Din capitolul anterior


       
          Ii spun ca merg pana la bucatarie sa-i aduc un pahar cu apa rece, timp in care se poate linisti un pic. Ajunsa acolo pun apa in pahar, dar nu apuc sa ies caci se aude tare, in intreaga casa „ BUM ”. Cad la pamant indurerata. Il vad pe Sasuke cu un pistol indreptat spre tipul care tocmai m-a impuscat. De atunci doar negru... Ai grija de tine, Sasuke!






                                                                                  Capitolul 11
                                                                               Ii pasa











                Ok, deci trebuie sa lamurim cateva chestii. Sa incepem cu inceputul. Ma numesc Melissa Kurano si mi se spune Sakura (MelisSA KURAno). Sunt inalta am ochii de un verde inchis, placut si misterios si parul lung si roz cu varfuri negre. Trecand peste detaliile infatisarii caracterul meu a devenit unul dur, aparent, insa nu este asa. Cel putin nu mai este de cand am fot rapita. Am o simpla curiozitate. Cum poate o simpla fata de 16- 17 ani care nu a avut niciodata parte de dragoste adevarata sa ajunga in mainile unui criminal international, ajungand sa il iubeasca? Nu se poate asa ceva. Pur si simplu ma urasc. Tipul asta, Uchiha, are nenumarate dame de companie si nu vreau sub nicio forma sa ma numar printre ele. Ma joaca asa de simplu pe degete. Lui nici macar nu-i pasa. Oare a cata adolescenta care ii cade in plasa sunt? A 10? Sau a 1000? Pf... Ma simt ingrozitor.
              


                   Poate din cauza ca stau intr-o camera pe care n-am mai vazut-o vreodata. Stai. Ce? Este un dormitor inchis la culoare cu perdele albastre si cearceafuri negre. Ma ridic din pat si vad ca am bratul bandajat. Ma apropii de fereastra.
              


              -Cum te simti? o voce dura de barbat simt in zona cefei. Parfumul sau ma ameteste pur si simplu.
              -Cine esti? raspund rece si indiferent.
              O scurta pauza apoi vorbeste.
              -Itachi Uchiha si pot presupune ca ai auzit de mine.
             Imi face cu ochiul si dispare in intunericul din afara camerei.
            


             Ma arunc in pat tremurand. Sunt in casa cu cel mai mare traficant de carne vie. Cu Sasuke ma simteam altfel, protejata, confortabila si inteleasa insa, acum este alta poveste. Incep sa plang silentios la marginea patului. De ce mi se intampla mie toate astea? Singurul lucru pe care mi l-am dorit vreodata a fost sa iubesc si sa fiu iubita cu adevarat, dar tot ce primesc in schimb este durerea asta nemarginita. Cu ce am gresit oare? Imi aduc aminte de serile pe care le petreceam in compania lui Sasuke, la asfintitul soarelui band si fumand haotici, vorbind fel de fel de chestii si facand glume stupide. I-am povestit intreaga mea viata, iar acum ma paraseste? Cum a putut? Chiar nu insemn nimic pentru el? Iau perna in brate si din ea cade o scrisoare...
                                                            










                  

Wow ^. Chiar nu mă așteptat la sfârșitul acesta. Ficul tău devine din ce în ce mai interesant :) Succes în continuare <3

esti geniala :* te iubeeesc :x nextul asta m-a lasat masca :o nu ma asteptam la asta :D astept cu nerabdare continuarea . te pwp *****:*

cat de geniala e povestioara ta :3
de abia astept sa aduci continuarea ♥
imi place noua Sakura si ficul e destul de original 
te pup si te rog anunta-ma cand postezi next-ul

Citat :

Din capitolul anterior (:)
    
Ii spun ca merg pana la bucatarie sa-i aduc un pahar cu apa rece, timp in care se poate linisti un pic. Ajunsa acolo pun apa in pahar, dar nu apuc sa ies (,) caci se aude tare, in intreaga casa(:) „ BUM ”. Cad la pamant indurerata. Il vad pe Sasuke cu un pistol indreptat spre tipul care tocmai m-a impuscat. De atunci doar negru... Ai grija de tine, Sasuke! (Fragmentele de la fiecare capitol nou îs stupide, eu nu le văd rostul. Dacă vreun membru are probleme cu memoria, ori va da scroll up, ori va schimba pagina pentru a-şi reaminti evenimentele din capitolul precedent.)

   Capitolul 11
Ii pasa
                                                                              


„It's you, it's you, it's all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you”

          Ok, deci trebuie sa lamurim cateva chestii. Sa incepem cu inceputul. Ma numesc Melissa Kurano si mi se spune Sakura (MelisSA KURAno) (Lol, ce chestie amuzantă. Din moment ce topicul tău a fost deschis la "Fanficuri Sasusaku în desfăşurare", personajele protagoniste sunt preluate din anime/manga, like ai dreptul să făureşti caracterele oricărui personaj după bunul plac şi să îi aduci împreuna prin cea mai stupidă modalitate, who cares, dar ce caută Melissa Kurano aka Sakura în acest fic? ). Sunt inalta (,) am ochii de un verde inchis, placut si misterios si parul lung si roz cu varfuri negre (Combinaţia e naşpa rău, un roz-pastel merge mai bine cu un şaten deshis.). Trecand peste detaliile infatisarii (,) caracterul meu a devenit unul dur, aparent, insa nu este asa. Cel putin nu mai este de cand am fot (fost) rapita. Am o simpla curiozitate. Cum poate o simpla fata de 16- 17 ani (Numerele aproape de fiecare dată ar trebui scrie în litere, prin urmare: şaisprezece-şaptesprezece ani,) care nu a avut niciodata parte de dragoste adevarata (,) sa ajunga in mainile unui criminal international, ajungand sa il iubeasca (Repetiţiile sunt urâte, mai ales cănd este vorba de verbe. Acel verb la gerunziu "ajungând" poate fi înlocuit cu conjuncţia "şi")? Nu se poate asa ceva. Pur si simplu ma urasc. Tipul asta, Uchiha, are nenumarate dame de companie si nu vreau sub nicio forma sa ma numar printre ele. Ma joaca asa de simplu pe degete. Lui nici macar nu-i pasa. Oare a cata adolescenta care ii cade in plasa sunt? A 10 (a zecea) ? Sau a 1000 (a mia) ? Pf... Ma simt ingrozitor.   
          Poate din cauza ca stau intr-o camera pe care n-am mai vazut-o vreodata. Stai. Ce? Este un dormitor inchis la culoare cu perdele albastre si cearceafuri negre. Ma ridic din pat si vad ca am bratul bandajat. Ma apropii de fereastra. (LIKE SERIOUSLY??? Şi-a pierdut cunoştinţa doar din cauză că un glonte i-a străpuns braţul/antebraţul?)        
              -Cum te simti? o voce dura de barbat simt in zona cefei (simt o voce dură de bărbat... în zona cefei?). Parfumul sau ma ameteste pur si simplu.
              -Cine esti? raspund rece si indiferent.
          O scurta pauza (,) apoi vorbeste.
              -Itachi Uchiha (.) si pot presupune ca ai auzit de mine.
           Imi face cu ochiul (Mă iau căldurile) si dispare in intunericul din afara camerei.          
           Ma arunc in pat tremurand. Sunt in casa cu cel mai mare traficant de carne vie. Cu Sasuke ma simteam altfel, protejata, confortabila si inteleasa (,) insa, acum este alta poveste. Incep sa plang silentios la marginea patului. De ce mi se intampla mie toate astea? Singurul lucru pe care mi l-am dorit vreodata a fost sa iubesc si sa fiu iubita cu adevarat, dar tot ce primesc in schimb este durerea asta nemarginita. Cu ce am gresit oare? Imi aduc aminte de serile pe care le petreceam in compania lui Sasuke, la asfintitul soarelui band si fumand haotici (haotic, maybe) , vorbind fel de fel de chestii si facand glume stupide. I-am povestit intreaga mea viata, iar acum ma paraseste? Cum a putut? Chiar nu insemn nimic pentru el? Iau perna in brate si din ea cade o scrisoare...
                                                           
                                                                „Draga mea floare de cires,

            Nu stiu cu ce sa incep. Stii bine ca nu sunt genul care sa faca declaratii de dragoste, dar te iubesc. Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni pana acum. Sa stii ca sunt langa tine, (;) intr-un fel. Daca nen*rocitul de fratimiu (frate-miu) se atinge de tine mi-o va plati scump. Voiam sa te rog sa ne intalnim maine seara la 24. Vreau sa discutam...


                                                                                                                                           Cu dragoste, S. Uchiha”

              Citesc scrisoarea si imi cade pur si simplu fata. (Şi mie, pe motiv de dezamăgire.)

Mai întâi de toate aş vrea să îmi cer scuze pentru întârziere, căci a trecut o vreme de când ţi-am luat cererea. Lăsând acest aspect la o parte, voi începe în a-ţi spune că îţi încadrezi îngrozitor de inestetic textul în pagină, iar singura soluţie pe care am găsit-o a fost să îţi editez estetica în quote, pe lângă corectare and stuff. Decizia va fi a ta, dacă o să îmi accepţi sfaturile sau dacă o să mi le ignori, aşa că baftă.
Din punctul meu de vedere, titlul e într-adevăr naşpa, dar nu la fel de groaznic ca altele. Aş zice că duce spre stupiditate la prima impresie, deoarece este un fic despre o fata care citea ficuri, dar pe parcurs îi clar faptul că legătura titlu-text este inexistentă. Ţi-aş spune că ideile sick, în care personajul principal masculin e instabil, diagnosticat cu o tulburare de personalitate, mai mult sau mai puţin gravă, sunt preferatele mele, însă nu şi atunci când nu e respectat tiparul. Încă de la începutul poveştii l-ai prezentat în mod indirect pe Sasuke ca un criminal/criminal în serie, whateva, prin urmare personalitatea lui ar fi trebuit zămislită după acestă caracteristică extrem de importantă. Ce înseamnă o tulburare de personalitate? „Ansamblu caracteristic şi persistent de trăsături, predominant cognitive, dispoziţionale şi relaţionale, ilustrate printr-un comportament care deviază în mod evident şi invalidant de la expectaţiile faţă de persoana respectivă şi de la normele grupului său social.” Nu ai oferit prea multe informaţii despre mediul în care a copilărit Sasuke, dar cu Itachi traficant de carne vie, dezvoltarea personalităţii lui ar fi trebuit influenţată de acest factor. Deprivarea afectivă, abuzurile blah-blah-bla la fel, constituie alţi factori.Tendiţa de a viola drepturile altora, agresivitatea, dificultăţile recurente cu legea, lipsa regretului, toate aceste simptome duc către tulburarea de personalitate antisocială. Având în vedere că naraţiunea este una subiectivă, iar naratorul este Sakura, trăsăturile de caracter ale personajului masculin vor fi mereu dezvăluite prin intermediul ei, desigur, prin limbajul trupului. Şi desigur, nu te-ai axat  pe acest aspect decât foarte superficial.
Okay, personalitatea Sakurei e foarte nepotrivită. A fost răpită de un presupus criminal care până în momentul actual nu a dovedit că e în stare să ucidă o fucking insectă, şi părea în regulă cu acest lucru. Înţeleg, avea nevoie de o schimbare, dar e imposibil să renunţi la vechea ta personalitatea peste noaptea for fuck's sake, iar mare enigmă, de ce Sasuke nu a ucis-o dupa ce a scapat de poliţie? De ce a luat-o cu el? Pe bune, gândeşte-te că tu eşti Sakura şi un nenorocit îţi ia maşina, te ia ostatică aşa din senin, iar apoi îţi propune sau tu îi propui, chiar nu mai ţin minte, să mergeţi în mall pentru haine de schimb şi TE LASĂ SĂ MERGI SINGURĂ. Okay, eu aş fi fugit direct la secţia de poliţie, dar poate e ceva în neregulă cu mine, nu cu personajul tău.
Descrierea sentimentală îi prezentă într-o oarecare măsură, sentimentele Sakurei sunt foarte schimbătoare, presupun că e confuză cu ceea ce simte pentru Sasuke. Întrucât e vorba despre sentimente and shit, cum adică Sasuke îi spune/scrie că o iubeşte, like seriously? Nu are niciun sens.
Descrierea de tip tablou este inexistentă, la fel şi cea de tip portret, deşi în urmă cu câteva capitole ai încercat să conturezi trăsăturile faciale ale personajului masculin principal, dar foarte vag. Vocabularul slab dezvoltat şi exprimare nu te ajută. Foloseşte-te de descrierea de tip portret în momentul în care introduci personaje noi în acţiune.
Dialogul îi la acelaşi nivel cu restul modurilor de expunere, groaznic. Replicile sunt neinteresante, seci şi nepotrivite, like:

Citat :

-De cine ai nevoie, pisi? Imi face sarmant cu ochiul.
  -Nu stiam ca un criminal poate citi.

Jesus Christ, lasă-mă să-ţi zic că IQ-ul sociopaţilor îi peste medie.
Greşelile de ortografie nu sunt într-un numar foarte ridicat, dar am întâlnit diverse forme ale părţilor de vorbire scrise incorect, prin urmare te rog să intri aici, iar pentru punctuţie aici.

P.S.: Nu mai scrie capitolele cu mărimea 24!!

Suuuuuper pana acum ! Si eu sunt fana Lana, deci toata aura ficului e super. Imaginea pe care i ai format o lui Sasuke, imi aduce aminte de super tipul din videoclipurile Laney. Sunt curioasa ce va face Itachi.. asa ca adu mai repede next ul ! Anunta ma si pe mine cand il pui, te rog. Bafta la scris te pupppp ! *:*

looool iza ce-i cu ficu' asta??    De ce nu m-ai anuntat ca scrii un fic? Si ce e cu titlul ala? Sa ma anunti cand pui next-ul ca sunt curioasa ce se mai intampla cu Sakura. Si mai suna-ma din cand in cand ca mai vreau is eu sa ies pe afara  

Capitolul 12



       Sunt asa de ametita. Nu stiu ce vreau, nu stiu ce simt si nu stiu ce vreau sa fac. Imi mut privirea catre parchetul maroniu, prafuit pe alocuri si il dezmierd cu atingerea fina a pielii. Camasa sifonata aluneca de pe umarul rotund si osos dezvelindu-i frumusetea. Trupul meu tremurand la atingerea rara a vantului se scutura in fiori. Nu-mi mai pasa de iubire, nu vreau intrebari care sa imi complice viata. Nu am nevoie de Sasuke. Nu am nevoie de Itachi. Am nevoie de normalitate si monotonie, o simpla viata de liceu cum aveam odata. Vreau ca dimineata sa simt mirosul de cereale cu ciocolata udandu-se in laptele proaspat in locul parfumului imbatator al lui Sasuke. Vreau ca zilele sa treaca greu si plictisitor, cea mai grea decizie pe care ar trebui sa o iau sa fie ridicarea lenesa din pat inaintea unei zile cu test, nu omorarea unei mafii din sudul tarii. Dorinta aceasta arzatoare, a unei vieti obisnuite ma face sa imi aduc aminte de toate detaliile carora odata nu le dadeam atentie. Vreau sa citesc ficuri cum citeam, intr-o sete agonizanta de "mai mult". Vreau lucruri marunte care sa imi umple chipul de fericire. Parul lung sa fie la fel de roz ca intotdeauna fin, parfumat, fara suvite negre, rebele, cu iz de praf proaspat de pusca. Atatea dorinte si aspiratii spre recentul meu trecut imi fac ochii sa tremure, intepati de fiorul lichid al lacrimilor. Cata splendoare inocenta era odata... 
       Ma ridic. Oasele imbatranite de vesnicia petrecuta in gandurile mele trosnesc, scrasnesc si se inmoaie in miscarile scurte si repezi. Port o camasa alba desfacuta la primii nasturi, sifonata, suflecata lenes la maneci si blugii scurti, reci si rigizi. Imi prind parul lung si neingrijit intr-un coc neglijent si ating rama geamului cu varfurile degetelor. Il deschid rapid si ma furisez afara. Este asa intuneric si trist. Nu-mi pasa daca sunt prinsa, impuscata si tarata intr-un sant. Vreau sa ma eliberez de tot si de toate. Merg, sar gardul si ma tarasc in afara curtii. Ma tarasc sub lumina felinarelor pana in dreptul unei banci si ma asez silentios. Privesc in gol si imi intind bratele obosite. Se aude sub palmele firave fosnaitul ziarului. Il surprind in  dreapta mea singuratic si rece, rupt pe alocuri. Titlul imi atrage atentia "O femeie de cca 44 de ani s-a sinucis cand a aflat ca fata i-a disparut". Innbunesc pur si simplu. Venele tamplei se umfla pompand sange nervos. Incep sa tip, sa plang, sa ma urasc pentru tot ce am facut. Simt ca mi-am omorat mama cu absenta mea. Eu imi doream ceva mai bun, iar ea ma cauta, nu dormea nopti si mi-a purtat grija pana in ultima ei secunda. Sunt un monstru insensibil, la fel ca Sasuke si Itachi, rece, intangibila de orice urma de emotie adanca.








Scuze dar nu am putut posta mai mult deoarece vreau sa vad daca mai merita continuat. va puuuuup :*

Super ficul .....il adorr ,merita continuat .De ce ai postat asa putin ? de ce????? tu vrei sa  murim aici?????????????

Buna, draga mea! Imi place ideea ficului tau, cred ca exprima foarte bine trairile oricarui adolescent, acele crize de personalitate si indoielile cu care ne confruntam zi de zi. Personajul Sakurei are o inima plina de incertitudini si contradictii, poate chiar prea multe contradictii (P.S.:mai lucreaza la capitolul asta, ca sa para cat mai posibil). In substrat, chiar ma regasesc in ea. Abia astept sa vad cum evolueaza si cum iubirea o sa intre definitiv, sper, in viata ei. Daca nu e prea mare deranjul, sa ma anunti si pe mine cand pui nextul, te rog! Spor la scris si cat mai multa inspiratie! Pupici!

Buna! Abia acum am aterizat si eu pe aici si pot sa spun ca imi place mult ideea ficului tau. E originala, desi am mai vazut ficuri cu mafioti, pot spune ca ficul tau e ceva diferit. Totusi, ar trebui sa schimbi titlul ficului, se potriveste doar pentru primul si al doilea capitol. Sincer, chiar imi place mult si te rog sa aduci nextul repede si sa ma anunti si pe mine. Si desigur ca merita sa-l continui, Verwandlung vrea dor sa te ajute sa devii mai buna, nu sa te demoralizeze. Te pup :*