Pai oare cum se poate sa ajung aici asa de tarziu? Nu cumva cineva a uitat sa-mi zica ca a mai postat un nou capitol? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Oricum, acum sunt aici, deci sa vedem:

Descriere: stii deja parerea mea, dar iti mai spun inca o data. Ai, este multa si imi place foarte mult. Felul in care descrii sentimentele personajelor este extrem de frumos, felicitari.

Dialog: pai nu ai avut nicio replica, deci nu am ce corecta.

Actiune: evolueaza lent, nu mi se pare deloc grabita.

Estetica: este buna, imi place.

Greseli de tastare/ortografie:

ii - i
ochi - ochii
purpuriu - purpuriul

Si cam asta am avut eu de spus. Astept cu nerabdare nextul, asa ca iti doresc multa imaginatie si o tona de idei.
Choco te pupaceste dulce de tot!!!

interesant capitol...te descurci bine....dar acum da next!

Ei, te iert, sa zicem. Eu nu te grabesc, stai linistita, dar chiar vreau sa vad ce se mai intampla asa ca iti urez noroc cu scrisul. Nu-ti face griji, sigur gasesti tu ceva cu care sa ne impresionezi.

Te-am pupacit dulce!!!

eu nu vreau sa grabesc artistul dar incep sa nu mai am rabdare!
vreau next
concentreaza-te putin! trebuie sa-ti vina inspiratia!
Spor la idei si la tastat!
te-am pupat

Sora-ta te face piftie, iar eu te mananc!
Haide, stiu ca inspiratia ta e ratacita dar incearca sa o cauti si cand o gasesti te intorci la calculator si te pui pe tastat! Inteles?
Star iti trimite o tona de pupici!

Hey, oameni buni! Stiu ca am intarziat putin. Bine, am intarziat mult. Sa zicem ca am luat o mica vacanta. In fine, sper sa nu fiti extrem de suparati pe mine si sper ca asteptarea a meritat. Asa ca, enjoy!


Capitolul 11


In clipa aceea pe usa intra un baiat, nu mai tanar de cincisprezece ani, cu parul nisipiu si ochi ciocolatii, care se marira considerabil la vederea brunetei. Aceasta din urma se dadu un pas in spate, cu sprancenele putin incruntate, pregatita de atac. Isi cauta cu mana sabia, insa descoperi cu stupoare ca aceasta nu mai era la locul ei.

- B-buna…, ii spuse baiatul, balbaindu-se.
- Ce vrei de la mine? se auzi vocea rece a Craiesei.

Foarte incurcat, tanarul se apropie precaut de ea.

- Te-am gasit pe pajistea de langa sat…, murmura.

Ochii albastri ai brunetei se inchisera pentru o secunda, in timp ce posesoarea lor isi amintea incet, incet ce se intamplase. Printre buzele ei isi facu loc un singur cuvant:

- Sirius…
- Poftim?
- Unde mi-ai pus sabia? Christine intreba, ignorand intrebarea uimita a interlocutorului ei.

Incapabil sa rosteasca ceva in fata misterioasei straine, baiatul ii facu semn catre un colt al camerei, de care statea sprijinita lama taioasa a Craiesei. Bruneta o insfaca cu brutalitate si iesi vijelios din incapere.

Strainul a urmat-o afara, cu o privire oarecum speriata si putin deranjata de atitudinea nerecunoscatoare a tinerei. Aceasta din urma aproape ca se napustise pe usa afara si acum statea in fata casei, uitandu-se in jur. Ii lua cateva secunde sa-si dea seama de unde venea nechezatul insistent al lui Crystal si se avanta spre un grajd destul de mare, vopsit in culori pamantii, ce se afla la doar cativa metri de locul unde se afla. Blondul o urmarise pana pe la jumatatea drumului, apoi, vazand unde se indrepta, poposise la umbra unui copac.

Craiasa intra in incapere si se duse direct la boxa unde era inchis Crystal. Cand o vazu, acesta incepu sa fornaie vesel, parca rugand-o din priviri sa-i dea drumul. Christine facu intocmai, inainte sa-si salte trupul subtire in saua calului. Porni in galop spre poarta, insa nu apuca sa iasa, caci in fata usii se posta rapid un alt tanar, brunet ca si ea. Tanara se opri brusc si il strafulgera pe barbat cu o privire de gheata, specifica ei. Acesta insa nu paru impresionat, ba din contra, pe fata ii aparu indata un zambet amuzat. Se apropie cu bratele incrucisate de cal si se uita chioras la Craiasa. Ochii ei albastri se intalnira instantaneu cu ochii verzi ai lui, la fel de sticlosi ca ai tinerei. Christine se uita uimita la privirea limpede si foarte verde ce era atintita asupra ei.

Brunetul ii intinse mana, ca sa o ajute sa coboare. Aceasta insa o ignora si se dadu jos pe partea cealalta, cu un aer usor mandru. Nici de data aceasta barbatul nu acorda deosebita atentie gestului ei nepoliticos. Il lua pe Crystal si il duse afara, legandu-l de un copac tanar. Craiasa ramase nemiscata, cu o privire neincrezatoare pe fata. Si totusi, in ochii ei se vedea clar ca se simtea in siguranta. Iesi din grajd si merse tacuta pana ce ajunse langa brunet, care se intoarse, intalnind chipul intrebator al tinerei.

O fixa un moment cu privirea, de parca vroia sa priveasca adanc in sufletul ei. Nu reusi, asa ca ofta prelung si ii spuse pe un ton glaciar, care masca destul de bine dorinta arzatoare de a o cuprinde in brate:

- Eu sunt Christopher. Acela, continua gesticuland spre blondul care atipise la baza copacului, este prietenul meu, Oliver. Te-am gasit noaptea trecuta in pajiste.

Christine dadu incet din cap, neintelegand de ce o adusesera cu ei in sat. In semn de recunostinta, caci nu avea de gand sa ii rasplateasca cu nimic pentru gestul lor, ii spuse brunetului cum se numea si minti cum ca se afla intr-o calatorie si se ratacise cu o zi in urma. Christopher nu o crezu nici macar un moment, cu toate ca tanara spusese minciuna cu un aer degajat si natural, ba chiar usor plictisit. Daca n-ar fi stiut cine e Craiasa, ar fi crezut-o fara indoiala. Acum ce il macina era de ce mintise Christine in legatura cu cine era. Isi spusese numele, insa avusese grija sa nu mentioneze ca e Imparateasa.

Decise ca tanara vroia sa stea catva timp ascunsa, poate de teama ca Sirius sa nu o gaseasca. Insa privea cu mult scepticism aceasta ipoteza. Socoti ca e mai bine sa nu-i spuna ceea ce stia, asa ca o conduse inapoi in casa si o invita la masa. Cum Craiasa nu mai mancase de ceva timp, se supuse si se aseza pe un scaun, incruntata si cufundata in ganduri.


Astept parerile voastre!
Capitolul e necorectat, sa-mi spuneti daca am greseli.

doamne nu-mi imginez cum nu am vazut acest fic pana acum este fenomenal si felul in care descrii ma lasa cu gura cascata este minunat si m-a facut sa plang de fericire cat talent ai!astept cu nerabdare nextul te pup si rusine sa-mi fie mie ca nu am remarcat pana acum acest fic magniic

Trebuie sa recunosc ca mesajul tau m-a lasat pe mine cu gura cascata. Sincer, nu-mi amintesc sa fii primit un astfel de mesaj. Deci, iti multumesc si sper sa-ti placa in continuare ficul.
Asa, dragilor, care va obositi sa mai treceti si pe aici din cand in cand, va trebui sa va rog sa ma iertati din nou pentru intarzierea mea, insa calculatorul meu a suferit 'stop cardiac' provocat de virusi si nu a putut fi resuscitat pana astazi.
V-am adus urmatorul capitol, dedicat noului meu fan: esthera bloodangel si sper sa fie pe placul vostru! Va pup!

Capitolul 12

Dupa ce s-a saturat, s-a ridicat incet de la masa, si-a inclinat capul putin si a dat sa plece. Insa Christopher a apucat-o repede de incheietura mainii, mormaind pe un ton intrebator:

- Unde te duci?

Christine il privi un moment cu ochi obositi, apoi se aseza din nou, cu capul in maini si ii raspunse pe un ton derutat:

- Nu stiu...

Brunetul se uita la ea neimpresionat, cu toate ca pozitia ghemuita si privirea pierduta pe care o avea fata parca ii rupeau inima in doua. Ofta incet, in surdina, si se aseza in genunchi, langa ea. Ii cuprinse din nou degetele albe si foarte lungi in stransoarea mainii sale si ii ridica barbia, ca sa se uite in ochii ei. Cand privirile lor se contopira, Craiasa simti un val electrizant, care ii strabatea tot corpul. Inghiti in sec, furioasa pe puterea ce o aveau ochii de smarald asupra ei. Deodata, glasul tanarului o smulse abrupt din gandurile sale:

- Hai sa mergem!

Bruneta incuviinta cu o miscare a capului si il urma pe Christopher afara, ca in transa. Il astepta rezemata de Crystal, cat el vorbi cu Oliver, apoi se urca in sa si se uita la el, asteptand parca o explicatie. Tanarul se urca si el pe un cal negru, care antagoniza cu calul alb ca zapada al Craiesei. O studie o clipa, ignorandu-i intrebarea care se vedea clar pe chipul ei palid. Porni in galop, urmarit indeaproape de bruneta. Mersera asa ceva timp, in tacere, pana cand Crystal il depasi gratios pe Christopher si companionul sau patruped. Tanarul isi lua ochii de la drum si o privi insistent pe Craiasa. Cum zabovea uitandu-se in alta parte, intra drept intr-un copac batran si cazu cu un zgomot infundat din sa.

Ascunzandu-si cu succes amuzamentul, caci simtise ca e privita, Christine se dadu jos si, mai mult din complezenta, ii intinse mana lui Christopher, cu binevointa fortata. Acesta accepta ajutorul, cu un zambet usor jenat pe fata. Isi scutura hainele de praf, tusi delicat, avand grija sa nu o priveasca pe tanara in ochi, si se uita in jur dupa calul sau, care, din cauza impactului, se speriase si fugi. Resemnandu-se dezamagit ca va merge restul calatoriei pe jos, porni incet. Craiasa, care privise scena gata sa izbucneasca in ras, isi dadu ochii peste cap si se apropie in pas alert de brunet, invitandu-l din priviri sa urce pe Crystal si intinzandu-i oarecum sceptic capastrul lucios de piele.

Acesta se uita cand la ea, cand la mana ei intinsa, stand nemiscat. Isi musca buza usor enervat, gandind ca poate nu era o idee buna sa calareasca cu ea. Insa mai aveau mult de mers si era mai convenabil sa accepte propunerea Craiesei, pana nu se razgandea, caci deja incepuse sa se uite nerabdatoare la el. O ajuta intai pe ea sa se urce, apoi se opinti si el, asezandu-se in spate, cu fraiele in maini, pe care le izbi puternic de Crystal, ca sa porneasca. Dar calul fornai nervos, ridicandu-se pe copitele din spate, asa ca baiatul trebui sa se apuce bine de mana intinsa a Craiesei, care purta un zambet amuzat pe buzele-i subtiri. Ii lua fraiele din mana si le misca usor, soptindu-i ceva calului, care porni imediat intr-un galop usor, nechezand vesel.

Brunetul se uita la ea cu gura cascata, enervat de atitudinea ei. Calatorira in tacere o vreme, pana cand Christine intreba:

- Unde mergem?
- In oras, raspunse Christopher simplu, apucand fraiele calului cu o grija deosebita si strunindu-l mai la dreapta.

din nou sunt flatata ca mi-ai dedicat mie apitolul care a fost superb ca si celelalte si app uuuu........ce cavaler[christopher] cred ca m-am indragostit [de ochii verzi sau albastri si parul blond]te pup si sa aduci nextul scumpa te pup dulce

Vai, vai, nee-chan! In loc sa zici mersi ca am pus capitol, tu ma critici ca e scurt! Ia arunca tu un ochi la capitolul 11, ca e mai lung decat celelalte, asa ca l-am scurtat putin pe acesta. Si nu te mai baga in socotelile mele! Ca daca fac asa cum zici tu, nu iese afurisitu' de suspans!
Asa, si pentru ca nu am ce face, va pun urmatorul capitol, asa, ca sa compensez lipsa mea indelungata. Spor la citit si pupici!



Capitolul 13



Cateva minute mai tarziu, tanara putea sa zareasca steagul fluturand al unui turn. Ajunsera la portile unei cetati si intrara nestingheriti. Precaut, caci ii ajunsese o cazatura, baiatul ii inmana capastrul si ii arata unde sa se opreasca. Craiasa facu intocmai, dandu-se repede jos si privind locul necunoscut. Se aflau pe o strada pavata, pustie, incadrata de cladiri inalte din caramida rosiatica. Deodata, usa unei case se deschise si pe ea se strecura cu dificultate o femeie roscata, tanara, scunda si indesata, ce purta un sort mare de bucatarie. Cu un zambet larg pe fata-i grosolana, se apropie de cei doi si il imbratisa strans pe Christopher, exclamand cu o voce pitigaiata:

- Unchiule!

Ochii albastri ai brunetei se marira de uimire, iar sprancenele negre se ridicara, in timp ce se uita confuza la necunoscuta. Christopher parea mult prea tanar ca sa-i fie unchi strainei. Intre timp, acesta incerca disperat sa se smulga din imbratisarea ei ca sa poata respira din nou. Cand in cele din urma reusi, tusi grav de cateva ori, luptandu-se sa-si recapete suflarea. Bruneta chicoti incet si il impunse discret, ca sa i-o prezinte pe 'nepoata' lui.

- Ah, da! exclama acesta incurcat, inca avand probleme respirand. Christine, aceasta e prietena mea, aici facu o pauza ca sa inspire prelung, Penny. Christine e insotitoarea mea pentru moment, ii explica el femeii, care se uita chioras la Craiasa.

Aceasta din urma se strambase cand auzise cuvantul 'insotitoare', dar tacu din gura si isi inclina usor capul in fata lui Penny. Nu apuca sa faca nimic altceva, caci fu prinsa in bratele butucanoase ale roscatei. Dupa ce primi imbratisarea de bun-venit, bruneta se retrase doi pasi in spate, ametita. Isi reveni totusi destul de repede, insa isi promise ca o sa stea departe de femeia aceea. Penny, inca avand zambetul stupid pe fata, ii invita numaidecat la masa, dar Craiasa refuza politicos si o zbughi de-acolo, literalmente, cu capastrul lui Crystal inclestat in pumnul drept. In urma ei, Christopher o privea cu ochi demni de mila, inainte sa fie tarat in casa roscatei.

Christine nu merse nici cinci metri, caci dadu de o pajiste ingusta, care inconjura un parau cristalin. Se uita fugitiv in spate si, vazand ca femeia nu mai era acolo, ii dadu drumul calului si se aseza pe iarba cruda. Crystal se repezi spre apa si bau cu sete, nechezand multumit. Stapana lui zambi gales, pregatindu-se sa se intinda pe pamantul incalzit de soare, insa se trezi dintr-odata in aer. Se uita speriata in jur, cu ochii unui vultur prins in capcana, dar nu zari pe nimeni. Nu apuca nici macar sa se intrebe ce se intamplase, caci ajunse rapid in dreptul raului, tocmai cand forta invizibila disparu, iar bruneta cazu cu un zgomot spart in apa. Christopher, inconjurat de prajituri tari ca piatra facute de Penny, auzi sunetul puternic provocat de caderea Craiesei si iesi in fuga prin usa din spate.

Intre timp, aceasta, uda si acoperita in intregime de noroi amestecat cu mal, se ridicase in picioare si cerceta pajistea cu ochi suspiciosi, scuipand din cand in cand apa pe care o inghitise. Se indrepta injurand furioasa spre mal si isi scutura parul negru. Auzi un raset innabusit. Brunetul o privise in tot acest timp, incercand sa nu izbucneasca in ras, bineinteles numai dupa ce se asigurase ca tanara era in regula. Christine se stramba la el, enervata la culme.

- N-am mai vazut niciodata o Imparateasa care sa cada intr-un parau, isi batu joc Christopher, printre hohote de ras, nerealizand ce ii spusese.
- N-am cazut! riposta imbufnata bruneta. Stai asa! exclama, amintindu-si dintr-odata cum o numise. Cum de stii ca sunt Craiasa? Eu nu ti-am spus! il interoga cu ochii ingustati, indepartandu-se precauta de el.

Baiatul inceta a mai rade si se uita cu o fata posomorata la ea. Ofta indelung, inainte sa se apropie incet de ea.

- Stiu cine esti, Christine. Am stiut din clipa in care te-am gasit dormind in pajistea scaldata de luna, cu fetisoara ta angelica, atat de misterioasa. Stiu ca ai scapat de la Sirius. Cum ai reusit, inca ma intreb. Si mai stiu si de ce nu te intorci acasa. Ti-e frica. Ti-e teama ca nu cumva supusii tai sa te fi uitat, ti-e teama ca ai devenit o amintire si ca nu mai ai respectul lor. Ti-e teama ca vor crede ca i-ai parasit..., ii spuse pe un ton bland, intelegator, cu o urma de repros in voce.

Craiasa asculta cu o fata impasibila, de nerecunoscut. Avea pe chip o privire rece, usor acra, atat de stranie incat Christopher se dadu un pas in spate. Ochii ei acum chiar pareau facuti din sticla, o sticla mata, prin care nu se vedea nimic. Ascunzandu-si astfel invalmaseala de emotii pe care o simtea, se indrepta spre brunet. Acesta se trezi cu un deget lung si alb in fata, protejat de o ghiara ascutita. Auzi ca prin vis vocea rece a Craiesei:

- Nu stii nimic despre mine! urla aceasta.

prima la comm yeyyyyyyyy doream un capitol mai lung........dar ma multumesc si cu randurile acestea.......este superb si atmosfera vai vai......cred ca ma pot topi pe scau acum ma simt in al noulea cer.snt fericita si tot ce imi mai lipseste este nextul tau si o sa ma inger uite asa adu nextu ubita

Deci, repostez capitolul 14, caci se pare ca a disparut ca prin magie. Lectura placuta celor care nu au apucat sa-l citeasca!
Capitolul esti dedicat lui choco, my nee-chan! Multumesc pentru critica!

Capitolul 14


- Nu stii nimic despre mine! urla aceasta, facandu-l pe Christopher sa se clatine in incercarea de a se indeparta de ghiara care atenta la gatul si la viata lui. Nu stii nimic despre mine..., repeta cu o voce mult mai moale, putin tremurata.

Se dadu cativa pasi in spate mecanic si isi lasa privirea in jos, muscandu-si insistent buza superioara. Brunetul ofta, usurat ca se calmase. Incerca sa se apropie de ea, insa fata se tot indeparta de el, pana cand atinse brusc peretele casei. Prinsa in capcana, Christine strafulgera zarea, parca cerand disperata ajutor norilor de pe cer. Baiatul se aseza in fata ei, atat de aproape incat mai erau cativa centimetri intre buzele lor. Incepu sa-i spuna ceva, astfel incat suflarea lui calda ii mangaia trupul rigid. In momentul acela, un sentiment puternic strabatu corpul Craiesei ca un fulger. Tanara ii tinu respiratia si incerca sa fie atenta la cuvintele insotitorului ei.

- Poate ca nu stiu prea multe despre tine, ii explica acesta pe un ton ce denota regret profund, insa stiu cum isi trata Sirius prizonierii, mai ales de teapa ta. Tu ai avut noroc abia cand ai cunoscut-o pe Maya, caci ianinte, pot doar sa-mi imaginez cum a fost viata ta.

Ochii albastri se marira la auzul numelui fetei moarte, asa ca baiatul continua:

- Nu te uita asa. Vestile circula repede in ziua de azi.

Christine vru sa-i spuna ceva, insa o opri, punandu-si aratatorul ca un lacat in fata buzelor ei intredeschise. Realiza deodata cat de aproape statea de ea, asa ca se retrase incet, lasand sentimentul ciudat sa mai zaboveasca putin asupra fetei. Aceasta se desprinse din capcana sa si parca se scurse pe pamant. Christopher ii urma exemplul si se aseza langa ea. Trecura cateva momente de tacere, inainte ca vocea brunetei sa prinda din nou viata:

- Ziceai ca stii cate ceva despre mine. Spune-mi, de ce am zburat adineauri. Aceasta putere este stapanita numai de vrajitoare, intreba, rostind ultimul cuvant cu ura veninoasa. Eu sunt Craiasa...
- Toate Craiesele pot zbura, ii raspunse el nonsalant. Intodeauna au putut si intodeauna au ascuns acest lucru.
- De ce? se auzi intrebarea curioasa a Craiesei de langa el.
- Dupa cum ai spus si tu, e o putere specifica vrajitoarelor. Ar fi fost arse de vii daca nu ar fi pastrat secretul. Fiecare generatie de Craiese s-a inteles ca e mai bine asa.

Christine se incrunta ingandurata. Apoi, albastrul ochilor se lumina si tanara se ridica preacaut, intreband acuzator:

- Si tu cum de stii toate astea?

Christopher isi deschise gura ca sa raspunda, insa nu putea sa-i spuna adevarul. O subestimase pe bruneta. Injura in gand de mai multe ori si, neavand alta alternativa, se prefacu enervat.

- Nu-i treaba ta de unde stiu! se rasti, lasand-o singura.

Bruneta se uita dupa el cu un zambet amuzat.

- Te-am prins, baiete, sopti ea urmandu-l. Esti un actor foarte prost.

Il prinse din urma si intrara amandoi in casa, lucru pe care il regretara amarnic mai tarziu, cand stateau in sufrageria micuta alui Penny, fiecare cu sase prajituri tari ca piatra in farfurii si sub amenintarea ca daca nu mancau tot, o pateau ei. Penny se duse sa intinda rufele la uscat. In clipa cand femeia a parasit casa, Christine sari repede de la locul ei, insfaca fara un cuvant toate prajiturile, disparu un moment din camera, apoi reaparu cu cateva firimituri in palma, pe care le presara pe hainele ei si ale baiatului. Inainte ca acesta sa poata sa o interogheze, Penny intra cantand in casa. Bruneta ii facu cu ochiul lui Christopher, mimand cuvintele 'cu placere'.

Gazda lor fu foarte multumita de apetitul celor doi, asa ca le arata doua camere una langa alta. Dupa ce parasi holul, brunetul o trase de cot pe fata in camera lui.

- Ce naiba ai facut?
- Am ascuns prajiturile in cosul de rufe, raspunse aceasta mandra, cu un zambet smecheresc pe fata. N-o sa le descopere decat in cateva zile, iar noi o sa fim departe, foarte departe.

Christopher ii studie insistent chipul. In obrajii vesnic albi ai Craiesei se acumula putina roseata. Isi uni privirea de safir cu cea de smarald si se apropie de tanarul nemiscat. Ajunse chiar in dreptul lui si isi ridica putin barbia. Gratie inaltimii ei si tocurilor pe care le purta, nu trebuia sa se ridice in varful picioarelor ca sa ajunga la nivelul baiatului. Buzele lor aproape ca se atingeau si Christine resimtea emotia puternica de mai devreme. Fara niciun advertisment, Christopher se dadu abrupt in spate, ca electrocutat, repetand acelasi cuvant, pe un ton disperat:

- Nu... Nu, nu, nu!
- Ce s-a intamplat? il intreba tanara confuza, incercand sa se apropie de el.
- Trebuie sa-ti spun ceva, i se destinui baiatul dintr-o suflare.

ce ce sa-i spune?fata m-ai lasat asa in aer.......vreau nextul repede si sper sa fie la fel de minunat ca asta te pup

Capitolul 15



Christine se uita la brunet cu o privire plictisita. Trecura cateva zeci de minute bune, timp in care niciunul dintre ei nu se clintira din loc. Intr-un final, tanara isi pierdu rabdarea si isi incrucisa bratele la piept, dand in ritm calculat din piciorul drept. Christopher, care ii evita privirea rece cu desavarsire, inghiti in sec si isi lua inima-n dinti.

- Christine, eu… adica, noi…, incepu el, balbaindu-se panicat.
- Da? incerca fata sa-l ajute.
- L-am lasat pe Crystal singur afara! izbucni baiatul cu avant.

Craiasa se uita un moment la el, usor buimaca, cu ochi suspiciosi, ingustati. Iesi din camera fara un cuvant si se indrepta direct spre paraul in care cazuse mai devreme. Asa cum se asteptase, Crystal statea ghemuit in iarba, asteptand cuminte. Cand o vazu pe stapana sa, sari in sus, nechezand vessel, si se napusti spre ea, mai, mai s-o dea jos. Aceasta il linisti, mangaindu-l afectuos, apoi ii lega fraiele de un copac solid si intra din nou in casa.

O invalmaseala de ganduri si presupuneri ii patrunse in minte. Se duse direct in camera ei si incuie usa, inainte sa se pravaleasca pe salteaua tare a patului. Privi tavanul alb si scund, fara sa-l vada cu adevarat, avand pe chipul palid o masca de nepatruns. Nu se putea deslusi nimic in tunelul albastru al ochilor sai pierduti in gol. Ce vroia Christopher sa-i spuna cu adevarat? De ce ii fusese teama sa-i spuna? Se intoarse brusc pe o parte, in timp ce intrebarile continuau sa curga. Simti cum incepe s-o doara capul, asa ca inchise usor pleoapele cu gene lungi si arcuite.

Intre timp, Christopher, care ramasese singur, se aseza incet pe pat. Isi puse coatele pe genunchi si capul in maini, in incercarea de a nu se da cu capul de pereti. Blestema pret de cateva minute lipsa lui de curaj. Se si ridica de cateva ori, in incercarea de a se duce la Craiasa ca sa-i spuna adevarul. In cele din urma, hotari ca mai bine astepta pana a doua zi. Ofta prelung, in surdina, si isi inchise ochii verzi si obositi, adormind aproape instantaneu.

A doua zi de dimineata, Christine se plimba prin camera, cu un aer nelinistit. Un zgomot usor o facu sa tresara. Se indrepta cu pasi mici catre usa si o deschise.

- Plecam in jumatate de ora, ii spuse scurt Christopher, inainte sa dispara din fata tinerei.
- Misogin... murmura Craiasa incruntata, urmandu-i umbra care se misca rapid.

Indurara amandoi fara sa se planga monologul lung al lui Penny in timp ce ii servea cu faimoasele ei prajituri. Exact peste o jumatate de ora, isi luara ramas-bun de la ea si plecara, rasufland usurati.
Mersera in liniste deplina, evitand sa se priveasca in ochii si adoptand aceeasi alura de nepasare falsa. Deodata, in departare se auzira voci omenesti si cai galopand. Un ton ragusit rasuna prin intreaga padure, ajungand clar ca un cristal la urechile Craiesei, care privi uimita inaintea-i:

- Haideti! Mai repede!
- E el! sopti bruneta cu o privire ucigatoare, strunindu-l cu putere pe Crystal catre locul de unde se auzise vocea.
- S-stai! striga tanarul dupa ea, suparat ca il lasase in urma.

Dar Christine era deja departe, hotarata si zambind incet. Ajunse intr-un fel de luminis, unde se oprisera strainii, in frunte cu barbatul cu voce ragusita. Isi opri calul langa un copac si se dadu jos, pasind ca o fantasma pe iarba verde, presarata cu picaturi mari de roua.

- Ai iesit la o plimbare, Sirius...? il intreba pe conducatorul grupului, care se intoarse catre ea ingrozit, de parca sunetul vocii ei l-ar fi sagetat nemilos.

Aparu langa ea si Christopher, care descaleca surprins.

- O, nu... sopti oftand. Tu? Aici? intreba retoric, uitandu-se la Sirius.

Comanda aspra a Craiesei il facu sa taca din gura. Aceasta isi scoase sabia dintr-o miscare lina si merse calma spre Sirius, care se indeparta cat putu. In urmatorul moment, lama taioasa aproape ca ii sfasiase gatul, insa mana lui Christopher era inclestata asupra mainii brunetei, impiedicand-o sa se miste. Ea insa se lupta, furioasa ca fusese intrerupta a doua oara, dar stransoarea lui era mai puternica. Strigatul plin de frustrare si disperare al tinerei se auzi din capatul celalalt al padurii.