Capitolul.1. Trecutul,noul viitor pentru cateva minute-Amintiri

Amintiri, este singurul cuvant care imi trece in acest moment prin minte. Cum ar fi fost acum daca nu s-ar fi intamplat acel incident? Aaa, stiu, as fi fost moarta.

..::FlashBack::..

Muzica bubuie in boxele gigantice iar sunetul provocat de ele rasuna in intreaga padure de langa cabana unde se da petrecerea si nici cele mai mici si ascunse vietati ale paduri nu se pot feri de acest sunet asurzitor, chiar si pentru mine care am dat pe gat vreo 2 pahare de tequila. Stau pe balustrada terasei care pot spune ca este linia care desparte padurea de aceasta cabana. O iau usor la pas spre sufletul paduri, spre raul care se aude curgand ca firul vietii. Ma afund din ce in ce mai mult in padure dar inca mai pot auzi boxele si tipetele prietenilor mei care se distrau pe cinste… cred. Aud cum cineva sau ceva se misca cu o viteza uimitoare in spatele meu. Incep sa rad gandindu-ma ca este doar imaginatia mea care delireaza …. consecintele bauturii baute cam… cu lacomie. Simt cum ma prinde de mijloc si imi forteaza capul sa stea intr-o parte apoi…. musca. Simt cum energia imi este absorbita cu fiecare secunda care trece iar apoi o durere ingrozitoare imi strapunge tot corpul, apoi… totul negru. De atunci nimeni nu m-a mai vazut sau a auzit de mine.Parca disparusem fara urma ca si cum nu as fi existat.

..::End FlashBack::..

Stau pe balconul unei camera de spital in compartiment aflanduse o femeie asa de frumoasa incat puteai spune ca este din basme. Langa ea statea sotul ei si se bucurau de micutul care a venit pe lume acum cateva ore. I-am intalnit acum 5 ani. Acest cuplu a avut grija de mine si m-au luat la ei in casa ingrijindu-ma si oferindu-mi dragostea de care aveam nevoie desi… este prea tarziu acum dar oricum le sunt foarte recunoscatoare. Ea se uita la mine cu o mila specifica unei fiinte care nu a ranit niciodata pe nimeni. Ii raspund cu un zambet chinuit inca fixandul pe micut cu privirea. Dormea atat de linistit incat ma calma si pe mine.Am iesit pe usa facandu-le semn cu mana si zicand ca… revin. Imi era foame si trebuia sa mananc ceva neaparat.
Dupa ceva timp m-am intors la spitalul NYU Medical Center si m-am dus la acea femeie care si-a facut griji pentru mine in toti acesti ani. Sotul ei plecase acasa asa ca eu voi ramane cu ea. O cheama Sara, are parul blond inchis, ochii negri, buzele rozalii si varsta de 25 de ani iar pe sotul ei il cheama Taylor, are 27 de ani, parul negru si ochii albastri ca oceanul limpede. Le sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce au facut pentru mine dar maine…. cand ma voi duce la Volturi ne vor fi decise caile pe care trebuie sa o luam fiecare: eu si aceasta familie minunata.
Dimineata nu intarzie sa apara asa ca o vad pe Sara cum se scoala si il priveste pe micutul de langa ea apoi pe mine, mi-a zambit atat de dulce:


-Va fi bine, ai incredere!
-Cum zici tu… ii spun uitandu-ma pe fereastra si incruntandu-ma, pentru prima data in toti anii de la acel incident imi era frica, frica sa nu fiu obligata sa plec de langa persoanele dragi:
-Ma duc sa ma pregatesc, ma voi intoarce cand o sa ies de acolo.
-Bine, sa ai grija de tine…! imi zice cu speranta in glas
Ma duc si o imbratisez sarutand-o pe crestetul capului si mangaindu-l pe micut cu degetul pe obraz:
“Voi avea grija de tine, micutule. Iti promit! ” apoi plec spre apartamentul meu. Locuiesc in una din cele 5 piese ale New York-ului, Manhattan, la Hotelul Chambers care este foarte aproape de Central Park.

In fine… cred ca deja v-am plictisit asa ca hai sa trecem la lucruri mai importante. Trec de receptie si ma indrept spre lift si pana la etajul 10 merg insotita de un domn care hmm…. mirosea asa de bine. Sper ca nu v-am dat idei, avea un gat apetisant…. dar asta trebuie sa astepte am ajuns la etajul meu si ma indrept spre camera mea dar este speciala pentru ca este supraetajata. Jos am amenajat ca un mic living iar sus am camera cu tot ce-mi trebuie. Ok am terminat si cu asta asa ca sa trecem la tinuta mea. Ma imbrac in niste blugi negri, o bluza albastru electric si pe deasupra o vesta neagra iar in picioare niste botine din piele cu tocuri apoi ma machez strident cu dermatograf, rimel si pe buze un ruj rosu. Inchid camera si ma duc spre parcare gonind cu masina ca mai apoi sa ajung intr-un cartier daca pot spune… pustiu. Intru intr-o cladire de zici ca sta sa cada dar sub ea, la metri adancime se afla un adevarat labirint. Trag o trapa care este situata in podeaua cladiri apoi cobor niste scari si ajung la un tunel luminat doar de niste torte:


-Bine ai venit, te asteptam. imi spune o fata blonda cu ochi rosii, o cheama Amelia
-Ma simt flatata. ii spun cu sila si trec pe langa ea ajungand in camera principala.
Pe o treapta in forma de cerc se afla 3 tronuri pe care stau… daca pot sa le zic asa… Cei Puternici:
-Hmmm… Sakura Haruno, ma bucur sa te vad aici
-Scuza-ma, dar nu pot simti la fel. ii spun uitandu-ma in ochii lui reci, prea reci ca sa arate ca un om pentru ca pe dinauntru cu siguranta nu este asa. Este un monstru, fara inima, la fel ca si mine si pentru asta ma urasc.
-Ai venit aici sa afli daca…
Nu l-am lasat sa continuie:
-Nu o mai lungi, spune-mi… ce ai hotarat iar apoi o sa plec si nu o sa mai auzi de mine.
-Foarte bine, daca asta vrei… Am hotarat ca ar trebui sa pleci de langa copil, nu putem risca, ca atunci cand o sa fie mare sa dezvaluie secretul pe care celelalte generatii l-au tinut secret timp de mii de ani.
-Atunci asa sa fie. Nu ma voi mai intoarce aici decat la chemarile voastre.
Fac stanga in prejur,gata sa plec dar sunt oprita de vocea celui din mijloc:
-Amelia a vazut in viitor. Trebuie sa te intorci dupa ce el inplineste 17 ani. Atunci o sa aiba loc un accident si trebuie sa il salvezi…. Doar i-ai promis… nu?
-Deci se pare ca nici dupa atatia ani nu ai incredere in mine?! Trebuie sa ma urmaresti mereu?! Zi-mi!
-A trebuit sa ma asigur ca faci ce trebuie…

Mi-a ajuns sa il aud pe nenorocit vorbindu-mi cu asa o sila asa ca am plecat. In cateva secunde am ajuns la masina mea plecand cu o viteza uimitoare spre spitalul unde era internata Sara cu micutul. Conduc cateva strazi trecand de bulevard apoi ajung imediat la spital pe scurtatura. Am fugit pana la salonul Sarei intrand pe usa aproape rupand-o. Sara s-a uitat la mine cu o fata care exprima ingrijorare,neliniste si cu un mare semn de intrebare. Ca sa nu o mai lungesc ii zic direct:

-Au decis ca trebuie sa plec. ma uit la Sara si Taylor care afiseaza o privire trista lasand capul in pamant
Ma duc catre ei punandu-le cate o mana pe umar:
-Dar ma voi intoarce, fiti siguri de asta. Credeti-ma!
-Avem incredere in tine, Sakura. imi spune Taylor imbratisandu-ma.
Ma duc catre Sara si o imbratisez ea zicandu-mi:
-O sa ii punem numele Sasuke!
-Este frumos…

Il iau pe micut in brate uitandu-ma la el cat de scump poate fi. Il ridic punandu-i capul pe umarul meu drept si savurand mirosul sangelui ce imi dadea impresia ca, clocoteste. De la inceput am stiut ca este special. Dar nu am de gand sa ii fac rau, i-am promis ca il voi proteja si asa voi face. Le-am oferit un zambet si apoi am parasit incaperea indreptanduma spre locuinta mea pentru a strange si a pleca. Am hotarat ca ma voi duce in Anglia si o sa raman acolo pana cand Sasuke va face 17 ani apoi ma voi intoarce… dar poate ca o mica vizita sa ma asigur ca este in regula nu strica… Asa-i?



Buna! Sunt noua aici. Acesta nu este primul meu fic dar este primul postat. Sper sa va placa si astept critici oricat de dure ar fi ele. Va pup!

Capitolul.2.Cat te-ai schimbat…

..::Dupa 17 ani::..

Sasuke’s P.O.V.


Razele care intra prin fereastra camerei mele ma deranjeaza determinandu-ma sa-mi pun o perna in cap. Nu prea mai aveam somn si eram si mahmur… hehe am facut-o lata aseara. Ma tot foiam prin pat pana am facut contact cu podeaua. Era asa de rece incat fiori de pe coloana nu intarzie sa apara. Am o durere ingrozitoare de cap semn ca… trebuia sa mai am si limite aseara dar na. Ma ridic de pe jos si pasesc in baie dorind sa fac un dus rece. Picaturile de apa se izbeau de corpul meu relaxandu-ma si rvigorandu-ma. Ies de sub dus punandu-mi un prosop in jurul taliei avand intentia sa ma imbrac. Ma indrept spre sifonierul cu usi glisante si imi aleg o pereche de blugi negri si un tricou gri in picioare punandu-mi vesnici skateri apoi imi fac parul si sunt gata sa plec la liceu. Este vineri asa ca diseara dau o petrecere pentru ca o data in viata fac 17 ani. Am coborat jos si i-am spus mamei ca nu mai mananc pentru ca baieti deja au venit si ma asteptau cu masina in fata casei. Am iesit din casa intrand in masina si salutandu-i pe prieteni mei: Naruto, blond si ochii albastri are 17 ani, Neji, saten si ochi gri saptamana trecuta a implinit 18 ani asa ca el conduce, Gaara, roscat cu ochii verzi si el avea tot 18 ani si nu in ultimul rand o fata bruneta care facea 17 ani peste cateva luni, verisoara lui Neji si cam… fitoasa. Ma rog! Ne indreptam spre Academia de Muzica din Brooklyn. Toti eram clasa a XI. Drumul nu este foarte lung la felul cum conduce Neji…. Ajungem si la liceu, teferi si din cate am inteles inca nu se sunase asa ca am mai lenevit un pic pe afara apoi am mers la ore. Toata ziua am repetat in sala de teatru, fiecare cantandu-si propia inventive apoi am fost liberi sa plecam acasa. Imediat ce am ajuns m-am dat jos din masina prieteni mei urmandu-ma si am intrat in casa unde ma astepta mama cu tot felul de intrebari: unde sa puna mancarea? Ce bauturi vrem si tot asa. Am hotarat ca Gaara sa aduca filmele si Hinata sa sune invitati spunandu-le sa-si aduca si costumele de baie petru ca o sa ne balacim in piscine din spatele casei. Baieti impreuna cu Hinata au hotarat ca ar trebui sa plece pentru a se putea odihni pana diseara iar eu am facut la fel pentru ca mai aveam un pic si ramaneam fara cap daca nu ma culcam deoarece imi bubuiau creieri. M-am bagat in pat fara a ma mai schimba si am adormit cu greu dar… am adormit.


Sakura’s P.O.V.
Siii… am aterizat. Zborul cu avionul a fost atat de plictisitor de imi venea sa ii mananc pe toti. Inca odata drumul de la aeroportul din Brooklyn pana in Manhattan a fost oribil dar am ajuns cu bine la “locuinta mea” din Hotelul Chambers. Cum ajung ma trantesc in pat pentru a ma mai relaxa un pic apoi ma apuc de despachetat. Se lasase seara asa ca am hotarat sa ma plimb un pic prin oras poate mai vanez ceva. Deodata pe langa mine trece o fata blonda cu ochii albastri care mi se parea cunoscuta, mult prea cunoscuta. O privesc in ochi ea uitandu-se mirata la mine si ne oprim pentru un moment si ne privim atente. Ostudiam pe blonda din cap pana-n picioare:

-Sakura… ma intreaba fata cu uimire
-Ino…
-Tu, traiesti?
Fata isi apropie mana de fata mea ciupindu-ma un pic de obraz realizand ca ma aflu in fata ei in carne si oase. Ma imbratiseaza strans, eu facand acelasi lucru:
-Am crezut ca ai disparut de pe fata pamantului. Si uite acum te vad aici, in fata mea, pur si simplu nu-mi vine sa cred.
“Nici mie” imi spun in gand
-Cine te-a transformat? Fata se uita la mine si ridica din umeri semn ca nu stie.

Era constienta ca amandoua suntem monstri pe seama carora ne distram crezand ca nu exista: vampiri. Mi-a spus ca se ducea in padure sa vaneze si m-a invitat si pe mine la ospat. Nu puteam rata o asemenea ocazie, mai ales ca maine aveam o zi importanta: trebuia sa il salvez pe Sasuke. L-am spionat toti ani astia venind in Mahattan de vreo 2-3 ori pe an si cand s-a facut mai mare, cam cand avea 15 ani am venit sa ma asigur ca este bine si l-am prins intr-unul din momentele acelea… El si o bruneta, in pat… eh cu siguranta era bine asa ca am plecat de la minunatul spectacol parasind orasul. Se lasase seara, cred ca era vreo 11-12 noaptea iar eu si Ino inca nu ne saturam. Ii fac semn lui Ino si aceasta se intoarce cu fata la mine:

-Eu o sa plec, maine ma scol devreme, ii spun cascand si intinzandu-ma incepand apoi sa rad cu blonda de gluma pe care am facut-o: noi nu dormeam.

Tare nu? Sa nu dormi deloc iti ofera avantaje dar si dezavantaje. Eh, ii spun ca eu o sa plec si aceasta ma salute mergand cat mai mult spre inima paduri.
A durat cam o jumatate de ora se ajung la hotel, am urcat si mi-am facut un dus apoi imbracandu-ma in niste colanti roz si o bluza lunga neagra apoi punndu-ma in fotoliu si incepand sa citesc o carte despre o idila intre un bogatas si o fata de la tara. Interesant si romantic… Deja ma plictisesc asteptand ziua de maine si lasand cartea pe masa ma duc sa imi aleg o tinuta pentru maine. Chiar daca o sa-i salvez viata lui Sasuke trebuie sa arat bine. Pff, inca mi-a mai ramas stilul in mine, o chestie ca asta nu dispare asa usor? Tot cotrobaind prin sifonier dau de o poza cu Sara, Taylor si Sasuke. Mereu i-am admirat si in acelasi timp i-am invidiat pentru ca sunt parinti si pentru ca au o familie frumoasa. Pun poza la loc apoi incep sa cotrobai iar dupa hainele pe care nu le mai gaseam, tocmai acum cand aveam mai mare nevoie de ele. In final gasesc o pereche de colanti mai grosuti rosii, o bluza pana la fund neagra si niste pantofi cu toc din piele iar pe deasupra am decis sa-mi iau un palton negru lung. Totul era gata asa ca trebuia sa astept ca soarele sa rasara. Am hotarat sa o sun pe Ino sa o intreb daca poate veni cu mine. Astept ca blonda sa raspunda dar trec o mie de ani pana atunci:

-Alo?! O aud pe blonda cum raspunde gafaind
-Te-am interrupt de la vreo activitate nocturna? o intreb scotand din frigider o punga cu sange furata de la spital
-Un pic dar nu conteaza. Ce s-a intamplat? Blondina inca gafaia si asta ma amuza
-Saracu’ baiat cred ca e extenuat. In fine… am vrut sa te intreb daca ma ajuti maine la ceva…?
-La ce?
Incep sa-i povestesc toata istoria…
-Deci, te bagi?
-Da, ne intalnim acolo. Acum am treaba. Pa. blonda imi inchide telefonul in nas asa ca arunc telefonul cat colo inca sorbind din punga aia care era pe terminate.



Sper sa va placa si capitolul asta astept critici si pareri din partea voastra. Am postat si acest capitol pentru ca mor de nerabdare sa va aflu parerile, va pup!

Prima! Yeeey!!
In fine, iti iubesc ficul! Imi place ca ai facut-o pe Sakura vampir, ii ador!
Ei bine, cand pui next? Abea astept!!! Pune-l sau te imbat cu cola!!!
Te pwp dulce! Zbye!

Da... m-am uitat si la Twilight apoi la The Vampire Diaries si le-am comparat... iti dau dreptate mi se pare ca The Vampire Diaries este mult mai realist scz pt fani Twilight . te pupic dulce Losty

Unde Dumnezeu am fost eu pana acum ????
Pur si simplu nu am cuvinte sa iti laud ficul . Il ador , Il iubesc ! Pricepi ce scriu eu aici ?

Daca nu aduci nextul repede te pap !! Inteles ?