Final fericit? - Partea I

Sasuke pov.

Aud pasii grei, apasati ai mascatului cum se indreapta spre iesire. Perfect, m-a lasat singur, sau nu! Un om inalt de aproximativ 2 metri, cu muschi sculptati ce parca mai aveau putin si rupeau tricoul ce ii acopereau, se proptise vertiginos in fata mea. Grozav, dupa ce ca sunt inchis in spatele unor gratii ( de unde nici un om normal n-ar putea sa iasa), mi-l mai aduce si pe asta pe cap. Ranjea la mine cu dintii lui galbeni, parca voind sa-mi dea de inteles ca el e stapanul – vezi sa nu! Din doua miscari l-as da gata, dar trebuie mai intai sa scap de aici si inca repede, pentru ca sigur sunt camere de filmat peste tot. Incep sa inspectez neajutorat “cutia” in care ma aflam: ziduri groase, podea cimentata, gratii din fier si in final incuietoarea – singura mea scapare. Am hotarat ca trebuie sa o inspectez mai indeaproape, de aceea ma trantesc la pamant, prefacandu-ma distrus si disperat ca sa nu-i dau de inteles “mamutului” ceea ce voiam sa fac. El incepe sa rada, spunandu-mi ca sfarsitul mi-e aproape. Incerc sa ma abtin sa nu chicotesc pentru a-i face jocul si ma concentrez din nou pe iala. Din cate vedeam nu era una complicata, ceea ce ma mira putin, norocul meu. Dar tot aveam de munca la ea si cu mainile goale, n-aveam nicio sansa s-o deschid. Trag aer in piept si ma las din ce in ce mai jos pana fac contact cu podeaua rece. Gandurile imi zburau aievea, in timp ce mainile cautau in nestire o scapare. Dintr-o data simt ca ating ceva cu mana stanga. Tresar uimit cand observ ca pe jos era o agrafa. Ochii mi s-au marit cat doua cepe. Imi venea sa rad, atat de tare incat sa ma auda si cei de pe alte planete. Inima incepea sa-mi bata mai puternic, la gandul ca Sakura nu ma tradase niciodata. Acum m-am prins, in momentele in care ea atingea barele, de fapt voia sa introduca aceasta minuscula cheie a sperantei. De aia m-a atras in acest coridor, pentru ca stia ca de aici pot scapa cel mai repede.
A riscat foarte mult incercand sa ma salveze si asta inseamna ca si-a pus toata speranta si increderea in mine. Nu-i pot dezamagii! Ma ridic obosit si-l strig pe gardian. Acesta nu schiteaza niciun gest, desi ma priveste insistent.
- Asculta, am nevoie la baie!
Rasul lui grosolan imi infunda urechile. Incepe sa-mi spuna ca asta e cea mai patetica scuza pe care a auzit-o in viata lui si ca pot sa-mi pun pofta in cui. Totusi, eu continui prin a-i explica ca nu vreau decat sa se intoarca cu spatele, pentru ca de obicei ma intimidez usor. Plus ca asta este ultima mea dorinta ca sa pot muri linistit. Vazandu-mi fata patetica, acesta se intoarce suspicios cu spatele. Bun, aveam fix vreo 10 secunde sa deschid iala, daca nu s-ar fi prins. Cu o mana imi deschideam fermoarul, iar cu alta incercam sa nimeresc combinatia. O fir-ar, nu-mi iesea! Incep sa scot sunete ciudate ca astfel sa acopar zgomotul facut de agrafa, desi incepusem sa ma inrosesc la fata. Il vad cum vrea sa se intoarca si incep sa balbai stupefiat:
- Nuuuu! E din cauza emotiilor.. aaa stresului, da… a… o sa reusesc pana la urma, nu-ti face griji!
Doamne, n-am fost in viata mea pus intr-o situatie mai jenanta, dar incerc sa raman calm. Fix 5 secunde mi-a mai luat sa deschid usa, din pacate si rabdarea “mamutului” a ajuns la capat. Vazand ceea ce faceam s- aruncat vijelios spre mine, strigand precipitat. Prea tarziu! Deschid usa cu putere, aceasta facand impact cu capul lui. In urmatoarele secunde, era lat pe podea. Bun, am iesit, acum trebuie sa ma grabesc sa-i gasesc pe restul si sa iesim mai repede de aici.

Sakura pov.

- Mi-a facut o deosebita placer sa va am alaturi de mine in aceasta seara, domnilor! Insa, cu regret va anunt ca spectacolul a luat sfarsit. Va promit ca o sa va anunt cand voi mai organiza astfel de evenimente. Va urez o seara buna!
Rasufulu usurata. Credeam ca mascatul le va da pe fete pe mainile acelor misei. Poate are alt plan in minte, dar deocamdata ma bucur ca ele sunt bine. Vedeam pe fetele acelor criminali expresii de uimire si ambiguitate. Asteptau fraza prin care el sa le dea acordul sa-si aleaga partenera pentru acea seara. Totusi, acesta avea o influenta mare in lumea lor si nimeni nu i-a putut contesta decizia.
Il vad cum isi intoarce pasii spre mine, facandu-mi semn sa-l urmez. Stau in spatele lui, foarte aproape. Daca as avea un cutit, acum ar fi fost momentul potrivit sa termin aceasta sarada. Tensiunea e prea mare. In acest moment cu totii suntem in ghiarele mortii. Daca as putea da de Naruto sau Sasuke ( sper ca el a putut sa scape). Macar daca am avea un plan, dar noi suntem imprastiati prin toata vila.
Dintr-o data mascatul se opreste, iar eu ma lovesc cu capul de umerii lui. Tresar speriata si ma dau inapoi. El ma priveste curios, fir-ar! Trebuia sa raman calma si concentrata, nu sa-i dau de inteles ca am remuscari sau ca ma indoiesc de decizia mea. Acum imi dau seama ca suntem in camera de comanda si control. Aici sunt toate monitoarele ce proiecteaza imagini din intreaga casa. Mi-o arata cu mana pe cea din mijloc – salonul -. De pe buze incearca sa-mi scape numele lui Naruto, dar ma abtin. Statea tolanit in mijlocul incaperii. Nici macar nu incerca sa se ascunda si sunt total de acord cu el, avand in vedere sutele de monitoare de pe pereti, era clar ca nu avea unde. Si atunci incep sa ma uit disperata dupa Sasuke, insa degeaba, n-aveam nicio sansa sa-l gasesc. Probabil alerga, nu statea pe loc si incerca sa se fereasca cat de cat de ele.
Imi intorc privirea spre blondin, observ in acelasi timp ca si mascatul astepta ceva. Ma gandeam sa deschid gura si sa-l intreb orice, dar am inchis-o imediat la loc.
- Ohh, Sasuke, de ce intarzii?
Poftim? Stie ca Sasuke a scapat? Mi-am dat seama ca nu voi reusi sa ascund prea mult timp asta, dar nu imi imaginam ca isi va da seama atat de repede. Ce-ar trebui sa fac? Sa fug? Stie ca eu l-am ajutat, sau crede ca a reusit singur? As vrea sa ma dau un pas in spate, dar poate isi da seama ca mi-e frica. As vrea sa-l intreb despre ce vorbeste, dar poate crede ca ma eschivez. Din nou, raman impietrita, nu pot scoate niciun sunet.
Dintr-o data se uita la mine, nu-i pot vedea expresia fetei, dar sigur are un ranjet larg de satisfactie. Imi arata cu degetul alt ecran. Nu se poate, acela e Sasuke care tocmai iese din tunel prin treapta a 2a. Ce face? De ce se duce la Naruto? Idiotii… de asta sta ala tolanit acolo? Ce le trece prin cap, sa moara impreuna?
Tensiunea e prea mare, nu mai pot rezista. Buzele mi se misca fara sa-mi dau seama:
- Ce-ai de gand sa faci?
- Ooo, Sakura, crede-ma. Vom urmari un spectacol pe cinste!
Vorbele lui imi dau fiori. Stiam ca trebuie sa plec repede de acolo, insa era la fel de ferm convinsa ca si el este constient ca eu am fost cea care i-a dat drumul lui Sasuke. Camera era intunecoasa, sumbra, plina de acele monitoare blestemate care parca iti furau energia si te ameteau in jocul lor. Ma uit spre usa neagra, din capatul celalalt al camerei… Mda, nicio sansa sa ajung acolo! Trebuie sa astept!

Final fericit - Partea aIIa

Sasuke pov:

In sfarsit, il vad pe Naruto. Auzindu-mi pasii, se ridica de asemenea, asteptandu-ma sa ajung langa el. Imi intind mana spre a i-o cuprinde pe a lui. In momentul in care cele doua se intalnesc, simt un val de energie care imi spune ca noi doi vom putea sa ne descurcam si sa iesim din casa asta a mortii. Tot corpul imi tremura si ma las sa cad pe marmura alba si lucioasa. Dintr-o privire ii dau blondinului de inteles ca planul nostru s-a impotmolit si ca trebuie sa o luam de la capat. Il vad cum ofteaza dezamagit si isi indreapta privirea spre usa larg deschisa din fata noastra. Oare vrea sa fugim? Nu putem, toti ceilalti sunt pe aici pe undeva si ne asteapta. Dintr-o data, Naruto isi scoate un inel de pe deget si il arunca spre iesire. In momentul in care acel cerc mic de aur se loveste de podea, o sirena asurzitoare mi-a invadat timpanele, iar in clipa urmatoare suntem inconjurati de aproximativ o suta de oameni inarmati, portile si ferestrele fiind inchise brutal.

Inghit in sec, teroarea mi se citea pe fata, insa Naruto ramane calm si sopteste asa ca pentru el. “V-am prins!”. In acel moment, din tavan, pereti, podea, dulapuri si orice particica din incapere, s-au ridicat vijelios, miliarde de gloante. Imi simteam viata trecandu-mi prin fata ochilor. Oriunde as fi privit, sute de bile lucitoare se infigeau insetate in carnea celor care cu 2 secunde in urma, erau convinsi ca o sa ne ucida. Pe langa bratele, nasul, urechile mele simteam aerul cald, mirosul de fum si zgomotul infernal lasat in urma de aceste proiectile de ucis. Picaturi umede mi se scurgeau pe tample. Cum sa moara in fata ochilor tai, in aproximativ 10 secunde 100 de indivizi? Cum sa vezi, mii de stropi de sange zburand in jurul tau ca un foc de artificii si cum sa auzi sunete asemanatoare cu cele ale sufletelor chinuite din iad?Ma simteam bulversat si traumatizat pe viata, insa acum nu mai era cale de intoarcere.

Mi-am amintit de punctul mort despre care ne-a vorbit mascatul. Imi amintesc ca Naruto a avut onoarea sa participe la un astfel de show cu mult timp inainte, drept recompensa pentru nu stiu ce fapta mareata. El mi-a povestit ca seful este cunoscut si drept “sagetatorul”, pentru ca a inventat un astfel de sistem de ucidere in masa. Singura cale de a nu fi ucis este sa te asezi in punctul mort ( adica locul in care ne aflam noi). Adesea el radea, vazand expresia persoanei norocoase care observa ca in cateva secunde devenea singura persoana vie din acea camera.

- Naruto, se pare ca pana la urma ti-a ramas ceva in minte din tot ceea ce te-am invatat! Iar, Shikamaru a reusit sa reinstaleze sistemul, bun baiat!

Imi intorc privirea spre cel care vorbea. O vad de asemenea pe Sakura in spatele lui si ma cutremur. Parul ei roz era acum ciufulit, iar picioarele ii tremurau anevoie. Ochii ei reflectau raceala, de parca toata energia ii era absorbita de catre cel de langa ea. Ce avea de gand sa faca? Ahh ce n-as da ca sa vad miile de gloante cum ii trec si lui prin creier, dar din nefericire o are pe rozalie acolo, nu pot sa risc sa o pierd in felul asta.

- Vai, ce placere sa va revad. Baieti, n-ati mai trecut de mult pe aici!

Vocea ii era calma, avand chiar o tenta jucausa. Sprancenele noastre, insa, au ramas la fel de incruntate, iar muschii incordati la maxim. Sakura incerca sa ne intoarca o privire blanda, incurajatoare, dar vazandu-ne pe noi, mai ca ii venea si ei sa-l snobeasca in bataie pe mascat. Dintr-o data, acesta le striga si celorlalti sa iasa din ascunzatoare si sa nu le fie frica. Pe rand au aparut baietii: ba sarind de la balcon, ba venind din alte camera, bineinteles avand grija ca si fetele sa fie in siguranta in spatele lor. Toti erau speriati, nedumeriti. Eu si cu Naruto suntem singurii care ne-am apropiat mai mult de aceasta monstruozitate. Ei, pe de alta parte, mereu au avut o urma de frica, gandindu-se la tot ce inseamna aceasta viata. De aceea, in aceste momente, se clatinau pe picioarele mai rau ca niciodata.

Seful incepe sa examineze incaperea si persoanele din ea. Dupa care le face semn celor abia intrati, spunandu-le ca pot plece. Se citea speranta pe chipurile lor si totodata teama. Sa fiu sincer si mie mi se parea putin cam straniu, oare chiar vrea sa le dea drumul de-adevaratelea, sau ne intinde o cursa? Nimeni nu facuse niciun pas, vazand acest lucru, mascatul continua:

- Nu am de ce sa va implic si pe voi in aceasta poveste. Recunosc ca ati fost niste prieteni buni, v-ati facut datoria aparandu-i pe acesti 2 imbecili. V-am iertat!

Am tresarit auzind aceste cuvinte. In toti anii de cand il cunoastem nu le-a rostit niciodata. Inseamna ca este adevarat ceea ce spune. Oftez si ma intorc spre colegii mei, spunandu-le ca ar trebui sa plece si sa aiba grija de celelalte fete. Am incercat sa ii fac sa creada ca si noi vom fi bine si ne vom revedea curand, desi nici eu nu eram sigur de acest lucru. Inima imi batea tare si oboseala mi se citea in miscarile mele, din ce in ce mai lente. Voiam sa scap odata, ori sa mor, ori sa plec.

Cu o urma de remuscare, i-am vazut cum pasesc spre usa, care se deschidea incet, masinal. Simteam cum aerul rece patrunde in camera si il inhalam nebuneste, gandindu-ma ca nu voi mai prinde o alta gura la fel de racoritoare. Naruto se uita, de asemenea ingrijorat, la persoanele care ieseau, in special la una. Hinata ii intoarce o privire blajina, care parca il implora sa nu moara.

Usa incepea sa se inchida din nou, incet, incet, rupand parca fiecare firicel de speranta din inima mea.
Cand aceasta s-a inchis complet, m-am intors din instinct spre fostul meu mentor. Puteam observa acum ca si el incepea sa se agite. Ii cer din priviri sa-i dea drumul si Sakurei, insa incepe sa rada.

- Imposibil, Sasuke. Ea este premiul nostru. Cine o castiga, o pastreaza!

Iubiiiire

Nu aveam cum sa nu trec la ficul tau genial ! Imi place sfarsitul asta asa de periculos, dar totusi dedicat iubirii lor
Cum incearca el sa o salveze 8-> , pana la urma chiar este indragostit de ea.
Sooooo cuuuute :3
Nu vreua sa se termineeeee =(((((((
Sa speram ca ai inspiratie si poate faci si sez 2, iar daca nu, inca avem opera ta :3 !

Astept next-ul !

Te iubesc !

,

Cappuccino :3