezi si apasati se auzira pe coridor. Usa se deschise si in camera intrara...


Ok, deci asta e. Sper ca v-a placut si astept commuri de la voi! Va pupacesc!

Vai....deci nu am cuvinte
Ficul m-a atras complet mai ales cap.2
astept next , draga mea
byebye

Miau miau !

Am vazut ca ai pus capitolul, asa ca am trecut si eu pe aici. Vai, capitolul acesta imi este dedicat mie ? Multumesc Esti o scumpa Asa, acum sa vedem :>

1. Descrierea- Ei bine se pare ca si in acest capitol descrierea a fost si inca cum. Am mai spus si o mai spun, ador felul in care descrii. Deci nu am ce comenta, foarte frumos

2. Dialogul- Dialogul este inexistent, niciun comentariu aici.

3. Actiunea- Actiunea nu mi se pare grabita, de fapt nici nu este grabita. E ok, mergi lent si descrii ceea ce trebuie. Imi place ca nu treci de la o idee la alta, rapid. E foarte important asta.

4. Estetica- Ehh, estetica este ok. Nu am vazut ceva ineregula deci este bine. Chiar imi place aspectul capitolelor tale, felicitari

5. Greseli de ortografie, gramatica, tastare :

Nicio greseala, perfect inregula. Eu nu am observat nicio greseala deci e ok. Cum am mai spus putini sunt cei care au grija la ceea ce scriu sau corecteaza capitolele, tu esti una din acele persoane.

Ei bine draga mea, nu mai anuntat de capitol. Noroc ca am vazut eu (D) Hehe, multumesc inca odata pentru dedicatie. Sunt mandra ca mi-a fost dedicat un asa Capitol superb. Sa o ti tot asa.

Felicitari scumpa si sa vi repejor cu next-ul. Spor la scris si la idei

Mrr


P.s : Denieverlove, am sa te rog sa faci ceva la Profil. Comentariul tau este prea mare si a deformat pagina.

Eh, Bulinel, eu te-as fi anuntat! Dar ia-o pe Bubu de unde nu-i! Lasa, ca l-ai vazut repede. Multumesc mult pentru comentariu! Nextul vine vineri sau sambata... nu m-am hotarat inca... Iti promit ca iti dau ceva de criticat. Capitolul 3 contine dialog... cam mult, din pacate, dar l-am intors pe toate partile si altfel nu iese. In fine, daca vrei, cumpar trambite sa anunt cand pun capitolul!
Denie, apreciez ca ti-ai facut timp sa-mi lasi comm. Nu multi o fac. Ma bucur ca-ti place!
Va pup dulcic pe toti!

ehh...eu intotdeauna imi fac timp sa-ti las tie un comm
pur si simplu nu pot sa ma abtin sa nu citesc ficurile tale
Pantera te pupaceste !

Doamne ! In sfarsit femeie , in sfarsit ti-ai facut curaj , ai pus ficul si uite vezi ? Numai felicitari ! Ti-am zis de n ori :o3 E extrem de tare ... continua <3 Nu ma mira prea tare pentru ca stiu cat de bine scrii, descrii etc :o3 >:D< In primul rand imi place titlul si subiectul ...deci intr-un cuvant inca o felicitare de la mine >:D< luv u .

Planul meu era sa pun nextul maine, dar nu ma pot abtine! Acest capitol le este dedicat bunicutelor mele dragi si scumpe, Elenutza si Jessye!


Capitolul 3



In camera intrara o tanara urmata de un barbat inalt, blond si cu ochii de un gri stralucitor. Fata avea parul roscat palid si ochii verzi ca safirele. Purta o rochie lunga, deschisa la culoare, ce contrasta putin cu imbracamintea albastru inchis a insotitorului ei. Intrase grabita si avea mana dreapta pe sabia ce o purta la sold.

- Nu-i aici! exclama furioasa.
- Tot nu-mi pot imagina cum a intrat in castel! aproba tanarul de langa ea, dar abia apuca sa termine propozitia, caci o voce nervoasa tuna „Miscati-va incoace!”, de se cutremurara toti peretii.

Cei doi se repezira afara pe usa si in sala tronului, unde toti cei ce locuiau in castel aveau capetele aplecate si stateau in genunchi. Urmandu-le exemplul, se aplecara si ei in fata femeii ce statea cocotata pe tronul ornat cu diamante in forma de semiluna. Parul ei saten era zburlit si in ochii ca de rubin ardeau flacari. Pe chip avea o privire ucigatoare, iar buzele-i subtiri stateau tuguiate. Era imbracata cu o rochie impopotanata, cu mai multe culori aprinse si tot felul de bratari si inele ce reflectau lumina. Asa ridicol arata, ca mai multi dintre supusii sai aveau mainile inclestate peste gura pentru a ascunde ranjetul amuzat ce il purtau. In acelasi timp, erau ingrijorati de faptul ca cineva reusise sa intre asa de usor in palat.

- Unde este cel care a indraznit sa intre aici? aceeasi voce asurzitoare intreba pe un ton impunator. Aceasta ii apartinea femeii ce era asezata pe tron si care continua la fel de nervoasa: V-am avertizat ca daca nu mi-l aduceti in jumatate de ora, va tai tuturor capetele alea seci si bune de nimic!
- Inaltimea Voastra, l-am cautat peste tot, incerca Rose sa o mai imbuneze, dar nu e de gasit!
- Sunteti niste incompetenti! urla regina cu foc.
- Dar Inaltimea Voastra, incepu prietenul lui Rose, insa regina i-o taie scurt.
- Taci din gura! Spui numai prostii! Sunteti toti niste idioti! Idioti, va zic! Iar cel care a calcat fara voia mea in palat, o sa plateasca cu pretul vietii sale!
- Ma tem ca acest lucru nu este posibil, o voce cristalina, mult mai calma, rasuna din pragul usii imense. Acolo, cu capul sus si privire de vultur, statea nimeni alta decat bruneta cu ochii albastri.

Toti se intoarsera spre ea socati. Regina scoase un sunet de uimire, in timp ce fostii supusi ai brunetei se frecau la ochi, gandind ca viseaza. Aceasta zambi misterios, inaintand cu pasi eleganti spre imparateasa acum speriata. In fata ei se forma un culoar si in scurt timp se afla fata in fata cu regina tremuranda.

- Ce cauti tu aici? intreba aceasta incercand sa para curajoasa. De ce nu esti moarta?!

Straina incepu sa rada amar, aruncandu-i o privire plina de dispret imparatesei.

- Ticaloaso! Tu chiar ai crezut ca voi ramane acolo pentru totdeauna? Chiar ai crezut ca n-o sa incerc sa scap? Ai crezut ca o sa reuseasca sa ma distruga? Sau sa-mi ucida sufletul? Ma subestimezi... Victoria, numele reginei fusese rostit mai apasat, vocea strainei fiind plina de ura si cerand razbunare.
- De parca o sa reusesti sa ma ataci in propriul castel, striga regina ridicandu-se greoi de pe tron din pricina rochiei mult prea impodobita.
- Aici gresesti, ii raspunse scurt tanara. Glasul ei isi pierduse tonul calculat si devenise mai apriga. Si gresesti foarte mult, acesta nu este castelul tau si nu a fost niciodata. Este castelul meu, pe care tu mi l-ai furat impreuna cu titlul meu de Craiasa si le-ai transformat intr-o gluma! vocea ei crescuse cu o octava si pusese accent pe cuvantul ”meu”.
- Garzi! tipa imparateasa enervata de-a binelea. Luati aceasta profanatoare si inchideti-o in temnita!

In linistea mormantala ce se asternu pentru cateva secunde, se auzi un singur murmur plin de speranta „Lady Christine...!”. Si zicand acestea, Rose se arunca spre tanara cu ochii de sticla albastra.


Asta a fost tot. O sa ziceti ca sunt narcisista, dar pur si simplu imi ador numele! As aprecia daca mi-ati spune parerea voastra despre dialogul meu super mega lung (nu ma omorati!), va rog!
Multumesc ca ati citit si pupici!

Pai , fetita ta nebunatica a trecut pe la mama ei scumpa
Dialogul este lunuuuug
Vai....cine sunt eu sa te critic , ca nici eu sunt profi , dar ai zis sa-mi dau cu parerea
In rest imi place si sa nu te mai aud ca-ti spui ca esti narcisista , pt ca nu esti deloc
Fetita ta asteapta nextu cu nerabdare
te pupacesc dulce dulcik

P.S: I love you , mother !

Dedicat mie?! Mersi nepotica mea super dulce
Este fain ficul..Hmmm..dialogul..lung dar nu mi se pare sec, din potriva, este bun.. Dar numai folosi pe viitor atat
Hai cu nextul

Mai! Nu-mi mai aminti de chimie ca ma ia durerea de cap, soro! Si era: "Ai auzit care e formula, Smaranda?" Deci, era sa mor acolo! In fine, ma bucur ca-ti place capitolul si mai ales dialogul meu kilometric! Si eu te pupacesc, nee-chan!
Fetita mea dulce, ma bucur ca-ti place! Promit ca dialog asa lung n-o sa mai vezi la mine! Bunicel, mersi mult pentru comm!
Deci, dragii mei, ca sa ma fac inteleasa: am vrut sa vad daca dialogul meu e bun sau e sec. Am aflat! De acum incolo o sa am trei pana la sase replici per capitol, cateodata chiar deloc.
Nextul, daca raman fara rabdare, o sa vina duminica. Daca reusesc sa ma tin de program, o sa vina luni. Pupici la toti!

Asa, am venit si eu cu nextul... Astept parerile voastre... va rog dulce, dulce de tot! Acest capitol le este dedicat fetitelor mele scumpe: denieverlove si Alle. Enjoy!


Capitolul 4


Soapte uimite se auzira dintre cei ce nu o cunoscusera pe Craiasa de Aur, asa cum o numea toata lumea. Nu exista o singura fiinta care sa nu fi auzit de povestea lui Lady Christine, fosta Imparateasa a regatului, dar putini supravietuisera ultimilor saisprezece ani, in care stapana lor lipsise.

Surprinsa poate pentru prima oara in viata ei, Christine o ridica pe Rose, care ingenunchease la picioarele sale. O studie o clipa pe vechea ei prietena, inainte sa o imbratiseze cu un zambet larg. Cand se despartira, Rose ii sopti tremurat:

- Bine ai venit acasa,... Craiasa.

La auzul acestor cuvinte, Victoria, care privise scena cu dezgust evident in ochii ei rosii, tipa furioasa:

- Sa nu te aud ca ii zici Craiasa! Sa nu te aud! Acest titlu a fost inlocuit cu cel de regina, iar regina sunt eu! arata fanatic cu un deget subtire spre coroana aurita ce ii alunecase putin cand se ridicase si acum statea stramb.

Bruneta o privi piezis, aproape amuzata de incercarile disperate ale femeii. Ofta adanc. Isi amintea vremurile in care ea era acolo, pe tronul imens, decorat cu cele mai scumpe diamante. Si multimea o privea admirativ si ii asculta fiecare cuvintel spus cu atentie deosebita. Supusii ei erau mereu loiali si dupa expresia fetei pe care o purtau acum, se bucurau nespus ca se intorsese. Dupa multe luni agonizante, tanara arata un zambet adevarat, care stralucea si parca incalzea camera. Urmara momente in care se auzea doar zgomotul usor al fulgilor ce imbogateau vesmantul alb al zapezii cazute si vantul ce adia agale peste mausoleele de culoarea argintului, ce se insirau sub neaua sclipitoare.

Ca la un semn, garzile palatului se indreptara spre Victoria, ai carei ochi se marira considerabil si frica ii patrunse adanc in suflet. Stia ca nu avea nicio sansa daca acestia se revoltau. Insa cuvintele Craiesei ii opri instantaneu "Stati!". Aceasta era lupta ei, nu a lor. O asteptase atat de mult timp si nu vroia sa dea inapoi cand era atat de aproape.

Zicand acestea, Christine isi etala zambetul fermecator, gata sa primeasca lucrul dupa care tanjise. Inspira adanc si in urmatoarea secunda alerga spre regina inmarmurita. Aceasta abia avu timp sa inregistreze ceea ce se intampla, dar reusi sa se dea la o parte in ultima clipa. Cu o viteza inumana, Craiasa ataca din nou, pregatita sa-si scoata sabia in orice moment. Victoria, care stia foarte bine cat de agila este oponenta sa, ajunse in fuga nebuna pana la usa si iesi afara in hol, urmata indeaproape de Christine.

Regina reusi sa deschida poarta castelului, dar se alese cu o taietura pe mana dreapta din care incepu sa picure un lichid rosiatic. Urla de durere si isi folosi puterile pentru a o ataca pe Craiasa, care fu izbita brutal de peretele tare de granit. Un firisor de sange i se prelinse pe buzele stranse. Scoase un marait nervos si isi folosi propriile puteri pentru a o ridica pe Victoria in aer. Apoi, sub privirile mirate ale spectatorilor, se ridica ea insasi de pe pamant si incepu sa zboare in echilibru perfect.

-Dumnezeule..., murmura Rose de-a dreptul socata de gratia stapanei sale. Cum de poate zbura?

Christine se roti in aer in timp ce regina incerca sa nu cada. Reusi in cele din urma sa stea dreapta o secunda si trimise o bila de energie rosie spre bruneta. Aceasta zambi si isi inchise ochii. Chiar cand era sa o loveasca, Craiasa o trimise inapoi si o nimeri in plin pe Victoria, care cazu la pamant. Se ridica cat putu de repede si o lua la sanatoasa. Christine o privi un timp cu sprancenele incruntate, dandu-si seama ca nu era ziua in care se va razbuna. Era mult prea obosita dupa lunga calatorie pentru a lupta cu regina.

Ofta adanc, dezamagita ca nu isi atinsese scopul. Capul ii statea aplecat si pumnii inclestati. Cobori agale pe pamantul rece si isi intoarse privirea catre supusii sai. Ochii sai erau plini de durere si era trasa la fata, pielea-i alba parand si mai palida. Inainte ca cineva sa poata reactiona, Craiasa se prabusi in zapada imaculata.


Astept commuri! Va pup!

vai , este dedicat mie
imi place foarte mult
sa stii ca astept nextu cu nerabdare
si inca odata : mersi pentru dedicatie
Fetita ta te pupaceste
byebye