Sper sa va placa!!!! :*:Astept pareri si critici!    


     Pentru cei ce nu-mi stiu fostul fic si anume “Ura dinre doua clanuri”, am sa prezint pe scurt ce se-ntamplat acolo pentru a va pune in tema. Este vorba despre Sakura si verisoara ei mai mare care i-a fost ca o sora, Sakina, ce au venit din New York impreuna cu prietenele lor cele mai bune, Hinata si sora ei, Tayra. Pana aici ceva normal, neobisnuit, ba chiar pueril, nu? Povestea ia o intorsatura ciudata cand cele doua clanuri, Haruno si Uchiha (varcolaci si vampiri) se impaca, astfel formandu-se, fara sa se vrea, atractii. Itachi o place pe Sakina si Sasuke pe Sakura, insa Mike, fostul prieten al Sakinei, o santajeaza, astfel despartind-o de prietenii ei si facand-o sa se transforme in personajul negativ. La ultima cearta a celor doi, din cauza ca Sakina si-a petrecut noaptea cu Itachi, rozalia pleaca in oras, produce un accident si in incercarea ei de al salva pe soferul celeilalte masini, este impuscata de un betiv. Itachi o gaseste si-o duce la spital, afland astfel ca e insarcinata, ii rascoleste prin casa si gasind jurnalul Sakinei in care scrie de chinurile ei cauzate de Mike, se duce si-l omoara pe blond. Vazand ca nu mai sunt sanse de supravietuire pentru Saki, Itachi o rapeste si se spune ca innebunind, si-a batut joc de ea, abia dupa ce a realizat ca e moarta, s-a sinucis. In tot acest timp, Sasuke si Sakura se enervau unul pe celalalt pana cand au auzit de incident, astfel formandu-se iar ura de moarte intre clanuri. Din cauza razboiului dintre ele, li s-au luat puterile. Clanul Uchiha a ramas in Tokio si Haruno au plecat in lume, ramura principala( ce o cuprinde pe Sakura) s-a intors in New York, impreuna cu Hinata si Ino. Dupa 5 ani, Sakura s-a intors cu fetele, inapoi in Tokio, ele avand acum 23 de ani.



                                                         Capitolul1: Buna seara, iubito, te-astept ca si cand...



    

Citat :

Ma ridic din sezut si ma indrept spre iesirea cimitirului. Ma uit in spate si zambesc la vazul pozei lor ce zambeau amandoi, fericiti, ce are dedesupt textul atat de dulce pe care am insistat sa il scrie pe mormant: “Sakina Haruno (n. 16 Martie 1985- d. 1 Ianuarie 2008 si Itachi Uchiha (n.15 Octombrie 1985- d.1 Ianuarie 2008) Odihniti-va in pace si iubire!” M-am luptat mult cu clanul pentru a reusi! Imi intorc privirea catre iesire, imi sterg lacrima ce curge incet pe obrazul fin si ma indrept catre casa. Maine e prima zi de facultate aici….

     Tokio-ul a ramas neschimbat. Aceleasi strazi pline de masini luxoase, conduse de mafioti, copii de bani gata sau oameni stresati ce se trezesc dimineata la 6, merg la serviciu de la 8 la 18 si dupaia „Da, petreceti timp cu copilul tau!” De parca ai mai avea energia necesara sa stai, sa-l asculti ce-a facut la scoala, cu cine s-a certat sau cate raspunsuri corecte/gresite a dat, caci desi astea sunt niste lucruri prostesti si fara sens, pentru un copil de 10 ani inseamna derularea vietii sale si sunt foarte importante.


     Aceleasi trotuare largi, calcate de atatea persoane, care mai de care mai sigure, mai increzute, mai puternice, mai inteligente, sensibile sau chiar dispretuitoare. Ceea ce nu se baga in seama deloc de catre oameni este ca fiecare are propria poveste si propriul destin ce-i modeleaza viata fiecaruia dupa propria vointa, astfel ajunge un sarac lipit pamantul sa castige la loto, sau un miliardar sa aiba probleme cu inima.
Toti ducem in carca o cruce, propria poveste, de aceea cand mergem pe strada, fara sa vrem, mergem cu capul plecat. Toti suntem presati de ceva: ba ca ea a primit mai multa atentie de la el decat am facut-o eu, ba ca nu stiu sigur daca o sa castig custodia copilului, ba ca parintii mei sunt bolnavi. Orice. Dar oamenii nu baga in seama pentru ca nu vor, pentru ca sunt obisnuiti sa fie ignoranti, pentru ca ignoranta e cea mai buna in zilele noastre. Ce-i pasa sefului tau ca ai intarziat pentru ca ti-ai dus copilul la spital? Ai intarziat si gata! Asta nu-mi place... urasc rautatea, urasc ignoranta voita, urasc nepasarea. Dar cui ii pasa?


     Of of! Ar trebui sa nu ma mai gandesc atat de mult la ce-i in jurul meu, ci sa realizez ce-i in mine. Cu siguranta 5 ani au fost multi... Of, ce naiva am fost pe-atunci. Un zambet strengar isi face aparitia pe chipul meu, odata cu amintirea. Ce-aveam in cap? Sa termin scoala, facultatea si la munca cu mine! Sa intalnesc pe cineva din timpul scolii sau a facultatii, sa ne iubim si sa intemeiem o familie. Sa am doi copii, o fata si-un baiat. Baiatul nu stiu cum l-as fi numit, dar pe fata Shina. Sa muncesc pentru a le da toate necesare si sa ajung la 60 de ani sa lucrez in mica gradina din spatele casei, impreuna cu sotul meu si sa astept nepotii sa vina. Cat de prostesc! Cat de imatur si lipsit de simtul realitatii! Si toate pentru ca ma asteptam sa le primesc... Sa primesc loc de munca, casa, masina, un sot din ceruri si nepoti din pamant. Cine ar fi avut grija de CV-ul meu, de discursul meu de nunta sau de discursul meu de sfarsit de facultate? „Tati” sau Sakina. M-am bazat atat de mult pe ceilalti, incat eu nu-mi mai gaseam rostul. Acum? Acum trebuie sa muncesc caci „tati” e in Londra, cu „mami”  la afaceri, la propriile afaceri, Sakina e moarta si eu sunt singura. Doar cu prietenii, insa nimeni nu-mi da pe tava. Probabil am avut nevoie de o astfel de trezire la realitate, altfel as fi trecut prin viata ca printr-un film. Independenta! Asta e cuvantul care ma defineste acum.


     Un fior imi strabate corpul cand ajung in parcarea facultatii.  Aceeasi ca atunci: 5 etaje inalte ce parca se ridica in ceruri, varuite cu un crem pur, fara pic de imperfectiune si geamurile inconjurate de-un portocaliu aprins ce era imposibil sa nu-ti sara in ochi. O institutie superba, impartita in 2 mari sectiuni: facultatea si liceul, intre ele fiind cantina. Oftez usor, sperand ca nu va fi chiar asa de greu... in New York nu am avut nicio problema.


     -Hei, Saku! Totul va fi bine,ok? Noi suntem aici!


     Ino. Mereu incearca sa ma faca sa uit de trecut, trezindu-ma la realitate.. Aceasta se afla pe scaunele din spatele masinii, pe scaunul din dreapta stand Hinata , eu fiind cea de la volan. Abia acum realizez ca am ajuns in parcare de vreo 2 minute, insa niciuna nu zicea nimic. Eu visam si ele ma asteptau sa actionez. Ochii lila, atat de frumosi ce exprimau incredere, iubire si blandete ma privesc duios, cu o urma de mila, dupa care cei albastrii ai blondinei imi arunca cateva sageti reci ca realitatea, pentru a ma face sa-mi recastig pe moment increderea in mine.


     Zambesc gingas dupa care rostesc un indraznet „Haideti doamnelor!”


     Ne luam gentile grele,pline cu carti si ne-ndreptam cu mers increzut spre intrarea in incinta universitatii. Facultatea in New York m-a facut sa-mi iau gandul de la moartea Sakinei. A trebuit sa lupt serios pentru notele de la examen, de altfel nu eram genul de studenta careia sa nu-i pese, caci „tati” va rezolva orice problema apare. Nu! De cand ma stiu, am fost o fata sarguincioasa. Temele le-am avut mereu facute, am citit in fiecare seara, caci adevarul e, imi placea si-mi place in continuare foarte mult sa citesc, mi-am invatat ora de ora si portofoliul meu cu teste era plin cu 10, din cand in cand si cu vreun 9. I-am bucurat mult pe parinti, caci in gimnaziu, patru ani la rand am avut bursa, fiind sefa de promotie, dar asta era atunci...


     Am decis sa dau la Drept, caci de mica am vrut sa ajung o femeie de renume, de succes, o adevarata doamna de afaceri. Am de gand sa-mi deschid o firma de avocatura, ca macar aici sa ma ajut putin de banii tatei, caci n-am facut-o toata viata mea. Cat despre fete, ele sunt in aceeasi universirate, dar la facultati diferite: Ino e la Business. za sa aiba afaceri importante in Tokio, sa ajunga astfel printre cei mai bogati din capitala si Hinata a dat la Arhitectura, caci e foarte talentata la desen.


     Curtea e plina de studenti, care mai de care mai diferiti. In astfel de momente iti dai seama ca tu esti o insecta in Gradina Domnului si ea cuprinde o groaza de alte surate de-ale tale, cu care trebuie sa traiesti in pace si armonie, caci cu acest scop ne-a pus Creatorul in acelasi loc. Pe ici, colo mai vezi cate vreo negresa tinandu-se de brat cu iubitul ei, vreun grup de coreeni ce-si planifica timpul de dupa ore, cativa europeni cu pahare de ceai si cafea in mana stand pe o bancuta si razand intre ei de profesorii universitatii si dascalii ce-si petrec timpul din pauza plbandu-se prin curtea facultatii. E asa de frumos, de liniste si pace. Perfect pentru a invata cu mare drag. Adevarul este ca Universitatea din Tokio este foarte cunoscuta pe intreg globul, astfel se gasesc multi studenti de diferite nationalitati aici, insa tot japonezii prezinta cea mai mare parte din universitate.


     Acum se va tine o sedinta de inceperea anului in cea mai mare clasa din Universitate. Aceasta poate gazdui 300 de studenti, fiind plasata la ultimul etaj, avand marimea de aproximativ 6 clase normale de liceu sau vreo 5 laboratoare. A fost imbulzeala pentru a ocupa fiecare cate un loc,desi nu-nteleg de ce, caci dupa calculele scolii toti avem loc... Era o camera foarte frumos amenajata, cu peretii plin de tablouri,care mai de care mai scumpe, fiecare reprezentand cate ceva si avand dedesubtul ei o descriere si bancile aliniate la distante egale, la alt nivel. Prin „nivel” ma refer la faptul ca, intre ele, era o mica scara de 2 trepte ce facea ca banca de mai sus, sa fie mai inalta cu 20 de centimetri.


     In clasa erau vreo 100 de copii, grupati, care mai in fata, care mai in spate, insa pe marginea din stanga, pe randul de la geam, erau cei mai multi adunati. De la spate nu a parut nimeni cunoscut, insa cum m-a vazut Naruto, s-au intors toti. Naruto... pare mult mai matur decat era la 18 ani, acum parul lui crescand putin si din cauza inaltimii mai mari si-a corpului bine facut, da un aer de seriozitate pe care nu-l avea inainte. Imbinat cu stilul lui aparte, iese o amestecatura de aiurit, amuzant, sensibil si totusi gentil. Ochii sai se facura mari cand ma vazu, lasand la iveala albastrul sau splendid de sub gene. Un mic zambet, cat sa-l vad numai eu, isi facu aparitia pe chipul sau usor rozaliu. Puteam vedea privirea lui calda ce era bucuroasa sa ma intampine, insa mirata in acelasi timp si speriata de venirea mea.


     Langa el era Kiba ce, spre deosebire de Naruto, avea un ranjet cand am intrat cu fetele. In trecut, nu prea am avut eu treaba cu Kiba, insa Ino cu siguranta. Satenul a incercat de cateva ori s-o curteze, insa nu prea i-a iesit, Ino avand atunci pe altcineva in vizor, astfel ea a devenit singura fata ce nu l-a acceptat, asta enervandu-l ingrozitor de tare. Privirea lui o sorbea pe blonda, insa fara folos, caci aceasta se uita inainte dupa un loc unde sa ne asezam.


     In mijlocul gramezii, inconjurat de cei doi si de gramezile de baieti si fete ce innebuneau dupa ideea de ai intra in gratii, era el cu o bruneta pe piciorul stang. N-o cunosteam, insa auzisem de ea...Karin, logodnica lui. Sincer, prima data cand am auzit de la Naruto,singurul cu care am tinut cat de cat legatura, am ramas uimita, caci nu credeam ca e capabil de o relatie serioasa. Ea arata bine, cu forme voluptoase, mult prea afisate pentru o fata ce urmeaza sa se casatoreasca, cu parul lung, brunet, ce, acum, stand in bratele lui, ii ajungea vampirului pana la picioare.


     Parul brunet cu suvite albastrui ii acoperea chipui luminat, usor alungit parca fata de data trecuta. Zambise cu baietii si Karin, pana cand privirea lui m-a cuprins. Atunci zambetul acela alb, atat de frumos, disparu cu iuteala, in ochii negrii ca de smoala aparand ura, ce astepta de mult sa iasa la iveala. Era uimit atat de schimbarea mea cat si de faptul ca ma aflam acolo, in fata lui, dupa 5 ani de liniste si fuga. Probabil ca, daca nu ar fi fost inconjurat pana-n gat, s-ar fi repezit la mine, caci dorea asta, tanjea s-o faca! O vedeam in privirea lui ca de gheata ce-mi arunca numai sageti. Ma ura! Pe mine si pe clanul meu!


     Eu stateam nemiscata, uitandu-ma indiferent la el. Nu ma asteptam sa-l gasesc in ipostaza asta si cu siguranta nu ma asteptam sa-l vad plin de ura ce a stapanit-o ani de zile pentru ca acum sa si-o reverse ca un vulcan nebun. Hinata a fost atenta la tot, insa Ino era mult prea ocupata sa gaseasca locuri libere, intr-un final facand-o. Mi-am redirectionat privirea inainte, am trecut pe langa ei de parca nu i-as fi cunoscut si m-am indreptat cu fetele catre o banca din fundul salii. Toata lumea se uitase la noi, doar el refuza s-o faca. Mda. Bine te-am regasit Tokio!

Uuuuu Primaaa! Si da....îmi place! Maxim! Un prim capitol foarte bun. Aștept next și sper că o să mă poți anunța și pe mine când postezi!
Pupici!
Dara

Buna, buna. Iti multumesc mult pentru anunt, chiar voiam continuarea acelui fic minunat cat mai repede. Ce pot spune.. Introducerea pe care ne-ai facut-o in noua poveste este foarte frumoasa, mai ales ca ne-ai pus in tema cu tot ce se petrece pe acolo, la facultate. Ma intreb cum vor degenera lucrurile, caci vad ca Sasuke a adus schimbari radicale in peisaj, mai ales cu logodnica cea nesuferita. Imi place insa ca i-ai facut parul negru, chiar ma bucur. Asaa.. Astept cu nerabdare urmatorul capitol si abia astept sa vad ce se va mai intampla. Te pup. :*

buna!nu imi mai aduc aminte sigur daca ti-am citit ficul,caci la cate am citit......sa fiu eu sanatoasa,dar ceva imi zice ca da.oricum imi place ce vazui,deci te astept cu next-ul RAPID.da?semnat Akatsuki_lavy

Hei hei Yumi!! In primul rand o sa-ti urez un calduros "Buna dimineata", iar in al doilea rand tin sa-ti multumesc frumos pentru anunt. Sincer, ma asteptam sa pui sezonul doi peste o luna doua, insa m-am bucurat ca nu a fost asa si ma bucur in continuare.
Povestesti la fel de bine ca inainte, dar parca imi lipsesc certurile adolescentine de care aveam parte in sezonul I, blanita roz si mirosul de vampir, Sakina si Itachi... dar ce sa-i faci? Nu vroiam sa moara >.<
Pe Sakura ne-ai prezentat-o mai matura, mai cu capul pe umeri, dar nu era nici naiva in primul sezon. (ok, deja ma leg prea mult de primul sezon); Stii ce nu inteleg? In fiecare fic, dar in fiecare! Karin trebuie sa fie ba amanta lui Sasuke, ba iubita, logodnica etc etc... deja ma amuza cand citesc acolo Karin :))
Ok sa revenim la oile noastre. Sasuke... Sasuke... ce ai tu in capsorul ala? Cred ca de traia fratitu primeai tu vreo doua dupa cap. Hmm... plin de ura zici? Interesant. Astept sa vad ce se intampla in continuare cu rabdare si, de asemenea anuntul tau cand postezi. Kissez!

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Nu am cuvinte sa descriu cat de mult mi-a placut !
Mereu ai avut acest talent uimitor de a descrie !
Ma intreb cum vor continua lucrurile ?
Sasuke are o logodnica, nemernicul !!!!!!!!!!!!!!!!
De ce o privea cu ura pe Saku ? NU e vina ei.
Povestea devine foarte interesanta !
Astept cu nerabdare nextul si spor la scris !
Anunta-ma te rog cand pui nextul !
Te dulce !

Buna ! Am trecut si eu pe aici si chiar imi place ce am vazut . Ai descris totul chiar foarte frumos .
Te ros sa ma anunti si pe mine la next , caci iti astept continuarea cu nerabdare .
Spor la scris si la multe ideei in continuare !
lumi-chan te pupa !

Buna Yumi!
Cat ma bucur ca ai adus a doua parte. Nu pot sa cred cat de mult s-a schimbat Sakura :O
Sper ca vei aduce nextul cat mai repede caci eu il astept cu cel mai mare drag.
Spor la scris si la idei!

Uuuu, fic nou! :X:X Ma bucur mult ca ai decis sa continui ficul cu povestea veche. Fain ca s-au intalnit si asa si sper ca lucrurile sa se mai remedieze :)
Totusi, inca imi pare rau ca Sakina si Itachi nu mai exista, dar in fond asa a fost sa fie. Mai bine ca cei doi se urasc, fiindca ai ce scrie :)))))
Multa bafta si uimeste-ne!! >:D<

Ma bucur mult ca ai decis sa continui ficul cu povestea veche si ceva mai nou.Sakura pare mult mai matura si ranile trecutului par a fi cicatrizate.Sasuke e plin de ura dar acest lucru e de inteles tinand cont de cate a patit si cine stie ce a indurat in cei 5 ani care au trecut.Inca imi pare rau ca Sakina si Itachi nu mai exista.
Ms de anunt

Hey.. Ma bucur ca m-ai anuntat de continuarea fic-ului tau.. Este minunat ca ai decis sa faci un sezon nou. Primul sezon a fost excepitional!! Adu repede NEXT!!!
Te saluta Angelyy!! Pupici!

Hey Yumi ....ma bucur mult ca ai postat seonul doi pe care il asteptam cu nerabdare ...
Deci se pare ca s-au reintalnit dupa 5 ani...iar el ii arunca o privire plina de ura ...Ma bucur insa ca Saku nu i-a acordat prea mare atentie...macar Naruto a intampinat-o cu un mic zambet ....
Sper ca Sasuke sa nu incerce sa o omoare pe Saku ....ar fii prea dur chiar si din partea lui....si sincer sper sa inteleaga ca ea nu a avut nici o vina in legatura cu moartea lui Itachi...asa a hotarat el...
Sa stii ca mi-a placut foarte mult capitolul dar si titlul lui
Spor la scria in continuare si ne auzim data viitoare
~Sayonara~
Aaa era sa uit Mersii ca mai anunat ca ai postat sezonul doi ...si sa ma anunti si cand postezi continuarea capitolului Mersii din nou

OOOOOOOOHHHH DOAMNE! cat de genial! Sasuke..logodit? prea mult. Ce pot sa iti spun? ma bucur ca ai pus continuarea atat de rapid dar nu ma asteptam la acea ura imensa, insa presupun ca va fii ceva de genul dusmanii indragostiti. I like it! Ms ca m-ai anuntat si sa nu uiti cumva sa o faci in continuare. Ceaw!

Incep prin a-mi cere iertare: Scuzeee!!!!!!!! Iarta-ma ca nu ti-am mai comentat , dar sa sti ca am citit fiecare capitol. Cand am vazut ca vrei sa termini ficul m-am speriat si nu ma asteptam sa vi cu sezonul al doilea asa de repede. Chiar daca ti-am spus de multe ori ca esti o scriitoare nemaipomenita, ti-o zic inca o data. Pe parcurs ce a evoluat ficul, in acelasi timp, ai evoluat si tu cu el. Te pup si iti urez numai succese .

te rog pune ficu' repede pentru ca nu pot trai fara el

Hei Hei Hei... Ce s-a intamplat cu fic-ul?? Unde este NEXT??? Nu iti este mila de noi ca murim pe capete de nerabdare?? Repede NEXT. Anuntama si pe mine cand il pui.
Te saluta Angelyy!!! Pupici!!!

Buna! Am adus next-ul. Nu are nimic interesant, decat la sfarsit cat de cat :D Scuze dar trebuie sa mai fie si capitole din astea pentru a descrie mai mult. Promit ca urmatorul nu va mai fi asa! Enjoy!

Capitolul 2: I can see you from here!

        Mă aşteptam la asta. Este exact cum l-am lăsat atunci când am plecat. Aceeaşi ură de nedescris în ochi. Probabil manipulat de tatăl sau şi de ideea generală a clanului Uchiha, a ajuns aşa. Nu mă miră, căci dintre toţi, el ţinuse cel mai mult la Itachi. Nici că mă interesează acum foarte tare cum se comporta el cu mine. Sunt singurul vârcolac din Tokio, care este înconjurat de o „mafie” de vampiri. Asta trebuie să fie interesant.

              Îmi plăcea însă de Naruto. A fost atât de drăguţ si înţelegător cu mine mereu. Fiind prietenul lui cel mai bun, el ştia de tot si totuşi, mi-a ţinut si mie partea, m-a încurajat şi pe mine, a avut grija şi de mine, poate chiar mai mult decât de el şi asta l-a făcut să se certe foarte des cu Sasuke. Într-un fel ciudat, mă simţeam bine să-l vad în continuu zâmbind in timp ce un profesor vorbea in faţa noastră, urându-ne bun venit si continuând cu orarul si grupările pe facultăţi. Era destul de comic căci îi puteam vedea grupul cum şuşotea, bârfindu-l pe profesor din cauză că era sâsâit şi mai scuipa câteodată din greşeală, asta făcându-l să pară prostuţ, mai ales că avea un tic in al repeta pe „aşa”. Îmi aminteşte de Dandanache din „O scrisoare pierdută”. Cât de mult mi-a plăcut opera aia!

       -Asa...Şi dragi copii, acum vă voi spune grupele din care faceţi parte, pe facultăţi, cei nou veniţi şi la sfârşit vă voi da orarul. Asa, să începem! La Facultatea de Business sunt 5 grupe a cate 20 de copii. Rog studenţii pe care-i voi striga să se ridice in picioare pentru a se face observaţi. Asa: Siroy China, Toshi Misashi, Kate Milten, Yoon Ji Kim, Ino Yamanaka si Cristian Susotescu.

       Când a rostit numele acela romanesc, nu ne-am putut abţine si toţi am început să râdem, mai ales acel student. Nu râdeam de numele său, ci de cum l-a rostit Sir S. Aşa am auzit că-i spun cei de-aici. Agentul S a fost destul deranjat. S-a făcut roşu la faţă şi a început să ţipe, stropindu-i pe cei din faţă. Era foarte amuzant. Am avut zâmbetul pe buze pe tot parcursul orei.

       -Asa, acum că v-aţi linistit să trecem la Arhitectură. Asa, copilasii noi de-aici sunt: Hinata Hyuga si Alice Blackhouse.

       Din nou am început să şuşotim. Modul cum a spus „Alice” este incredibil de comic! Mă rog, dupaia a mai trecut peste câteva facultăţi pe care nu ne interesa în niciun caz, într-un final ajungând la mine

       -Asa...si ultima, dar nu cea din urma: Dreptul! Asa. Le uram bun venit studentilor: Izuka Akuzi, Lee Yoon-jong si Sakura Haruno. –Atunci m-am ridicat in picioare, mândra în interiorul meu de numele pe care îl port. L-am văzut pe Naruto care mi-a zâmbit cald, însa nu i-am răspuns, pentru că ştiam că i-aş provoca probleme. Toţi se uitau destul de mirat la mine. Unii pentru că mă revăd, alţii nu ştiu de ce. Până şi profesorul s-a bâlbâit, mai mult decât îi era normal, la numele meu - Haruno? Fata afaceristului Haruno? O! Ce onoare sa va revedem domnisoară! Dar, dumneavoastră nu aţi terminat facultatea?

       - Nu domnule, aceea este verişoara mea decedată, Sakina Haruno.

       Profesorul îşi ceru mii de scuze ca a adus vorba şi m-a pus să mă aşez la loc, el continuând cu ceilalţi. Nu puteam spune că sunt supărată. M-am obişnuit cu plecarea ei şi cu confundarea mea cu ea, mai ales că semănăm aşa de bine la fizic. Semănam... Chiar sunt bucuroasă că lumea îşi aminteşte cu atâta bucurie de ea şi asta e tot ce mă interesează.
       Când s-a terminat tot, a venit puţin Naruto şi Kiba la noi. Zâmbetul blondului era mereu prezent pe chip. Această persoană, aşa prostuţă cum e ea, mă uimeşte cu optimismul său. Începe să ne povestească de cum o să fie la facultatea asta, de profesori în general şi de multe altele până când ajunge la Sasuke, mai exact la Miss Future Uchiha. Începeau să râdă in hohote, noi uitându-ne nedumerite, având impresia că rad de noi.

       -Wow! Trebuia să-i vezi faţa lui Karin când a auzit ca eşti la Drept. Haha! Aş fi plătit s-o vad, însă cu tine, nu mai e nevoie! „Sasukepuki, acea rozalie e cu tine in grupa puişor?” Haha! Si faţa lui Sasuke a fost de neignorat. Nu se aştepta la asta.

       -E la Drept?! Ce caută morocănosul la Drept? Vrea să salveze oameni de încălcarea legii? Ha! Ce gluma bună! Şi ceilalţi unde sunt? Voi de exemplu ?a răspuns Hinata

       -Păi da... De când cu Itachi şi cu poliţiştii ce, el spune că au făcut o idioţenie cu povestea asta că el pleacă, o răpeşte, se sinucide şi toate astea, în aşa fel încât vrea să devină avocat şi să nu mai existe vreun caz care sa fie rezolvat cu atâta „superficialitate”. Eu şi Naruto suntem tot la Drept şi Karin la ASE., normal, la cu plată .Nu ştiu cum a ajuns aia să ia bacul. Nu mă întreba! E încă o dilemă !o lămuri Kiba

***

       Le-am dus pe fete acasă, după care mi-am luat o pizza, căci azi nu vreau sa gătesc! Nici că mă omor cu gătitul, dar ştiu cât de cât. Opresc muzica dată la maxim, îmi iau mâncarea de pe scaunul din dreapta, închid maşina şi mă îndrept spre casă. Ziua de azi a fost chiar bunicică, mai ales pentru o prima zi de şcoală, cel puţin până acum. Fetele s-au distrat de minune la discursul agentului S şi eu am avut timp să mai vorbesc cu băieţii, cât au stat cu noi... Îmi opresc un pic gândurile şi mă uit ciudat la cutia mea poştală. Are o foaie lipită pe ea, parfumată cu ceva cunoscut mie, dar încă nu pot să-mi dau seama de unde. Îmi scap din greşeală mâncarea din mâini, rup foaia şi încep să mă uit împrejur. Nu văd pe nimeni. Străzile sunt la fel de goale ca gândurile mele acum. Strâng bileţelul tare in mână şi mă mai uit odată la el pentru a reciti.

„Bine ai revenit, scumpo! Mi-a plăcut mult de tine azi! Capul sus, mers sigur şi privirea în faţă! Cu siguranţă ştii să te faci remarcată.
-SUI”

Bay bay! Deci nu pot sa cred ca a venit si next-ul dupa o mie de ani dar ma bucur ca totusi, l-ai adus. A fost cam scurtut si totusi am ras pe nesaturate mai ales la demuriea asta "Sasukepuki" serios?! =))) am crezut ca o sa cad de pe scaun cand am citit si mi-am imaginat-o pe Karin spunandu-i asa...si moaca domnului nesuferit cand a aflat ca Sakura este la drept. Tin sa te felicit insa pentru ca ai adus capitolul si pentru curiozitatea ce mi-ai cauzat-o la sfarsitul capitolului. Nu stiu de ce am avut eu impresia ca biletul ala a fost de la Sakina...chiar nu stiu, deci nu ma intreba. Eu inca nu cred ca ei doi au murit (lasa-mi iluziile in pace, bine?) Asa.
Sa ma anunti in continuare. Te-am pupat si spor la tastat^^

Ododododo. :> Sunt in extaz. :> Bine, nici chiar asa, dar acum chiar m-ai facut curioasa. Imi place la nebunie acest capitol, mai ales ca ai adaugat si suspansul necesar la sfarsit. Felul tau de a scrie s-a imbunatatit considerabila, parerea mea, chiar ai evoluat mult. Am vazut cateva greselute, dar cred ca au fost din graba, caci nu pareau a fi din nestiinta, ori mai stiu eu ce.

Iti multumesc pentru anunt si spor la scris in continuare. Te pup. :*

Buna ! Ms ca m-ai anuntat si sper s-o faci si pe viitor ! Capitolul a fost genial, superb, perfect ! Suspansul de la sfarsit...cine e Sui ? As fi vrut ca biletul sa fie de la Sasuke. Deci Sasuke si Sakura fac impreuna Dreptul, ce frumos ! Cat n-o suport pe Karin ! Astept cu nerabdare continuarea si spor la scris ! Sper sa pui nextul repede si sa ma anunti si pe mine ! Te dulce !

Cat ma bucur ca ai adus nextul
Ce am ras de felul in care vorbea agentul S A fost o nebunie de capitol, care mi-a placut foarte mult. Nu pot sa cred ca Sasuke e la drept la fel ca Sakura. Presimt ca va urma ceva interesant
Si faza de la final, cea cu biletelul, si eu am aceasi impresie ca si Aa Lexxu'.
Oricum, mersi ca m-ai anuntat si astept nextul!
Spor la scris si la idei!

Hei bitha...mersi ca m-ai anuintat ca ai pus Next-ul!!! Ce pot sa spun...cam fara vlaga dar continua...Sper sa ma anunti la fel cand vei pune Next data viitoare.
Te saluta Angelyy!!! Pupici!!!

hey dulceata.eu vis a vis de critici,am doar cateva cuvinte de spus.,,perfectiunea se atinge pe parcurs''.nu stau niciodata sa tastez eventualele greseli,nici daca ma impusti.prin asta spun tot.ca mai zic una alta,asta e altceva.foarte fain capitolul.sa sti ca te astept cu nerabdare aici.nu suport suspansul mesic de anunt.Akatsuki_lavy ti