Can you be my lover? +16

Can you be my lover? +16

Prefata

Tot ce puteam vedea in fata mea era o balta de sange. Toti prietenii mei si rudele mele erau imprastiati prin camera. Simteam cum frica ma acapareaza si incepusem sa tremur destul de puternic. Am lasat lacrimi fierbinti sa mi se prelinga pe obraji. Nu ar fi trebuit sa fiu geniu ca sa imi dau seama cine facuse asta,dar ma durea enorm sa stiu ca cel pe care il iubeam imi masacrase familia si prietenii. Inca il iubeam si il voi iubi intodeauna,oricat de rau mi-a facut. As fi vrut de o mie de ori sa mor in locul lor. Sa imi bea tot sangele si sa ma omoare pur si simplu. Asta era tot ce imi doream,desi nu aveam voie sa imi permit sau sa ma gandesc la un asemenea lucru vreodata

Capitolul I

O intalnire importanta

Azi era ziua mea mare. Era ziua in care puteam sa fiu si eu in sfarsit acceptata intr-un job. Un job care imi puteam face si eu niste bani pentru mine fara sa mai fiu nevoita sa imprumut de la altii. Da,eram o fata saraca care abia mai cumpara o amarata de paine si nu imi permiteam tot ce vedeam frumos si de valoare la altii. Un val de gelozie ma lua cand am vazut o femeie imbracata intr-un costum chiar frumos de catifea mov,cu parul blond drept si bine formata. Eu nu eram asa. Eram doar inalta de statura, cu o piele ciudata de parca eram o albinoasa, cu ochelari de vedere,ochii ciocolatii si parul castaniu lung pana la talie,acum fiind prins intr-un coc nu prea se cunostea. Nu aveam niste sani mari sau vreun posterior imens ca sa se uite vreun barbat de doua ori dupa mine,deci in concluzie,eram mega banala pentru oricine.
Am stat inca zece minute asteptand sa apara macar un taxi,dar absolut nimic. Era chiar aiurea sa stiu ca pe nimeni nu interesa macar vreun pic de mine in felul acela. Cum am mai spus,o tipa banala.
Plina de nervi cum eram,am inceput sa o iau la pas pentru ca nu prea aveam de ales. Eram urata de toata lumea de parca eram un virus urat. Nu mai suportam sa vad pe altii cum cum se uitau cu superioritate la mine. Era timpul sa le arat in sfarsit cine sunt eu si de ce sunt in stare. O sa imi dau toata silinta ca pot fi o angajata model si asta voi fi.
In timp ce eram cu visele mele,am observat un taxi gol,m-am dus repede sa il prind.
-Aveti o tura pana in Seattle? intrebai eu nesigura.
El dadu din cap si intinse mana pentru plata. I-am dat zece dolari si nu a mai zis nimic. Am inceput sa ma uit pe geam sperand ca nu era prea departe . Nu aveam chef sa pierd timpul in masina plictisindu-ma.
Soferul era destul de tacut,lucru care incepea sa ma jeneze unpic dar nu destul de mult incat sa rosesc. Am scos telefonul incercand sa imi caut niste ocupatie pana la destinatie.
Imi deschisesem messengerul sa caut o persoana cu care sa vorbesc si eu,dar nu era nimeni disponibil asa ca m-am dat batuta. Totul
era asa de neinteresant.
-Am ajuns,doamna! ma anunta soferul.
Am iesit din masina si m-am dus catre strada principala cautand cladirea de sticla. Am luat o hartie micuta din sacoul meu urat si ponosit uitandu-ma dupa un numar ca sa ma ajute sa ajung bine unde trebuia. Urat era sa te duci undeva si directorul sa nu iti dea totusi niste amanunte utile ca sa pot ajunge,chiar si pentru cel mai aiurit om,cam ca mine,dar nu prea se putea asa ceva.
-Domnisoara,aveti nevoie de un ajutor? intreba o voce delicata. Pareti cam pierduta.
Mi-am intors capul sa vad persoana care mi se adresase. Era un barbat blond frumos cu ochii cu ochii albastrii.ombracat la costum. Am rosit unpic si apoi mi-am dres vocea spunand:
-Oarecum. Nu am niste detalii exacte asupra unui loc unde am nevoie sa ma duc. trebuia sa ma duc la domnul director Edward Cullen.
-Te-as putea conduce eu. Sunt fratele lui si stiu unde este.
Ametita cum eram eu,am facut cativa pasi si m-am impiedicat dar tipul blond ma prinse. Am balmajit niste suze murind de rusine si l-am urmat pana la cladire.
Pana la director,barbatul imi puse niste intrebari despre mine. Am ezitat sa spun unele lucruri. Nu puteam avea incredere suficienta in oameni cat sa le spun tot adevarul,asa ca le spuneam pe jumate. Parea dragut,dar nu puteam sa ma iau dupa aparente. Stiam sigur ca dupa fetele alea zambitoare si dragute,erau numai lucruri diavolesti care imi intunecau mintea si ma faceau sa nu ma incred in lume. Imi era frica sa vreau sa ma mir de ce ar putea gandi el despre mine in momentul asta. Poate ma credea dusa cu pluta,la cat de aiurita eram,dar cred ca multa lume ma considera asa,doar ca nu mi-o mai spuneau si in fata.
-Sunteti foarte draguta,domnisoara Swan. Asa finete de femeie nu s-a mai gasit pe aici de ceva timp,imi spuse el facand cu ochiul.
-Aaa mersi,am spus eu zambind timid. Si dumnevoastra la fel..
El chicoti si ma conduse catre niste scari. Am urcat scarile,dar posibil sa fi sarit peste una, m-am impiedicat din nou si era sa ma pravalesc de tot. Saracul barbat cred ca acum chiar ma credea o impiedicata. Mi-am cerut scuze dar el mi-a facut semn ca nu e nevoie.
Am mai urcat in continuare si atunci blondul imi arata usa directorului deschizand-o.
-Fratioare,ti-a venit o angajata super draguta!
-Invit-o pe fata inauntru si iesi,spuse o voce suava.
Blondinul imi spuse ranjind sa intru si apoi iesi lasandu-ma cu directorul. Am intrat inauntru zambind calduros,cu totu ca nu era necesar.
Barbatul de la birou era chiar foarte aratos si totusi inuman de frumos. Avea un par saten deschis,o piele la fel alba ca a mea,ochii rosi si niste buze pline care imi creau o tentatie mica de a le saruta ,dar mi-am sters fantezia incercand sa revin la realitate. El se uita la mine cu o expresie precauta de parca as fi fost o invitata nepoftita in biroul lui.
-Deci tu esti,Isabella Swan? ma intreba el rece.
Am inghetat la auzul tonului sau si am raspuns balbaindu-ma:
-D-da, d-domnule,eu sunt Swan....
El aproba analizandu-ma din cap pana in picioare. Am simtit cum mi se urca sangele in obraji de rusine. De ce ma analiza asa?
-Mda,sper sa fii in stare de ceva,spuse el mormaind.
-Sunt in stare de orice,domnule director,aproape am soptit eu. Puteti sa fiti sigur de asta. Nu o sa va dezamagesc!
El ma mai studie odata si apoi.................

Doamnelor si domnilor, castigatorul premiului ''Suspense'' de anul acesta este BellaCullen<3! Aplauze! xD
Doamne, deci ma omori cu suspansul! o.o :))
Oricum, capitolul mi-a placut foarte mult, este genial! :D
Biata Bella, sper ca se face model, sa le demonstreze celorlalti ce poate cu adevarat! :)
Pune repede next-ul ca sa aflu ce se mai intampla cu protagonista noastra! :D
Ja nee!

Capitolul II

Fantezii

El ma studie si apoi imi zambi intr-un mod ademenitor. Am inghitit in sec,speriata de privirea lui. Nu asa se uita un director normal cap,dar el pare sa o faca.
-Sunteti chiar foarte atragatoare,domnisoara Swan,imi spuse el suav.
-Aaa,mersi,m-am balbait eu.
El isi plimba limba pe buze pofticios. Ce naiba? Cred ca imi joaca mintea feste. Cred ca mi s-a parut mie. Nu putea sa faca asta,in niciun caz. Poate voia sa ma sperie doar,cu totul ca ii iesea.
- Deci,un interviu? intreb eu iritata de privirea lui. Nu imi placea cand se uita asa. Parca as fi fost ceva bun de mancare.
El rasufla de parca ar fi fost obosit si imi facu semn pe scaun. M-am asezat inca cu un aer temator si ma uitam la el incercand sa citesc ceva pe fata lui,dar nimic. Directorul se uita la mine cu o expresie de frustrare maxima. Oare ce facusem sa il supar?
-Hmm deci,Isabella Swan,spuse el sumbru, unde ati mai lucrat inainte? Aici trebuie sa aveti o anumita experienta,nu?
-Am mai lucrat ca secretara la o firma foarte mica,dar am demisionat din cauza venitului. M-am strambat spunand asta si aveam multe motive din care sa o fac.
-Credeti ca puteti face fata cerintelor mele,Isabella?
-Bella,l-am corectat eu enervata. Da,pot face fata,am continuat mai bland de aceasta data. Sunt sigura,domnule Cullen!
Ma uitam in ochii lui rosii si incepeam sa ma inrosesc unpic. Ma cam intimida,oricat de dur incerca sa para tipul,ma si speria dar ma facea sa si rosesc grav, ca nu ma indragostisem niciodata prea mult de o persoana,nu ca ar fi cauza si domnului din fata mea,dar trebuia sa recunosc ca avea niste buze care ma tentau oarecum sa le sarut fara plictiseala.
-Bella,mai esti treaza sau visezi cu ochii deschisi? ma intreba directorul ironic.
-Nu,domnule,am incercat eu sa par hotarata,dar evident dadudesm gres.El incepuse sa rada cu pofta.
-Ai un aer tare caraghios,domnisoara,observa el facandu-mi cu ochiul. Tocmai mie? nu imi puteam crede ochilor.
Am incercat sa imi scot gandurile astea din minte si sa incerc sa par serioasa,dar nu puteam cand il priveam zambind asa de provocator. Eram sigura ca era un magnet pentru femei. Era atat de frumos,camasa aproape transparenta ii dezvaluia muschii. Sigur trebuia sa fi fost si model inainte de sef. Nu se putea ca o creatura atat de sexy sa fie un director. Sigur trecusera multe femei prin patul lui. Pur si simplu nu era vina lui ca era asa de atragator. Imi cam imaginam putin si pe mine in locul fetelor celorlalte. Erau chiar norocoase sa aibe in pat asa un barbat. Nu puteam descrie in mii de cuvinte frumusetea lui. Parca era un zeu pagan demult uitat. Cu pielea lui alba ca o creta,puternica si cu parul ala castaniou-roscat ciufulit,si cu buzele alea.
Ok gata,Bella,deja exagerezi! E seful tau,nimic mai mult. Nu poti sa ai ganduri perverse cu un director,dar nu in felul cum arata.
-Bella,esti bine? intreba seful meu. Esti atat de rosie incat parca iei foc.
Era cumva ingrijorat pentru mine? Deveneam cumva paranoica? Nu credeam ca el putea sa fie si altfel.
-Nu este nimic,domnule,am spus cu privirea in jos. Nu am nimic,sunt bine.

Edward's point of view

Simteam o sete imensa de sange. Mirosul ei m-a lovit cu o forta devastatoare, m-a izbit cu putere. Nu era nici o imagine destul de violenta incat sa cuprinda forta acestui moment. Eram vampir, iar ea avea cel mai dulce sange pe care l-am mirosit in optzeci de ani.Nu-mi imaginasem ca un asemenea parfum poate exista.Daca stiam ca exista un asa miros, as fi inceput sa-l caut cu mult timp in urma.As fi traversat pamantul pentru ea.Imi puteam imagina gustul...
Setea imi ardea gatul. Gura imi era uscata. Stomacul mi s-a strans,ca un ecou al foamei.
As fi vrut sa stiu ce gandeste despre mine,dar in momentul asta gandurile ei nu ma mai interesau. Voiam sa ii beau sangele,sa ii sec tot trupul. Poate ca aveam sa ii mai dau putin timp de gandit sau sa o urmaresc pana acasa,si seara cand avea sa doarma sa imi iau gustarea. Dar totusi o farama mica imi era mila de ea. Imi era mila sau frica ca o sa ma creada un nebun,daca stateam sa ma gandesc mai bune,eram nebun,dupa mirosul ei gustul ei. Era a mea si numai a mea. Nu o sa permit nimanui sa o ia pe Bella Swan,nici macar fratelui meu,Jasper. sigur si lui i se facuse o sete nepotolita,dar se abtinuse.
Spre deosebire de mine,el urma o dieta mai diferita de a mea. Se hranea numai cu sangele animalelor. Si eu urmam aceeasi dieta pana in momentul asta de neputinta. as fi putut chiar si acum sa imi infing coltii in gatul ei alb,dar am hotarat sa fac asta alta data.
Am respirat artificial si apoi.................

Si un poster . Puteti pune intrebari personajelor.

Can you be my lover? +16 29n81nr

Doamne, capitolul este genial!Bella, ai grija! o.o
Sper ca Edward nu o musca sa repede...:))
Foarte interesant!!! ;D
Astept repede next-ul! :)
Sa ma anunti! :D

Capitolul III

Visul

Am oftat artificial si am privit-o atent pe femeia din fata mea. Ce as cale as fi putut sa gasesc sa ii beau sangele fara sa o doara? Oare as putea sa o sedez in timpul somnului? Nu. Suna mult prea macabru,plus ca doream sa fiu un vampir bun,nu as putea sa o las pe Swan sa imi afle secretul niciodata,decat daca as decide eu pana la urma.
Uram sa simt mirosul puternic si atragator care ma facea din nou sa imi ling buzele pofticios,dar m-am abtinut cat de bine am putut. Cred ca o speriasem inainte,dar nu ea nu imi dadea pace. Monstrul din mine incepea sa iasa,iar nu il puteam controla. Parca eram un animal,nu un vampir.
Am incercat sa ma dau mai in spate si am deschis geamul,lasand niste aer sa aeriseasca biroul,dar spre bucuria mea stiam cine urma sa ne deranjeze. Alice.
Alice era sora mea,nu de sange,ea venise de buna voie la mine,Carlisle si Esme,insotita de Jasper,un ciudatel care iti putea schimba starea de spirit. Puteai fi fericit,trist sau chiar nervos. Mda,Alice era o obsedata de cumparaturi,dar nu aveam ce sa ii fac,sau mai rau de petreceri.
-Edward,Trebuie sa vorbesc ceva cu tine!
Mi-am dres glasul si i-am spus secretarei mele noi:
-In regula,domnisoara Swan,ne vedem maine la aceeasi ora. Sper,cum ati spus,ca o sa va dati silinta.
-Desigur,domnule director! O zi buna!
A iesit lasandu-ma cu sora mea Alice care parea foarte speriata,dar in acelasi timp si nervoasa . Ce mai facusem oare de data aceasta?
-Am avut o previziune si una rea si are legatura cu tine. Spune-mi ca nu e adevarat!
-Depinde de ceea ce ai vazut,am spus eu pe un ton sec.
-Tu te duceai la Bella acasa,spuse ea aproape scuipand cuvintele. Si nu cred ca nu stii si continuarea.
Era adevarat aici. Puteam sa vad imaginile alea sinistre care imi umpleau mintea si ma fceau sa imi para rau de decizia aia,dar nu ii puteam rezista chemarii sangelui. Era mult prea tentant. Mult prea mare dorinta de a o omora in cel mai rapid moment,inainte sa isi dea seama sau sa tipe,in cel mai rau caz. Cine s-ar fi gandit ca o sa ajung sa gandesc ca un criminal? In niciun caz eu. Sau poate da....Devenisem un criminal fara sa ma gandesc prea mult.

Bella's point of view

Imi era greu sa imi iau gandul de la seful meu. Edward,parca il mai chemase,avea un aer tare ciudat,dar si foarte atragator,care ma dadea peste cap si nu imi dadea pace deloc. Ce ar fi trebuit sa fac urmatoarea oara cand aveam sa il revad? cred ca cel bun lucru care l-as putea face era sa fug ca o lasa ce eram. Da,exact asta aveam de gand sa fac.
Intr-un fel ma bucurasem ca fata accea mica de statura,cu parul negru ca abanosul facut tepi,chipul ala mic ca de spiridus si de asemenea foarte gratioasa,lucru care imi provoca unpic de gelozie, intrerupse asa-zisul interviu. La fel,si ea era inuman de frumoasa,cu pielea alba ca o creta si cu ochii aia negri,dar ceea ce ma soca erau umbrele ei vinetii de sub ochi ca si cum nu ar fi dormit deloc. Ceea ce ma uimea si mai mult era de ce erau asa palizi. Din cate observasem,Edward se cam ferea de soare. Era ciudat,ceva mai bizar ca asta nu vazusem niciodata,poate doar in filme,dar nu si in realitate.
Se facuse oarecum tarziu,iar eu inca stateam in bucatarie gandindu-ma la el. M-am strambat la asta. De ce,pentru numele lui dumnezeu,ma tot gandeam la frumosul meu sef? De ce deveam asa obsedata sa aflu atatea chestii despre el?
Nervoasa si obosita cum eram,m-am bagat la somn,desi nu ma simteam atat de somnoroasa. Ma simteam ciudat,cu totul ca nu aveam de ce sa ma simt asa,dar ma temeam unpic de momentul in care il vazusem cum isi linge buzele,presimteam ceva de rau. Mi-am scuturat gandul asta si am inchis ochii incercand sa dorm.

~In vis~

Stateam intr-o camera luminata doar de lumanari. Ce cautam aici si cine ma adusese si de ce? Ei bine,astea erau intrebari care nu le puteam gasi un raspuns.
Incaperea era destul de mare si patul in care stateam era unul alb si niste petale de trandafiri erau asezate pe el. Chiar frumos. Adoram mult trandafirii. Orice le adusese,imi stia gusturile,dar gandurile imi erau intrerupte niste pasi calculati. Am ridicat privirea si il vad pe Edward Cullen in fata mea,cu un costum negru. Isi scoase sacoul si cravata,isi deschise doi nasturi dezvaluindu-si abdomenul bine lucrat. Cred ca incepusem sa imi musc buza de jos pentru ca imi zambi provocator si camasa lui era deja pe jos.
L-am urmarit cum se aseza langa mine si intinse o mana catre obrazul meu mangaindu-l cu varful degetelor sale lungi. Am tresarit la atingerea sa rece. Asta imi provoca niste furnicauri mici dar el nu parea sa bage de seama asta. Imi apropie fata de a lui si ii puteam simti respiratia rece si frumos parfumata pe fata mea. Buzele sale nu mai erau la departare de ale mele si aproape le atinse. Inima incepuse imi bata intr-un asa hal incat sigur o simtea.
Mana lui imi indeparta breteaua camasii mele de noapte si isi muta buzele de ale mele catre gat si ma saruta atat de tandru incat simteam fluturasi in stomac si apoi..................................

Sincer sa spun stii sa bagi oamenii in suspans.
In legatura cu ficul e si el la un nivel destul de inalt.
Imi place ca ai ales tema vampirilor.
Eu nu prea citesc ficuri originale, dar asta m-a atras.
Astept neztul sa vad ce se mai intampla.

Doamne, tu si suspansul! :)))
Capitolul a fost minunat si mi-a placut mult descrierea actiunii! Foarte, foarte frumos! good job

Oare va rezista Edward sa o muste pe Bella? Vom afla... :)
Anunta-ma de next!!! :D

Capitolul IV

De ce trebuie sa fie el?

Mana lui imi indeparta breteaua camasii mele de noapte si isi muta buzele de ale mele catre gat si ma saruta atat de tandru incat simteam fluturasi in stomac si apoi ceva se schimba. Ochii lui rosii,devenisera negri. Nu avea ochii negri,dar in visul meu da,erau intunecati. Privirea ii era una insetata si asta ma speria. De ce se uita asa la mine de parca as fi fost mancare? Ce era cu el? Era cumva nebun? Atat de nebun incat sa ma devoreze? Da,acesta era raspunsul.
El isi zambi dezvelindu-si niste dinti albi si foarte ascutiti ca niste colti. Pielea mi se zbarlise si nu puteam sa simt decat o frica sanatoasa. As fi dat orice de pe lumea asta,dar nu eu ca un festin delicios pentru Cullen. Nu puteam sa fiu halita de un om,nici in cele mai negre cosmaruri ale mele.
-Bella...
Ii puteam auzi vocea ca de inger,o voce care imi incalzea fiecare particica din inima. Era atat de frumos incat nu imi mai puteam lua ochii de la el. Eram prinsa in jocul lui,dar pentru prima data,voiam sa cedez,sa il las sa faca voia el din mine Nu ma mai interesa de nimic in momentul acesta,de absolut nimic. El era totul si nimic mai mult.
Ii puteam simti respiratie rece pe gatul meu cand ma saruta. Ma simteam mai bine ca niciodata,de parca as sta pe un norisor pufos. El continua cu sarutarile mai jos,dar se pare ca isi gasise teritoriu gatul meu. Isi apropie buzele de el si apoi am simtit ceva. O durere groaznica care ma facu sa tip strident. Coltii aceia imi strapungeau gatul atat de tare incat nu mai puteam striga.
Nu mi-as fi imaginat niciodata ca el putea sa fie asa. In niciun caz sa ma raneasca in halul asta,dar se parea ca putea sa o faca fara probleme. Ii placea sa ma vada suferind si asta il facea si mai lacom. Imi bause sangele ca si cum ar fi fost cel mai bun vin pe care il putea bea un om vreodata. Exact cum era un alcoolic inchis intr-o incapere plina de numai de bauturi,cam asa ceva. Nu exista cale de scapare. Urma sa mor mai mult ca sigur.

M-am trezit speriata si totusi enervata. Ce vis mai puteam sa am si eu? Cum naiba il puteam visa pe seful meu baundu-mi sangele? Oare cine era cel mai nebun? El cand isi linse buzele la interviu,sau eu ca imi imaginasem tot felul de prostii de genul asta? Cred ca innebunisem de tot si asta nu imi facea bine la sanatate.
Imi era greu sa gandesc in momentul asta. O duerere mica ascutita in gat ma facea sa icnesc. Oare de ce ma durea asa?
Mi-am atins locul dureros si apoi am vazut niste urme de sange proaspat. Am simtit cum stomacul mi se intoarce pe dos. Uram sa vad sange, dar sa ii mai simt si mirosul acela metalic. Ceva nu era in regula si cred ca stiam,sau ma rog,mai bine spus banuiam. Era de rau. De o mie de ori mai rau decatma asteptam.
Deci acela nu era un vis? Dar el ma muscase doar in vis,nu si in realitate,dat asta nu imi dadea o explicatie semnelor de pe gatul meu fragil.Era oproblema cu care trebuia sa ma confrunt serios. Nu era o gluma. Eu chiar fusesem muscata de gat si asa fara trucuri,ceea ce facea efectul sa para mai real. Dar cum aveam sa imi acopar punctuletele mici sangerii? Cu esarfe ca fetele alea din filme?
Parea destul de penibil,dar nu prea avem de ales,asa ca mi-am cautat una si mi-am asezat-o frumos ca sa pot acoperi dovezile. Daca i-as fi spus asta oricarui om,sigur m-ar trimis la un ospiciu fara sa ma asculte vreun pic.
M-am ridicat din pat cu o ameteala mare ca mai aveam unpic si cadeam din picioare,dar am m-am agatat de marginea noptierei ca sprijin. Nu voiam sa stiu ca el ma muscase dar era complicat sa ma conving ca nu el era vinovatul,dar era,evident. Trebuia sa incerc sa il confrunt astazi si asta foarte serios. Nu puteam fi bataia lui de joc,nu tocmai eu,secretara lui noua. Poate asa le facea si fetelor de dinainte,ceea ce ma ingrozea la maxim. Era urat sa imi imaginez pe ele torturate intr-un asa hal de un criminal fara inima ca el.
Mintea imi urla proteste,iar inima isi batea joc de mine. Nu ma puteam indragosti de Edward Cullen niciodata. Nici macar cand avea sa zboare porcul. Nu puteam si imi interziceam sa fac asta deoarece as fi avut mult de suferit
M-am dus in sufragerie si am observat ceva diferit. Era.....................

Ce vise are si Bella! XD
Capitolul a fost genial, ca de obicei! :D
Pai, ce pot sa iti mai spun, astept next-ul!! :D
Te rog sa ma anunti si sa pui next cant mai repede!!! :)
A, da, IAR suspans! :)))
Si oare ce era diferit in sufragerie? :O Canapeaua? XD Scuze am chef de glume acum. :))

Capitolul V

Nu se poate

Era Edward stand pe canapeaua mea la masuta. Prima data am crezut ca am halucinatii si ca nu vedeam eu bine. Nu se putea ca el sa fie aici.
-H-hey,ce faci aici? am intrebat eu cu un nod in gat. Stii ca aici e casa mea?
El isi intoarse privirea catre mine. Parea incurcat,ca si cum nu ar fi stiut ce zic. Nu spuse nimic,dar in schimb ma privea cercetator. Ochii sai rosii ii intalneau pe ai mei si ma facura sa rosesc rau de tot. Simteam cum mii de fluturasi in stomac isi fac de cap . Nu era posibil sa ma indragostesc de el. Nu puteam sa fac asta si imi era interzis sa o fac.
-Bella,e totul e bine?ma intreba el. Pari cam verde,continua el tinandu-ma in brate,departe de trupul lui. te duc la spital.
-N-nu e nevoie,am mormait eu. O sa ma fac bine..
-Iti aduc niste Tylenol.
-Sunt bine,am spus eu dregandu-mi glasul,
-Bella,te rog! Nu fi copil, ma mustra el cu o expresie rece.
Isi facea griji de mine sau devenisem eu paranoica? Dar nu eram. Ii auzisem foarte clar ingrijorarea din voce si nu ma puteam opri in a ma uita in ochii lui stacojii. Era un sentiment ciudat care ma acapara si nu imi puteam da seama bine ce era,dar stiam ca e ceva de rau care ma astepta.
El ma lasa pe canapea si se duse sa imi ia pastilele si veni destul de repede,spre surprinderea mea. Nu imi puteam explica cum putea sa aibe o asemenea viteza,si tocmai un om. Felul in care ma privea ma uimea,felul in care isi facuse griji pentru mine. Ma ferise complet de trupul lui. Bratele sale erau reci sloi si parca mai puternice decat era necesar,starile i se schimbau atat de mult incat nici nu stiam cu ar trebui sa il iau ca sa nu se supere.
Cu gandurile inca departe,nici nu nu imi dadusem seama ca deja era langa mine tinandu-ma in brate protector,ca si cum m-as putea sparge in bucati. M-am desprins unpic si mi-am luat medicamentele si apoi m-am dus in baie. Cand am deschis usa,am fost socata sa vad ca urmele de pe gatul meu disparusera. Era chiar ciudat. Tot sangele care il vazusem dimineata asta era doar o viziune.
-Cred ca azi o sa fac o exceptie de la servici. O sa am grija de tine,imi spuse el studiindu-mi expresia.
-Aha,a fost ce am putut sa spun. Cum ai ajuns la mine acasa?
El ezita unpic,apoi raspunse:
-Pai nu stau foarte departe de tine,Bella. Padurea e foarte aproape de casa ta si eu am o casa exact acolo.
-Nu la asta ma refer,am incercat sa spun,dar vocea imi tremura facandu-ma de ras. Voiam sa te intreb cum ai intrat.
-Pai,ei bine,am intrat pe geam,spuse asta chicotind. Lasasei geamul deschis in camera ta si m-am gandit ca ar fi fost o cale mai usoara.
-Deci,ma spionai? am intrebat eu ingrozita. De ce? Ce te-a motivat sa ma urmaresti?
-Cam multe intrebari,raspunse el razand. Pai prima,recunosc ca da. Vreau sa aflu cat mai multe despre tine,Bella dar pur si simplu nu reusesc.
-Esti interesat de mine? am intrebat confuza. Nu poti sa faci asta. Nici macar nu ne cunoastem atat de bine,Edward.
-Bella,prostuto,tu esti cea mai interesanta femeie care am intalnit-o vreodata. Normal ca tu nu ma cunosti indestul de bine,dar eu te cunosc si nu degeaba te-as fi ales pe tine secretara.
M-am strambat. Aici chiar nu puteam sa incredere in el. Sigur facea misto de mine si ma facea sa ma simt prost.

Edward's point of view

Ma abtineam din toate puterile sa nu ii dezvalui acesteoi creaturi neobisnuite secretul meu,dar deja incepusem sa spun prea multe. Nu as putea sa ii spun cat de mult vreau sa o protejez de ceea ce sunt si ca ma simt nelinistit cand nu era langa mine . Cu totul ca i-am baut sangele ma facea sa mist din ce in ce mai rau. Imi parea rau ca ranisem o asa fiinta fragila ca ea. Pe Bella o stiam demult,chiar dinainte sa o chem in biroul meu pentru postul de secretara. Pe ea o asteptam inca demult,si acum era cu mine aici. As fi vrut sa o mangai,sa o sarut pe frunte. Sa ii arat cat de mult tin la ea si voiam sa o protejez,dar cu ea in bratele mele ma simteam intreg.
-Bella, nu vreau sa crezi ca sunt un badaran,dar nu vreau sa te stiu in pericol. Vreau sa te protejez orice s-ar intampla.
Cuvintele imi ieseau pur si simplu din gura fara sa fac vreun efort. Erau ca un ecou la ceea ce simteam si sentimentele mele pentru ea erau unele puternice. Nu aveam sa ii spun ca sunt ceea ce sunt. Nu voiam sa o sperii,nu dupa ce i-am facut aseara. O supuneam unui mare pericol daca stateam aproape de cand eram insetat. Nu mi-as ierta niciodata o asemenea fapta,nici daca ar trece o gramada de ani,nu as putea uita asa ceva.
Ea trebuia sa fie in siguranta si nimic mai mult. Recunosc ca monstrul din mine inca incerca sa ma controleze si sa doreasca sangele Bellei,dar nu am aveam sa ii mai fac vreun rau vreodata. Alice imi spusese ca o sa regret fapta facuta si ca o sa sufar enorm,dar nu o ascultasem,in momentul acesta ii dadeam dreptate. Eu chiar tineam la Bella mai mult decat la orice de lumea asta.
Fara sa ma gandesc prea mult,i-am luat fata Bellei in maini si..........

Capitolul este superb! :D Mi-a placut foarte mult!! :D
Ce atent este Edward cu Bella... :) Deja aud clopotei de nunta. :)))
Adu' next-ul repede!!! :))
Sa ma anunti! ;)

Heya. Am trecut si eu pe aici. Imi place ficul tau iar modul tau de a scrie mi se pare interesant. Sper sa ma anunti si pe mine de viitoarele next-uri chiar daca abea acum este prima oara cand citesc si la post in acest subiect. Iti multumesc anticipat.

Frumos capitol, by the way.

Mi-au placut enorm ambele capitole.
Scuze ca comentez doar acum, dar asta mi-a permis timpul.
Ok sa revenim la fic.
In ambele capitole te-ai axat pe sentimentele Bellei.
Ai descris din toate punctele de vedere.
Imi place si astept nextul.

Capitolul VI

Saruturi si muscaturi

Fara sa ma gandesc prea mult,i-am luat fata Bellei in maini si mi-am apropiat buzele de ale ei formand un sarut pasional. Voiam demult sa o sarut. Voiam ca ea sa fie in bratele mele si sa o tin pentru totdeauna. Ea era viata mea acum si va fi intotdeauna,umana,calda si sa ii aud bataile inimii care imi era ca un cantecel,sa ii vad culoarea in obraji.

Am oprit unpic sarutul incercand sa ii dau sansa sa respire.

-Nu te opri,imi spuse ea resprirand greu. Te rog,saruta-ma.

-Bella,nu pot mai mult. Te-as putea rani sau chiar omora fara sa vreau.

-Nu ai face asta, stiu ca nu ai face-o,Edward,nu-i asa?

-Ai dreptate,nu as face asta. Tin la tine,Bella,chiar nu mi-as ierta nimic daca ai pati ceva.

Ea se uita la mine atenta si apoi se lipi de mine si ma saruta in continuare. Mi-am plimbat degetele pe spatele ei facand modele pe pielea ei calduta. Isi infasura degetele in parul meu lasandu-se pe spate si eu deasupra ei. Am sarutat-o cu multa dragoste si pasiune,ceea ce nu o deranja pentru ca voia mai mult. Incercasem cu grija,sa nu ma las prea tare,sa nu ii creez vanatai multe,dar ea nu se planse niciun pic.

Setea incepea deja sa ma acapareze si am simtit nevoia sa o indepartez alert pe Bella intr-un mod cat mai bland fara sa ii ranesc sentimentele. Monstrul din mine incepea sa isi faca de cap si voia sa ma controleze. Dorea sa o omoare pe unica mea iubire,viata mea,singura femeie pe care o iubeam mai mult decat orice.

Bella's point of view

Voiam sa ma sarute cat mai mult posibil. Limba lui ma termina la propriu. Parca as fi trait in oricare parte dar numai pe pamant nu.

Incercam sa ma lipesc de el cat mai mult dar el incerca sa se desprinda bland din bratele mele ca si cum ar fi ajuns la limita,dar intr-un final reusi iar eu m-am strambat. Nu era corect.

-Bella,cred ca ne ajunge pentru un moment. Deja incep sa imi pierd controlul,mormai el desi eu nu ii dadeam ascultare. Eram mult prea ocupata sa incerc sa ii deschid nastrurii de la camasa.

Edward imi prinse mana intr-a lui si ma privi in ochi ca si cum mi-ar fi cerut ceva important. Nu imi puteam da seama ce dorea dar nu voiam sa ma dezlipesc din bratele lui puternice. Imi era mult prea bine si ma incapatanam sa ii accept cererea,dar ceva ma opri si ma facuse sa ma tem.

Ochii lui odata rosii incepura sa devina negri ca carbunele,exact ca in visul meu,sau mai degraba spus cosmar. Deci nu era nicio farsa sau vreun efect? Era exact oare ce credeam eu ca este? Cred ca fanteziile mele nebune cu perfectiunea asta intruchipata imi sucise mintile si acum devenisem paranoica.

-Cum adica iti pierzi controlul? am intrebat confuza. Edward,te rog explica-mi!

El inghetase brusc de parca ar fi devenit stana de piatra. Ma speria si acum chiar nu stiam ce sa fac ca sa il fac sa isi revina. Eram socata,speriata si confuza. Ce se referea cand spusese ca isi pierde controlul? Daca avea de a face cu cosmarul meu in care el imi bause sangele? Era oare adevarat?

Dar ceva in strafunduri ma intreba care era problema si de ce imi faceam fgiji pentru ce este el. Il iubeam si il doream mult,orice ar fi fost. Putea sa fie si Monstrul din Loch Ness,el ma iubea la fel demult si ma voia langa el si nu voia sa ma raneasca,dar in momentul acesta el era cel neajutorat iar eu trebuia sa il ajut pentru ca imi pasa de el. Parea sa fie insetat atunci? Ei atunci asta se va rezolva oricand. Ii voi da sangele meu sa il bea pana ii va trece setea si apoi putem sa ne iubim cat vrem.

Mi-am lasat capul in jos si mi-am gasit o pozitie comfortabila ca sa nu il incomodez si pe el. Se uita la mine rugator ca si cum nu ar fi vrut sa fac asta,dar nu ii dadeam ascultare.

-Bella,te rog... Nu face asta.

-De ce? Esti insetat,i-am spus eu incruntandu-ma. Nu vreau sa iti fie rau.

-Chiar nu este necesar,imi spuse el sfarsit. Nu am de gand sa iti beau sangele,iubito.

-Te rog,m-am milogit eu. Nu as mai suporta sa te vad asa niciodata,am continuat pe un ton mai acid.

-Esti sigura,Bella? ma intreba el nesigur.

Am dat din cap in semn ca da si mi-am inchis ochii. Puteam sa ii simt respiratia rece pe pielea mea infierbantata. Dintii lui facusera cunostinta cu gatul meu. Nu era asa dureros precum era in visul meu,din contra parca era un calmant pentru toata fricsa pe care o acumulasem.

Nu ma interesa ca era vampir,nu ma interesa anii lui de om. tot ce voiam era el si nimic mai mult. poate asta era destinul meu? Sa fiu iubita unui sugator de sange?

Am respirat adanc si apoi.................

Genial capitol! :D
Ce pasionali sun Edward si Bella... :3 Exact ca in saga! :))
Oh, Doamne, dar nu pot sa cred ca Bella se transforma deja in vampir! :O
Astept repejor next-ul!!! ;D
A,da si iar suspans!! <(^(oo)^)> :)))) Este unul dintre lucrurile pe care le ador la ficurile tale! ;)
OK, ja nee! :)

Da, Satoshi are dreptate, Edward si Bella sunt foarte pasionali.
Pot spune ca formeaza o pereche perfecta.
Cum am mai spus imi place nespus de mult ficul tau.
Si mai ales suspansul care ma omoara la propriu.
Mersi de anunt si astept nextul.

Helăăău, my love! Deci, am citit toate capitolele şi mi se par aşa si aşa. Bella parcă a aflat prea repede că Edward e vampir. Şi, de asemenea, s-au sărutat la fel de rapede. N-am putut şi eu să mă bucur de vreun efort al Bellei de-al face pe Edward să se îndrăgostească de ea. =))
Sincer, cel mai mult si mai mult, mi-a plăcut cap.-ul în care ai descris visul personajului principal feminin. Ah, şi să nu uit să te felicit pt. lungimea capitolelor, parcă sunt mai lungi decât de obicei.
So, that's all. Să mă anunţi! Bye!

Capitolul VII

Sentimente confuze si confesiuni

Am respirat adanc si apoi am incercat sa imi aduc aminte de toate momentele frumoase ale copilariei de pana acum. Totul era oarecum vag,fara un contur anume,si chiar nu le puteam decat printr-un val incetosat. Incepeau cat de cat sa vina clare si asta ma multumea oarecum.
Era ciudat sa te gandesti ca poti fi muscata si sa nu simti vreun impuls sa te zbati,sa tipi,sau chiar sa te zvarcolesti. Era ca si cum ti s-ar fi facut o anestezie. Sau poate ca nu imi era mi-e frica de el ca imi va face rau.
Era posibil orice pe lumea asta. Era posibil pana si creaturile mitice sa isi faca loc in lumea umana fara sa iti dai seama. Nu imi era frica de Edward si nu imi va fi frica vreodata pentru ca nu m-ar omora. De asta puteam fi sigura,sau poate ma inselam eu?
Nu era cazul clar. Nu puteam fi asa masochista sa ma gandesc la asa ceva. Nu,in niciun caz,nu se punea sa fac asa ceva. Tot ce puteam spera in momentul asta sa fiu hrana numarul unu la vampir,desi daca stateam sa ma gandesc mai bine,eram. Deja devenisem ceva bun de mancare pentru el.
Inima imi batea mai tare decat de obicei si nu simteam nicio problema in asta. Era ca un ecou al sentimentelor mele si eram sigura ca si el o auzea, sigur ca ii convenea si il bucura. Am simtit o intepatura mica cand el isi scoase coltii din gatul meu.
-Bella,cred ca e de ajuns,mormai el.
Nu am raspuns. Ma uitam la fata lui atat de inuman de frumoasa si cred ca rosisem pentru ca imi simteam obrajii arzand intr-un hal de nedescris. El se intinse si ma saruta pe frunte si imi mangaie obrazul cu varful degetelor. Mici furnicaturi isi facea loc in interiorul meu si incepusem sa respir neregulat,ceea ce nu mi se mai intamplase niciodata.
-E totul bune,Bella? ma intreba el ingrijorat. Iarta-ma daca esti dezorientata. Nu ar fi trebuit sa beau atat de mult.
-Nu e nimic,am raspuns in soapta. Sunt bine,desi unpic ametita poate,am recunoscut.
El rase,iar inima imi batu mai tare decat inainte. Nu stiu sigur daca chiar ma indragostisem de el sau nu. Era un sentiment ciudat,dar frumos. Oarecum,cred.
Am simtit cum doua brate ma iau si ma poarta cu viteza spre camera mea. Nu puteam intelege cum putea avea o asa viteza,si mai ciudat,cum nu se lovea de nimic. Cred ca aste era specialitatea lui cea mai mare. Viteza.
El ma puse in pat si se aseza langa mine. O mana ii statea intinsa pe umarul meu si cu cealalta imi gadila clavicula,lucru care ma distragea foarte tare,dar trebuia sa recunosc ca imi si placea.
-La ce te gandesti? intreba el.
-La nimic,am mintit eu. Tu?
-La mai multe lucruri,dar cel mai mult la gustul sangelui tau. Nu ai idee cat de delicioasa esti si cat floral mirosi.
-E de rau? am intrebat eu speriata si in acelasi timp si ofensata.
-Ambele,raspunsel sec. Intotdeauna ambele..Si ma innebuneste asa rau de tot.
-Iarta-ma,m-am scuzat eu. Iti provoc numai durere.
-Nu e vina ta,Bella... E numai a mea. Eu sunt cel care nu iti poate rezista si asta nu trebuie sa te afecteze.
-Ei bine,eu nu vreau sa iti creez probleme,am spus eu cu respiratia intretaiata. O sa imi acopar gatul daca e nevoie si te ajuta.
-Nu cred ca o sa fie necesar,raspunse el. Nu ti-as face rau niciodata. Nu mi-as ierta vreodata asa ceva,maimutica mea.
-Cum mi-ai spus? am intrebat confuza.
-Maimutica mea,spuse razand. O maimutica agatatoare.
Am zambit timid si mi-am infasurat bratele in jurul lui si asezandu-mi capul pe pieptul lui de piatra. Nu era chiar confortabil,dar raceala pielii lui imi facea bine. Ma simteam de parca eram arsa de soare.
Maimuta lui. Asta chiar incepea sa ma amuze si chiar sa imi place. Poate ca asa eram si eu.
-Sangele meu ce cel mai bun pe care l-ai gustat vreodata? m-am trezit si eu intreband.
-Da,al tau este cel mai bun sange. Gandeste-te la un alcoolic inchis intr-o camera plina de bere si vin. Dar hai sa transformam alcoolicul nostru intr-un traficant de droguri,sugera el chicotind.
-Deci ce vrei sa spui tu,e ca eu sunt marca ta de heroina? am intrebat razand. Trebuie sa recunosc ca suna chiar interesant si tentant.
-Cam asa ceva,recunoscu el timid. Tu esti exact marca mea de heroina.
Am ras amandoi la aceste cuvinte si apoi....................................

Aww, ce dragut! :3
Bella si Edward se potrivesc de minune. Captiolul foarte frumos! :)
Pai, ce as putea sa mai zic, decat ca astept next-ul!
Sa ma anunti! :D

Foarte dragut capitolul.
Imi place atitudinea lui Edward fata de Bella.
Se potrivesc de minune.
Si faza cu heroina a fost destul de amuzanta.
Mi-a placut mult ce am vazut scris.
Astept nextul.

Subiect: Re: Can you be my lover? +16 Dum 03 Aug 2014, 19:21

"Maimutica lui", hai ca asta a fost tare. rolling on the floor

Hey! Ti-am citit capitolele si pot spune ca sunt bunicele. Mi se pare ca tu cam grabesti lucrurile si il lasi pe cititor in ceata. Adica nu ne-ai lasat si pe noi sa ne bucuram de toate momentele amuzante cand Bella ar fi salivat dupa Edward sau invers.
Si nu putem sa uitam nici de suspans, care am vazut ca nu lipseste din capitolele tale.
Totusi mi se pare interesant ficul tau si te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next!
Spor la scris! kiss

Subiect: Re: Can you be my lover? +16 Mar 26 Aug 2014, 20:03

Fan fic original blocat la cererea autoarei.