Capitolul 12 Ce mai urmeaza ? (part II)

Sasuke’s P.O.V.

Ma mai uit inca o data in acei ochi nepretuiti pe care am ajuns sa-i ador la fel de mult ca pe detinatoarea lor si in urmatorul moment imi inched ochii, lipindu-mi obrazul meu cu al ei. Puteam sa simt diferenta de temperatura dintre chipul meu si chipul rozaliei. Daca al meu era fierbinte si in viata, al frumoasei mele flori era exact opusul. Am luat-o de mijloc si am tras-o spre mine, nemaisuportand distant “virtuala” dintre noi.
In linistea sumbra a noptii, ii puteam auzi inima batand la unison cu a mea, parca chemandu-se una pe cealalta si ii puteam simti respiratie ei calda, suflata pe gatul meu alb. Parfumul ei de portocale imi era in fiecare particica a corpului si fiecare strop de sange din vene.

Incerc sa zic ceva, dar nu pot. Buzele sunt parca lipite intre ele si cuvintele nu vor sa iasa din lacas. Simt ca si ea vrea sa zica ceva, dar cred ca e in aceeasi situatie ca mine. Imi dezlipesc obrazul de al ei si o sarut cum n-am mai sarutat-o niciodata pana acum. Buzele ei sunt asa de dulci si de moi, incat as sta minute, ore, zile, saptamani si ani ca sa le gust. De cand tanjeam sa le aflu gustul, iar acum, dorinta mi sa implinit. Rup sarutul, incet, iar Sakura se uita la mine cu o privire blanda si dragastoasa.

-Sakura, ma bucur ca nu ai patit nimic, zic eu, cuvintele insfarsit iesindu-mi pe gura. O mangai incet pe parul ei de catifea, in timp ce ea se juca cu firisoarele mele rebele de pe cap. Aceasta isi schimba privirea intr-una serioasa si ma intreaba “Unde-i Kevin?”. La auzul acestor cuvinte, zambetul imi piere de pe chip, iar eu las capul in jos si privesc pamantul. Sakura, parca fiind telepatica, ma stranse de tricou si ma implora sa-i spun ca nu e adevarat.

-Imi pare rau, iubit-o. A murit. Si zicand asta o strang la piept, in timp ce ea dadea frau liber lacriilor. Desi il uram pe Kevin, si stiu ca si ea o facea, imi parea rau pentru el. Brusc imi vine in minte un lucru si o intreb pe Sakura cum a reusit sa scape de moarte? Aceasta spune ca e o poveste lunga, dar stie sigur ca Ike e acolo sus si are grija de ea. Ike? Cine naiba mai e si Ike asta? zic eu in gandul meu, putin iritat.
Rozalia se uita la mine si incepe sa rada, deoarece eram bosumflat. Pai, era si normal, nu? Adica, iubita ta rosteste numele unui baiat pe care nu-l cunosti? Si rosteste numele lui cu dragoste? Ciudate mai sunt fetele din ziua de azi.

____Acasa____

Picaturile de apa se scurg incet spre canalizare, in timp ce alte picaturi mici de sange isi fac aparitia in coltul gurii. La naiba! Aceastea sunt indepartate in cateva secunde de apa, facand-o mai rosiatica. Opresc dusul, acesta scartaind putin, si imi iau un prosop alb si moale cu care ma sterg si la final mi-l incolacesc in jurul bazinului, pentru a acoperii “lucrurile”. Pervers mai esti, Sasuke! Mda, vocea mea interioara si in acelasi timp si tampita. Hey! Pe cine faci tu tampita? Ai uitat ca am avut dreptate in ceea ce te priveste pe tine si Sakura? Si ai uitat ca fara ajutorul meu, nu erai acum aici? Nu n-am uitat, voce stupida. Grozav, incep sa vorbesc singur. Spitalul de nebuni, sper ca mai aveti un loc si pentru mine.

Ies din baie si intr-un in camera, unde o vad pe Sakura rasfaind o carte cu coperta visinie. Stai putin! Nu e o carte, e vechiul meu album de cand eram mic! La naiba! Stiam ca trebuia sa-l pun undeva mai bine! Tusesc fals, iar rozalia isi ia privirea din “mica carticica cu aventuri” si si-o indreapta spre mine, rosind instantaneu. E asa de dulce cand face asta. Ma indrept spre ea cu pasi mici, parchetul incepand sa faca zgomot la fiecare pas.

-Deci, debedea mica, iti place sa cotrobaiesti prin lucrurile mele, ha? Zic eu cu un zambet smecher pe fata, luandu-i albumul din mana si aruncandu-l pe birou, daca nu jos pe podea si urcandu-ma deasupra ei. La inceput, parea speriata, dar si-a dat seama de micul meu “joc”.
-Va rog sa ma iertati, domnule politist. Promit ca nu mai fac, zise ea cu o voce senzuala. Arhhh simt ca inebunesc aici! Ii spun ca trebuie sa fie pedepsita, ca oricare fata rea, de altfel.


Ma apropi de gatul rozaliei si incep sa-i dezmierd pielea cu mii si mii de saruturi. Aveam de gand ca in noaptea aceea s-o fac a mea, dar, bineinteles, doar cu acordul ei. O mai sarut de cateva ori, ultima data fiind pe buze si-mi tintesc privirea spre ea. O privesc atent, dar si cu blandete, deoarece vroiam sa fiu sigur ca nu intelege nimic gresit. Aceasta face ochii mari si incepe sa roseasca.

-Vrei sa spui.... zise aceasta, dupa care dau afirmativ din cap, asteptandu-i raspunsul. Dupa un minut am vazut ca ezita, asa ca am oftat si am mai sarutat-o inca o data, dar pe obraz si m-am asezat langa ea, nedandu-i drumul din imbratisare.

Eram putin dezamagit, dar nu-i puteam reprosa nimic si nu o puteam ordona s-o faca, daca ea nu vroia acest lucru. Oi fi eu un "bad boy", dar nu sunt genul ala de baiat care s-o faca cu fetele, fie ca vor, fie ca nu vor, desi, suna destul de incitant. La acest gand chicotesc usor, dar sunt trezit de glasul rozaliei, care ma surprinde, placut:

-Sasuke, vreau s-o facem. Si da, sunt sigura. Dar, este prima oara, si incepe sa roseasca. Prima oara? Ma simt si mai bine stiind ca voi fi primul din viata ei. Imi indrept privirea spre ea si cu putine emotii ii zic:
-S pentru mine va fi prima oara, asa ca, nu-ti face griji. Promit ca voi fi bland. Nu as suporta sa daca te-as rani, zic asta si ii pun mana pe chip, mangaindu-l, incet. Atunci, Sakura se ridica si se pune peste mine, zicand "-Deci, hai sa incepem atunci!" si incepand sa-mi guste buzele. Uau! Nu stiam de fata asta a Sakurei. "Va fi distractiv" zic eu in gandul meu si zambind pervers, iar dupa asta ii raspund la sarut.

ATENTIE! URMEAZA SCENE +16!

Limbile noastre se duelau puternic, in timp ce-i dadeam hainele jos rozaliei, la final aceasta ramanand asa cum a lasat-o Mama Natura, in toata splendoarea ei. Imi desfac nodul de la prosop si-l arunc pe parchet, in timp ce saruturile faceau conturul abdomenului rozaliei. Aceasta gemea la fiecare atingere, innebunindu-ma mai tare decat eram. Urc cu sarututrile pana la gat, unde o musc, lasand doua firicele rosiatice sa se scurga.

____Dupa doua minute____

Gemetele noastre se auzeau in toata camera, rozalia unduindu-si corpul la fiecare miscare. Cred ca vecinii deja se plictisisera sa mai bata cu matura in tavanul lor, respectiv podeaua noastra. Din cand in cand ma mai opream, uitanadu-ma la rozalie pentru a fi sigur ca nu fac ceva gresit. O iubeam prea mult pentru a-mi bate joc de fiinta ei, mai ales acum, cand se hotara sa-mi daruiasca puritatea ei.
La final, ma eliberz, dar nu in ea, deoarece eram protejati, caci nu vroiam sa avem mici "surprize, surprize". Termina si ma asez langa ea, gafaind si stergandu-mi stropii de "apa" de pe frunte. "Doamne! Nu stiam ca va fi asa de obositor si de...uau!" Cam asta era tot ce puteam zice in acel moment.

Mi-am indrept privirea spre ea si am vazut ca zambeste, desi am observat ca este cam obosita. Am luat cearsaful si am invelit-o, sarutand-o in acelasi timp in crestetul capului.
-Multumesc, zice aceasta si se puse cu capul pe pieptul meu, in timp ce firele ei rozalii ale parului imi dadeau fiori pe sira spinarii. Nu am inteles ce a vrut sa zica prin acel "Multumesc", dar n-am mai apucat s-o intreb, deoarece deja adormise.. M-am apropiat de urechea ea, sarutandu-i lobul si soprindu-i "Te iubesc", dupa care am luat un alt cearsaf si m-am acoperit, eu si iubita mea adormind imbratisati....


VA URMA....