Capitolul 1



    Ochii de un verde strălucitor, înconjuraţi de gene negre şi dese, se măriră la masa ridicată de chakra pe care o simţise cu puţin timp înainte să mărească pasul. Buza inferioară fu prinsă între dinţii drepţi, iar pumnul i se încleştase într-un pumn ferm, gata să distrugă şi cel mai atroce inamic. Analiză împrejurimile cu vigilenţă, apoi îşi ridică privirea asupra cerului încărcat cu nori negri apăsători.
    - ANBU, suntem urmăriţi, murmură medicul-nin.
    Liniştea nu fu întreruptă de membrul din spatele ei, iar Sakura îşi continuă drumul. Muntele Huagashan oferea o floră deosebită, înconjurat de numeroşi pini şi cunoscut pentru stâncile aşezate straniu, cât şi pentru plantele medicinale unice. În vârful lui, o mare de nori negri pluteau printre flori şi pomi. Peisajele inspiratoare se găseau în multe picturi cu cerneală alea lui Sai, iar gândul femeii fu imediat îndreptat asupra echipei şapte. Trecuse o vreme de când cei patru membri primiseră o misiune împreună. Naruto devenise Hokage la scurt timp de la înfrângerea Kaguyei, Tsunade, Kakashi şi Kurenai luând şi ei locul nenorociţilor din consiliu, iar Sasuke şi Sai deveniseră lideri ANBU şi persoane de bază ale celui de-al şaselea Hokage, pe lângă Shikamaru Nara.
    Sakura se opri din senin şi, concentrându-şi puţină chakra în pumn, lovi pământul de sub picioarele ei, sfărmându-l în bucăţi masive. La foarte mică distanţă, un ninja inamic, fară bandană distinctivă, fu prins între bolovani, iar ţipetele lui de durere înăbuşiseră cu totul liniştea deplină. Colţurile buzelor medicului-nin se arcuiră într-un zâmbet trivial, iar paşii ei aveau direcţie înspre victimă, când o mână o prinse ferm de umărul drept şi o opri.
    - Nu te da în spectacol.
    Vocea masculină şi dură o făcu aproape să se cutremure, dar învăţase să îşi controleze emoţiile cu mult timp în urmă. Îi aruncă o scurtă privire înainte să îşi aşeze propria palmă peste degetele lui şi să i le îndepărteze, apoi îl întrebă:
    - Ce te face să crezi că mă dau în spectacol?
    Membru ANBU îşi ridică masca deasupra capului pentru câteva clipe. Cutele dintre sprâncenele arcuite fuseseră imediat observate de vigilenţa globilor ocularii ai femeii, iar zâmbetul satiric rapid zămislit pe chipul ei, o înconjurase într-o aură obsecenă.
    - Misiunea mea e să te protejez, îi aminti el.
    În mai puţin de câteva secunde, simţi o prezenţă stranie în spatele ei şi lama unui kunai îi crestase pielea braţului. Culoarea irişilor ei se întunecase, iar sângele îi clocotea în vene când fusese împinsă de membrul ANBU şi căzu cu abdomenul de bolovani. Îşi susţinu greutate în mâini şi se ridică în scurtă vreme, studiindu-şi coechipierul luând viaţa celui de-al doilea inamic.
    - Acum cine se dă în spectacol, huh?
    Sakura îl privi pe bărbat ştergându-şi Kusanagi de trupul inert al bărbatului, sângele vicios de roşu marcându-i bluza deschisă la culoarea într-un X imens.
    - Eşti bine, Sakura?
    Medicul-nin se încruntă şi decise să îi ignore întrebarea. Un verde strălucitor apăru în jurul mâinii ei dreapte şi nu dispăru decât în momentul în care leziunea de pe braţ se cicatrizase într-o dunguliţă subţire, de dimensiune redusă. Suviţele de păr ce îi încadrau faţa fuseseră rapid date după ambele urechi şi, strângându-şi cu putere bandana la ceafă, trase aer adânc în piept. Picioarele lungi şi tonifiate, lăsate descoperite de fusta scurtă şi pantalonii negrii ce nu-i ajungeau decât cu câţiva centimetri deasupra genunchilor, şi-au creat propriul drum printre pământul denivelat. Misiunea ei se limita la găsirea plantelor medicale rare, nu la înfăptuirea unui măcel excesiv, însă dorinţa ei de a-şi arăta adevărata valoare nu se stinse niciodată.
    Degetele mâinii ei stângi se încleştaseră cu fermitate în părul ninjalui blocat între bolovani, iar lama kunaiului din cealaltă mână crestase vena jugulară, sângele închis la culoare tâşnind în şiroaie la vale.
    Deşi Sakura Haruno nu era de tip senzorial, ci de tip genjutsu, simţise mai devreme o chakra masivă, a cel puţin şase shinobi inamici. Doi au fost eliminaţi, gândi cercetând pădurea de pini, iar alţi patru vor urma.
    Ploaia era iminentă. Stropii mari loveau cu tărie pământul şi în scurt timp sangele din jurul celor două cadavre încă calde se diluase. Căldura cotropitoare din timpul amiezii fu rapid înlocuită cu o răcoare suportabilă.
    Irişii luminoşii ai Sakurei se opriră pe silueta unui shinobi ce alerga spre ea, la o distanţa de maxim cinci metri, cu o katana într-o mână şi cu un bandaj pe ochiul stâng. Pumnul i se încleştase, iar intensitatea cu care lovise ultima dată pământul era umbrită cu totul în faţa actualei. Bărbatul sărise la timp şi evitase capcana, iar femeie începu să alerge spre el, pregătită să îl lovească. Stropii de ploaie se îndesiseră, iar maieul alb pe care îl purta se lipise întru-totul de trunchi, lăsând la iveală culoarea de roz pal al sutienului şi abdomenul perfect plat. Zona care făcuse impact cu pumnul ei se înroşi în câteva momente, iar trupul lui fu puternic izbit de o mulţime de roci.
    - N-aş fi crezut că pot să excit o femeie atât de ostilă, exclamă inamicul.
    Strânsoarea din jurul gulerului cămăşii bărbatului era zdravănă, iar cutele de pe fruntea Sakurei şi respiraţia sacadată îi trădau temperamentul vulcanic.
    - Eşti în stare măcar să exciţi o femeie, nenorocitule? mârâi, apăsându-şi genunchiul în organul genital al acestuia.
    Geamătul intens ce-i ieşise printre buze nuanţa obsecenul, nicidecum durerea. Ochii îi erau aţintiţi asupra sânilor, iar una dintre mâini reuşise să atingă unul, aplicând o presiune domoală. O venă pulsa pe fruntea Sakurei în momentul când îi fracturase încheietura, cu cealaltă mână prinzându-i gâtul şi strângând.
    - Ţi s-au întărit...
    Se îndepărtase de trupul inamicului şi îi aruncă o privire scurtă membrului ANBU. Corpurile a trei bărbaţi stăteau inerte la picioarele lui, sângele adunându-se în bălţi imense în jurul lor.
    - Ar fi bine să ne adăpostim într-o cavernă. Se întunecă şi plouă cu găleata.
    Nu aşteptase un răspuns şi se îndepărtă, Sakura urmându-l.
    Din fericire, nu durase mult şi găsiseră un adăpost. Irişii verzi ai Sakurei studiau cu interes bicepşii descoperiţi şi frumoşi conturaţi ai bărbatului, de pe care se scurgeau stropi micuţi de apă. Masca fu rapid îndepărtată, iar trupul lui impetuos se întorse către femeie, privind-o în ochi. Obrajii ei prinseră o nuanţa vagă de arămiu la vedere ochilor lui întunecaţi. Imediat cum irişii lui au coborât de la gât în jos, Sakura izbucni:
    - Încetează să te holbezi în felul ăla, Uchiha!
    - Ostilă ca întodeauna, răspunse, trecându-şi o mână prin părul negru.
    - Sper că asta a fost o încercare ratată de-a face o glumă.
    Nici nu clipise şi trupul lui se afla la câţiva centimetri de-al ei, posedând-o cu înălţimea şi virilitatea lui nemărginită. Degetul arătător îi ridicase bărbia, studiindu-i chipul în lumina aurie produsă de focul de lângă ei, iar cu cealaltă mână îi îndepărtase şuviţele ude de păr de pe frunte şi obraji.
    - Zi-mi numele, Sakura, îi ceru.
    - Nu.
    - Fă-o, Sakura, continuă.
    - Încetează cu prostia asta.
    Înghiţi în sec, când îl auzi din nou:
    -Numele, Sakura, acum!
    -Uchiha.
    -Complet, şopti.
    - Uchiha Sasuke.
    - Din nou!
    - Du-te dracului!
    Palma ei se lipise de sternul bărbatului şi îl împinse uşor, creând o distanţă subtilă şi insuficientă. Chipul lui nu exprimă nicio emoţie, dar acest aspect nu o surprinse deloc, luând în calcul faptul că stoicismul îi fusese trăsătură caracteristică încă de când erau genini.
    - Sakura, şopti, prinzându-i braţul într-o strânsoare violentă, nu mă fă să repet.
    - Ce dracu vrei de la mine?
    Sakura Haruno nu ar fi recunoscut nici în faţa lui Ino că Sasuke Uchiha încă avea puterea de-a o intimida. Chipul i se apropiase atât de mult de al ei, încât primul ei gând a fost că îşi va zdrobi buzele de-ale ei şi-o va săruta în felul lui, posesiv şi trivial, dar fu conştientă de respiraţia caldă ce-i lovea urechea abia după ce vorbi.
    - Nu mă confunda cu prietenii tăi nenorociţi.

---

Acest fic este în colaborare cu Itachi. sau Anelis, cum vreţi voi să îi spuneţi, prin urmare, următorul capitol va fi postat de ea. Îmi cer scuze pentru eventuale greşeli. Hope you like it.

Dau edit maine. Adica azi. Adica ma rog, stiti voi ce vreau sa zic.
Asa. Voi sunteti zdravene sau ce?! Prima oara i-am spus Andreei ca nu va citesc ficul asta daca nu are o faza sexi in primul capitol, asa ca am intrat sa citesc sa vad daca s-a tinut de cuvant si mi-a dat ceea ce am cerut. Si, oh, da, mi-a dat; pe bune. Nu ma asteptam la altceva decat un fic bun, cu dialog si mai bun si cu o idee si mai buna, desi habar n'am care e ideea principala. Intelegeti voi. Sper doar sa nu vad si acest fic la "blocate", pentru ca atunci jur ca nu mai citesc nimic scris de voi in viata mea. Revenind la fic, am zis ca mor. Ai idee ce mi-ai facut, Andreea?! Eram cu ochii cat cepele si ma holbam la ecran si deja il vedeam pe ingamfatul asta cum ma atinge si imi face exact ce ii face si Sakurei. Momentul in care o "forta" sa ii spuna numele, hmm, savuros. L-am recitit cam de doua sau trei ori pentru ca, efectiv, ma topea. daca tot ficul va fi plin de astfel de momente, hmm, deja o sa imi fac abonament aici. Genial. Nu stiu ce sa spun mai mult de atat, ah, ba da, astept viitoarele capitole ca sa imi dau seama de ideea principala, in asa fel incat sa pot sa imi fac si eu mici scenarii. Sper ca aici nu veti mai scrie din Paste in Craciun. Hai, Anelis, misca-ti fundul si scrie.

Anelis: Si dak nu vreau, ce?

Ei, da-o in colo de treaba, cum sa scrii un capitol atat de smecher? 
Așa , mi-am mai revenit...Well, dacă în prima parte a capitolului simțeam că explodez de fericire și mă delectam cu fiecare frază compusă de tine care se îmbina perfect cu alta și tot așa, spre sfârșit,adică mai pe aici 

- Zi-mi numele, Sakura, îi ceru.
    - Nu.
    - Fă-o, Sakura, continuă.
    - Încetează cu prostia asta.
    Înghiţi în sec, când îl auzi din nou:
    -Numele, Sakura, acum!
    -Uchiha.
    -Complet, şopti.
    - Uchiha Sasuke.
    - Din nou!
    - Du-te dracului!


 și aici (la faza asta am zis că mor   )

 - Sakura, şopti, prinzându-i braţul într-o strânsoare violentă, nu mă fă să repet.
    - Ce dracu vrei de la mine?
    Sakura Haruno nu ar fi recunoscut nici în faţa lui Ino că Sasuke Uchiha încă avea puterea de-a o intimida. Chipul i se apropiase atât de mult de al ei, încât primul ei gând a fost că îşi va zdrobi buzele de-ale ei şi-o va săruta în felul lui, posesiv şi trivial, dar fu conştientă de respiraţia caldă ce-i lovea urechea abia după ce vorbi.
    - Nu mă confunda cu prietenii tăi nenorociţi.



 am fost efectiv ceva gen    , dar apoi mi-am revenit pentru că știam că ești genială și e normal.
În primul rând că e shippuden și îl ador din prima.
Sasuke fără mister, șarm și ce mai are el, nu e Sasuke, e prea mișto, e prea bad boy, e prea sexy, oh God , îl ador , îl ador, îl ador. Bărbatul ăsta e perfect.
Îmi place cum ai conturat-o pe Sakura pare o nenorocită, sper ca așa va rămâne pe întreg ficul.

Abia aștept sa văd cum conturați povestea e prea mișto     :-h:Vă pwp!

            Capitolul 2




    Deși nu oferea importanță, răceala vremii o strângea în brațe prin materialul subțire al tricoului umezit, lipit de sâni, spate și abdomen. Spectacolul interpretat de Sasuke Uchiha îi amorți legătura cu orice alt lucru din jur, iar receptorii primeau informații numai de la bărbatul a cărui poziție rămase la paroxismul dominației.
        - Să te confund cu prietenii mei? Oh, nu te flata singur, ești printre ultimii asupra cărora mi-aș irosi timpul.
    Sasuke râse slab, apoi reluă reprimă expresia imperceptibilă. Încercă să îl împingă din nou, dar degetele lungi și reci îi prinseră încheietura înainte să îl atingă.
        - Ți-ai irosi mai mult decât timpul…cu mine.
    Îi făcu cu ochiul, iar Sakura se prefăcu că nu înțelese aluzia.
    - Ai devenit iarăși enervant, mă sufoci. Jos mâinile, Uchiha, nu vreau să-ți dau idei.
    În ciuda inexpresivității chipului frumos, citea ceva străin în ochii lui.
        - Cum am mai spus, ostilă…
    O eliberă și, în drumul său către celălalt colț al peșterii, nu o văzu dându-și ochii verzi peste cap. Sakura se cufundă în întuneric împreună cu rucsacul vechi, primit cu doi ani în urmă de la Ino, pe motivul aniversării ei. Era albastru închis, simplu, iar culoarea se decolorase în alocuri și materialul se înăspri. Cu fața la perete, scăpă de haine, cu excepția lenjeriei, și le înlocui cu rezervele uscate și proaspăt spălate. Văzu pete mai închise pe umăr, însă aveau să se usuce curând. Câteva picături de ploaie străbătu țesătura compromisă de vreme și udă slab conținutul. În compania liniștii sepulcrale, Sasuke aprinse cu ușurință focul după ce a a dus câteva lemne pe care le aruncase într-o grămadă la picioarele sale. Deveni conștientă de sunetul ploii din ce în ce mai abundentă, factor ce întețea starea frivolă de somnolență căpătată imediat ce se așeză lângă foc. Simți ochii curioși asupra ei, însă se comporta ca și cum nu mai era nicio prezență alături și, în scurt timp, se întinse pe sacul de dormit.
    Căldura emanată aproape că îi ardea umărul stâng, senzație ce îi plăcea și o incomoda în același timp. Privind focul, de cealaltă parte zări silueta nemișcată, iar ochii i se opriră asupra ei. Focul îi bloca vederea într-o proporție mărită, dar nu suficient cât să nu distingă importantul. Sasuke stătea acum rezemat cu spatele de zidul rece și cu mâinile pe picioarele întinse incomplet și distanțate. Încă nu își schimbase hainele ude și părea că nu avea de gând să o facă prea curând.
        - Te vei alege cu o răceală, schimbă-te, îl îndemnă șoptit.
        - Îmi sună a irosire de timp și purtare de grijă, Sakura.
    Se abținu să nu își dea pentru a doua oară ochii peste cap. Se întoarse pe partea stângă, sprijinindu-și capul în palmă și concentrându-se asupra lui.
        - Sunt medic, cu asta mă ocup. Nimic personal.
        - Roagă-mă frumos.
    Pufni în râs, în minte apărându-i scena de mai devreme.
        - Să fac ce?
        - Roagă-mă să mă dezbrac.
        - Cred că glumești, nu e ca și cum mă îmbolnăvesc eu.
        - În regulă atunci, noapte bună, Haruno.
    Îl privi sceptică și cu slab amuzament când încercă să îi imite tonul pe care rostea numele lui de familie.
        - De când ești atât de pervers?
        - De când te-ai dezbrăcat în fața mea, fără nicio ezitare.
    Nu comentă, doar continuă să îl analizeze. Știa că o va urmări cu privirea, în ciuda faptului că își căuta scuze, precum ascunderea în întuneric sau alegerea singurului loc vacant, doar nu se schimba în ploaie. Totuși, voia să o vadă, o făcuse cu deplină conștiință.
        - Nu credeam că te holbezi. În plus, era singura opțiune și nu știam că vezi totul.
    „Nu, dar sperai că asta va face”. Propria voce îi răsuna pe un ton matern și atins de dezgust. „Taci”, îi răspunse.
    Sasuke se ridică, își dezbrăcă bluza prin mișcări lente, apoi o aruncă pe jos.
        - Ochii mei văd destul de bine în întuneric, după cum știi, Sakura.
    Lumina părea să îi mângâie musculatura proeminentă, accentuându-i textura umerilor și a abdomenului. Încă era ud, iar picături se scurgeau fără grabă pe pielea palidă, gălbuie în lumina flăcărilor.  Observă vag o tăietură în partea dreaptă a abdomenului său; rectilinie, de lungimea unui ac și ușor adâncă. Sângele se închegase în mare parte, însă exista riscul infectării.
        - Vino, ești rănit.
    Îi făcu semn cu arătătorul către leziune. Înainte să răspundă, Sakura scoase cutia dreptunghiulară din rucsac și o desfăcu. Extrase o sticluță de ciob, pe jumătate goală și niște vată.
        - Asta? Întrebă amuzat. E nimic, se va vindeca singură.
        - Nu fi încăpățânat, Uchiha. Nu știu cum ai căpătat-o, poate fi otravă, în cel mai rău caz. Vino.
    Își dădu seama că se resemnă atunci când se îndrepta cu pași apăsați către sacul de dormit pe care era așezată. Se puse în genunchi, lângă ea. Îi curăță în liniște rana, încercând să își stăpânească bătăile inimii. Ura efectul pe care încă îl avea asupra ei și nu știa dacă va dispărea vreodată. Mai ales când e atât de aproape, atât de ușor de atins. Numele propriului nume îi răsuna în minte, rostit la nesfârșit de vocea lui Sasuke, acea voce impunătoare și rece.
    Strălucirea verzuie forța membrana vătămată să se regenereze sub ochii Sakurei și nu lăsă vreun semn în urmă. Zâmbi satisfăcută, aruncând o ultimă privire asupra trupul masculin, distanțat la numai câțiva centimetri. Fusese singura rană, una destul de superficială, iar în rest, câteva cicatrici vechi pătau pielea originar impecabilă. Aruncă sticluța înapoi în cutie, dorind ca mai apoi să adoarmă. Sasuke nu se retrase, din contră, când se întoarse iarăși cu fața la el, părea că stă mult mai aproape. Buricele degetelor abia îi atingeau antebrațul, urcând domol și coborând, mimând înăbușite mângâieri.
    "Stăpânește-te. Trebuie să te împotrivești!"
    Încercă să asculte vocea a cărui forță de convingere ceda treptat, dar puterea lui era mult mai mare. Avea mâinile mari, puternice, așezate pe gambele Sakurei. Le cuprinse fără avertizare și o trase impulsiv în brațele sale, mutându-și degetele pe fund, șolduri și spate, pentru a o apropia. Îl împinse fără efect și îl privi cu ochi mari, furioși.
        - Uchiha, nu! Se răsti.
    Își poziționă mâinile pe pieptul rece și împinse din nou.
        - Haruno, da! Șopti Sasuke, apropiindu-și chipul de al ei.
    Îi sărută gâtul, iar inima i-o luase razna. Voia să își folosească forța brută și să îi dea un avertisment, însă întreg corpul se împotrivea datorită atingerilor lui. Tăria aproape că îi dispăruse când amintiri din adolescență și copilărie apărură în minte. Sasuke a fost întotdeauna nepăsător și nu dădea doi bani pe viața alături de ei, nici măcar pe viețile lor, încercase să o ucidă chiar și pe Sakura. Inspiră o gură zdravănă de aer și îl distanță cu ajutorul unei cantități mici de chakra. Era mai puternică decât el, o întrecuse până și pe Tsunade, Uchiha nu avea nici cea mai mică șansă. Își impusese noi reguli, s-au terminat, cu multă vreme în urmă, perioadele în care îi cădea la picioare.
        - Îți spun o singură dată, Uchiha, ia-ți mâinile de pe mine! Mârâi printre dinții încleștați.
    El doar râse și încercă să revină lângă Sakura. Deși nu credea că va ajunge atât de departe, îl lovi fără reținere, impact ce îl trimise în perete. Sasuke își simți spatele zdrobindu-se, apoi nimic, de parcă nu mai era acolo. Înjurături mute îi scăpau printre buze și căzu în genunchi, lăsând în urmă o gaură diformă în zid, destul de adâncă.
        - Vei regreta asta, Sakura, nici nu ai idee…
    Sharinganul spărgea întunericul în care intrase, intensitatea privirii irișilor roșiatici încercau să lase amprente prin profunzimea lor, iar Sakura aproape că simțea ura din ei arzându-i pielea.
        - Du-te dracului, Uchiha, asta pățesc băieții neascultători.
        - Vindecă-mă! Îi porunci.
        - Asta? E nimic, se va vindeca singură, îl cită și îi făcu cu ochiul.
        - Sakura…
        - Da, Sasuke.
        - Te joci cu focul.
        - De fiecare dată când mă joc, tu ești cel care sfârșește ars.

Wow. Pai, in primul rand sorry de intarziere. Mai uita si omul... na.

Capitolele sunt super, amandoua. Imi place ca ii descrii perfect pe toti, asa cum trebuie si nu le dai alta personalitate. Asta ma atrage si mai mult sa iti citesc ficul. 
Cat despre capitol, si mie mi-a placut jocul de cuvinte dintre ei cu da si nu. O idee desteapta, ce pot sa spun.

Mai mult nu stiu daca se merita sa mai comentez. Spor, inspiratie si sa continui asa, cu multe sezoane. Pupici :*